Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Haldurdiev Anastasia
Haldurdiev Anastasia
MOLDOVA
Haldurdîev Anastasia
PARTICULARITĂȚILE JOCULUI
Teză de licență
Coordonator științific:
Rotaru Maria
Conferențiar universitar
Doctor în științe pedagogice
1
Chișinău, 2021
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt
indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
Haldurdîev Anastasia
2
CUPRINS
INTRODUCERE...................................................................................................4
3
INTRODUCERE
4
de bună dispoziţie, de voie bună, oferindu-i omului posibilitatea de a uita, pentru un
timp, de toate celelalte şi de a se distra, dându-i parcă mai multă poftă de viaţă.
Unele jocuri sunt complicate, altele sunt mai simple. În funcţie de vârstă şi de
capacitatea de înţelegere şi acţiune, copilul manifestă preferinţe diferite pentru joc,
pe măsura trecerii de la o etapă la alta a dezvoltării psihice. Copilul mic tinde să
participe la jocurile celor mari, dar de multe ori nu reuşeşte să se integreze condiţiilor
impuse de joc. Un copil cu o personalitate puternică nu se resemnează, ci depune
eforturi pentru a face faţă. Ceilalţi, cu o personalitate mai slabă, renunţă, spunându-
şi „Ei sunt mai mari…eu sunt mic…”. Pentru copiii mai mari jocurile uşoare nu
prezintă interes pentru că nu le oferă posibilitatea de a se antrena, de a-şi etala
puterile în faţa colegilor lor de joc.
Astfel, vedem că jocul nu este inițial inerent copilului. El însăși este un produs
al dezvoltării societății. Jocul nu se produce spontan, ci se dezvoltă în procesul de
educare, fiind astfel un mijloc puternic de educare și dezvoltare a copilului.
8
Jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Copiii
de vârstă preşcolară se joacă tot timpul. Aceasta le conferă conduitei lor multă
flexibilitate şi, mai ales, le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este
exprimat şi gradul de dezvoltare psihică. Spunem de multe ori: „Se comportă ca un
copil” sau „Parcă nu e maturizat”; aceasta datorită unei exagerate antrenări în
distracţii care conduce la o personalitate nematură, puerilă.
Jocul presupune un plan, stabilirea unui scop şi a anumitor reguli pentru a
realiza în final o anumită acţiune ce produce satisfacţie. Prin joc se afirmă eul
copilului, personalitatea sa. Adultul se afirmă prin intermediul activităţilor pe care
le desfăşoară, dar copilul nu are altă posibilitate de afirmare decât prin joc. Mai
târziu, el se poate afirma şi prin activitatea şcolară valorificată prin note, acestea se
sumează în medii, rezultatul final al învăţării fiind tardiv din punctul de vedere al
evaluării, pe când jocul se consumă ca activitate creând bucuria şi satisfacţia acţiunii
ce o cuprinde. Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca cu alţi copii de
vârstă asemănătoare fie din cauză că nu sunt obişnuiţi, fie din cauză că nu au cu cine,
rămân nedezvoltaţi din punct de vedere al personalităţii. Jocul oferă copiilor o sumă
de impresii care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă,
totodată îi măreşte capacitatea de înţelegere a unor situaţii complexe, creează
capacităţi de reţinere stimulând memoria, capacităţi de concentrare, de supunere la
Jocul şi rolul lui în dezvoltarea copilului anumite reguli, capacităţi de a lua decizii
rapide, de a rezolva situaţii-problemă, într-un cuvânt îi dezvoltă creativitatea.
Fiecare joc are reguli. Atunci când un copil vrea să se joace cu un alt grup de copii,
el acceptă regulile în mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, acesta va accepta normele
stabilite, adoptate şi respectate de grupul respectiv înainte ca el să intre în joc.
