Curs de formare continuă

Perioada: 2012 – 2013

Individual

ARIA CURRICULARĂ: OM ŞI SOCIETATE

Formator, Cursant,
Prof. RANCIU Mioara Prof. itinerant COZMA Liliana
 Strategie didactică – integrare elemente T. I. C.
Învăţarea pe grupe mici folosind tehnica rezolvării de probleme şi ca instrument,
calculatorul (Internetul) la disciplina ISTORIE

PORTOFOLIU ISTORIC

Istorici şi geografi despre spaţiul românesc

În realizarea proiectului veţi respecta următoarele repere:

• Structura portofoliului:

Veţi descoperi şi veţi analiza minimum 2 istorici şi 2 geografi ale căror lucrări ştiinţifice
conţin argumente despre spaţiul românesc şi veţi prezenta structura portofoliului
într-un tabel, astfel:

Nr.crt.
Istorici Argumente Bibliografie
1.
2.
3.
4.

Nr.
Crt. Geografi Argumente Bibliografie
1.
2.
3.
4.
 • Descrierea portofoliului

Analizarea fiecărui tip de acţiune şi argumentarea deciziei de susţinere a ideii proprii, pe

baza următoarelor criterii:

• Poziţia istoricilor şi geografilor în timpul cronologic şi în cadrul oamenilor de

ştiinţă;

• Opinii ale istoricilor şi geografilor aleşi despre spaţiul românesc;

• Lucrări ştiinţifice redactate de către istoricii şi geografii selectaţi, altele decât cele
care atestă spaţiul românesc (enumerarea lor);

• Păreri ale altor oameni de ştiinţă despre istoricii şi geografii selectaţi spre analiză;

• Opinii personale , cu argumente, despre spaţiul românesc;

Puteţi culege informaţii de pe site-urile:

• www.istorie-adevarata.ro

• www.scritube.com

• www.ro.wikipedia.org
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ DISCIPLINA OPŢIONALĂ

Aria curriculară: OM ŞI SOCIETATE

Curriculum la decizia şcolii pentru liceu

 ARGUMENT

Programa şcolară pentru disciplina EDUCAŢIE PENTRU DEMOCRAŢIE reprezintă

o ofertă curriculară de disciplină opţională pentru liceu, proiectată pentru un buget de timp de
1 oră / săptămână, pe durata unui an şcolar.
Programa face parte din pachetul educaţional propus de către Asociaţia Pro Democraţia
în cadrul unui proiect cu acelaşi nume, al cărei scop este de a îmbunătăţi procesul de educaţie
pentru democraţie al elevilor de liceu, contribuind la formarea acestora pentru cetăţenia activă.
Acest demers continuă seria programelor şi proiectelor Asociaţiei Pro Democraţia care îşi propun
dezvoltarea spiritului civic şi a unei culture politice în rândul tinerilor liceeni, ca precondiţii ale
participării acestora la procesele democratice în cadrul societăţii.
Educaţia pentru democraţie reprezintă o necesitate a educaţiei contemporane. Prezenta
program şcolară pune un accent major pe dimensiunea acţională a educaţiei civice, prin exersarea
în diferite contexte a competenţelor, atitudinilor şi comportamentelor civice dobândite de către
elevi, contribuind la accentuarea caracterului practic-aplicativ al proceselor de predare-învăţare-
evaluare.
Participarea la acţiuni cu dimensiune publică sau la procesul decizional reprezintă
indicatori importanţi ai civismului; participarea la viaţa comunităţii presupune însă competenţe
care trebuie formate şi dezvoltate; în acest scop, şcoala trebuie să pregătească tinerii în spiritul
participării la viaţa comunităţii, al asumării responsabile şi eficiente a propriilor acţiuni şi a
efectelor acestora. În planul activităţii didactice, pregătirea elevilor pentru participare publică
(direct sau mediată) presupune, în mod fundamental, implicarea elevilor în situaţii de învăţare
din şi prin experienţă.
Programa destinată tuturor elevilor de liceu, susţine în mod special nevoile şi interesele
specifice elevilor din ciclul secundar superior şi este în cocordanţă cu cerinţele programelor
şcolare ale altor discipline socio-umane din aria curriculară Om şi societate.
Elementele de noutate ale programei constau în:
• Accentuarea dimensiunii practic-aplicative a activităţii de predare-învăţare-
evaluare în care este implicat elevul;
• Focalizarea pe problematica participării cetăţeanului la viaţa publică prin
implicarea în procesul de luare a deciziilor de interes public;
• Exersarea drepturilor şi obligaţiilor cetăţeneşti în relaţie cu autorităţile publice;
• Crearea unor situaţii de învăţare care facilitează implicarea elevilor în procesul
decizional (prin vot, activitatea de voluntariat, iniţierea în ceea ce priveşte
activitatea în cadrul unor grupuri de interese sau campanii de advocacy etc.);
• Utilizarea metodei învăţării prin proiecte, ca demers prioritar în învăţarea
democraţiei;
Disciplina opţională Educaţie pentru democraţie, propusă spre studiu în gimnaziu, se
raportează la Recomandarea Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene
privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC),
care conturează, pentru absolvenţii învăţământului obligatoriu, un “profil de formare european”
orientat de formarea celor opt competenţe cheie: comunicare în limba maternă, comunicare în
limbi străine, competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii, competenţă
digital, a învăţa să înveţi, competenţe sociale şi civice, spirit de iniţiativă şi antreprenoriat,
sensibilizare şi exprimare culturală. Contribuţia disciplinei Educaţie pentru democraţie la
dezvoltarea competenţelor cheie europene este nuanţată şi diversificată, incluzând atât susţinerea
dezvoltării anumitor competenţe cheie, cât şi sensibilizarea cu privire la alte competenţe cheie.
Disciplina Educaţie pentru democraţie contribuie la dezvoltarea competenţelor cheie pentru
educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene,
îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe cheie:
• Competenţe sociale şi civice;
• Comunicare în limba maternă;
• Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;
• A învăţa să înveţi;
• Competenţă digitală;
Programa şcolară are următoarea structură:
• Argument
• Competenţe generale
• Valori şi atitudini
• Competenţe specifice şi conţinuturi
• Sugestii metodologice
Competenţele generale sunt preluate din programa şcolară de trunchi comun dezvoltată în
liceu pentru disciplinele socio-umane.
Valorile şi atitudinile recomandate completează dimensiunea cognitivă a învăţării cu cea
afectiv-atitudinală şi morală, din perspective studierii acestei discipline, dar şi a finalităţilor
educaţiei.
Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corespondenţa dintre acestea
nefiind biunivocă; o anumită competenţă specific poate să fie atinsă prin diferite unităţi de
conţinut.
Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în
proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare, în concordanţă cu specificul disciplinei
şi cu statutul acesteia de curs opţional.
 COMPETENŢE GENERALE

