Metoda biografica

Ce sunt metodele biografice ?

Metodele biografice includ studiul vietii, sau a unor aspecte ale experientelor traite. Obiectivul acestora in
domeniul stiintelor sociale este, de obicei:
 Identificarea si intelegerea experientelor traite de actorii sociali
 Identificarea contributiei indivizilor in relatia acestora cu structurile de putere ale societatii sau in
lupta impotriva acestora
Exista mai multe cai de a studia viata utlizand abordari biografice. Acestea include:
 Biografia – are ca scop descrierea vietii sau a unor aspecte ale vietii unui individ utilizand materiale
diverse: scrisori, documente si alte materiale de arhiva, interviuri
 Povestea vietii (life-story) –reconstructia personala si povestirea experientei de catre un individ;
povestea vietii lui
 Istoria vietii ( life history) are la baza o gama variata de documente(interviuri, discutii, texte
relevante) si contexte sociale. Presupune trecerea de la povestire la interpretare. Povestea vietii este
plasata pe fundalul contextual costruit in urma intalnirii dintre cercetator si informant
 Studiile referitoare la cursul vietii (life course studies – abordareinterdisciplinara care combina o
varietate de surse de informatie ( calitative si cantitative)

In domeniul psihologiei, nu putem vorbi de un consens in ceea ce priveste existenta metodei biografice
ca metoda distncta. Unii au tendinta de a fundamenta informatiile biografice pe observatii efectuate in
conditiile naturale ale existentei persoanei analizate (R.Cattell, 1965). Altii considera metoda biografica o
forma de convorbire. Astfel, W Schraml analizeaza “anamneza” impreuna cu convorbirea deoarece o buna
parte din informatiile biografice le putem obtine cu ajutorul interviurilor ( convorbirilor ) biografice relizate cu
subiectul insusi sau cu persoane care il cunosc foarte bine pe acesta. De asemenea, nu putem omite din sursele
informatiilor biografice studiul documentelor (acte oficiale,, matricole scolare, jurnale, scrisori, foi de
observatie medicala etc.) si studiul unor produse ale activitatii subiectului pe care dorim sa-l analizam
( desene, picturi, montaje etc).
Metoda biografica nu isi defineste identitatea prin sursa informatiilor utilizate ci prin sistemul de
interpretare a acestora. Ea constă “într–o analiza sistematica a datelor privind trecutul unei persoane si a
modului actual de existenta…Metoda biografica ar fi o hermeneutica a datelor biografice caracteristice unei
persoane” (Cosmovici, Caluschi, 1985). In ciuda dezvoltarii unor multiple tehnici de culegere a informatiilor
biografice si a unor metode de analiză si interpretare a acestora, nu exista înca un sistem unitar care să ne
permită transformarea datelor empirice în date ştiinţifice valide.
Psihobiografia consta in aplicarea unei teorii psihologice la intelegerea materialelor biografice (jurnale
intime, scrisori, memorii si autobiografii. Desi, initial, psihobiobrafiile au fost produse doar din perspectiva
psihanalitica, in ultimile decenii literatura psihobiografica si campul psihoistoric la care acesasta se refera a
crescut in mod deosebit (Runnyan, 1987,1988). In prezent sunt si alte teorii care servesc ca baza teoretica
pentru scrierea psihobiografiilor.

