Sunteți pe pagina 1din 7

Basic Accounting

Seminar: 2 Version: 9
Page: 1 /6 Date: 20.02.2011
To: Y1/S2 File: F:\Facultate\...\BC_S2_V9.doc

BAZELE CONTABILITĂŢII

SEMINAR 2

ABORDAREA CONCEPTUALĂ ŞI PRACTICĂ


A PATRIMONIULUI
SERIA 1 / SERIA 4

Alin Ienciu / Vasile Cardoş / Victor Muller


Nicoleta Ienciu / Beattrice Vladu

Email: alin.ienciu@econ.ubbcluj.ro / vasile.cardos@econ.ubbcluj.ro / victor.muller@econ.ubbcluj.ro /


nicoleta.ienciu@econ.ubbcluj.ro / beattrice.vladu@econ.ubbcluj.ro
Basic Accounting
Seminar: 2 Version: 9
Page: 2 /6 Date: 20.02.2011
To: Y1/S2 File: F:\Facultate\...\BC_S2_V9.doc

OBIECTIVELE SEMINARULUI
OBIECTIVE GENERALE:
 Delimitarea conceptuală şi practică a patrimoniului unei entităţi

OBIECTIVE INTERMEDIARE:
 Prezentarea procesului de comunicare în sfera economică
 Prezentarea pe scurt a funcţiilor contabilităţii
 Delimitarea sistemului entităţilor patrimoniale
 Etapele constituirii unei societăţi comerciale
 Dimensionarea patrimoniului entităţii

OBIECTIVE SPECIFICE: EVALUARE:


 Cunoaşterea elementelor procesului de comunicare în sfera economică
 Prezentarea şi descrierea succintă a funcţiilor contabilităţii
 Cunoaşterea procedurii generale de constituire a unei societăţi comerciale
 Însuşirea şi identificarea elementelor componente ale patrimoniului
entităţii din perspectiva concepţiei juridico-patrimoniale

Notificare:
1. Obiectivul a fost predat 2. Obiectivul nu a fost predat 3. Obiectivul rămâne sau trebuie introdus
4. Obiectivul trebuie exclus.

Seminarul ___ a fost predat la grupa: _______________ în data ____ / ____ / ______ .

Observaţii:

Referinţe bibliografice:

1. Matiş, D., Bazele contabilităţii. Fundamente şi premise pentru un raţionament profesional autentic,
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2010

Email: alin.ienciu@econ.ubbcluj.ro / vasile.cardos@econ.ubbcluj.ro / victor.muller@econ.ubbcluj.ro /


nicoleta.ienciu@econ.ubbcluj.ro / beattrice.vladu@econ.ubbcluj.ro
Basic Accounting
Seminar: 2 Version: 9
Page: 3 /6 Date: 20.02.2011
To: Y1/S2 File: F:\Facultate\...\BC_S2_V9.doc

ABORDAREA CONCEPTUALĂ
ŞI PRACTICĂ A PATRIMONIULUI

SISTEMUL ENTITĂŢILOR PATRIMONIALE

Prin câmpul său de acţiune, contabilitatea este axată pe o entitate patrimonială. Din punct de vedere contabil,
întreprinderea este considerată drept o entitate autonomă, care posedă un patrimoniu propriu, distinct de cel al
proprietarilor săi. Sunt contabilizate tranzacţiile entităţii economice şi nu cele ale proprietarilor săi.

Se delimitează ca patrimoniu, deci ca sfere de acţiune ale obiectului contabilităţii, următoarele entităţi: regiile
autonome, societăţile comerciale, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane fizice şi
juridice care desfăşoară activitate comercială.

Elementele care caracterizează persoana juridică a unei entităţi sunt:


o existenţa unui patrimoniu distinct, diferit de patrimoniul persoanelor fizice care o compun, respectiv
asociaţii şi acţionarii; acest patrimoniu trebuie să aparţină exclusiv persoanei juridice;
o autonomia totală a patrimoniului, ca realitate juridică şi economică inseparabilă de persoana juridică;
o integritatea patrimoniului entităţii, garanţia existenţei, dezvoltării şi continuităţii activităţii persoanei
juridice.

Potrivit prevederilor Legii contabilităţii, obligaţia organizării şi conducerii contabilităţii proprii revine:
o societăţilor comerciale,
o societăţilor / companiilor naţionale,
o regiilor autonome,
o institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare,
o societăţilor cooperatiste,
o instituţiilor publice,
o asociaţiilor şi altor persoane juridice cu şi fără scop lucrativ,
o persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente.

Entităţile patrimoniale în care se conduce şi se realizează contabilitatea se împart în:


 Unităţi economice,
 Instituţii publice,
 Organizaţii obşteşti.