1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea

demersurilor de cunoaştere şi explicare a unor fapte, evenimente, procese din
viaţa reală

2. Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor sociale în rezolvarea unor

situaţii problemă, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de
dezvoltare

3. Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în

cadrul diferitelor grupuri

4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei

lumi în schimbare

5. Participarea la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor comunităţii

VALORI ŞI ATITUDINI

Procesul de predare-învăţare a disciplinei opţionale Educaţie pentru democraţie are la

bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:

• Participare/implicare la/în viaţa comunităţii;

• Manifestarea unui interes constructiv pentru problemele comunităţii;

• Respect faţă de lege;

• Rezolvarea problemelor pe cale non-agresivă;

• Respectarea drepturilor omului;

• Toleranţă faţă de persoanele/grupurile care manifestă opinii, credinţe şi

valori diferite de ale majorităţii;

• Comportament social eficient;

• Capacitate de decizie responsabilă;

• Atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de ceilalţi;

 COMPETENŢE SPECIFICE ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUT

Competenţe specifice Conţinuturi

Eu, cetăţeanul
1.1 Identificarea modalităţilor şi a
instrumentelor prin care cetăţenii se
pot implica în comunitate
2.1 Elaborarea de proiecte civice prin
utilizarea unor proceduri specifice
managementului proiectelor
3.1 Cooperarea în vederea participării
cetăţenilor la procesul decizional
4.1 Rezolvarea problemelor
comunităţii prin implicarea în proiecte
civice
5.1 Dezvoltarea capacităţii de angajare
civică în rezolvarea problemelor
comunităţii
• Conceptul de cetăţean
• Importanţa implicării civice; modalităţi de
implicare a cetăţenilor în viaţa comunităţii
• Rolul organizaţiilor neguvernamentale
într-o societate democratică
• Participarea cetăţenească pentru
îmbunătăţirea procesului decizional în
administraţia publică
• Realizarea obiectivelor de angajare în
rezolvarea problemelor comunităţii prin
intermediul proiectelor. Proiectul civic.

Şcoală – familie – comunitate locală

3.2 Cooperarea în grupuri diferite
pentru stabilirea unor reguli şi condiţii Democraţia în şcoală
de participare în organisme
reprezentative ale elevilor, la acţiuni • Decizii cu efect asupra activităţii elevilor
şcolare, la decizii la nivel de şcoală etc. • Modalităţi şi instrumente de implicare şi de
(consiliul elevilor, grupuri care influenţare de către elevi a procesului
participă la proiecte, la elaborarea decizional din şcoală
regulamentului de ordine interioară • Relaţia elev-profesor-părinte. Norme de
etc.) conduită în cadrul acestor relaţii
3.3 Cooperarea în rezolvarea unor
probleme ale comunităţii
4.2 Asumarea de roluri în derularea
unor acţiuni sociale (lider, purtător de
cuvânt, agent, petiţionar, trezorier Parteneriatul şcoală – comunitate
etc.)
4.3 Manifestarea atitudinilor pro- • Modalităţi de participare a elevilor la viaţa
active în rezolvarea de conflicte comunităţii (voluntariat, dezbatere,
5.2 Participarea la luarea deciziilor la advocacy etc.)
nivelul comunităţii
locale/educaţionale, prin manifestarea
unui comportament pro-activ şi
responsabil
5.3 Participarea prin acţiuni specifice
la viaţa comunităţii (voluntariat,
dezbatere, advocacy etc.)

