Orientul antic.

Omul şi mediul

Mediul natural
-Orientul antic cuprinde nord-estul Africii şi toată Asia.
-mediul natural a favorizat o diversitate de activităţi economice.
-agricultorii au învăţat să controleze inundaţiile fluviilor şi să realizeze primele sisteme de
irigaţii.
-cu timpul s-au dezvoltat şi meşteşugurile care au dus la diversificarea producţiei şi a schimbului
de mărfuri, apar drumuri comerciale care făceau legătura cu orașele Babilon, Tyr, Susa.
Organizarea comunităţilor umane
-în fruntea comunităţii se afla suveranul (monarhul), stăpânul întregului pământ, judecător
suprem, conducător militar şi religios, el era considerat zeu pe pământ şi autoritatea lui se
extindea asupra întregii comunităţi.
-era sprijinit de preoţi, funcţionari şi şefi militari.
-agricultorii şi meşteşugarii formau marea masă a populaţiei, iar într-un număr mic erau şi
sclavii.
Viaţa cotidiană
-primele aşezări urbane au fost centre meşteşugăreşti şi comerciale.
-fiecare aşezare avea un zeu suprem în cinstea căruia se construia un templu.
-în Mesopotamia baza credinţei religioase era natura, apa care reprezentau viaţa şi bogăţia.
-egiptenii credeau în sute de zei.
-perşii credeau în bine şi rău – maniheismul.
-în Mesopotamia, tatăl avea putere deplină asupra soţiei şi a copiilor.
-în Egipt, femeia era egala bărbatului.
-locuinţele, alimentaţia şi îmbrăcămintea erau diverse în funcţie de relief, climă, poziţie socială.
-casele oamenilor simpli erau mici, cu mobilier sărac.
-palatele regale aveau curţi interioare, camere multe şi bogat decorate.