Psihobiografia psihanalitica

Originile interesului psihanalitic pentru psihobiografie se situeaza inperioada 1906 – 1910 cand Freud si
discipolii sai au cautat sa gaseasca in vietile si operele artistilor si scriitorilor confirmari ale sexualitatii in
etiologia tulburarilor psihologice. In plus fata de sexualitate, psihanaliza pune accentul si pe dezvoltarea
individului de la copilarie la varsta adulta si furnizeaza un cadru pentru intelegerea experientei subiective –
stari afective si vise. Aceste teme au devenit foarte importante in psihobiografie. Unii psihologi au pretins ca
doar clinicienii de formatie psihanalitica sunt cu adevarat pregatiti sa realizeze analize psihobiografice
deoarece, in baza analizei personale problemele acestora nu vor interfera cu travaliul de interpretare al
materialelor biografice. In afara unor istrii ale propriilor pacienti, Freud a scris si analize ale unor indivizi
celebri pe care nu i-a intalnit niciodata: Leonardo de Vinci, Moise. In aceste studii, Freud a atribuit
creativitatea si alte forte psihice unor factori inconstienti ai personalitatii( care dupa el au fost si sursele
nevrozelor acestora. El a raportat pictura celebrei Mona Lisa la faptul ca Leonardo da Vinci a avut doua
mame, o mama naturala si una vitrega.Freud si-a fundamentat majoritatea analizei speculative, admisa de el
insusi ca atare, pe o amintire a lui Leonardo din prima sa copilarie. In aceasta amintire un vultur se apleca
asupra leaganului si îi introducea in gura coada sa.. Freud a interpretat aceasta amintire ca exprimand o dorinta
homosexuala. Interpretatrea s-a dovedit ulterior falsa deoarece se baza pe o traducere gresita a textuluilui lui
Leonardo.
Dupa cu arata si eroarea lui Freud , psihobiografia are limite serioase ca metodă stiinţifică. Freud da
cateva indicatii care ar trebui respectate in redactarea unei psihobiografii:
- sa se evite interpretarile bazate pe un singur indiciu
- sa se evite devierea subiectului psihobiografic catre patologie
- sa se evite idealizarea subiectului psihobiografic
- sa se evite formularea de concluzii decisive in baza unor date inadecvate
Freud a fost criticat pentru incalcarea propriilor recomandari.El a colaborat si cu un diplomat american –
William Bullit- pentru un studiu asupra presedintelui USA, Thomas Woodrow Wilson, publicat dupa mai
multi ani de la moartea lui Freud.. Criticii gandesc ca acest studiu este realizat intr-o maniera inadecvata si ca
este mai degraba opera lui Bullit decat alui Freud.
Exemplul lui Freud a inspirat si alte psihobiografii de inspiratie psihanalitica. Artisti inspirati, precum
Beethoven au fost subiecţi preferaţi de psihobiografia psihanalitica. Leon Edel (1953-1971) a analizat
scriitorul Henry James din aceasta perspectiva interpretand opera sa de fictiune ca marturie a conflictelor sale
psihologice. Interpretarile psihanalitice ale persoanelor manifestand tulburari patologice sunt numeroase si
vizeaza indeosebi subiecte istorice ( ex. Adolf Hitler).

Critica psihobiografiei psihanalitice

Aplicarea teoriei psihanalitice la redactarea psihobiografiilor a facut obiectul unor critici frecvente. Cum se
explica faptul ca evenimente biografice similare conduc fie la patologie fie la creativitate deosebita? Runnyan
a trecut in revista criticile realizarte la adresa psihobiografiei psihanalitice. Concluzia lui este ca, fara a fi
lipsite de merite, aceste critici nu discrediteaza totalmente psihobiografia. Care sunt insuficientele
psihobiografiei? Mai intai psihobiografia psihanalitica se bazeaza pe o dovada inadecvata. Psihanaliza
considera ca prsonalitaea este amplu determinata de evenimentele din prima copilarie, evenimente in raport cu
care amintirile sunt rareori fidele. Prin urmare psihobiografia nu dispune de o informatie de prima mână: ea se
bazeaza pe elemente raportate de subiectul insusi, elemente care pot suferi deformari determinate de factori
necunoscuti. Mai mult, psihobiografiile acorda credibilitate unor surse secundare mai degraba decat
amintirilor autentice, scrisorilor si altor materiale, astfel incat, chiar si informatii existente pot fi neglijate. In
al doilea rand, analiza reconstitue deseori evenimente din prima copilarie bazandu-se pe interpretarea
teoretica a indicatiilor furnizate de amintirea adultului. Amintirile din copilarie ale subiectului nu sunt
totdeauna accesibile biografului; si chiar daca sunt, nu ne putem increde in ele avand in vedere ca cercetarile
au demonstrat caracterul fragil si instabil al acestora. In al treilea rand, psihobiografia ar pute fi taxata ca
reductionista deoarece ea se bazeaza indeosebi pe cauzele descrise de teoria psihanalitica si neglijeaja cauze la
fel de importante situate in afara domeniului sau. Analiza constructiei camerelor de gazare de catre Hitler
pentru exterminarea evreilor ne furnizeaza un exemplu: studiul reduce acest act la represalii determinate de
faptul ca mama sa a fost accidental omorâtă de o supradoza de gaz anestezic cu ocazia unei interventii
chirurgicale realizate de un medic evreu.( interpretare criticata de Loewenberg,1988) Are vreun sens
reducerea explicatiei vietii unei persoane la factori intrapsihologici, la experientele timpurii si evenimentele
unice din copilarie? Psihobiografia de sorginte psihanalitica supraestimeaza importanta personalitatii in
determinarea evenimentelor neglijand istoria mediului social