Există câteva lucruri de remarcat: în primul rând, jocul fortifică un copil din
punct de vedere fizic, îi imprimă gustul pentru obţinerea performanţelor, precum şi
mijloacele de a le realiza. În al doilea rând, jocul creează deprinderi pentru lucrul în
echipă, pentru sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, în vederea atingerii unui
scop comun. În al treilea rând, jocul provoacă o stare de bună dispoziţie, de voie
9
bună, oferindu-i omului posibilitatea de a uita, pentru un timp, de toate celelalte şi
de a se distra, dându-i parcă mai multă poftă de viaţă.
Unele jocuri sunt complicate, altele sunt mai simple. În funcţie de vârstă şi de
capacitatea de înţelegere şi acţiune, copilul manifestă preferinţe diferite pentru joc,
pe măsura trecerii de la o etapă la alta a dezvoltării psihice. Copilul mic tinde să
participe la jocurile celor mari, dar de multe ori nu reuşeşte să se integreze condiţiilor
impuse de joc. Un copil cu o personalitate puternică nu se resemnează, ci depune
eforturi pentru a face faţă. Ceilalţi, cu o personalitate mai slabă, renunţă, spunându-
şi „Ei sunt mai mari…eu sunt mic…”. Pentru copiii mai mari jocurile uşoare nu
prezintă interes pentru că nu le oferă posibilitatea de a se antrena, de a-şi etala
puterile în faţa colegilor lor de joc.
Leontiev susţine că jocul este o modalitate de exprimare a vieţii psihice, mai
ales la vârsta preşcolară, de exercitare a personalităţii: originea jocului rezultă din
decalajul dintre cerinţele mediului extern şi posibilităţile copilului.
Jocul, ca activitate didactică specifică, îndeplineşte multiple funcţii: de
Marathon distracţie, de creativitate în conformitate cu vârsta, în final – de modelare
şi formare a personalităţii copiilor. Încorporate în activităţile didactice, elementele
de joc imprimă un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduc varietate şi o stare de bună
dispoziţie, de veselie, de destindere, prevenind apariţia oboselii. În procesele de
interacţiune din cadrul jocului au loc procese de învăţare, importante pentru
dezvoltarea socială, cognitivă şi psihomotorie. Jocul pleacă de la ideea că are un
scop, dar este deschis modificărilor, finalul său nefiind previzibil. Nivelul jocului
exprimă nivelul dezvoltării psihice a copilului, dar jocul este şi un stimulator
principal al dezvoltării psihice, confirmând, şi prin aceasta, locul lui fundamental în
viaţa preşcolarului.
Conţinutul psihologic al jocului poate fi abordat din două perspective
complementare:
1) ca manifestare a unei imaginaţii evoluate;
2) ca formă naturală, dar şi socială de conduită [3 p. 5-9].
10
Problematica jocului este analizată de L. S.Vîgotsky, care evidenţiază
următoarele aspecte:
A) calitatea jocului de resursă situată în centrul dezvoltării psihice la vîrsta
preşcolară;
B) specificitatea jocului predominant socială, deosebită radical de viziunea
naturalistă, biologicăpromovată de alţi autori;
C) consistenţa jocului, conferită de unitatea dintre situaţia imaginară-regula
implicată-imitaţia adultului.
A. N. Leontiev evidenţiază trei caracteristici ale jocului care vizează:
a) relaţia dintre imaginaţia stimulată şi rolul social exersat;
b) conexiunea dintre ”situaţiaimaginară şi însuşirea relaţiilor sociale”;
c) preistoria acestei activităţi identificată între 1 şi 3 ani.
