 Plaga este întreruperea continuităţii pielii sau a mucoaselor cu o posibilă distrugere a ţesuturilor

subiacente.

Cauzele: acţiunea mai multor factori:

 Mecanici;

 Chimici – acizi, baze, săruri;

 Electrici;

 Termici – căldură, frig;

 Actinici etc.

Clasificarea

I. În funcţie de circumstanţe:

 Accidentale – de muncă, de circulaţie, habituale etc.

 Intenţionate – agresiuni sau suicid;

 Iatrogene - produse de actul chirurgical, manopere endoscopice, puncţii, injecţii;

II. În funcţie de profunzime Superficiale - interesează doar tegumentele.

 Profunde - interesează şi straturile subaponevrotice.

 Nepenetrante – fără lezarea membranei seroase (nu pătrund în cavităţi);

 Penetrante – cu lezarea membranei seroase şi pătrunderea în cavităţi (peritoneale, toracice, intracraniene),

care la rîndul său pot fi:

 Simple – fără lezarea organelor interne;

 Perforante – cu lezarea organelor interne.

III. În funcţie de timpul scurs de la producerea plăgii şi până la momentul acordării primului ajutor:

 Recente - în primele 6 ore - se consideră neinfectate.

 Vechi - mai mult de 6 ore - se consideră infectate.

IV. În funcţie de gradul de infectare:

 Plăgi aseptice.

 Recent infectate.

 Septice (purulente).

V. În funcţie de numărul lor se deosebesc:

  Plăgi unice

 Plăgi multiple

VI. În funcţie de tipul de acţiune a agentului vulnerant mecanic se deosebesc:

 Plăgi prin înţepare;

 Plăgi prin tăiere (chirurgicale, accidentale)

 Plăgi prin contuzie (prin zdrobire);

 Plăgi lacerate;

 Plăgi prin muşcare;

 Plăgi prin armă de foc;

 Plăgi prin smulgere, tracţiune, sfîşiere – plăgile prin scalpare cînd este prins părul, smulgerea unui segment
sau chiar a unui membru

Semiologia plăgilor

Manifestările clinice locale caracteristice pentru toate tipurile de plăgi sînt:

 Dehiscenţa marginilor plăgii - este determinată de constricţia fibrelor elastice ale dermei şi direcţia plăgii în
raport cu direcţia liniilor elastice Langher;

 Durerea care este constantă. Este provocată de lezarea terminaţiilor nervoase senzitive. Durerea apare
imediat şi cedează după mai multe ore, mai ales după aplicarea suturilor. Reapariţia durerilor cu caracter
pulsatil este un semn de infecţie;

 Hemoragia manifestată prin hemoragii externe, hemoragii interne sau prin apariţia unor hematoame tisulare;

 Impotenţa funcţională poate fi parţială sau totală şi se datorează leziunii muşchilor, tendoanelor, articulaţiilor.

 În plăgi vaste sau asociate se poate dezvolta şocul traumatic şi şocul hemoragic hipovolemic.

Plăgi prin tăiere

- sunt accidentale (ocazionale) şi chirurgicale. Plăgile accidentale sunt produse de un agent tăios: lamă, brici,
baionetă, cuţit, sticlă, ciob. Au marginile regulate, lineare, iar distrugerile tisulare sunt mici, neînsemnate din
care cauză se creează condiţii favorabile de vindecare mai rapidă. Sunt superficiale şi profunde. În cele profunde
creşte riscul de lezare a structurilor anatomice importante – vase, nervi, muşchi, tendoane, organe.

Plăgi prin înţepare

produse prin aşchii de lemn, ace, cuie, coarne de animale, baionetă, sulă, sîrmă etc.
 Particularitatea anatomică a acestor plăgi este adîncimea mare şi o leziune neînsemnată a tegumentelor. În
aşa plăgi totdeauna există primejdia lezării organelor de importanţă vitală (organe cavitare şi parenchimatoase,
vase magistrale, nervi etc.).

