MODULUL 38:

CONDUITA ÎN URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE, SITUAȚII DE CRIZĂ ȘI DE

DEZASTRE
Evaluare 2 - semestrul II

Întrebarea numărul 1
a) Crepitația reprezintă un zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a
două oase fracturate sau de frecarea aerului când pătrunde în plămânii
bolnavi.
Fractura incompletă intereseaza numai o parte din grosimea osului. Apare
frecvent la copii, fiind numita si „fractura in lemn verde”.
Orteza aparat ortopedic rigid destinat sa protejeze, sa imobilizeze sau sa
sustina un membru sau o alta parte a corpului.
b) Clasificarea fracturilor în funcţie de agentul cauzal:
 Fracturi traumatice – lovituri, căderi, smulgeri, striviri etc.
 Fracturi patologice – în tumori, boli osoase, boli nervoase etc.
Întrebarea numărul 2
a. Aprecierea arsurii prin determinarea suprafeţei.
Suprafaţa arsurii se exprimă procentual în raport cu suprafaţa corpului
considerată 100%. Se foloseşte ca procedeu de calcul regula lui „9”.
Arsuri uşoare → sub 15% (necesită spitalizare copiii, bătrânii, gravidele) sau
arsuri de la nivelul capului, gât, picioare, regiune genitală.
Arsuri între 15-30% → sunt generatoare de şoc, necesită internarea.
Arsuri critice între 30-40% - au prognostic rezervat.
Arsuri cu risc letal peste 40-50%.
Regula lui „9”. Capul şi gâtul 9%. Fiecare membru superior 9% + 9% → 18%.
Fiecare membru inferior 9% + 9% + 9% + 9% = 36%. Trunchi anterior 9%+9%
= 18%. Trunchi posterior 9%+9% = 18%. Regiunea genitală 1%. Total 99%
+1% = 100%.
b. Arsurile chimice sunt leziuni produse de agresiunea unor substanţe chimice
(acizi – H2SO4, HNO3, sodă caustică, baze, gaze de luptă, medicamente).
Arsurile chimice au urmatoarele particularități: sunt produse de substanţe
din agricultură, industrie, laboratoare, industria militară, uz casnic, acizii
(organici și anorganici) produc necroza de coagulare, substanțele alcaline
 produc necroza de lichefiere; alte substanţe: fosfor, Mg pot produce leziuni
locale de tipul arsurilor și leziuni generale (eritem, edem, flictenă, necroză)
care depind de concentraţia substanţei, cantitate, timpul de contact,
mecanismul de acţiune, zona afectată, integritatea tegumentelor.
Măsuri de prim ajutor în arsuri chimice: Principii de tratament:
diluarea agentului chimic și îndepărtarea de pe tegumente; scăderea vitezei
reacțiilor chimice și fizice; diminuarea procesului inflamator nespecific;
irigarea abundentă cu apă sau ser fiziologic (excepţie pentru oxidul de
calciu și fenol); tratament local cu excizie și chirurgie plastică.
În cazul arsurilor determinate de substanţe chimice primul ajutor consta în
limitarea contactului substanţei chimice cu țesuturile şi diminuarea
concentraţiei substanţei. În acest scop se îndepărtează rapid hainele
îmbibate în substanţa nocivă. Se spală suprafaţa afectată cu jet de apă la
24-280C timp de 20-30 minute, excepţie face arsura cu varul nestins, în care
nu se toarnă niciodată apă, deoarece varul se activează în prezenta apei. În
acest caz se tamponează doar cu un tampon uscat şi abia după ce varul a
fost îndepărtat se poate spăla cu apă.
Arsurile chimice cu oxid de calciu se șterg înainte de spălare cu comprese
cu alcool.
Atenție! Nu se încercă neutralizarea substanţei chimice deoarece în urma
reacţiei de neutralizare se elimină o mare cantitate de căldură care poate
agrava leziunile. Abia după spălarea cu apă se poate eventual încerca
aplicarea antidotului: apa bicarbonatată în cazul arsurilor cu acizi sau
oţet în cazul arsurilor cu baze.
Întrebarea numărul 3
a. Clasificarea hemoragiilor.
 În funcţie de vasul lezat - hemoragii arteriale – sângele ţâşneşte în
jet sincron cu pulsaţiile cardiace, este roşu aprins, hemoragii
venoase – sângele curge continuu, în valuri, este roşu închis,
hemoragii capilare – sângele musteşte, hemoragii mixte – arterio-
venocapilare.
 În funcţie de locul de ieşire a sângelui - hemoragii externe,
hemoragii interne – hemoperitoneu, hemopericard, hemotorax,
hematom, hemartroză etc., hemoragii exteriorizate – hematemeză,
 melenă, epistaxis, otoragie, hemoptizie, hematurie, metroragie,
menoragie etc.
 În funcţie de circumstanţele de apariţie - hemoragii generale –
purpură, scorbut, hemofilie, hemoragii locale: spontane – primitive,
provocate – secundare.
 În funcţie de cantitatea de sânge pierdut - hemoragii mici – până în
500 ml, hemoragii mijlocii sub 20%. – între 500 şi 1500 ml,
hemoragii mari între 20-50% - peste 1500 ml, hemoragii grave
(masivă) peste 50% - hemoragii cataclismice sau fulgerătoare.

b. Hemostaza provizorie se realizează prin pansament compresiv, prin

compresiune manuală la distanţă pe peretele arterei lezate.
 Compresiunea locală – manuală sau digitală – se poate face pe
arterele principale – la nivelul plăgii – mai sus de plagă, pe punctul
unde artera este superficială şi în vecinătatea unui os. Se indică până
la aplicarea garoului.
 Compresiunea la distanţă – se execută manual, cu ligatură de
garou, cu feşi, bandă Esmarch.
 În hemoragia arterială compresiunea se face deasupra locului
sângerării pentru a opri circulaţia sângelui de la inimă.
 În hemoragia venoasă compresiunea se face dedesubtul plăgii
oprind circulaţia sângelui de întoarcere – către plagă.
 În hemoragia capilară hemostaza provizorie se face prin aplicare de
pansament compresiv, cu mai multe comprese şi un strat gros de
vată.