D. B. Elkonin subliniază rădăcinile istorice ale jocului, condiţionate psihologic
şi comunitar, relevă conţinutul social al acestei activităţi recreative, tipice vîrstei
preşcolare, marchează resursele simbolismului la nivelul relaţiei obiect al acţiunii-
limbaj-operaţie. Conceptul de joc poate fi definit, înţeles şi analizat pedagogic în
sens tradiţional, modern şi postmodern. În sens tradiţional, în pedagogia
premodernă, jocul reprezintă un set de ”acţiuni proprii copilului”. Este limitat la
nivelul activităţii copilului care imită prin joc rolurile adultului. Este promovată
spontan ca metodă de instruire, utilizată în familie şi în instituţii specializate în
educaţia copilului. În pedagogia modernă, jocul reprezintă o activitate psihosocială
cu finalitate recreativă prezentă în toate etapele vieţii, nu numai în copilărie. Este
asociată cu vîrsta adultului la nivelul interacţiunii dintre scopul recreativ al jocului
şi cel productiv al muncii. Implică elemente proprii activităţii estetice şi sportive,
reflectate specific în raport de relaţiile sociale existente în anumite etape de evoluţie
istorică. În pedagogia postmodernă, jocul reprezintă ”acea formă de activitate umană
în care relaţiile sociale dintre oameni se recreează” într-o modalitate specifică,
diferită de condiţiile utilitare proprii muncii nemijlocite” [4, p. 20].
11
Este diferit şi de condiţiile didactice, intrinseci învăţării şcolare, formale.
Efectul psihosocial angajat este determinat de procesul de convertire pedagogicăa
scopului util, tehnologic în scop plăcut, estetic. La acest nivel, jocul constituie nu
numai o activitate psihosocială (cu scop specific recreativ), relevantă, alături de
învăţare (cu scop specific didactic), muncă (dominată de un scop specific productiv)
şi creaţie (cu scop inventiv, inovator).
Jocul are un caracter universal, fiind o manifestare la care este evidentă o luptă
a contrariilor, un efort de depăşire, având rol de propulsare în procesul obiectiv al
dezvoltării; jocul este o realitate permanentă, cu mare mobilitate pe scara vârstelor.
Evoluţia sa în raport cu dezvoltarea preşcolarităţii sau şcolarităţii mici, cu alte
activităţi umane, cu unele mecanisme ale vieţii sociale, îi determină, în diverse
momente, locuri şi roluri diferite, dar este cert faptul că nu lipseşte, indiferent de
vârsta omului. Jocul din cadrul perioadei preşcolare se schimbă în perioada şcolară
mică şi se transformă în joc didactic. El este cel care îmbină elementele distractive
cu cele de muncă, de învăţare. Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul
că el facilitează procesul de asimilare, fixare şi consolidare a cunoştinţelor, iar
datorită caracterului său formativ influenţează dezvoltarea personalităţii copilului.
Jocul didactic este un important mijloc de educaţie intelectuală care pune în
valoare şi antrenează capacităţile creatoare ale şcolarului. El este folosit pentru
cunoaşterea realităţii pe o cale mai accesibilă, deoarece copiii descoperă unele
adevăruri noi pentru ei, angajându-se în eforturi de gândire ce le oferă satisfacţii. Ei
sunt participanţi nemijlociţi la propria formare şi, antrenaţi în joc, sunt capabili să
depună eforturi mari pentru îndeplinirea sarcinilor date. Totodată, jocul didactic
contribuie la dezvoltarea judecăţii, memoriei, atenţiei, spiritului de observaţie, la
cultivarea obişnuinţei cu munca intelectuală şi cea independentă. El constituie un
mijloc şi un procedeu deosebit de valoros de acumulare de noi cunoştinţe, de
echilibrare a procesului de învăţare şi a activităţii de joc, putându-se desfăşura atât
în cadrul activităţilor libere, cât şi în cadrul celor comune. Este un prilej de a
completa unele lacune, de a asimila şi de a folosi cunoştinţe noi, de a-şi dezvolta
limbajul fonetic, lexical, gramatical.
12
1.2. Influiența jocului asupra copilului cu tulburare a spectrului autist
Pentru fiecare copil, jocul poate avea mai multe funcții: învățare,
distracțieexerciții, stimularea abilităților însușite. Cu ajutorul jocului se testează
funcționalitatea obiectelor, explorarea mediului dezvoltarea curiozității ,
imaginației.