1.2 Reconstituirea etapelor unui Educaţie juridică

proces legislativ într-o societate Procesul legislativ
democratică • Procesul de elaborare a legilor
1.3 Proiectarea unor demersuri de
urmat, prin care cetăţenii pot să • Participarea cetăţenilor la elaborarea
reclame nerespectarea unor drepturi legislaţiei. Instrumente de promovare a
2.2 Operarea cu criterii valorice unei iniţiative legislative
pentru evaluarea activităţilor • Instrumentele de aplicare a legilor
instituţiilor democratice
4.4 Exersarea drepturilor cetăţeneşti Accesul la justiţie
în diverse situaţii • Metode pentru accesul la justiţie
• Metode de contestare a deciziilor incorecte
ale autorităţilor publice

Relaţiile contractuale
• Contractul; relaţii şi clauze contractuale
• Reclamarea încălcării unor clauze
contractuale

Instituţiile în slujba cetăţeanului

2.3 Explicarea rolurilor şi atribuţiilor
pe care le au instituţiile locale, • Atribuţiile instituţiilor publice şi modul de
centrale şi europene relaţionare a cetăţeanului cu acestea
2.4 Explicarea avantajelor
transparenţei deciziilor de interes • Comunicarea instituţiilor cu cetăţenii –
public pentru cetăţean şi pentru prevederi legale
funcţionarea democratică a
instituţiilor • Instrumente de monitorizare a activităţii
4.5 Utilizarea unor proceduri şi instituţiilor publice
practici de relaţionare a cetăţeanului
cu diferite instituţii
5.4 Utilizarea unor proceduri,
instrumente şi bune practici pentru
rezolvarea unor situaţii problemă în
relaţia cetăţeni-instituţii
 SUGESTII METODOLOGICE

Prezentul curriculum se adresează profesorilor care doresc să predea disciplina Educaţie

pentru democraţie şi a fost astfel conceput, încât să răspundă exigenţelor impuse de noua
concepţie asupra finalităţilor educaţiei, prin deplasarea semnificativă de accent de pe conţinuturi
pe competenţe.
Prezenta programă îşi va atinge utilitatea numai dacă profesorii vor urmări, în primul
rând, implicarea elevilor în activităţi practice legate de identificarea problemelor cu care se
confruntă comunitatea, dar mai ales formarea unor competenţe privind elaborarea unor proiecte
şi care să-i implice în activităţi de cooperare.
Conţinuturile propuse sunt mijloace pentru formarea competenţelor specifice prevăzute
de programă.
Se recomandă utilizarea prioritară a metodelor active precum:
• Dezbaterea;
• Activităţi bazate pe proiect;
• Studiul de caz;
• Deliberarea;
• Investigaţia;
• Rezolvarea de probleme;
• Brainstormingul;
• Stimularea (de ex., campanii de informare şi conştientizare);
• Observaţia participativă şi non-participativă;
• Analiza de conţinut;
Modalităţi de lucru cu elevii:
• Munca în echipă/activităţi pe grupe;
• Vizite la instituţii;
• Discuţii libere pe subiecte date;
• Simularea unor situaţii de relaţionare între cetăţeni şi aleşi locali/funcţionarii
publici.
Se recomandă, de asemenea, utilizarea unor mijloace şi instrumente didactice, cum ar fi:
• DVD-uri, planşe, casete video, diapozitive;
• Filme care să reprezinte baza unor dezbateri;
• Postere legislative (disponibile la adresele:
http://www.apd.ro/files/proiecte/poster_proces_legislativ.pdf şi
http://www.apd.ro/files/proiecte/poster_instituţii_centrale.pdf).
În ceea ce priveşte evaluarea, strategia abordată trebuie să ţină seama de caracterul
opţional al acestui curs care doreşte să îi implice pe elevi în activităţi relevante şi atractive pentru
dezvoltarea spiritului civic. În acest scop se recomandă ca evaluarea să se realizeze prin metode
diferite, aşa cum sunt:
 • Portofoliul;
• Autoevaluarea;
• Interevaluarea.
Exemplificând, portofoliul poate fi realizat individual sau pe grupe de lucru. Ca demers
didactic, utilizarea proiectului este una dintre modalităţile de implicare a elevului de situaţiile
autentice de învăţare. Proiectul este o activitate personalizată, care permite folosirea liberă a
cunoştinţelor însuşite într-un context nou şi relevant. Produsul finit realizat în urma activităţii de
proiect creează elevului sentimental utilităţii a ceea ce produce; de asemenea, un astfel se context
de învăţare valorifică particularităţi individuale (de gen, cultural, aptitudinale), precum şi
interesele personale. Elevii pot contribui la realizarea unor proiecte cum ar fi:
• Proiecte privind utilizarea legilor referitoare la transparenţa decizională şi accesul la
informaţii publice;
• Proiecte de monitorizare a rapoartelor anuale de activitate ale aleşilor locali;
• Proiecte privind influenţarea deciziilor legate de protecţia mediului
înconjurător/protejarea patrimoniului cultural etc.
De asemenea, autoevaluarea şi interevaluarea (prin aplicarea unor chestionare de
evaluare) pot contribui la exprimarea de către elevi a opiniilor, la exersarea
resposabilităţii în formularea unor aprecieri despre ei înşişi şi despre ceilalţi, la analiza
performanţelor şi la revizuirea strategiei de învăţare.
 BIBLIOGRAFIE