Plăgile prin înţepare sunt periculoase prin:

 din cauza semnelor sărace, pot rămâne neobservate leziunile ţesuturilor şi organelor subiacente.

 o dată cu factorul vulnerant în adâncimea ţesuturilor se introduc microbi, adesea anaerobi ce au

condiţii bune de dezvoltare a infecţiei anaerobe.

 pot fi retenţii a corpilor străini (ace, spini, aşchii, sîrmă), ce neapărat urmează să fie extrase.

 Plagă prin înţepare

 Plagă prin înţepare

 Plagă prin înţepare

Plăgile prin contuzie (prin zdrobire)

 Sunt consecinţa acţiunii obiectului bont cu marginile nete, dure. Ca regulă beţe, pietre, topor, picior, pumn,
etc.

 Ele se caracterizează prin margini neregulate, zdrenţuite, anfractuoase, printr-o cantitate mare de ţesuturi
zdrobite, contuze, îmbibate cu sânge şi ţesuturi devitalizate. Vasele sangvine strivite deseori se
trombează. În ţesuturile zdrobite se creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea infecţiei, mai ales a
infecţiei anaerobe.

Plăgile lacerate

Sunt provocate de obiecte ascuţite cu planurile de zigzag (ferestrău, cutie de conserve deschisă, freze, roţi dinţate).

Plaga are margini neregulate, ţesuturi devitalizate, sîngerează mai puţin.

Plăgi prin armă de foc

Sunt provocate de schije, alice, gloanţe, proiectile. Pot fi:

a) unipolare (oarbe) - când au un singur

orificiu de intrare, proiectilul

oprindu-se în ţesuturi;

b) bipolare - când prezintă un orificiu de intrare şi unul de ieşire. Orificiul de intrare este neînsemnat,
punctiform, iar cel de ieşire este mult mai mare şi prezintă o rupere radicală a ţesuturilor şi tegumentelor.

c) tangenţiale – întotdeauna anfractuoase cu marginile neregulate şi ţesuturi devitalizate.

Plăgi prin muşcare

Sunt provocate de animale domestice: câini, pisici, cai, porci, şobolani; de animale sălbatice: lupi, vulpi,
mistreţi sau om. Se caracterizează atât prin leziuni imense şi profunde cât şi prin infectarea gravă cu microbi
virulenţi din cavitatea bucală a omului sau animalului.

Deseori se observă urme de dinţi pe piele. Pot lipsi ţesuturile muşcate, marginile sfîşiate, neregulate. Prin plăgi
muşcate pot fi întroduse în organism infecţii grave:

a) Turbarea (cu virusul rabiei) - câîni, pisici, vulpi;

b) Spirochetoza hemoragică - şobolani;

c) Sifilisul, Sida - muşcătură de om.

Atenţie!

 În orice plagă prin muşcare:

se face spălarea abundentă cu apă caldă şi săpun lichid;

 Se usucă şi se badijonează cu sol. Iod 5%;

 În caz de leziune profundă se face hemostaza provizorie;

 Se transportă în IMSP cu consultul medicului infecţionist.

 În muşcături de şarpe veninos

Se introduce veninul ce are acţiune vătămătoare locală sau generală. Veninul inoculat de şarpe are efecte
neurotoxice, hemoragice, tromboembolice, hemolitice, citotoxice, etc.

Clinic bolnavii acuză durere extremă în formă de arsură. În locul muşcăturii rapid apare o umeficaţie sensibilă.

 Algoritmul acordării asistenţei de urgenţă în plăgi accidentale

Toaleta primară a plăgii

1. Aplicarea garoului în hemoragie arterială (sau altă metodă de hemostază provizorie).

2. Administrarea sol. Analgină 50%-2,0 +sol. Dimedrol 1%-2,0;

3. Înlăturarea hainelor prin tăiere cu foarfeca.

