Adaptabilitatea

Adaptabilitatea este trăsătura pe care Darwin o considera determinantă. Afirmând că nu va

supraviețui nici cel mai puternic, nici cel mai inteligent. Ci cel mai adaptabil.

Adaptabilitatea e strâns legată de curiozitate - Cei curioși observă mai mult. Și pot să ia decizii
mai bune. Care le schimbă radical viețile. Ceilalți nu trăiesc viața, ci doar trec prin ea! Desigur că
pentru asta e necesară și inteligența. Degeaba observi dacă mintea ta e ineficientă în a face corelații.
Adică legături între evenimente!

Adaptabilitatea se învață - O mare parte din capacitatea de adaptare e moștenită. Fundația

există în fiecare din noi. Avem resurse latente pe care le putem scoate la suprafață atunci când este
nevoie de ele. Însă aceste resurse ies la suprafață atunci când facem efortul să le activăm. Deoarece
simțim că este nevoie de ele! În condiții de creștere economică, suntem relaxați. Și focalizați pe nișe
înguste de activitate. Adică prioritizăm slujba și activitățile din cadrul ei. Abia când apar unele crize, ne
mobilizăm cu adevărat. Și trezim resurse latente. Care se activează atunci când e nevoie reală de ele.
Deseori, activarea acestor resurse necesită un efort constant. Și o determinare pentru a le folosi la
capacitate maximă! Și profesorul cel mai bun care indică necesitatea activării lor este suferința. Cu cât
nivelul ei crește, cu atât mai repede vom înțelege că avem de făcut un salt calitativ! Și atunci ne punem
pe treabă! Pregătindu-ne pentru situații noi și adesea imprevizibile.

Într-o lume din ce în ce mai nesigură, într-o lume în care incertitudinea este singura certitudine,
se cere să ne cultivăm capacitatea de adaptare. Nicicând adaptabilitatea nu a părut mai necesară ca
acum pentru toate tipurile de personalitate și pentru toate vârstele.

Adaptabilitatea presupune o flexibilitate mentală, emoțională și chiar fizică, fiind acea capacitate
de a face față schimbării. Indivizii adaptabili se acomodează ușor, în timp ce persoanele inflexibile și
rigide sunt mai expuse în fața stărilor de anxietate și depresie.

Dar maleabilitatea nu se obține prin magie, ci se exersează, ca un mușchi, căci are sabotori
care pândesc orice vulnerabilitate. Gândirea rigidă de tip alb-negru, nemulțumirea ca stare generală
(cu „accesoriile” ei – învinovățirea și lamentarea), caracterul obtuz sunt elemente blocante în calea
menținerii stării de bine.

Persoanele adaptabile au șanse mai mari de a aborda situațiile de viață în mod pozitiv. Acestea
afișează și manifestă:

1. Curiozitate și deschidere către nou și dorință de experimentare

2. Acceptarea eșecului, deoarece nu toate acțiunile întreprinse vor avea succes

3. Inteligență emoțională – prin capacitatea de a-și conștientiza, controla și manifesta emoțiile

personale, respectiv de a gestiona relațiile interpersonale într-un mod eficient și empatic

4. Interesul pentru îmbogățirea și dezvoltarea resurselor personale

5. Capacitate de a vedea imaginea de ansamblu, în locul focusării doar pe anumite elemente

6. Conectare la realitatea din jur, prin cultivarea relațiilor dar și a prezenței.

Preocuparea pentru adaptabilitatea mentală, spirituală și corporală va face starea de bine mai
accesibilă, cu implicare și angajament în propriul proces de devenire.

1 ) Peccei, A. (1985). Calități umane. Editori Progress.

2 ) http://greatergood.berkeley.edu/article/item/the_evolution_of_empathy