Constituţia României
Declaraţia Universală Drepturilor Omului
Convenţia cu privire la drepturile copilului
Gabriel A. ALMOND, Sidney VERBA, Cultura civică, Editura DU Style, Bucureşti, 1996
Cezar BÎRZEA, Cultură civică, Editura Trei, 1999
Domenique CHAGNOLLAND, Dicţionar al vieţii politice şi sociale, Editura All, 1999
Ion DIACONU, Drepturile omului, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti,
1993
Fernando SAVATER, Politica pentru fiul meu, Humanitas, 1999
***Buna guvernare la români – Ghid de bune practici pentru consolidarea bunei guvernări
locale, Asociaţia Pro Democraţia, Bucureşti, 2008
***Scrisoare pentru comunitatea ta – despre succesul implicării în luarea deciziilor publice la
nivel local, Asociaţia Pro Democraţia, Centrul de resurse pentru participare publică,
Bucureşti, 2008
***Valori europene în guvernarea locală, Asociaţia Pro Democraţia, Bucureşti, 2007
***Raport privind liberal acces la informaţiile de interes public în România – analiza
comparativă 2003 – 2007, Asociaţia Pro Democraţia, Transparency International România,
Bucureşti, 2007
***Transparenţa decizională în administraţia public locală – instrucţiuni de utilizare,
Asociaţia Pro Democraţia, Transparency International România, Bucureşti 2006
***Administraţia Publică Locală – instrucţiuni de utilizare, Asociaţia Pro Democraţia – Club
Timişoara, Pro Finance, Editura Mirton, Timişoara, 2006
***Ghidul funcţionarului din administraţia public locală, Asociaţia Pro Democraţia,
Asociaţia Pro Democraţia – Club Braşov, Braşov, 2006
***Ghidul cetăţeanului, Asociaţia Pro Democraţia, Asociaţia Pro Democraţia – Club
Braşov, Braşov, 2005
***Ghid de bune practici privind relatarea despre minorităţi în presa românească, Centrul
pentru Jurnalism Independent, 2002
***Familii politice – pe înţelesul tuturor, Asociaţia Pro Democraţia, Bucureşti, 2000
 TRASEU PROFESIONAL PERSONALIZAT

1. Debutant – dreptul de practică în învăţământul preuniversitar este obţinut prin

parcurgerea formării iniţiale care cuprinde mai multe etape:
• Formarea iniţială, teoretică, în specialitate, realizată în universităţi, în cadrul unor
programe acreditate potrivit legii;
• Master didactic cu durata de 2 ani;
• Stagiul practic cu durata de un an şcolar, realizat într-o unitate de învăţământ, sub
coordonarea unui profesor mentor.

2. Definitivat – dreptul definitiv de practică pentru profesia didactică este obţinut prin
promovarea examenului de definitivat. Acordarea definitivării în învăţământ semnifică
recunoaşterea competenţelor minime acceptabile dobândite de către o persoană care a
optat pentru cariera didactică şi care garantează, în acest fel, că dispune de pregătirea
necesară pentru exercitarea profesiei didactice şi poate intra pe o rută de profesionalizare
ascendentă.

3. Master profesional
• orientat preponderant spre formarea competenţelor profesionale
• obţinerea unei noi specializări (asociat cu numărul de credite
transferabile conform legii)
Studiile universitare de masterat asigură:
• fie aprofundarea în domeniul studiilor de licenţă sau într-un domeniu apropiat;
• fie obţinerea de competenţe complementare în alte domenii, precum şi
dezvoltarea capacităţilor de cercetare ştiinţifică;

4. Gradul didactic II
• evoluţia în cariera didactică şi dezvoltarea profesională prin examenul de
grad didactic II este atestată de dobândirea unui set de competenţe specifice
pentru gradul II
• acordarea gradului II asigură cadrului didactic, atingerea unui nivel înalt de
profesionalizare, competenţele astfel dobândite, constituindu-se ca o valoare
adăugată în intervalul parcurs de la obţinerea definitivării

5. Gradul didactic I – setul de competenţe de care trebuie să dea dovadă candidatul la

obţinerea gradului I sunt:
• competenţe profesionale
• competenţe psiho-pedagogice
• competenţe psiho-sociale
• competenţe privind managementul clasei
6. Alegerea la interval de 5 ani a unui ansamblu de cursuri de formare continuă şi
dobândirea sau dezvoltarea de competenţe complementare necesare activităţii didactice
(asociat cu numărul de credite transferabile conform legii)

Managementul eficient al carierei are în vedere o dezvoltare profesională care nu este

lăsată la voia întâmplării ci este planificată, orientată şi condusă în direcţia în care cadrul
didactic profesionist, şi-o stabileşte în cunoştinţă de cauză.
Există o serie de „mituri”, prejudecăţi (de exemplu cele formulate de L. L. Byars)
legate de promovarea, perfecţionarea şi avansarea în cariera unei persoane. Multe dintre
acestea funcţionează şi în sistemul educaţional:
• cheia succesului este să fii la locul potrivit şi la momentul potrivit (cu condiţia ca
„omul potrivit” să fie adaptabil la schimbare); pentru că: „În epoca pedagogiei
informatizate, învăţământul modern reclamă din partea cadrului didactic un
dinamism sporit, o distributivitate extinsă faţă de problemele şcolii şi o adaptare
rapidă la noile solicitări pedagogice”;
• calea de a merge înainte este capacitatea de a-ţi determina slăbiciunile şi de a munci
pentru corectarea lor;
• este bine să separi viaţa de familie de viaţa profesională, dar suportul familiei în
profesie este necesar.
“Când vezi că ai aceeaşi părere cu majoritatea e bine să mai reflectezi o dată”.
Mark Twain

“Nu este de ajuns să ai o minte bună. Scopul principal e să o foloseşti bine”.

