6.

4 REGIMUL NESIMETRIC DE TENSIUNE ŞI CURENT

Dacă impedanţele reţelei pe cele trei faze sunt identice, adică au acelaşi modul şi argument,
reţeaua respectivă se numeşte echilibrată; dacă cel puţin una din impedanţe diferă de celelalte,
reţeaua respectivă se dezechilibrează.
Cauzele care produc dezechilibrul pot fi temporare sau permanente:
- temporare – în general datorită influenţei defectelor asupra reţelei, care se produce între
două sau mai multe conductoare, cu sau fără punere la pământ; aceste defecte determină
apariţia unor variaţii ale tensiunii şi curentului diferite pe cele trei faze şi dispar odată cu
defectul;
- permanente – dezechilibru fazelor este provocat de cauze de natură constructivă (liniile
electrice nu sunt perfect simetrice geometric, în reţelele de joasă tensiune o parte din
consumatori sunt monofazaţi şi se alimentează din reţele trifazate etc.).
Propagarea sistemelor de secvenţă homopolară este limitată de transformatoarele cu
conexiune în triunghi. Propagarea tensiunilor de succesiune inversă dintr-o reţea de tensiune
inferioară către una de tensiune superioară se face cu atenuare puternică, în timp ce propagarea
dintr-o reţea spre alta de tensiune inferioară se face cu o atenuare care depinde de prezenţa
maşinilor rotative trifazate care au un puternic efect de reechilibrare.
Simetrizarea tensiunilor vizează, în special, calitatea energiei electrice. Simetrizarea
curenţilor are drept efect principal scăderea consumurilor, cât şi ale sistemului electroenergetic
naţional.
Indicatorii care caracterizează mărimile nesimetrice într-un nod al sistemului electroenergetic
sunt:
- coeficentul de disimetrie (nesimetrie negativă):
A2
k= (6.25)
A1
în care: A2 este componenta de secvenţă inversă a tensiunii sau curentului, iar A1
componenta de secvenţă directă a tensiunii sau curentului.
- coeficientul de asimetrie (nesimetrie zero):
A0
k0 = (6.26)
A1
Limitele admise pentru coeficientul de nesimetrie negativă sunt de 2% pentru JT/MT şi de
1% pentru ÎT.
Pentru staţiile de cale ferată racordate la sistem, coeficientul de nesimetrie negativă de
tensiune va fi de maximum 2%.
Alţi indicatori utilizaţi pentru aprecierea gradului de nesimetrie sub aspect cantitativ sunt:
-rapoarte de nesimetrie:
mi=(Imax-Imin)/In (6.27)
ri=Imin/Imax (6.28)
r=Umin/Umax (6.29)
- coeficientul de dezechilibru:
2 2 2 2
NI =[(IL1/Imed) +(IL2/Imed) +(IL3/Imed) ] (6.30)
unde: Imin, Imax, Imed sunt valorile minime, maxime şi respectiv medii ale curentului;
Umin, Umax - valorile minime, respectiv maxime ale tensiunii;

157
 In – curentul nominal;
IL1, IL2, IL3 – valoarea curentului pe fazele L1, L2, L3.
Determinarea acestor indicatori se poate face cu ajutorul teoriei componentelor simetrice
(teorema lui Fortesque) pe baza unor măsurători din care să rezulte valorile mărimilor urmărite pe
fiecare fază. Măsurarea componentelor simetrice – directă (pozitivă), inversă (negativă) şi
homopolară (zero) – este realizabilă, în mod curent, prin montaje adecvate ale aparatelor de
măsură de uz curent.
Simetrizarea reţelelor se poate realiza fie pe cale naturală, fie pe cale artificială. Simetrizarea
pe cale naturală presupune încărcarea echilibrată a fazelor cu receptoare monofazate, care să
realizeze simetria. Dacă funcţionarea acestor receptoare este reciproc independentă, echilibrarea
dispare când unul din receptoare iese din funcţionare sau îşi schimbă regimul de funcţionare din
considerente tehnologice; este cazul cuptoarelor monofazate (de inducţie) sau al tracţiunii
electrice.
Simetrizarea naturală este eficientă numai acolo unde regimul receptoarelor monofazate
este relativ uniform, cum este cazul cartierelor de locuinţe şi străzilor, stadioanelor, halelor
industriale etc. Puterile acestor receptoare sunt relativ mici.
Simetrizarea artificială se realizează prin dispozitive specifice, special concepute, care se
branşează împreună cu receptoarele monofazate de puteri mari, pentru a forma receptoare
echivalente echilibrate.

158