Prin unitate economică se înţelege orice persoană juridică creată pe baza patrimoniului propriu având ca obiectiv
activitatea de producţie de bunuri, circulaţia mărfurilor, a titlurilor de valoare şi a instrumentelor de plată, de prestări
servicii în transporturi şi asigurări, servicii bancare, executări de lucrări şi alte operaţii. Unităţile economice se conduc
după principiul gestiunii economice, adică îşi acoperă cheltuielile din veniturile proprii şi realizează profit.

Unităţile economice pot fi organizate sub forma regiilor autonome, societăţilor comerciale şi societăţilor cooperatiste.

STUDIU INDIVIDUAL:
1. Matiş, D., Bazele contabilităţii. Fundamente şi premise pentru un raţionament profesional
autentic, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2011 – pag. 96-100

Email: alin.ienciu@econ.ubbcluj.ro / vasile.cardos@econ.ubbcluj.ro / victor.muller@econ.ubbcluj.ro /


nicoleta.ienciu@econ.ubbcluj.ro / beattrice.vladu@econ.ubbcluj.ro
Basic Accounting
Seminar: 2 Version: 9
Page: 4 /6 Date: 20.02.2011
To: Y1/S2 File: F:\Facultate\...\BC_S2_V9.doc

CONSTITUIREA UNEI SOCIETĂŢI COMERCIALE


O societate comercială se poate constitui conform reglementărilor legale existente în fiecare ţară şi se supun legislaţiei
ţării în care îşi au sediul permanent.

Dobândirea caracterului de persoană juridică de către o entitate economică presupune procesul de constituire efectivă a
acesteia. Legea societăţilor comerciale, Contractul de societate şi Statutul societăţii stipulează condiţiile în care are loc
constituirea societăţii comerciale, cu referire specială la subscrierea întregului capital şi vărsarea de către fiecare asociat
sau acţionar a cotei de aport stabilite.

În România, pentru a constitui o societate comercială, trebuie realizate următoarele etape principale:

A. Etape anterioare depunerii documentaţiei de înfiinţare a societăţii comerciale la organismele abilitate ale
statului
1. Stabilirea numărului de persoane care doresc să se asocieze în vederea constituirii unei societăţi comerciale;
2. Alegerea formei de societate pe care dorim să o aibă viitoarea societate comercială;
3. Alegerea obiectului de activitate al firmei, potrivit clasificării CAEN; stabilirea obiectului principal de
activitate şi a obiectelor secundare de activitate;
4. Stabilirea sediului social;
5. Alegerea denumirii societăţii comerciale;
6. Stabilirea capitalului social – valoarea capitalului social exprimată în etalon monetar, banca la care se va
depune capitalul social şi proporţia pe care fiecare viitor proprietar o va deţine din capitalul social;
7. Stabilirea administratorului societăţii;
8. Alegerea tipului de unitate economică: microîntreprindere, întreprindere mică, mijlocie sau mare;
9. Alegerea atributului fiscal pe care societatea comercială îl va avea la startul activităţii sale;
10. Rezervarea denumirii societăţii;
11. Definitivarea statutului pe care îl are sediul social al societăţii comerciale: sediul este proprietatea
viitorilor proprietari sau sediul social este închiriat;
12. Întocmirea actului constitutiv format din: Contractul de societate şi Statutul societăţii;
13. Obţinerea declaraţiilor din partea asociaţilor privind faptul că nu au antecedente penale şi că îndeplinesc
condiţiile prevăzute de lege pentru a fi asociaţi şi administratori;
14. Obţinerea cazierelor fiscale pentru viitorii asociaţi - se eliberează de Direcţia Generală a Finanţelor Publice;
15. Deschiderea contului în bancă şi depunerea capitalului social (de către unul dintre asociaţi), ceea ce va
reprezenta dovada depunerii capitalului social;
16. Depunere specimenelor de semnătură la Registrul Comerţului, la notarul public sau la avocat.

B. Legalizarea actelor constitutive ale societăţii comerciale de către notar sau avocat

C. După finalizarea acestor acte, se completează documentelor necesare la Registrul Comerţului (acte cărora li se
ataşează şi cele prevăzute la punctele 12 – 16, partea A):
1. cerere înregistrare societate;
2. cerere sau declaraţie, după caz, aviz pompieri;
3. cerere sau declaraţie, după caz, aviz sanitar;
4. cerere sau declaraţie, după caz, aviz Direcţia muncii;
5. cerere sau declaraţie, după caz, aviz mediu;
6. fişa de prezentare a sediului social şi a activităţii.