Rene Descartes
 TEMA I

Realizaţi macheta unei programe şcolare de curs opţional, pentru ciclul liceal sau
gimnazial, ca disciplină nouă, formulând competenţele generale (cele ale disciplinelor socio-
umane valabile pentru disciplinele de trunchi comun), competenţele specifice derivate din cele
generale şi conţinuturile asociate. În realizarea materialului veţi avea în vedere faptul că
timpul alocat este de 1 oră/săptămână:

Competenţe generale:

1. Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul

diferitelor grupuri

2. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei lumi în

schimbare

Competenţe specifice:

3.1 Cooperarea în vederea participării cetăţenilor la procesul decizional

3.2 Cooperarea în grupuri diferite pentru stabilirea unor reguli şi condiţii de participare în
organisme reprezentative ale elevilor, la acţiuni şcolare, la decizii la nivel de şcoală etc.
(consiliul elevilor, avocatul elevilor, grupuri care participă la elaborarea regulamentului de
ordine interioară etc.)

3.3 Cooperarea în rezolvarea unor probleme ale comunităţii

4.3 Manifestarea atitudinilor pro-active în rezolvarea de conflicte

5.1 Dezvoltarea capacităţii de angajare civică în rezolvarea problemelor comunităţii

Conţinuturi:

1. Participarea cetăţenescă pentru îmbunătăţirea procesului decizional în administraţia

publică

2. Realizarea obiectivelor de angajare în rezolvarea problemelor comunităţii prin

intermediul proiectelor. Proiectul civic.

3. Relaţia elev-profesor-părinte. Norme de conduită în cadrul acestor relaţii

4. Modalităţi de participare a elevilor la viaţa comunităţii (voluntariat, dezbatere, advocacy

etc.)
 TEMA II

Realizaţi propriul plan de carieră pe următorii 20 de ani, pornind de la informaţiile

oferite de suportul de curs şi de la cunoaşterea personală.

Date rezultate din cunoaşterea propriei personalităţi pe baza unei evaluări individuale:

• capacitatea de autocunoaştere
• capacitatea de rezolvare a conflictelor
• abilităţi de comunicare
• capacitatea de a gestiona eficient situaţii de violenţă în mediul şcolar

Competenţe care trebuie dobândite:

• o foarte bună informare

• autocunoaştere pentru a identifica propriile nevoi de formare – perfecţionare
• o foarte bună informare cu privire la piaţa ofertelor de formare

Reguli care trebuie respectate:

• adecvarea la obiective a unor trasee alternative bine alese

• alegerea traseului (cel mai potrivit tipului de personalitate şi condiţiilor de
fezabilitate)
• alegerea şi utilizarea mijloacelor, instrumentelorcele mai adecvate pentru atingerea
obiectivului

Trasee alternative posibile de urmat:

• Şcoli masterale şi obţinerea unor noi specializări

• Cursuri postuniversitare de reconversie profesională şi obţinerea unor noi
specializări
• Alegerea la interval de 5 ani a unui ansamblu de cursuri de formare şi dobândirea
sau dezvoltarea de competenţe complementare necesare activităţii didactice

PLAN DE CARIERĂ

1. Punctul la care vă aflaţi la momentul iniţial: debutant

2. Punctul – ţintă pe care doriţi să-l atingeţi peste 20 ani: grad didactic I

3. Momente puncte intermediare necesare pentru atingerea ţintei propuse: definitivat,

grad didactic II
 TEMA III.

• Alegeţi una dintre disciplinele socio-umane ca ţintă a unui început de carieră

didactică. Indicaţi paşii pe traseul care trebuie parcurs (instituţii, programe de
urmat) până în momentul obţinerii depline a dreptului de practică.

Disciplina socio-umană aleasă: psihologie

TRASEU

Pas 1.
Absolvirea Facultăţii de Psihologie din cadrul Universităţii Bucureşti.

Pas 2.
Absolvirea cursurilor organizate de Departamentul pentru Pregătirea Personalului
Didactic

Pas 3.
Perioada de inserţie de cel puţin 2 ani – stagiu /debut în activitatea didactică:
• Concurs pe posturi/catedre vacante/rezervate
• Repartizare de către Inspectoratul Şcolar Judeţean pe posturile rămase neocupate
în urma concursului

Pas „n”.
Înscrierea la gradul didactic definitiv

• Obţinerea deplină a dreptului de practică este obţinut prin promovarea

examenului de definitivat
 TEMA IV.

Ce metode, pentru care grupuri?

