Studiu de Caz

11F CNIC

Disciplina: Literatura universala.

Tema: Relatia dintre Om si Divinitate.
Componenta grupei de elevi:
• Borondel Andreea
• Staicu Andreea
• Tosa Ioana
• Willie Fredricka

Calendarul Cazului:
• Pregatire: Am colaborat si am pus la punct idei importante despre tema “Om si
Divinitate”. Ne-am impartit sarcinile astfel:

• Tosa Ioana: Citate importante, semnificatii si diverse idei legate de tema cazului.
• Borondel Andreea si Staicu Andreea: Diverse idei despre fiecare carte, puse cap la cap
si astfel alcatuit rezumate si informatii suplimentare.
• Willie Fredricka: Organizarea, informarea cu privire la modul de realizare corect al unui
studiu de caz, fomatarea logica a cuvintelor si insirarea ideilor obtinute prin munca
echipei.

(Nota personala: Sunt foarte multumita de colaborarea fiecarui membru si consider ca am

realizat un proiect reusit. - W Fredricka)

• Sustinere: Proiectul va fi predat pe data de 06.10.2021.

Descrierea Cazului:

Relatia dintre om si Divinitate constituie o cale fundamentala a constientizarii statutului uman si

impune un set de principii care coordoneaza mentalitatea tuturor oamenilor cu scopul de ai
ghida spre calea cea buna.

Divinitatea intruchipeaza perfectul absolut al omului. Aceasta putere confera frica de judecata
ulterioara pentru ca principiile morale sa fie ignorate.

Omul are nevoie de cineva care sa-l ghideze, sa ii dea un scop in viata, asa ca, fiecare popor si-
a intruchipat credinta intr-o divinitate sub diferite nume.

In literatura antica, soarta fiintei umane este prestabilita, acesteia ramanandu-i doar sa o
accepte. Aceste destin se afla in mana zeilor. Destinul sau soarta oarba este intruchipat in
mitologia Antichitatii in Moirele grecesti sau de Parcele romane, zeite ale destinului.

Literatura antica este impartita in doua mari perioade reprezentative pentru tema om-divinitate
prin intermediu epopeilor homerice si tragediilor grecesti. Cele mai cunoscute personaje din
literatura antica reprezentative sunt Antigona si Dante.

In opera lui Sofocle, tragedia “Antigona”, fiica lui Oedip, sora a lui Eteocle si Polinike, isi apara
principiile in fata conducatorului Tebei, Creon care il inmormanteaza doar pe Eteocle,
aparatorul cetei, dupa ce acestia pier in lupta unulde mana celuilalt, asa cum le-a fost prezis.
Aceasta isi face datoria fata de fratele sau in secret, dar Creon afla si o condamna la moarte.
Dupa nenumarate conflicte este intemnitata si se sinucide. Creon, care a nesacotit voia zeilor
este pedepsit si isi pierde fiul, pe Hemon, logodnicul Antigonei care se sinucide din dragostea
fata de ea si pe mama acestuia.

In ciuda tuturor intamplarilor, Antigona nu a renuntat la indatorilile sale fata de fratele ei si la

principiile pe care le-a tinut pana in ultimul moment. Gândirea şi simţirea ei sunt cuprinse în
cuvintele: "M-am născut să aduc în lume iubire, nu ură".
In schimb, Creol, unchiul Altigonei si regele Tebei, isi impune regulile, nelasand garda jos
ajungand la final pedepsit de zei, divinitai atot-putenice, pentru nesocotirea legilor sfinte ale
zeilor.

Relatia dintre Antigona si Creon are o valenta complexa, atingand unele dualitati teatrale de
baza si arhetipale: barbat- femeie, sora- frate, tara- religie.

Diferitele reconfigurari ale Antigonei lui Sofocle vor schimba accentul de la credinta ferma a
eroinei in legea divina la motive personale. Conflicul va evolua si in alte opozitii majore: puterea
compromisa, tineretul idealist si eroic, incocenta rebela si fara compromisuri.

Adaptarea Antigonei s-a bazat intotdeauna pe libertatea de exprimare sip e problemele

drepturilor omului, deoerece textul original are si o puternica culoare politica. Problema de baza
a Antigonei este ca autoritarismul politic si tirania sunt strans legata intre ele cu strategia de
demonstrare, opozitie.

Asadar, Antigona este de fapt apărătoarea legilor divine care îi obligă pe cei rămaşi. în viaţă să-l
îngroape pe cel dispărut şi adversara hotărâtă a despotismului de orice fel.

O alta opera care abordeaza subiectul om-divinitate este “Divina comedie”, poem scris de
Dante Alighieri, este prezentata calatoria sa in trei lumi ale “vietii de apoi” unde este proiectat
binele si raul pamantesc. Aceasta opera este cea mai celebra opera a lui Dante Alighieri si una
dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale. Divina Comedie descrie
coborarea lui Dante in Infern, trecerea prin Purgatoriu si ascensiunea in Paradis.