4. Tunderea (raderea) părului din jurul plăgii (pe suprafeţe piloase);

5. Curăţarea tegumentelor din jurul plăgii cu un tampon îmbibat în sol. apă şi săpun, apoi cu ser
fiziologic;

6. Badijonarea marginilor plăgii cu sol. Betadină, Iodonat 1%, Alcool etilic70°;

 7. Prelucrarea abundentă a plăgii cu sol. Peroxid de hidrogen 3%;

8. Uscarea plăgii;

9. Badijonarea repetată a tegumentelor cu sol. Betadină, Iodonat 1%, Alcool etilic 70°;

10. Aplicarea compreselor sterile (2-3 straturi), ce depăşesc proiecţia plăgii cu 2-3 cm;

11. Fixarea pansamentului cu feşi din tifon, leucoplast etc.

12. Dacă e posibil se face profilaxia tetanosului;

13. Imobilizarea de transport;

14. Transportarea în instituţia sanitară specializată.

Asistenţa de urgenţă în plăgi otrăvite:

 Nu se va aplica garoul, se lasă sângerarea liberă a plăgii;

 Scurgerea sau ( aspiraţia ) din plagă sunt utile dacă se aplică în prima oră de la muşcare (cu o ventuză,
cu para de cauciuc).

 Absorbţia bucală dacă la salvator mucoasa cavităţii bucale este integră şi ştiind că veninul nu se absoarbe din
tractul digestiv;

 Asistenţa de urgenţă în plăgi otrăvite:

 La necesitate cu bisturiul sau cuţit ascuţit se face excizia ţesuturilor afectate;

 Transportarea de urgenţă la punctul traumatologic;

 Administrarea vaccinului „Antivipera” produs la Institutul „Louis Paster” din Paris.

Plăgile accidentale totdeauna sunt infectate, de aceea la examinarea şi acordarea asistenţei de urgenţă
plăgile nu se vor sonda sau palpa, deoarece atunci se pot introduce microbi, iar cei deja prezenţi se
transferă în adâncime.

 Principiile de tratament
Prelucrarea (toaleta) primară chirurgicală a plăgii (PPChP)

Toaleta primară chirurgicală a plăgii ( TPChP ) se face în sala de operaţii cu respectarea strictă a asepsiei, sub
anestezie locală sau generală de către medicul chirurg de specialitate şi a/m de operaţie.

Se face decontaminarea câmpului operator şi delimitarea lui cu cîmpuri sterile, cu bisturiul se face excizarea
marginilor, pereţilor şi fundului în limitele ţesuturilor viabile. Se înlătură toate impurităţile şi ţesuturile
devitalizate îmbibate cu sânge în limitele de la 0,5 - 2cm. După înlăturarea ţesuturilor infectate toate
instrumentele se înlocuiesc cu altele sterile, plaga se delimitează cu alte cîmpuri sterile, se prelucrează marginile
plăgii cu sol. Iodonat 1%, Betadină iar echipa de chirurgi îşi schimbă mănuşile.

Chirurgul ligaturează vasele ce sîngerează, suturează ţesuturile. Tegumentele se suturează cu mătasă. Plaga se
prelucrează din nou cu sol. Iodonat 1%, Betadină, se aplică pansamentul.
Suturile se aplică cel târziu peste 6 ore după lezare cu condiţia unei supravegheri a bolnavului în staţionar.

Aşa sutură a plăgii se numeşte: sutura primară chirurgicală a plăgii. Ea se mai aplică în plăgi superficiale prin
tăiere cu marginile netede fără semne de impurificare vizibilă şi pe toate plăgile operatorii.

În cazul lezării ţesuturilor capului datorită vascularizării suficiente a acestei regiuni, ţesuturile devitalizate se
excizează minimal (mai econom) cu aplicarea ulterioară a suturilor.

Pansarea plăgii aseptice (operatorii)

1.Se înlătură pansamentul vechi şi se aruncă în tăviţa renală;

2. Se face inspecţia plăgii;

3. Se badijonează tegumentele din jurul plăgii de la plagă spre exterior cu mişcări în spirală cu sol. Alcool etilic
70o, sol. Iodonat 1% sau sol. Betadină;

4. Se prelucrează plaga suturată;

5. Se acoperă plagă cu comprese sterile;

6. Se fixează pansamentul cu faşa din tifon, cu leucoplast, cu benzi adezive etc.

 Schimbarea pansamentului se face o dată la 2 zile. Suturile se vor înlătura la 5 - 7 zi sau a 10-a zi în plăgile
mari.