D. După finalizarea întregii documentaţii, aceasta se depune la Oficiul Registrul Comerţului

În termen de aproximativ 21 de zile vor putea fi obţinute actele de înfiinţare ale societăţii, adică:
- certificatul de înregistrare;
- decizia de constituire a societăţii, eliberată de către judecătorul delegat;

Email: alin.ienciu@econ.ubbcluj.ro / vasile.cardos@econ.ubbcluj.ro / victor.muller@econ.ubbcluj.ro /


nicoleta.ienciu@econ.ubbcluj.ro / beattrice.vladu@econ.ubbcluj.ro
Basic Accounting
Seminar: 2 Version: 9
Page: 5 /6 Date: 20.02.2011
To: Y1/S2 File: F:\Facultate\...\BC_S2_V9.doc

- anexa la certificatul de înregistrare conţinând avizele şi autorizaţiile necesare funcţionării;


- alte documente posibil de eliberat de către ORC.

Se poate cere şi eliberarea cu regim de urgenţă a actelor, dar în acest caz taxele sunt majorate.

E. Începând din acest moment entitatea poate funcţiona, având în vedere dobândirea calităţii de persoană juridică.

F. Alte etape privind constituirea unei societăţi comerciale


1. Deschiderea contului bancar al societăţii comerciale şi transferul capitalului social depus anterior
constituirii societăţii, din contul unuia dintre proprietari în noul cont al societăţii;
2. Depunerea actelor de constituire a societăţii la Administraţia Financiară;
3. Angajarea personalului pentru societate şi realizarea demersurilor impuse prin reglementările existente la
camera de muncă;
4. Efectuarea etapelor pentru înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului a punctului (punctelor) de lucru
ale societăţii şi obţinerea autorizaţiilor de funcţionare, conform activităţii desfăşurate.

Conform obiectului de activitate al fiecărei societăţi comerciale constituite vor fi întreprinse şi alte acţiuni specifice
unei societăţi aflate la începutul activităţii sale.

Spre exemplu: achiziţionarea formularelor cu regim special, a altor tipizate necesare, achiziţionarea casei de marcat
fiscale, dotarea sediului şi/sau punctului de lucru cu materiale PSI etc.

CONCEPTUL DE PATRIMONIU AL UNEI ENTITĂŢI

Obiectul contabilităţii răspunde la întrebarea ce studiază contabilitatea sau care este „materia” care se înregistrează în
contabilitate. Obiectul contabilităţii se referă la scopul urmărit de actorii de pe piaţa informaţiei contabile:
producătorii, utilizatorii, normalizatorii şi auditorii de informaţii contabile. În esenţă, obiectivul contabilităţii este de a
furniza informaţii utile.

Cu privire la obiectul contabilităţii există o serie de concepţii, care sintetizate se prezintă astfel:

Concepţia juridico-patrimonială este susţinută în ţările europene influenţate de dreptul roman. Această concepţie:
 dă prioritate prezentării situaţiei juridice a patrimoniului cu ajutorul Bilanţului;
 include în sfera de cuprindere a contabilităţii numai bunurile asupra cărora întreprinderea exercită un drept
de proprietate sau de creanţă, indiferent dacă acestea sunt utilizate sau nu în activitatea economică.

Concepţia economică este susţinută de ţările anglo-saxone, de drept cutumiar. Această concepţie:
 dă prioritate prezentării rezultatelor obţinute în urma tranzacţiilor şi operaţiunilor efectuate, cu ajutorul
Contului de profit şi pierdere;
 include în obiectul contabilităţii toate bunurile care aduc avantaje economice viitoare, indiferent de
proprietate.

Concepţia financiară este o variantă a concepţiilor economice şi juridice. Ea acordă prioritate prezentării fluxurilor de
numerar cu ajutorul Tabloului fluxurilor de trezorerie. Această concepţie este susţinută de SUA şi ţările cu o piaţă de
capital dezvoltată.

Concepţia juridică sau patrimonială consideră contabilitatea ca fiind ştiinţa care elaborează şi aplică
postulatele, principiile, normele şi procedeele cu ajutorul cărora se asigură evidenţa, calculul, analiza şi controlul
patrimoniului în vederea reflectării situaţiei entităţii economice şi a furnizării informaţiilor necesare diferitelor
categorii de utilizatori.

Elementele patrimoniale sunt reflectate în contabilitate:


 În expresie valorică (cuantificarea monetară)

Email: alin.ienciu@econ.ubbcluj.ro / vasile.cardos@econ.ubbcluj.ro / victor.muller@econ.ubbcluj.ro /


nicoleta.ienciu@econ.ubbcluj.ro / beattrice.vladu@econ.ubbcluj.ro
Basic Accounting
Seminar: 2 Version: 9
Page: 6 /6 Date: 20.02.2011
To: Y1/S2 File: F:\Facultate\...\BC_S2_V9.doc

 Pe titulari de patrimoniu (ataşate unei persoane sau entităţi)


 Pe perioade de gestiune (independenţa exerciţiilor, continuitatea activităţii)
 Pe bază de documente justificative (justificarea faptelor).