Învârtitul roții unei mașini poate să pară plictisitor pentru unii copii și fără sens,
însă pentru cei cu tulburare din spectru autist reprezintă un lucru interesant, un mod
de a se bucura.
Jocul, în cazul copiilor cu tulburare din spectru autist, se realizează în etape. Se
trece la etapa următoare , după ce etapa anterioară a fost însușită . De exemplu, “
suntem bucatari”: prima etapă este aceea de a spăla legumele și fructele, apoi etapa
următoare este tăiatul acestora.
Jocurile potrivite pentru copiii cu autism sunt: jocuri pentru dezvoltarea
senzorio-motorie, jocuri de rol, jocuri pentru dezvoltarea motricității, jocuri pentru
dezvoltarea cognitivă, jocuri pentru dezvoltarea manipulării și dexterității., jocuri de
asociere și cele de grup.În jocul copiilor cu tulburare din spectru autist, tind să
16
predomine activități și comportamente repetitive, senzoriomotorii persistente. De
exemplu: un copil poate aranjează repetitiv mașinile pentru a imită jocul. Modul în
care copilul se joacă poate oferi indicii privind abilitățile însușite și cele neînsușite.
Jocul simbolic include utilizarea de obiecte și activități pentru a reprezenta alte
obiecte sau acțiuni, învățarea de a înlocui un obiect cu altul sau a aduce o nouă
funcție pentru un obiect.
Scopul terapeutului și implicit al familiei este de a-l ajută pe copil cu tulburare
a spectrului autist să-și dezvolte abilitatiile de joc și de a găsi modalități de stimulare
și funcționalitate ale acestora.Cele mai importante componente ale jocului sunt
acelea de învățare și punere în practică a abilităților sociale : cooperarea, schimbul,
participarea la grup. Astfel, prezența comportamentelor repetitive duce la lipsa de
manipulare a obiectelor pentru a le descoperi funcția acestora iar gândirea rigidă ,
fixațiile pot constitui o barieră în a găsi noi modalități de utilizare a obiectelor.
Copiii cu tulburare din spectru autist își pot exersa abilitățile însușite în cadrul
sesiunilor de terapie cu ajutorul jocurilor de interacțiune socială, cognitive,
respectarea regulilor.
Un prim pas pentru a fi partenerul de joc este acela de a ne alătura , stăm pe
covor și ne jucăm împreună cu ei ( ex: cu masina, cuburile). Îi învățăm natural care
este funcția obiectelor ( de exemplu: facem o cursă cu mașini) iar activitățile zilnice
pot fi incluse și ele în timpul jocului.. Copiii cu tulburare din spectru autist au nevoie
de încurajare și sprijin pentru a progresa și a dezvolta abilități mai complexe. Ca și
în cazul celorlate tipuri de învățare, pentru dezvoltarea abilităților de joc ( imitativ,
de rol, de grup) este nevoie pentru început de structură. Pentru alegerea jocurilor
potrivite este necesar să știm nivelul și abilitățile de dezvoltare ale fiecărui copil.În
timp ce se joacă , copiii vocalizează mai mult și se simt în largul lor iar activitățile
sunt mai distractive. Ei pot imita verbal sau gestual pe partenerul de joacă .
În alegerea jocurilor se ține cont de următorii factori : vârsta copilului,
abilitățile acestuia, preferințele copilului. Copiii cu tulburare din spectru autist se pot
juca atât cu ceilalți copii cât și singuri.
Ludoterapia
17
Ludoterapia este o metodă de tratare a bolilor mintale cu ajutorul jocului. Ea
se mai numește si terapie prin joc. În epoca modernă ludoterapia este principalul
mijloc terapuetic folosit în tratarea problemelor emotionale la copii. Jocul este
fundamental in viața copiilor.[15]
Ludoterapia sau terapia prin joc este o formă de terapie demonstrată științific
cu eficiență în multe tulburări psihologice. Terapia prin joc foloseste o serie de
tehnici si precum: terapia prin miscare și dans, jocuri de societate, jocuri strategice,
povesti terapeutice, jocul cu papusi, desenatul, pictura si modelajul, jocul cu nisip,
vizualizarea creativa, jocurile de rol, etc.[16]
Este un instrument de comunicare adecvat pentru orice varsta. Jocul si joaca
sunt de obicei considerate ca facand parte din contextul social sau individual in care
traieste copilul. Daca pana acum avea rolul de intretine, amuza si de a contribui la
dezvoltarea copilului, medicii sustin ca acesta este un instrument terapeutic valoros.