Scopul prezentului exerciţiu este să exploreze care metode ar fi cele mai utile fiecărui
grup – ţintă de elevi. Grupuri – ţintă de elevi sunt:
• Elevi pasionaţi de disciplina socio-umană pe care o predaţi
• Elevi cu dificultăţi de relaţionare
• Elevi cu deficit de atenţie
• Elevi cu dizabilităţi fizice
• Elevi care aparţin unei minorităţi.
Întrebările asupra cărora trebuie să vă concentraţi sunt:

1. Care sunt nevoile specifice de instruire ale acestui grup?

• Elevi pasionaţi de disciplina socio-umană

• Oportunităţi suplimentare de studiu

• Suport cognitiv pentru obţinerea performanţei: participarea la olimpiadă,
pregătirea examenelor naţionale (bacalaureat)

• Elevi cu dificultăţi de relaţionare

• Posibilitatea valorificării experienţelor personale – o mai bună relaţionare a

elevilor, în special în cazul celor izolaţi
• Încurajarea efortului personal
• Creşterea motivaţiei intrinseci, cognitive
• Încurajarea unor atitudini pozitive faţă de propria activitate în grup
• Creşterea gradului de participare, relaţionare în grup

• Elevi cu deficit de atenţie

• Încurajarea efortului personal

• Implicarea în activităţile de învăţare
• Stimularea trăirilor afective pozitive în grup încurajarea unor atitudini
pozitive faţă de propria activitate în grup

• Elevi cu dizabilităţi fizice

• Implicarea tuturor elevilor în activităţile de învăţare

• Suport cognitiv pentru atenuarea unor tensiuni la nivelul grupului, pentru
schimbarea de atitudini faţă de unii membri ai grupului
• Creşterea motivaţiei, în special a motivaţiei intrinseci, cognitive
 • Încurajarea unor atitudini pozitive faţă de propria activitate în grup
• Încurajarea efortului personal
• Valorificarea experienţei elevilor
• Stimularea trăirilor afective pozitive în grup

• Elevi care aparţin unei minorităţi

• Suport cognitiv pentru atenuarea unor tensiuni la nivelul grupului , pentru

schimbarea de atitudini faţă de unii membri ai grupului
• Creşterea gradului de participare, relaţionare în grup
• Creşterea gradului de coeziune a grupului
• Posibilitatea gradării sarcinilor de lucru
• Stimularea trăirilor afective pozitive în grup
• Valorificarea experienţei elevilor

2. Care sunt cele mai adecvate metode? De ce ?

• Elevi pasionaţi de disciplina socio-umană

• Rezolvarea de probleme
• Studiul de caz
• Jocul didactic
Stimulează operaţiile superioare ale gândirii, creativitatea, transferul. Încurajează
participarea. Pot atenua tensiunile grupului.

• Elevi cu dificultăţi de relaţionare

• Învăţarea prin descoperire

• Învăţarea problematizată
• Învăţarea prin cooperare
• Simularea
• Jocul de roluri
• Mozaicul
• Cafeneaua
• Realizarea de proiecte în echipă
Dezvoltă competenţe de comunicare şi relaţionare. Generează atitudini pozitive faţă de sine
şi faţă de ceilalţi. Stimulează lucrul în echipă, colaborarea, relaţionarea cu ceilalţi. Se
realizează interacţiunea directă între elevi şi indirectă cu ceilalţi colegi.
 • Elevi cu deficit de atenţie

• Observaţia
• Studiul de caz
• Micro-anchete
• Sondaje de opinie
Menţin concentrarea atenţiei. Contribuie la creşterea responsabilităţii individuale în
realizarea sarcinilor comune. Generează atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi
(încrederea în sine, cooperarea, manifestarea satisfacţiei faţă de realizările grupului, într-
ajutorarea, asumarea de responsabilităţi, încrederea în grup).

• Elevi cu dizabilităţi fizice

• Învăţarea prin descoperire

• Învăţarea problematizată
• Învăţarea prin cooperare
• Simularea locul de roluri
• Observaţia
• Studiul de caz
• Micro-anchete
• Sondaje de opinie
Valorifică experienţa proprie a elevilor. Încurajează toleranţa. Contribuie la formarea
unor atitudini prosociale, stimulează reflecţia, spiritul critic. Generează atitudini pozitive
faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Stimulează lucrul în echipă, colaborarea, relaţionarea cu
ceilalţi. Realizează interacţiunea directă între elevi şi indirectă cu ceilalţi colegi.

• Elevi care aparţin unei minorităţi

• Învăţarea prin cooperare

• Simularea
• Jocul de roluri
• Observaţia
• Studiul de caz
• Jocul didactic
• Realizarea de proiecte în echipă
Încurajează toleranţa şi diversitatea. Contribuie la formarea unor atitudini prosociale,
atenuează tensiunile în grup. Încurajează participarea, stimulează lucrul în echipă,
colaborarea, relaţionarea cu ceilalţi. Realizează interacţiunea directă între elevi (în grupul
iniţial) şi indirectă cu ceilalţi colegi (prin intermediul produselor muncii acestora). Dezvoltă
capacităţile intelectuale ale elevilor (de a gândi, a înţelege, a comunica eficient, a fi creativi)
pentru a rezolva problemele cu care se confruntă.
 Cursant,
Profesor itinerant COZMA Liliana
Şcoala Gimnazială Specială Nr. 14 Tulcea

Motto:

„Învăţat este omul care se învaţă necontenit pe sine şi învaţă pe alţii.”

