BACKGROUNDERS & POSITION PAPERS

• Pe lângă declaraţiile de principii, care rămân

neschimbate pentru perioade mari de timp, există două
tipuri de materiale de relaţii publice care exprimă
implicarea organizaţiei într-o anumită situaţie:
• un backgrounder este o lucrare care oferă informaţii
contextuale despre o anumită problemă;
• o position paper este un act prin care se consemnează
poziţia organizaţiei faţă de respectiva problemă.

• ambele materiale sunt incluse în dosarul de

presă al unui eveniment deoarece reprezintă o
abordare obiectivă (backgrounder) şi o
abordare subiectivă (position paper) şi
constituie prima etapă în planificarea unui nou
program de relaţii publice
 Elementele definitorii pentru cele două
tipuri de materiale:
• Backgrounder • Position Papers
- punctul de vedere al unei
- lucrare de cercetare organizaţii;
istorică; - centrare pe opinii, pe
- include informaţii de interpretări;
profunzime; - explicarea motivelor pe
- centrare pe fapte; care se axează punctul de
- tratează probleme vedere al organizaţiei;
generale. - tratează probleme
specifice.

Elementele redactării unui backgrounder

• există trei etape care trebuie respectate de

relaţionist în redactarea unui background:
A. Cercetarea
B. Redactarea
C. Documentarea
a. cercetarea.
• cercetarea calitativă şi cantitativă asigură un grad ridicat
de profesionalism şi în acelaşi timp va oferi un context
situaţional, social, economic, cultural şi politic variat
asupra problemei cercetate
• arhivarea acestor documente este foarte importantă
deoarece reprezentanţii organizaţiei se pot confrunta în
viitor cu o problemă asemănătoare, iar aceste informaţii
vor fi de folos

b. redactarea, implică două aspecte:

• atenţie asupra formei: un enunţ de început (o
prezentare obiectivă a temei cercetate); un
istoric clar şi pertinent al subiectului; o analiză
detaliată a situaţiei prezentate; implicaţiile
pentru viitor
• fiecare dintre aceste etape este bine de scos
în evidenţă printr-un corp de literă distinct sau
prin paragrafe clar delimitate
• atenţie asupra conţinutului:
• contextul joacă un rol important deoarece
stabileşte clar diferite perspective
• o varietate a acestor contexte demonstrează
faptul dacă problema are sau nu implicaţii
pentru mai multe sectoare de activitate
• o cronologie a problemei este de asemenea
importantă.

• un aspect care nu trebuie ignorat este

perspectiva obiectivă
• se preferă sintagme, de genul „… este una
dintre soluţiile acestei probleme”, decât
calificative, de genul „o soluţie excelentă”, „o
soluţie neadecvată”
• orice problemă are anumite consecinţe
• acesta este motivul pentru care trebuie luate
în consideraţie implicaţiile viitoare ale
situaţiei respective
c. documentarea.
• în cele mai multe documente de tip backgrounder un
impact deosebit îl au statisticile realizate fie de
organizaţie, fie de institute de cercetare
• cifrele joacă un rol persuasiv important în
prezentarea unei probleme şi sunt de asemenea
modalităţi obiective de a raporta o situaţie
• de asemenea, trebuie întotdeauna menţionate
sursele care au realizat aceste studii

Elementele redactării unei position paper

• orice position paper trebuie să se bazeze pe

faptele relatate în backgrounder
• acesta este motivul pentru care punctul de
vedere al organizaţiei trebuie argumentat
tocmai pentru a evita subiectivismul
• elementele componente sunt:
1. enunţarea problemei
• o prezentare obiectivă a unei probleme cu
care se confruntă organizaţia trebuie să
primeze în special în situaţiile de criză
• nu trebuie negată existenţa unui stări
conflictuale cu angajaţii sau defectarea unui
utilaj deoarece jurnaliştii vor afla din alte surse
neoficiale

• de asemenea, nu trebuie învinovăţită o altă

organizaţie sau persoană
• o enunţare obiectivă presupune expunerea
atât a punctelor slabe, cât şi a punctelor tari
ale respectivei probleme
• această abordare va exprima responsabilitatea
organizaţiei
2. informaţiile de bază
• acestea trebuie să includă date pertinente de
actualitate despre situaţia respectivă
• nu trebuie inclusă o abordare cronologică a
situaţiei
• acest lucru se regăseşte în backgrounder

3. poziţia
• conţinutul unei position paper nu trebuie să
includă prezentări ipotetice
• cititorul nu este cel care trebuie să
interpreteze poziţia organizaţiei, ci,
dimpotrivă, trebuie să i se prezinte clar
punctul de vedere susţinut
• acest scop poate fi realizat dacă sunt luate în
consideraţie două aspecte: tipul de public şi
prezentarea ambelor părţi implicate
• primul aspect demonstrează faptul că
relaţionistul cunoaşte publicurile organizaţiei
şi va ţine cont de diferenţa minimală dintre un
public intern (angajaţii) şi un public extern
(furnizorii, consumatorii, autorităţile
guvernamentale, comunitatea etc.)
• cel de-al doilea aspect va demonstra
imparţialitatea organizaţiei, dar şi capacitatea
acesteia de a-şi susţine punctele de vedere
prin argumente raţionale

