ANALIZĂ IDIOLECT

BLAGA CRISTINA
MARINESCU LILIANA

Anul II, Comunicare și relații publice

Un idiolect este discursul distinctiv al unui individ, un lingvistic tipar considerat unic între vorbitorii
limbii sau dialectului unei persoane. Dar este și mai granulară, mai îngustă decât toți vorbitorii unui
anumit dialect.

Deoarece fiecare dintre noi aparține unor grupuri sociale diferite, fiecare vorbește un soi de limbă
format dintr-o combinație de caracteristici ușor diferite de caracteristicile oricărui alt difuzor limba.
Varietatea de limbă unică pentru un singur vorbitor de limbă se numește idiolect. Idiolectul tău
include vocabular adecvat diferitelor tale interese și activități, pronunții reflectă regiunea în care
trăiești sau ai trăit și stiluri variabile de vorbire care se schimbă subtil în funcție de cine te adresezi.

Idiolectul unei persoane nu este doar vocabular; totul pornește de la modul în care pronunțăm
anumite cuvinte până la modul în care le reunim la ceea ce ne imaginăm că înseamnă.
•
Idiolectul Cristinei este reprezentat de un timbru al vocii plăcut, volum ridicat, pronunțare corectă și
atentă. Vocea ei denotă credibilitate, prin faptul că articulează frumos și are o vorbire coerentă.
•
Colega mea provine din zona Moldovei, astfel putem explica accentul și diferența evidentă de exprimare.
Cuvintele pe care le folosește frecvent în vorbire sunt cuvinte sau expresii împrumutate din limba rusă sau
din dialectul specific moldovenesc, din rusă fiind următoarele „karoce” (mai pe scurt) „tipa” (într-un fel sau
altul), „davai” (pe curând), „paneatna” (am înțeles), iar din dialectul moldovenesc „ghini” (bine), „dă-i
foială” (fii mai energic) sau „oleacâ” (puțin).
•
Legat de intonația vocii și modulațiile acesteia, și le manifestă în dependență de situația emoțională, de
exemplu are un timbru sonor și apăsat, atunci când este pusă într-o situație stresantă și se simte nervoasă,
neînțeleasă, însă mai rar se manifestă așa. De obicei vorbește calm, rațional și își alege intonația potrivită.
•
De asemenea, în dependență de persoana cu care comunică, își modifică maniera în care vorbește. Atunci
când vorbește cu un profesor, se simte seriozitatea și echilibrarea în vocea acesteia, iar atunci când se află
în compania prietenilor sau a familiei, vorbește mult mai relaxat, ritmul vorbirii este mult mai rapid și
jucăuș.
•
Idiolectul Lilianei este perceput în exprimarea rostirii cuvintelor ca fiind convingător, volumul vocii sale
este unul mediu ceea ce evidențiază controlul exprimării sale, în transmiterea mesajului.
•
În ceea ce privește claritatea, Liliana se exprimă într-un mod direct, clar, dând dovadă de maturitatea pe
care a căpătat-o dealungul anilor, fiind mult mai mare de ani ca mine.
•
Deoarece provine din zona Olteniei, aceasta se adresează cu cuvinte care sunt specifice acestei zone, spre
exemplu; a prijoni(a prinde, apuca), cantă( găleată), chercheli (a se îmbăta), chițoi( colț de teren agricol),
calapanță( femeie guraliv)ă, dar folosește și verbe la perfectul simplu; stătui, făcui, mâncai, săpai, obosii
etc.
•
Modulația vocii atunci când e suparată, este ușor ridicată, iar când este bucuroasă își coboară vocea
exprimându-se plăcut.
•
Referitor la variațiile sale de exprimare în momentul în care se adresează unei prietene, vorbește pe un ton
cald, amuzant, dar în cazul când se adresează unei persoane de rang superior, o face pe un ton politicos și
cu respect.
•
În încheiere doresc să spun că tipul de râs al Lilianei este unul natural, sănătos și molipsitor pentru
persoanele apropiate.
VĂ MULȚUMIM!