Infernul-poetul Virgiliu, intruchiparea ratiunii, il conduce prin Infern pe Dante.Cei doi cooara ptin
noua cercuri undevad personalitati istorice si contemporane in functie de pacatele savarsite, dar
si pedepsele sunt descrise in ordine crescatoare, inaintand spre centrul Pamantului, Iadul.
Calatoria se termina cu Lucifer care este chinuit intr-un lac inghetat.
Purgatoriul- Dante si Virgiliu ajung pe Muntele Purgatoriului pe culmile caruia locuiesc sufletele
mortilor care se caiesc de pacatele facute in viata.Muntele este impartit in sapte cercuri dupa
tipul viciilor avute si dupa durata timpului de cainta. Rugaciunile celor vii sunt o cale de a iesi
mai repede din Purgatoriu.

Paradisul- Virgiliu il paraseste pe Dante si se intoarce in Infern, fiind inlocuit de Beatrice,

intruchiparea credintei, intrument al vointei divine, care il conduce prin Paradis. Acesta est e
format din doua cercuri orientate spre inaltime. Aici se afla cei fara de pacate,sfiinti.
La sfarsitul calatoriei este parasit de Beatrice si este ghidat de Sfantul Bernardo si adreseaza o
rugaciune Sfintei Fecioare. Artistul se contopeste cu Dumnezeu, simbolul “iubirii care pune in
miscare cerul si stelele”.

Poemul lui Dante arata ca personalitatea umana detine puterea ratiunii dar si puterea alegerii
debuna-voie, unde are puterea de a-si ghida destinul, renuntand la patimile novice ajungand
intr-un final la armonie si echilibru.

Eu consider ca acest text arata unde putem ajunge daca ne ghidam dupa principiile Divinitatii,
paradisul, dar si unde putem sa ne aflam in orice moment. Totul este o pura alegere aceea ce
vrem sa fim si unde vrem sa ajungem. Frica de putere, atat timp cat est econstientizata, ne face
sa o luam pe calea cea buna, posibila armonie si echilibru cu Divinitatea si universul.

Tot ceea ce Dante a vazut este la un pas de orice alegere pe care o facem, posibil involuntar,
care ne-ar putea afecta, dar ratiunea ne spune ca stiinta este mai coerenta decat un miracol,
aici aflandu-se o batalie intre ce simt si ce cred.

Relatia dintre om si Divinitate constituie o cale fundamentala a constientizarii statutului uman si

impune un set de principii care coordoneaza mentalitatea tuturor oamenilor cu scopul de ai
ghida spre calea cea buna.

Divinitatea intruchipeaza perfectul absolut al omului. Aceasta putere confera frica de judecata
ulterioara pentru ca principiile morale sa fie ignorate.

Omul are nevoie de cineva care sa-l ghideze, sa ii dea un scop in viata, asa ca, fiecare popor si-
a intruchipat credinta intr-o divinitate sub diferite nume.

Citate Importante in corespondenta cu tema:

‘’N-auzi cum geme jalea lui intreaga,

nu vezi cum moartea-l strange mai cu zor
la raul care marii nu-I da vlaga ?’’

-semnifica a doua moarte a lui Dante, adica cea a pacatului, care il va duce mai aproape raul
Aheron, valea sufletelor, unde se va vesteji, va fi uitat de lume si se va uita pe el insusi ;
reprezinta de asemenea si disperarea acestuia de a scapa de suferinta infernului ce ii apasa
sufletul
‘’-Si eternul foc si-al vremii mai putine
Vazutu-l-ai, si-ajuns-ai, fiul meu,
De unde eu nimic nu pot prin mine’’

-in aceasta secventa poetul antic Virgilius i se adreseaza lui Dante in privinta despartirii lor;
Virgilius l-a condus si i-a aratat iadul ‘’eternul foc’’ si purgatoriul ‘’al vremii mai putine’’ dar il lasa
sa calatoreasca singur mai departe deoarece el nu are voie in paradis, necunoscandu-l
niciodata pe Dumnezeu
‘’Si-mi zicea ea : -<< Vezi oastea ce nu piere,
a-nvingerii lui Christ, si tot ce crugul
culege-aici ca rod al astor sfere’’

-Beatrice ii arata oastea sufletelor invingatoare in Hristos care se alinau in paradis culegand
stelele asemanate unor roade ale cerului. Astfel este aratata maretia credintei si a celor ce cred
in Dumnezeu

‘’E-n cer lumina ce vizibil face

Pe-al lumii Domn oricui e creaturs
Ce-n singur El, vazandu-l, afla pace.’’

-acest fragment are menirea de a arata maretia lui Dumnezeu lumina puternica si enorma ce o
emite prin care toate creaturile pamantului afla pace si liniste interioara ;

‘’Inaltul vis se rupse-aici deodata ;

ci-mi si porni si-al meu si dor si velle,
asemeni rotii ce-i egal miscata,
iubirea care misca sori si stele.’’

-Dante se trezeste din visul existential pe care il avuse si prin care a cunoascut tainele vietii si
al divinitatii, realizand ca singurul scop in viata este de a iubii precum si dumnezeu, universul in
sine, ne indruma sa facem pentru a capata fericirea vesnica.

Bibliografie:
• ANTIGONA, Sofocle, Constelatii, Biblioteca elevului, editie in limba romana tradusa de
George Fotino
• DIVINA COMEDIE, Dante Aligheri, Adevarul Holding, 100 de opere esentiale, editie in
limba romana tradusa de George Cosbuc, 2010.