Conceptul de corecție psihologică (din care face parte și ludoterapia) este
diferențiat de concepte precum corecția pedagogică, psihoterapia și educația
corelativă pentru dezvoltare. În ceea ce privește corecția psihologică, acesta are ca
scop corectarea comportamentului, răspunsul emoțional, interacțiunea
interpersonală.
Diverse tehnici care descriu acest concept recunosc că activitatea de joc are o
influență puternică asupra dezvoltării personalității. În faza inițială, ca mijloc de
corecție, jocul a fost folosit ca parte a unei abordări psihanalitice, apoi ca parte a
unei abordări umaniste.
18
conținutul este ceea ce copilul reproduce ca principal moment de activitate și relații
între adulți. Jocul contribuie la formarea comportamentului și socializării arbitrare a
copilului.
În terapia jocului se disting anumite domenii, de exemplu, G.L. Landret,
subliniază:
20
Terapia de joc s-a dovedit a fi eficientă atunci când lucrați cu copii din diferite
categorii de diagnostic, cu excepția autismului complet și a schizofreniei fără
contact.
Procesul de corectare nu are loc automat în joc. Este posibil numai cu condiția
ca un psiholog sensibil la sentimentele copilului să-și accepte atitudinile și să-și
exprime credința sinceră în capacitatea copilului de a-și asuma responsabilitatea
pentru rezolvarea problemei. Dialogul unui copil cu un adult prin adoptarea, reflecția
și verbalizarea sentimentelor exprimate în mod liber în cadrul jocului devine
principalul mecanism de acțiune corectivă în terapia jocului.[7]
1.3.Metode de intervenție in TSA
21
greşite. ABA vizează învăţareade abilităţi şi reducerea comportamentelor
problematice.[2, p.30]
Metoda ABA ajută copilul cu autism în următoarele arii:
• Crește frecvenţa apariţiei comportamentelor dezirabile prin recompensare;
• Învaţă copilul abilităţi noi (prin învăţare sistematică și recompensare predă
abilităţi de autoservire,
comunicare, relaţionare socială);
• Menţine anumite comportamente necesare adaptării la mediul social;
• Generalizează sau transferă comportamentele dintr-o situaţie în alta sau de la
un anumit mod de răspuns la altul, mai complex (scopul este de a generaliza și
transfera tot ceea ce învaţă în camera de
lucrul – la grădiniţă, școală, mediul social);
• Reduce comportamentele interferente, care pot îngreuna învăţarea și
relaţionarea;
• Modifică mediul de învăţare pentru ca aceasta să
se realizeze cât mai efi cient, însă pe termen lung se
urmărește ca persoana să se poată descurca în orice
situaţie.[17, p.62]
2.Metoda selectată pentru cercetare este studiul de caz, aplicat pe trei
subiecţi pe o perioadă îndelungată, prin colectarea sistematică și permanentă de date
și observaţie directă. Am considerat că această metodă este cea mai relevantă în
această cercetare, deoarece este vorba despre o terapie comportamentală individuală
și pe termen lung, iar numărul subiecţilor pe care se poate aplica terapia, din motive
obiective (spaţiul fi zic limitat și intensitatea mare a aplicării pe fi ecare subiect în
parte ) este de aproximativ 4 ore pe zi.[17, p.63]
3.Metoda VML (Verbal Motor Learning – Învăţare verbală motorie) elaborată
de dr. Elad Vashdi din Israel pe parcursul ultimilor 20 de ani și folosită pentru
tratarea copiilor cu autism şi apraxie. Metoda VML folosește o tehnică unică de
analiză și intervenție, prin promt manual și principii de învățare motorie pentru a-l
22
ajuta pe copil să pronunțe consoanele, vocalele, silabele și, nu în ultimul rând,
cuvintele.