Materiale de PR (backgrounder &

position paper) – exemplu Asociaţia Ovidiu
Rom
• Organizaţia Ovidiu Rom a înaintat pe data de
14 iulie 2008 o propunere („white paper”) de
politici publice pentru reducerea decalajului
educaţional între copiii din România, cu accent
pe importanţa educaţiei preşcolare şi şcolare
mici.
• Acest document a fost intitulat „Fiecare copil
în şcoală – în patru paşi”.
• Pornind de la o analiză a sistemului
educaţional din România, această asociaţie
doreşte să implementeze o nouă formă de
comunicare nu numai cu elevii şi profesorii, ci
şi cu părinţii.
• Cuprinsul acestui material ilustrează faptul că
aspectele legate de cercetare şi documentare,
necesare unui backgrounder au fost
respectate.
• În cadrul secţiunii „definirea problemei” sunt
prezentate următoarele aspecte:
a. cifrele. După cum menţionam,
obiectivitatea într-un backgrounder şi
ulterior într-o position paper se obţine
prin prezentarea unor statistici, cifrele denotând
obiectivitate.
b. mitul „cultural”.
c. rezultatul.
B. Mitul "cultural"
• “E momentul să ne corectăm percepţia despre
cea mai mare minoritate din Europa. Aceasta
este încă distorsionată de gustul general
pentru romantism şi kitsch. Această percepţie
incorectă ne-a făcut să credem, total
nejustificat, că sărăcia pe care o îndură romii
este de fapt un act de libertate, o alegere. "
Wim Wenders, regizor german

In România, majoritatea romilor:

• au documente de identitate
• sunt sedentari de multe generații
• își mărită fetele la 13 ani
• au aceeaşi limbă, credinţe religioase, valori şi tradiţii ca ceilalţi
cetăţeni români
• se consideră români
• trăiesc în aşezări urbane (raportul de locuitori romi în mediul rural
faţă de cei din mediul urban este aproape identic cu cel al
populaţiei române în general: romi 45% rural, români 47% rural)
• faptul că mulţi părinţi romi îşi înscriu copiii la şcoală mai târziu
(între 7-9 ani) nu este o consecinţă a "culturi rome", ci mai
degrabă a culturii sărăciei şi a faptului că şi părinții copiilor au un
nivel educaţional redus
• După prezentarea legislaţiei româneşti şi după
prezentarea situaţiei prezente în SUA şi
România, se menţionează dovezi ale
importanţei campaniei de recrutare din uşă în
uşă, realizată de membrii Asociaţiei Ovidiu
Rom:

Dovezi ale importanţei campaniilor de recrutare

din ușă în uşă efectuate în comunități sărace:
Ovidiu Rom derulează campanii de recrutare pentru înscrierea copiilor la
grădiniță sau scoală. În fiecare an au fost identificaţi un număr semnificativ de
copii de vârstă şcolară în situații de risc (înscrişi, abandon şcolar, frevență
sporadică, rezultate slabe la învăţătură).
În timpul acestor campanii de recrutare s-au conturat nişte situații care se
repetă:
• copii cu deficienţe fizice minore, ai căror părinţi presupun greşit că
deficienţa copilului înseamnă că nu poate frecventa şcoala;
• copii care nu merg la şcoală pentru că stau acasă şi au grijă de fraţii mai
mici;
• copii care stau acasă pentru că sunt “depăşiţi de vârstă" (au repetat clasa
de trei ori, au abandonat pentru că au locuit în străinătate etc.) şi nu sunt
informaţi despre programe precum “A Doua Şansă“.
Uneori identificăm şi copii fără documente de identitate, dar din experienţa
noastră aceştia reprezintă un procentaj mic din rândul copiilor care nu
frecventează şcoala.
• Cea de-a doua parte a documentului position
paper cuprinde metodologia propusă de
Asociaţia Ovidiu Rom, care constituie poziţia
acestei asociaţii:
 Dintre recomandările propuse de Asociaţia
Ovidiu Rom se pot menţiona:
• Comisia Judeţeană, prin funcţia de control, ar
trage la răspundere autorităţile locale
responsabile pentru şcolarizarea tuturor copiilor
din jurisdicţia lor;
• campanii de recrutare pentru atragerea
locuitorilor comunităţii (desfăşurate sub
conducerea inspectoratului şcolar, a unui grup
local de acţiune, a unei organizaţii
non-guvernamentale);
• măriri de salariu pe baza frecvenţei şcolare a
copiilor beneficiari;

• directiva ministerială care să indice că fiecare

şcoală cu un număr mare de elevi săraci trebuie să
aibă un mediator calificat;
• mediatori instruiţi să iniţieze programe de
educaţie timpurie pe baza modelului HIPPY (un
program de instruire la domiciliu a părinţilor care
au copii preşcolari);
• instruire pentru cadre didactice şi directori de
scoală pe probleme de mediere şcolară şi
sensibilitate culturală;
• condiţionarea alocării de fonduri către şcolile din comune şi
oraşe, prin Consiliul Judeţean, de înscrierea şi menţinerea
tuturor copiilor în scoală;
• ateliere pentru dascăli (patru sesiuni pentru dascăli de
clasele 0-4);
• aplicaţii concrete după fiecare formare, pentru a vedea
dacă sunt relevante pentru practica cotidiană cunoştinţele
dobândite;
• formare pe aspecte sensibile din punct de vedere cultural,
informaţii despre cultura şi istoria romilor;
• sporuri salariale semnificative pentru cadrele didactice care
lucrează în comunităţi sărace (după modelul sporurilor
salariale pentru zonele rurale).