Teoria psihanalitica insista asupra Dar neglijeaza urmatoarele elemente

urmatorilor factori
 Factori psihologici ( ex. conflicte  Factori sociali si istorci
determinate de nevoia de dependenta
afectiva nesatisfacuta)
 Procese psihopatologice ( “patografie”)  Procese normale si creativitate
  Momente critce al edezvoltarii  Procese normale si creativitate care
cuprind experiente postinfantile, din
adolescenta si perioada adulta
 Momente critice unice  Efectele cumulate ale experiente

E.Erickson – Subiectivitatea disciplinata

E.Erikson a utilizat termenul de psiho – istorie pentru a insista asupra interrelatiei dintre personalitatea
individuala si cadrul sau istoric. Aceasta abordare pune accentul asupra relatiei dintre individ si societate spre
deosebire de psihobiografia freudiana prea mult centrata doar pe individ . Erikson a facut analiza unor figuri
istorice importante: A.Hitler, M. Gorky, Martin Luther, Mahatma Gandhi. Studiile sale au demonstrat in egala
masura influenta factorilor sociali in dezvoltarea personalitatii cat si rolul personalitatilor in evolutia societatii.
El si-a descris metoda psihobiografica utilizand expresia metoda a “subiectivitatii disciplinate”; aceasta
expresie a fost utilizata pentru a descrie si atitudinea clinicianului fata de pacient. Ca si analistul in terapie,
psihobiograful trebuie sa-si controleze propriile motivatii pentru ca ele sa nu interfereze cu procesul
interpretarii.Spre deosebire de demersul freudian care pune accent pe patologie, Erikson s-a intersat de
factorii de forta a personalitatii subiectilor studiati

Limitele psihobiografiei fundamentate pe o anume teorie

In ciuda interesului declarat de a arunca un pod intre teoria psihologica si diversitatea existentelor individuale
realmente traite, psihobiografia prezinta, din punct de vedere stiintific, grave limite.Dupa modelul psihanalitic,
psihobiografia are,in buna masura, la bază subiectivitatea celui care o redacteaza; o metoda stintifică de
verificare i-ar crea probleme si ar pune sub semnul intrebarii chiar practica clinica a pshanalizei. Desi
subiectivitatea poate aduce o contributie utila cunoasterii, afectivitaea psihobiografului fata de persoana
supusa interpretarii poate sa influenteze negativ analiza.. In plus, materialele disponibile pentru psihobiograf
sunt atat de multe incat acesta poate selecta ( consient sau nu ) doar pe cele care- confirma teoria la care adera.
Runnyan (1981) subliniaza dificultatea de a emite interpretari definitive enumerand 13 explicatii plauzibile ale
unui incident celebru: cel in care Vincent Van Gogh si-a taiat o parte din ureche si i-a dat-o unei prostituate.
Avand in vedere coplexitatea comportamentului uman, de cele mai multe ori, un anume
comportament nu are o singura cauza, diversi factori cauzali interactioneaza intr-o maniera specifica iar
modelele explicative sunt de cele mai multe ori reductioniste.