VML este o metodă structurată care implică:
- O evaluare pe baza unui protocol şi a unui formular de evaluare specific;
- O analiză a stării copilului pe baza unui formular de analiză specific;
- Tehnici manuale;
- Principii de învăţare motorie aplicate la diferite niveluri şi dimensiuni ale
metodei.
Metoda VML se foloseşte de principii de învăţare motorie care consideră că
problemele de planificare motorie sunt componenta principală a apraxiei. Totuşi,
obiectivele în planul limbajului şi al comunicării au o pondere importantă în
evaluare, în analiză şi în planul de intervenţie. În plus, pentru fiecare vocală,
consoană, silabă şi cuvânt, există tehnici speciale care ajută copilul să înveţe cum să
imite sunetul dorit. Deşi a fost concepută iniţial în ebraică, în ultimii ani metoda a
fost folosită şi pentru a trata copii vorbitori de engleză. Recent, metoda VML a fost
transpusă în engleză şi este practicată în prezent în Melbourne (Australia).[18]
.4.Metoda TEACCH (Treatment and Education of Autistic and Related
Communication Handicapped Children) adică „tratamentul şi educaţia copiilor cu
autism şi handicapuri de comunicare asociate” a apărut în anul 1964 la Universitatea
din Carolina de Nord și este datorată profesorilor Schopler şi Reicher. Metoda se
bazează pe principiul structurării și are scopul de a contribui la dezvoltarea nivelului
de comunicare și autonomie ale copiilor cu tulburări ale spectrurui autist.
Metoda TEACCH a fost dezvoltată de cercetătorii care au căutat o abordare
mai eficientă și mai cuprinzătoare pentru a ajuta persoanele cu tulburări ale
spectrului de autist (TSA). TEACCH este un program academic științific bazat pe
ideea că persoanele autiste sunt în mare parte vizuale. În acest sens, profesioniștii
care lucrează cu persoane cu autism ar trebui să își adapteze stilul de învățare și
strategia de comportament în consecință. Metoda TEACCH este un program
structurat care ajută persoanele cu tulburare de spectru autist să învețe, să trăiască în
societate și să își atingă obiectivele.[19]
23
5.Ce este Floortime? (DIR)
Floortime este o tehnică terapeutică specifică bazată pe Modelul DIR
(Developmental IndividualDifference Relationship Model), creat în anii ’80 de Dr.
Stanley Greenspan. Premisa tehniciiFloortime este că un adult poate să ajute un copil
să-şi extindă cercul de comunicare dacă secoboară la nivelul său de dezvoltare şi îi
formează noi abilități pornind de la punctele sale forte.
Terapia este adeseori inclusă în activităţile de joc, realizate direct pe podea.
Scopul Floortime este să ajute copilul să atingă 6 praguri de dezvoltare care
contribuie la dezvoltarea emoţională şiintelectuală:
• Auto-reglarea şi interesul faţă de lumea înconjurătoare
• Intimitatea sau o iubire specială pentru lumea relaţiilor umane
• Comunicarea bilaterală
• Comunicarea complexă
• Ideile emoţionale
• Gândirea emoţională
În Floortime terapeutul sau părintele îl implică pe copil la un nivel pe care
copilul îl consideră plăcut, devine parte din activităţile copilului şi se lasă condus de
copil. De la nivelul acesteiimplicări comun împărtășite, părintele este instruit să
îndrepte copilul spre interacţiuni din ce în cemai complexe, un proces cunoscut drept
“deschiderea şi închiderea cercurilor de comunicare”.