 Tratamentul general al plăgilor

 Tratamentul general cuprinde:

 antibioterapia – atunci cînd este necesar (infecție sau risc de infecție a plăgii)

 corectarea hipovolemiei și anemiei (în cazul plăgilor cu hemoragie importantă) – implică tratament volemic,
electrolitic sau chiar transfuzii)

 măsuri de resuscitare și de susținere a funcțiilor vitale - în cazul plăgilor grave

 profilaxia antitetanică

 profilaxia antirabică

 îngrijiri specifice – în funcție de tipul plăgii

Complicaţiile plăgilor

Tipurile de cicatrizare (vindecare)

Cicatrizarea (vindecarea) plăgilor este un proces biologic complicat.

Se disting 3 tipuri de vindecare:

 I. Vindecarea primară
  Vindecarea primară - per-primam intenţionem atunci când marginile plăgii se alipesc prin suturi
chirurgicale primare sau prin pansament compresiv, când în rană nu se dezvoltă infecţia. Cicatrizarea se
observă în a 5-6 zi cu formarea unei cicatrice subţiri liniare. Este o vindecare ideală pentru orice plagă
operatorie.

II. Vindecarea secundară

 Vindecarea secundară - per-secundam intenţionem în caz de dezvoltare a infecţiei în plagă marginile

rănii nu se alipesc şi rana supurează. Cicatrizarea secundară durează timp îndelungat. Cicatricea va fi
groasă, uneori aducând la contracturi, vicii, etc.

 Vindecarea secundară a plăgilor purulente decurge în 4 faze

Fazele de evoluţie a plăgii purulente

Faza de inflamaţie – începe imediat după acţiunea agentului vulnerant. Apare procesul inflamator acut aseptic cu
producerea hiperemiei, edemului şi infiltraţiei leucocitare a ţesuturilor. Are loc exudarea, detaşarea ţesuturilor
devitalizate.

 Fazele evolutive ale plăgilor purulente

 Cicatrizarea secundară a plăgii

 Fazele de evoluţie a plăgii purulente

 Faza de proliferare (de granulaţie) – această fază începe aproximativ din ziua a doua de la producerea plăgii,
atingînd maximum în ziua a 14-a. după care scade lent la 21-a zi cînd începe să se refacă rezistenţa mecanică a
ţesutului neoformat. Se micşorează exudaţia până la dispariţia ei, se micşorează inflamaţia, are loc liza
ţesuturilor necrozate şi a cheagurilor de fibrină, predomină procesele de regenerare şi formare a
granulaţiilor

 Fazele de evoluţie a plăgii purulente

 Faza de organizare a cicatricei - acest proces se produce lent şi poate să dureze săptămîni şi luni. Se
caracterizează prin remodelarea structurilor fibrilare, formarea cicatricei. După 6 luni cicatricea îşi capătă
rezistenţa sa finală.

 Fazele de evoluţie a plăgii purulente

 Reepitelizarea - reprezintă ultima fază a cicatrizării. Ea începe încă în faza de granulaţie şi continuă pînă la
acoperirea complectă a defectului tegumentului.

III. Vindecarea terţiară

 Vindecarea terţiară - per-terţian intenţionem reprezintă vindecarea unei plăgi cu evoluţie secundară care a
fost ulterior suturată. În acest caz are drept scop scurtarea timpului de vindecare.
 IV. Vindecarea sub crustă

Vindecarea sub crustă - în cazul leziunilor superficiale ale pielii. În regiunea rănii se acumulează sânge şi limfă,
care coagulându-se, formează o coajă cafenie închisă numită crustă. Cicatrizarea are loc repede, deoarece
crusta serveşte drept pansament biologic, care protejează plaga de infectare şi traumatizare.

Plăgile purulente

Pentru a se dezvolta infecţia în plagă sunt necesare:

 Virulenţa florei microbiene;

 Distrugerea ţesuturilor cu tulburarea circulaţiei sangvine şi a inervaţiei;

 Scăderea forţelor de apărare ale organismului.