Nicolae Iorga

Aplicarea conceptului de educaţie permanentă reprezintă una dintre priorităţile

sistemului nostru de învăţământ, fiind un mijloc de racordare a formării profesionale la
noile cerinţe ale societăţii bazate pe cunoaştere.
„Cadrul didactic – un profesionist în sistemul de învăţământ” a sprijinit depăşirea
formelor tradiţionale de perfecţionare, care păreau învechite şi a reuşit dezvoltarea şi
implementarea unui program de formare continuă la nivel naţional care a ţinut cont de
necesităţile cadrelor didactice dar şi de permanentele inovaţii din pedagogie.
Voi susţine faptul că acest curs de formare continuă va contribui la creşterea
calităţii învăţământului preuniversitar prin dezvoltarea profesională continuă a cadrelor
didactice cu specializări în aria curriculară „Om şi Societate”.
Două argumente vor fi aduse în sprijinul acestui punct de vedere.
Primul va sublinia că învăţământul românesc are un conţinut asigurat prin
Curriculum naţional.
Al doilea va susţine importanţa managementului carierei didactice din perspectiva
personalităţii profesorului.

I. CURRICULUM ŞI CADRUL DE REFERINŢĂ AL CURRICULUMULUI NAŢIONAL

Curriculumul naţional cuprinde un set de documente care reglementează

modalităţile prin care şcoala poate asigura atingerea idealului educaţional şi a ţintelor
educaţionale, astfel încât să ofere fiecărui elev şanse egale pentru dezvoltarea personală
şi profesională, pentru inserţia socială.
Conform Art. 64 (2) din Legea Educaţiei Naţionale, componentele Curriculumului
naţional sunt reprezentate de planurile-cadru şi de programele şcolare din învăţământul
preuniversitar.
Planu –cadru de învăţământ este un document oficial de tip reglator-strategic, care
reflectă filosofia şi politica educaţională la nivelul sistemului naţional de învăţământ.
Programa şcolară reprezintă un document şcolar principal de tip reglator, care
stabileşte, pentru fiecare disciplină, oferta educaţională (obiective/competenţe şi
conţinuturi) realizată în bugetul de timp stabilit prin planul-cadru; din perspectivă
funcţională, programa este un instrument de lucru al cadrului didactic, care stabileşte
oferta educaţională pentru un parcurs şcolar determinat, în conformitate cu statutul şi
locul disciplinei în planul-cadru de învăţământ.
Datorită semnificaţiei lor în domeniul Curriculumului naţional, voi prezenta în
continuare şi alte concepte cheie în domeniu:
• Idealul educaţional şi finalităţile sistemului de învăţământ;
• Finalităţile pe niveluri de şcolaritate;
• Ciclurile curriculare;
• Aria curriculară;
• Disciplina de învăţământ/de studiu;
• Modulul;
 • Standardele curriculare de performanţă;
Conform Legii Educaţiei Naţionale, Art. 2 (3), „Idealul educaţional al şcolii româneşti
constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea
personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru
împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru
participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare
pe piaţa muncii”.
Finalităţile pe niveluri de şcolaritate (primar, gimnazial şi liceal) descriu specificul
fiecărui segment de şcolaritate din perspectiva politicii educaţionale, constituind o
concretizare a finalităţilor sistemului de învăţământ pentru diversele niveluri ale acestuia.
Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale şcolarităţii, care au în comun anumite
obiective şi grupează mai mulţi ani de studiu, aparţinând uneori de niveluri şcolare
diferite. Fiecare ciclu curricular oferă un set coerent şi clar de achiziţii ale învăţării.
Acestea consemnează ceea ce ar trebui să dobândească elevii la capătul unei anumite
etape a parcursului lor şcolar.
Aria curriculară reprezintă o grupare funcţională de discipline de studiu care au în
comun anumite obiective şi metodologii şi care oferă o viziune multi- şi/sau
interdisciplinară asupra disciplinelor de studiu. Curriculumul naşional din România este
structurat în următoarele şapte arii curriculare:
• Limbă şi comunicare
• Matematică şi Ştiinţe ale naturii
• Om şi societate
• Arte
• Educaţie fizică şi sport
• Tehnologii
• Consiliere şi orientare
Stabilirea ariilor curriculare s-a realizat astfel:
• Pe baza unor principii şi criterii de tip epistemologic şi psihopedagogic;
• În conformitate cu finalităţile învăţământului;
• În funcţie de importanţa şi de conexiunile dintre diversele domenii culturale,
ştiinţifice şi tehnologice care structurează personalitatea umană;
Disciplina de învăţământ/de studiu este definită în literatura de specialitate ca
unitate didactică ştiinţifică care prezintă coerent un ansamblu de cunoştinţe şi aplicaţii
cu rol de a informa şi de a forma elevii într-un domeniu.
Modulul pedagogic este definit de literatura de specialitate din perspectiva
următoarelor cerinţe fundamentale:
 • Defineşte un ansamblu de situaţii de învăţare;
• Se poate integra în diferite contexte de învăţare;
• Vizează obiective bine definite;
• Presupune o componentă de evaluare pentru realizarea feed-back-ului.
Standardele curriculare de performanţă asigură conexiunea între curriculum şi
evaluare; constituie criterii de evaluare a calităţii procesului de învăţare, fiind formulate
ca enunţuri sintetice care indică gradul în care sunt atinse obiectivele curriculare de
către elevi. Standardele curriculare de performanţă constituie repere utile tuturor
agenţilor implicaţi în procesul educaţional, după cum urmează:
• Elevii pot şti care sunt aşteptările explicite în ceea ce priveşte învăţarea-
în termeni de cunoştinţe, capacităţi şi atitudini – precum şi criteriile de
evaluare a performanţelor la sfârşitul unei trepte de şcolaritate sau la o
disciplină de studiu; standardele au rolul de a-i motiva pe elevi în învăţare
sub aspecte diferite: pentru structurarea capacităţilor proprii învăţării
active, precum şi pentru învăţarea continuă;
• Cadrele didactice îşi pot regla demersul didactic în funcţie de nivelurile de
realizare a obiectivelor de referinţă/competenţelor;
• Evaluatorii au la dispoziţie repere de la care pot să pornească în
elaborarea nivelurilor de performanţă, a descriptorilor şi a itemilor de
evaluare;
• Părinţii iau la cunoştinţă aşteptările pe care le are şcoala faţă de elevi;
• Conceptorii de curriculum se pot raporta la un sistem de referinţă coerent
şi unitar cu privire la performanţele dezirabile ale elevilor.