Cand este corecta o conceptializare a informatiilor biografice? – se intreaba G.Allport. Daca am putea avea un
raspuns corect la aceasta intebare atunci am putea descoperi secretul validitatii interpretarii acestor informatii.
Psihologul poate utiliza, totusi, cateva teste pentru a evalua validitatea interpretarilor sale, continua G,Allport:
1. Sentimente de certitudine subiectiva. Desi forta clarificatoare a unei interpretari nu este o dovada a
validitatii ei, certitudinea subiectiva este testul pe care îl folosim cel mai des. O interpretare valida este
de cele mai multe ori o interpretare credibila.
2. Conformitatea cu faptele cunoscute. O interpretare este cu atat mai valida cu cat ea este in acord cu
toate faptele importante cunoscute ale unei biografii.
3. Experimentarea mentala. Incercam sa ne imaginam viata fara prezenta unui factor importantsau fara
procesul formativ pe care îl consideram important. Dca experimentul reuseste, atunci factorul sau
ipoteza noastra sunt gresite. O conceptualizare poate fi corecta numai daca nici macar nu putem sa ne
imaginam cặ viata respectivặ este ceea ce este fặrặ aceastặ interpretare crucialặ.
4. Forţa predictivặ. O interpretare este cu atat mai valida cu cat permite realizarea unor predictii
confirmate. Totusi nu toate predictiile confirmate au la baza interpretari valide.
5. Acordul social. Dacă mai multi specialisti formulat în mod independent aceeaşi explicaţie, atunci
putem presupune ca este mai malida decat altele care întrunesc într-un grad mai mic acordul
specialiştilor.
6. Coerenta internă.Diferite părţi ale interpretării pot fi confruntate între ele. Contradicţiile logice trezesc
bănuiala de nevaliditate. Tinand cont de faptul că vietile nu sunt complet constante, interpretările nu
trebuie să fie mai complexe decât viata însaşi.
Din această enumerare, Allport omite testul de corectitudine prin invocarea autoritatii. O interpretare, spune
el, nu este validă doar pentru că este psihanalitică, marxistă sau behavioristă.

Analiza sistematica a materialelor biografice

Avand in vedere dificultatile prezentate mai sus o serie de autori au propus alternative care se bazeaza mai
putin pe interpretarile analistilor, subiective si potential eronate; ele contin metode sistematice de analiza a
materialelor biografice.

Metoda lui Alexander: sa lasam datele sa vorbeasca

In loc sa impunem o anume teorie datelor si sa determinam elementele importante functie de o idee teoretica
prestabilita e mai bine “sa lasam datele sa vorbeasca”. Pornind de la aceasta idee, Irving Alexander (1988,
1990) adezvoltat o metodă de analiza sistematica a datelor biografice. Aceasta metoda poate fi aplicata unor
materiale biografice diverse: eseuri autobiografice, interviuri, jurnale intime, vise, scrisori etc.
Mai multi indicatori il ajuta pe interpret sa aleaga materialele importante.

Indicatori ai elementelor centrale in biografie

1. Primaritatea: ce se intampla mai intîi

2. Frecventa: ce se repeta
3. Unicitatea:ceea ce subiectul apreciaza ca neobisnuit sau unic
4. Negarea: ceea ce subiectul neaga
5. Accentul: faptele asupra carora subiectul ne atrage atentia
6. Omisiunea:ceea ce este abandonat intr-o maniera neasteptata
7. Eroarea:ceea ce este fals sau eronat
8. Izolarea:ceea ce este tinut la distanta
9. Caracterul incoplet: ceea ce se termina fara a se ajunge la o concluzie