Floortime nu se concentrează separat pe vorbire, abilităţi motorii sau cognitive,
ci mai degrabă abordează aceste domenii punând accent în mod sintetic pe
dezvoltarea emoțională. Intervenţiase numeşte Floortime deoarece părintele se aşază
la propriu pe podea cu copilul, pentru a-l implicala nivelul său de înțelegere.
Floortime este considerat o alternativă la terapiile ABA, fiind uneorioferit în
combinaţie cu acestea.[2, p.34]
6.Logopedia
Logopedia cuprinde o serie de tehnici ce vizează o gamă foarte variată de
probleme ale copiilor cu autism. De exemplu, unele persoane cu autism nu pot să
24
vorbească, altele par că adorăsă vorbească. Pot avea dificultăţi în a înţelege
informaţia sau pot face eforturi să se exprime.
Logopedia este menită să coordoneze mecanismele vorbirii cu sensul şi
valoarea socială alimbajului. Un program de logopedie începe cu o evaluare
individuală de către un patologlogoped. După aceea, terapia poate fi efectuată
individual, într-un grup restrâns sau în cadrul uneiclase. Terapia poate avea scopuri
diferite de la un copil la altul. În funcţie de aptitudinile verbaleale fiecăruia, scopul
poate fi să stăpânească limbajul vorbit sau să înveţe semne sau gesturi pentrua
comunica. În fiecare caz, scopul este să ajute persoana să înveţe să realizeze o
comunicarefolositoare şi funcţională. Logopedia este oferită de către logopezi
specializaţi în copii cu autism.Majoritatea programelor intensive de terapie au în
vedere şi logopedia.[2, p. 38]
7.Terapia ocupaţională
Terapia ocupaţională aduce la un loc abilităţile cognitive, fizice şi motorii.
Scopul Terapiei ocupaţionale este să ajute persoana cu autism să dobândească
independență şi să participemai activ la viaţa socială. Pentru un copil cu autism,
terapia poate fi îndreptată spre joc adecvat,învăţare şi abilităţi de viaţă elementare.
Un terapeut ocupaţional va evalua dezvoltarea copilului,precum şi factorii
psihologici, sociali şi de mediu care pot fi implicaţi. Apoi terapeutul va
pregătistrategiile şi tacticile necesare pentru învăţarea unor sarcini-cheie de exersat
acasă, la şcoală sauîn alte contexte. Terapia ocupaţională este de obicei oferită în
şedinţe de 30 minute până la o ora,cu o frecvenţă determinată de nevoile copilului.
Scopurile unui program de Terapie ocupaţionalăpot include dobândirea
independenței în îmbrăcare, hrănire, îngrijire, folosirea toaletei, dar şiîmbunătăţirea
abilităţilor sociale, motorii fine şi perceptiv-vizuale. Terapia ocupaţională este
oferităde către terapeuţi ocupaţionali acreditaţi.[2, p.38]
Concluzii la Capitolul I.
25
Astfel, jocul este activitatea principală a copiilor, iar această activitate este
destul de diversă. La cererea lor, copiii sunt liberi să aleagă orice joc, fie că este
vorba despre un joc de rol bazat pe poveste, fie un joc cu material de construcție, fie
un joc de dramatizare, un joc distractiv, un joc în aer liber, un adult va oferi un joc
didactic - ce varietate de tipuri de jocuri! Dar acest soi nu este doar răsfăț pentru
copil - ci este o muncă plăcută și distractivă, de predare, educație.
Concluzionând descrierea unor aspecte ale terapiei de joc cu copii cu autism,
trebuie menționat faptul că materialul prezentat, desigur, nu epuizează potențialul
psihoterapeutic al activităților de joc.
Prin urmare, munca psihoterapeutică ar trebui, în primul rând, să se bazeze pe
studiul formelor deja existente de activitate a jocului și a tulburărilor sale. Și pe
această bază, este necesar să se găsească metode adecvate pentru formarea unui joc
cu drepturi depline, ca și cum ar ocoli simptomele nucleare ale dezvoltării anormale.