II. MANAGEMENTUL CARIEREI DIDACTICE

Profesorul R. IUCU defineşte conceptul de management al carierei ca fiind

„procesul de planificare, proiectare şi aplicare a strategiilor şi planurilor care permit unei
organizaţii să-şi satisfacă necesarul de resurse umane, iar membrilor organizaţiei să-şi
îndeplinească propriile aspiraţii privind realizarea socială şi profesională”.
Managementul eficient al carierei are în vedere o dezvoltare profesională care nu
este lăsată la voia întâmplării ci este planificată, orientată şi condusă în direcţia în care
cadrul didactic profesionist, şi-o stabileşte în cunoştinţă de cauză.
 Aceasta presupune un plan de carieră elaborat personal de cadrul didactic în
baza cunoaşterii propriei personalităţi pe baza unei evaluări individuale; precum şi în
baza cunoaşterii sistemului de formare continuă şi a metodologiei care îl reglementează
din mai multe perspective: competenţe care trebuie dobândite, reguli care trebuie
respectate şi trasee alternative posibile de urmat; precum şi în baza cunoaşterii
oportunităţilor care pot fi valorificate datorită diversităţii de oferte de pe piaţa ofertelor de
formare-perfecţionare în educaţie.
Orientarea planului de carieră este dată de stabilirea de ţinte, obiective proprii
fiecărui cadru didactic şi care trebuie atinse. Pentru atingerea unui obiectiv este
necesară formarea şi dezvoltarea următoarelor competenţe: profesionale (cognitive,
funcţional-acţionale), complementare (digtale, lingvistice, de consiliere), transversale (de
rol, de dezvoltare personală şi profesională), de conducere, de îndrumare şi control,
dobândite prin programe de reconversie profesională.
Dezvoltarea personală profesională se bazează pe dobândirea şi dezvoltarea
următoarelor competenţe psiho-sociale:
• Capacitatea de autocunoaştere;
• Capacitatea de rezolvare a conflictelor;
• Abilităţi de comunicare;
• Capacitatea de a gestiona eficient situaţii de violenţă în mediul şcolar.
O importantă oportunitate pentru dezvoltarea profesională a cadrelor
didactice, inclusiv la disciplinele socio-umane, există în sistemul proiectelor şi
prgramelor derulate la nivel local, naţional şi internaţional.
Profesionistului în educaţie, cadru didactic de socio-umane îi stau la dispoziţie
informaţii, instituţii, resurse, instrumente pentru a valorifica în beneficiul său şi al
sistemului educaţional o mare diversitate de oportunităţi de formare continuă, toate
acestea conturând şansa unui management eficient al carierei.

BIBLIOGRAFIE

1. IUCU, R.,Formarea cadrelor didactice, Humanitas, Educaţional, Bucureşti, 2004

2. PĂCURARI, O., IUCU, R.,Formarea iniţială şi continuă, Humanitas Educaţional,

Bucureşti 2001, lucrare elaborată în cadrul programului Educaţional Eucaţia 2000+

3. PALOŞ, R., SAVA, S.,UNGUREANU, D., (coordonatori), Educaţia adulţilor, Ed. Polirom,
Iaşi, 2007
4. ***Legea Educaţiei Naţionale, nr. 1/2011, în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr.
18/10. I. 2011

5. *** H.G. 1412/ 2009 privind organizarea şi funcţionarea Institutului de Ştiinţe ale
Educaţiei. Publicat în Monitorul Oficial, Partea I NR. 830 din 3 decembrie 2009

6. ***Metodologia privind formarea continuă a personalului din învăţământul

preuniversitar, disponibilă la: www.edu.ro, site MECTS, iunie, 2011

7. CUCOŞ, C., Teoria şi metodologia evaluării, Editura Polirom, Iaşi, 2008