Local se manifestă prin:

 Hiperemia marginilor plăgii;

 Edemaţierea şi tumeficaţia lor;

 Ridicarea t locale;

 Apariţia durerilor pulsatile;

 Eliminarea secreţiilor purulente din plagă.

Manifestările generale

Ridicarea t corpului; greaţă, vomă, frisoane, schimbări din partea tuturor organelor şi sistemelor. În sânge
leucocitoză, devierea formulei leucocitare spre stânga, VSH accelerat.

 Tratamentul plăgilor purulente

I. În faza de inflamaţie:

 Repausul regiunii afectate;

 Pansarea plăgii;

Tehnica pansării în faza de inflamaţie:

 Mai întâi înlăturarea pansamentului vechi dacă este;

 Badijonarea marginilor plăgii de la periferie spre plagă; cu soluţii antiseptice: Iodonat1%, Alcool 70,
Betadină.

 Irigarea plăgii cu sol. antiseptice mai întâi cu sol. Peroxid de hidrogen de 3%, apoi cu Furacilină, Dioxidină,
Clorhexidină, etc.

 Uscarea plăgii cu comprese sterile, apoi tegumentele din jur;

  Badijonarea repetată a marginilor plăgii cu sol. antiseptice: Iodonat1%, Alcool 70, Betadină.

 Drenarea plăgii cu comprese îmbibate în sol. NaCl de 10% prin aceasta se ameliorează procesele de liză şi
distrugere a ţesuturilor devitalizate, se accelerează curăţirea plăgii; sau se aplică comprese îmbibate în
unguente hidrofile - Levosin şi Levomicol;

 Aplicarea drenajulu - fâşii de drenaj din cauciuc; tuburi de drenaj, comprese din tifon.

 Tot în această fază se pot aplică pansamente cu fermenţi proteolitici:

Tripsin, Himotripsin, Ribonuclează;

 Se aplică local antibiotice sub formă de praf sau sub formă de soluţii concentrate;

 În prezenţa infecţiei bacilopioceanică se presoară praf de Acid boric.

 Aplicarea pe plagă a compreselor sterile în formă de „pantolonaşi”;

 Fixarea pansamentului aseptic.

 Pansamentul se schimbă pe măsura îmbibării lui, dar nu mai rar decît o dată în 24 ore.

II. III. În fazele de proliferare şi regenerare:

Tehnica pansării rămâne aceiaşi.

Particularităţile:

 În această fază nu se aplică drenaje;

 Nu se aplică soluţie hipertonică. În loc de soluţie hipertonică se trece la tratamentul cu unguiente

Levosin, Levomicol, Cloromicol, Sintomicină, Fastin, Solcoseril.

 Nu se aplică fermenţii proteolitici.

IV. În faza de epitelizare - aplicarea pansamentelor aseptice uscate.

Proceduri fizioterapeutice.

Tratamentul general:

 Repaus absolut regiunii afectate;

 Antibioterapia - după însămânţarea florei. Cel mai des se indică aminoglicozidele şi cefalosporinele:
Cefazolin, Cefatoxim, Ciprinol, Cebect, Ciprofloxaţin, etc.

 Antibioticele antimicotice: Flucoral, Fluconazol, Micosist, Pimafucină.

 Terapia antianaerobă şi antiparazitară - Metrogil, Metronidazol.

 Dezintoxicarea: sol. Glucoză de 5%, sol. Ringher, sol. Fiziologică, Hemodez;

 Vitaminoterapia - Vitamina gr. B, C, A, E.

 Fizioterapia - diatermia, razele Laser, magnitoterapia, electroforeză, amplipuls.

 După vindecarea plăgilor purulente în care sa dezvoltat ţesutul de granulaţie în exsces, ce împiedică la
epitelizarea plăgii se face excizia acestui ţesut granular (cicatricial), adică se efectuează Toaleta
secundară chirurgicală a plăgii cu aplicarea suturii secundare chirurgicale a plăgii.

secundare chirurgicale a plăgii.

 Planificaţi un plan de educare pentru sănătate în sectorul primar al pacientului cu plăgi accidentale pentru
prevenirea supuraţiei