Secventele de date asupra carora cercetatorul alege sa-si centreze atentia se numesc extrase saliente.Apoi,
cercetatorul transforma aceste extrase in unitati saliente: fiecare din ele reprezinta “o istorie microscopica cu o
introducere , o intriga si o concluzie”. Astfel, Alexander a decodat unitatile saliente care urmeaza, la o femeie
care incerca o apropiere in relatiile sale cu celelalte femei: raport strans -------eforturi pentru stabilirea unui
raport strans…----- reusita----- teama de a fi controlata si infantilizata-----repliere, deziluzie, reducerea
nevoii------reorientarea atentiei asupra altor surse de valorizare (munca). Extrasele saliente (raport strans,
effort pentru stabilirea unui raport strans etc) sunt reunite intr-o unitate salienta care le leaga in sânul aceleeasi
secvente. Chiar fara a citi materialul brut pe care se bazeaza acest element abstract, se dobandeste fara
dificultate o impresie globala asupra acestei persoane. Mai mult, in masura in care secventele au fost extrase
din materialul brut fara ajutorul vreunei teorii interpuse intre psihobiograf si materialul biografic, datele au
putut vorbi ele insele.Secventele extrase precum cele mentionate pot fi ulterior supuse unei analize
complementare orientate de o teorie. Daca evidentiem datele lasand la o parte teoria, riscul este mai mic decat
cel produs de asteptarile generate de o anume teorie care pot falsifica obsevatiile.

Analiza de continut

Ca si metoda lui Alexander, analiza de continut ne asigura de faptul ca cercetatorul ramane atasat datelor
analizate fara a se aventura prea departe in deductii si interpretari.Anumite sisteme de analiza de continut sunt
ghidate de anumite teorii dar acestea difera de psihanaliza ; ele nu se refera la conflicte universale sau la stadii
care ii afecteza pe toti. Ele adopta mai degraba o categorie globala- trasaturi, motivatii, procese afective etc-
care vor lua forme diverse în materialele biografice ale fiecarui individ. Analiza de continut descrie caracterul
unic al unei persoane in interiorul acestor categorii generale

Gordon Allport s-a servit de aceasta metoda pentru a analiza o serie de scrisori scrise de o femeie –Jenny
Grove- pe parcursul unei perioade de 11 ani. In lucrarea sa Letters from Jenny, Allport a apreciat ca 8 trasaturi
prevaleaza in personalitatea lui Jenny: certareata – banuitoare,centrata pe sine, independenta – autonoma,
dramatic intens, estetic- artstic, agresiv,cinic-morbid, sentimental ( Allport, 1965 )

H.Thomae (1968) propune analiza cursului vietii, in intregimea ei, si analiza unor microunitati biografice, a
unei zile obisnuite, de exemplu. Subiectul este pus sa descrie felul in care îşi petrece o zi obişnuita din viaţa
sa, din momentul trezirii si până la cel al culcării. Datele astfel obtinute sunt analizate cu ajutorul unei grile de
analiza de continut alcatuita din 20 categorii impartite in patru grupe:

A) Categorii formale; pe o scală cu nouă trepte se evaluează urmatoarele aspecte:

a) repaosul – activitatea; b) uniformitate –schimbare: aceasta categorie evalueaza tendinta spre rutină
c) gradul de independenta al subiectului fata de conditiile exterioare; d)angajarea – implicarea afectiva
in situatie; e) armonia sau perturbarea provocata de situatiile traite; f) tonalitatea negativa sau pozitiva
adispoziţiilor subiectului; g) închiderea sau deschiderea faţă de situaţie – descrie gradul de întelegere a
situaţiilor; h) tematizarea – masura în care subiectul îşi organizează activitatea în direcţia unor scopuri
bine definite

B) Categorii cognitive (de continut) cu ajutorul cărora Thomae caracterizeaza spatiul de viaţă al subiectului
analizat:
a) forta de atractie ( intensitatea trairilor); b) perturbare – armonie;c) închis – deschis; d) prietenos –
duşmănos; e) revendicativ – încrezator în şansă; La aceste categorii se adaugă alte patru categorii cu ajutorul
cărora Thomae caracterizează felul în care subiectului analizat se percepe pe el însuşi: puternic – slab;
iubit - antipatizat; autonom – dependent; norocos – ghinionist.