Patrimoniul – sub raport contabil - este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică,
aparţinând unui subiect de drepturi şi obligaţii (unei persoane fizice sau juridice – denumită titular de patrimoniu),
precum şi din totalitatea bunurilor cu valoare economică la care acestea se referă.

Bunurile economice în calitatea lor de obiecte de drepturi şi obligaţii formează substanţa materială a patrimoniului.
Ele au o latură existenţială şi o latură economică.

Ecuaţia de echilibru a patrimoniului se prezintă astfel:

DATORII DATORII
BUNURI
ECONOMICE = FAŢĂ DE + FAŢĂ DE
PROPRIETARI TERŢI

sau
Drepturi de
Drepturi de Datorii faţă de
proprietate Datorii
(bunuri tangibile, + creanţă = proprietari + faţă de terţi
(creanţe) (capitaluri proprii)
intangibile)

În practica contabilă, dubla reprezentare a mărimii şi structurii patrimoniului unei entităţi, la un moment dat, este
asigurată cu ajutorul unui tablou special denumit BILANŢ. Poate fi întocmit în două variante de bază: bilanţ orizontal
şi bilanţ vertical (sub formă de listă).

Patrimoniul unei entităţi economice este format din drepturi şi obligaţii. Drepturile unei entităţi sunt formate din
bunurile economice (drepturi de proprietate) şi creanţe (drepturi de creanţă), iar obligaţiile pot fi clasificate în obligaţii
faţă de asociaţi, acţionari (proprietari – capitaluri proprii, pasive interne) şi obligaţii faţă de terţi (pasive externe).

Ansamblul drepturilor unei entităţi economice – drepturi de proprietate şi drepturi de creanţă – reprezintă activele unei
entităţi, iar ansamblul obligaţiilor (datoriilor) faţă de proprietari şi a obligaţiilor (datoriilor) faţă de terţi formează
pasivele patrimoniului entităţii. Întotdeauna Activele sunt egale cu pasivele unui patrimoniu.

STUDIU INDIVIDUAL:
1. Matiş, D., Bazele contabilităţii. Fundamente şi premise pentru un raţionament profesional
autentic, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2011 – pag. 41-57

APLICAŢII PRACTICE

S2.1. Să se determine influenţa următoarelor operaţii economice asupra patrimoniului unei entităţi economice utilizând
ecuaţia de echilibru a patrimoniului:
1. Se constituie o societate comercială, cu obiectul principal de activitate producţia de produse de panificaţie,
prin asocierea a două persoane fizice. Unul dintre asociaţi participă la formarea capitalului social cu suma
de 3.000 lei, pe care o depune în numerar (05 martie 2011), iar cel de-al doilea asociat aduce ca aport la
capitalul social un autoturism evaluat la valoarea de 9.000 lei (06 martie 2011);
2. Entitatea achiziţionează 500 kg de făină în valoarea totală de 1.200 lei (15 martie 2011);
3. La data de 16 martie 2011 entitatea achiziţionează ambalaje pentru produse de panificaţie în valoare de 800
lei, iar achitarea valorii acestora se va realiza peste 5 zile;

Email: alin.ienciu@econ.ubbcluj.ro / vasile.cardos@econ.ubbcluj.ro / victor.muller@econ.ubbcluj.ro /


nicoleta.ienciu@econ.ubbcluj.ro / beattrice.vladu@econ.ubbcluj.ro
Basic Accounting
Seminar: 2 Version: 9
Page: 7 /6 Date: 20.02.2011
To: Y1/S2 File: F:\Facultate\...\BC_S2_V9.doc

4. Se achită datoria faţă de furnizorul ambalajelor;


5. Entitatea depune suma de 500 lei în contul de la bancă;
6. Se achită jumătate din datoria faţă de furnizorul de făină.

Prezentaţi forma finală a ecuaţiei de echilibru.

Soluţionare aplicaţie S2.1.:

  ACTIVE = CAPITAL PROPRIU + DATORII

Data Element / Numerar Alte active = Capital CP + Datorii


Op. economică social Alte elemente
  Situaţie iniţială
   

                 

                 

                 

                 

                 

                 

                 

                 

Total              

Recomandări bibliografice
1. Stiglitz, Joseph E., Globalizarea. Speranţe şi deziluzii., Editura Economică, Bucureşti, 2003.

Email: alin.ienciu@econ.ubbcluj.ro / vasile.cardos@econ.ubbcluj.ro / victor.muller@econ.ubbcluj.ro /


nicoleta.ienciu@econ.ubbcluj.ro / beattrice.vladu@econ.ubbcluj.ro

S-ar putea să vă placă și