C) Tematica existenţei – direcţiile comportarii persoanei; o temă se suprapune de obicei cu un motiv:

a) tematica reglativă – cuprinde acţiuni care urmaresc refacerea unui echilibru perturbat dintre
organism si mediu ( lupta împotriva foamei, frigului, actiuni orientate împotriva bolii etc.; b) tematica reglarii
anticipatorii – comportamente proactive, de preîntâmpinare a unor dezechilibre şi probleme; c) actvarea
existentei ( participarea la spectacole, discuţii, călatorii ); d) integrarea socială – comportamente orientate
spre familie, grupul de prieteni, organizaţii politice etc.); e) tematica ridicării sociale – comportamente
orientate spre creşterea statusului socio – profesional; f) tematica creativă – acţiuni orientate spre realizarea de
sine, creaţie; g) tematica normativă – cuprinde acţiunile care au ca scop respectarea unor norme şi obligaţii
sociale.

D) Tehnica existentei – descrie modurile de reacţie la solicitarile mediului: a) acţiunea – efort orientat către un
anumit scop ( exemplu – acţiunile profesionale, munca); b) adaptarea – comportamente care au ca scop
obţinerea unui echilibru cu mediul atât prin schimbarea mediului cat şi a propriei persoane; c)tehnicile
defensive (mecanismele de apărare a eului: raţionalizarea, negarea etc.); d) reacţii de evadare (schimbarea
locului de muncă, fuga de acasă …); e) tehnici agresive

Codificarea motivatiilor

Utilizand datele obtinute prin studiul aprofundat al unui numar de 50 studenti Henry Murray si colab. au scris
clasicele lor “Explorations in personality” (1938) considerata una din lucrarile majore in studiul aspectelor
profunde ale personalitatii. Murray a studiat foarte multe informatii despre fieccare individ penttru a descrie
20 de motive diferite care orienteaza personalitatea acestuia.

Acest studiu intensiv al individului a condus la dezvoltarea unor modele de codificare a motivatiilor pornind
de la tehnica testului psihologic TAT. Subiectii privesc fotografiile testului si isi imagineaza , pe baza
acestora, o povestire. Ideea care sta la baza decodificarii acestor povestiri este ca acestea ilustreaza motivatii
specifice.Trei dintre aceste motivatii au fost foarte mult studiate: reusita , atasamentul si puterea.. Multe din
studiile realizate in acest domeniu inventariaza aceste motivatii cu ajutorul tehnicilor nomotetice obisnuite,
adica se dau planşele testului grupurilor de subiecti, apoi se compara scorurile si se coreleaza cu un anumit
criteriu. ( Intr-un mare grup de studenti, de ex. cei carea u scorul cel mai mare la realizare obtin cele mai mari
note la curs?). Mai mult, aceste metode au fost aplicate si la analiza psihobiografica.
David Winter si Leslie Carlson (1988) au analizat motivatiile di discursul inaugural al presedintelui Nixon din
1969. Ei au descoperit un profil motivational cu valori ridicate la reusita, atasament – proximitate si valori
medii la putere( comparat cu alte discursuri ale presedintelui). Detaliile biografice ale vietii lui Nixon li s-au
parut concordante cu reprezentarile motivatiilor obtinute prin analiza discursului. In cursul unor studii
ulterioare, Winter si colab au utilizat analiza motivatiilor, adaugand si alte tehnici pentru a stabili profilul
administratiei politice ale lui G.Bush si M.Gorbaciov. Rezultatele ii prezentau pe cei doi lideri ca fiind mai
motivati de nevoia de reusita si de atasament decat de cea de putere: s-a prezis ca cei doi vor contribui la
intarirea pacii si evitarea razboiului. Aceste predictii nu au rezistat testului istoriei; ele nu au putut lua in
calcul evolutiile politice ulterioare, in special ,razboiul din Golf. S-a aplicat metoda analizei motivatiilor si la
alti presedinti americani: scorurile obtinute s-au dovedit convergente cu evaluarile istoricilor si politologilor
(Donley&Winter, 1970). Analiza motivatiilor la fel ca si psihobiografia traditionala nu poate să inlocuiasca
analiza detaliilor biografice dar poate constitui un ajutor suplimentar interesant si util.

Am amintit înca de la începutul acestei lecţii ca una din tehnicile frecvent utilizate pentru obţinerea datelor
biografice este interviul. Prezentam în continuare un ghid de interviu biografic clinic ( adaptat după
Zuckerman, 2005).

Ghid de interviu biografic

Istoria bolii prezente

Debut, circumstante, efecte
 Imaginea pe care o are pacientul despre propria problema, credinte depre sursa
problemei;
 putem solicita si alte informatii:
o daca pacientul este copil: perceptia parintilor, profesorilor si altor persoane
importante asupra problemei copilului;
o in cazul persoanelor cu dizabilitati:perceptia pacientului asupra limitarilor pe
care le determina afectiunea invocata.
Evolutia tulburarii
 Episod singular/episoade multiple
 Recaderi, remisiuni spontane
 Durata episoadelor/remisiunilor
 Nivelul de functionare la care se ajunge pe durata remisiunilor
Date medicale si psihiatrice
Date medicale
 Simptomatologie; a se lua in consideratie bolile cu aspecte psihologice cunoscute:
tulburari ale tiroidei, prolapsul de valva mitrala, diabet, cancerul de pancreas, abuzul de
alcool
 Accidente
 Expunerea la substante toxice
 Uzul/abuzul de medicamente(pentru somn, pentru tulburari digestive, raceli si dureri de
cap, suplimente nutritive etc)
 Utilizarea de droguri
 Pentru femei: contraconceptive, avorturi
Date psihiatrice
 Dificultati psihologice anterioare si terapia acestora
 Spitalizari:data, spitalul
 Terapii instituite si raspunsul la tratament, durata spitalizarii, starea la externare
 Medicatia trecuta si curenta; raspunsul la tratament,efecte secundare; starea la
întreruperea tratamentului
Testari/evaluari psihologice anterioare
 Evaluari ale stării fizice, neurologice, ale nivelului intelectual,personalitatii etc
Psihoterapii anterioare
Perioada, natura problemelor,terapeutul,natura serviciilor primite, rezultate
 Terapie individuala/de grup, consiliere familiala,reabilitare dupa consum de
droguri/alcoolism
Date personale, familiale, sociale
Descrierea părintilor (calitati, defecte, date biografice deosebite)
Dezvoltarea, prima copilarie
Pozitia in fratrie
Contextul social
Traseul educational
Evolutia sociala/situatia sociala in calitate de adult
Date privind adaptarea
Adaptarea sociala
 Datorii, prieteni, inamici
 Adaptarea la casatorie: rolurile de soţ/soţie, parinte
 Probleme de sanatate determinate de vârstă
 Capacitatea de conformare la standardele sociale, profesie (relaţia cu şefii şi cu colegii,
tipuri de sarcini profesionale), avanasări în carieră
Adaptarea sexuala
 Disfuncţii ale performanţei sexuale
 Abuzuri sexuale
 Orientarea sexuală
 Modificari corporale: tatuaje, piercing
Evolutia sociala in stransa relatie cu dizabilitatea (daca e cazul)
Descrierea locului de muncă, factori de stres, debutul acuzelor sau bolilor asociate
Raspunsul psihologic la (pretinsele)situaţii problema, afecţiuni
Istoria problemelor de sănatate mentală determinate de (pretinsele) situaţii problemă, afecţiuni
Istoria tratamentelor, medicatia curentă, inclusiv medicaţia din ziua evaluarii
Pentru fiecare din domeniile urmatoare sa se specifice situaţia de dinainte de apariţia afecţiunii,
de după apariţia afecţiunii, evenimente ulterioare afecţiunii:
 Nivel educaţional, pregatire profesională
 Descrierea traseului ocupaţional ( inclusiv a serviciului militar)
 Pregatire, deprinderi, abilităti solicitate
 Supervizare
Mobilitatea în carieră: în sus, în jos, la acelaşi nivel, fara schimbari
Afecţiuni profesionale anterioare: data, durata, pierderi, consecinţe
Evenimente de viaţă anterioare şi raspunsul la acestea
Probleme legale ( dacă este cazul)
Utilizarea si abuzul de substante ( medicamente, droguri, alcool, cafea etc)
Descrierea unei zile obisnuite