Pe baza rezultatelor studiilor asupra jocului copiilor cu autism, putem indica
sarcinile generale ale muncii psihoterapeutice. Ceea ce este necesar, în primul rând,
este dezvoltarea tehnicilor pentru stabilirea contactului constant, a comunicării între
un copil și un adult în timpul jocului; formarea de activități comune durabile;
extinderea unor sfere de realitate semnificative emoțional pentru copil; formarea
ideilor adecvate despre proprietățile funcționale ale obiectelor, dezvoltarea
acțiunilor cu obiecte din joc.
Putem concluziona că într-un joc, un copil cu tulburare de spectru autist învață
să respecte ordinea, să imite, să aleagă parteneri, a face contact vizual, a împărtăși
emoții pozitive, ameliorează stresul psihologic.
26
funcții: învățare, distracție, exerciții, stimularea abilităților însușite. Cu ajutorul
jocului se testează funcționalitatea obiectelor, explorarea mediului dezvoltarea
curiozității , imaginației.Învârtitul roții unei mașini poate să pară plictisitor pentru
unii copii și fără sens, însă pentru cei cu tulburare din spectru autist reprezintă un
lucru interesant, un mod de a se bucura.
Jocul, în cazul copiilor cu tulburare din spectru autist, se realizează în etape. Se trece
la etapa următoare , după ce etapa anterioară a fost însușită. De exemplu, “ suntem
bucatari”: prima etapă este aceea de a spăla legumele și fructele, apoi etapa
următoare este tăiatul acestora.
Jocurile potrivite pentru copiii cu autism sunt: jocuri pentru dezvoltarea senzorio-
motorie, jocuri de rol, jocuri pentru dezvoltarea motricității, jocuri pentru
dezvoltarea cognitivă, jocuri pentru dezvoltarea manipulării și dexterității., jocuri de
asociere și cele de grup.În jocul copiilor cu tulburare din spectru autist, tind să
predomine activități și comportamente repetitive, senzoriomotorii persistente. De
exemplu: un copil poate aranjează repetitiv mașinile pentru a imită jocul. Modul în
care copilul se joacă poate oferi indicii privind abilitățile însușite și cele neînsușite.
Scopul nostru a fost dea utiliza jocul pentru a-i ajută pe copil cu TSA să-și
dezvolte abilitatiile de joc și de a găsi modalități de stimulare a contactului precum
și a limbajului.
Cele mai importante componente ale jocului sunt acelea de învățare și punere în
practică a abilităților sociale : cooperarea, schimbul, participarea la grup. Astfel,
prezența comportamentelor repetitive duce la lipsa de manipulare a obiectelor pentru
a le descoperi funcția acestora iar gândirea rigidă , fixațiile pot constitui o barieră în
a găsi noi modalități de utilizare a obiectelor.
Copiii cu tulburare din spectru autist își pot exersa abilitățile însușite în cadrul
sesiunilor de terapie cu ajutorul jocurilor de interacțiune socială, cognitive,
respectarea regulilor.
27
Un prim pasîn elaborarea metodologiei de joc propuse de noi pentru a fi cooperanți
în activitatea de joc a fost acela de a ne alătura. Am stat pe covor și ne-am jucat
împreună cu ei ( ex: cu masina, cuburile). Îi învățm natural care este funcția
obiectelor ( de exemplu: facem o cursă cu mașini) iar activitățile zilnice au fost
incluse și ele în timpul jocului.
Copiii cu tulburare din spectru autist au nevoie de încurajare și sprijin pentru a
progresa și a-și dezvolta abilități mai complexe. Ca și în cazul celorlate tipuri de
învățare, pentru dezvoltarea abilităților de joc ( imitativ, de rol, de grup) a fost nevoie
pentru început de structură.
Pentru alegerea jocurilor potrivite a fost necesar să știm nivelul și abilitățile de
dezvoltare ale fiecărui copil. Am ținut cont că în jocuri copiii vocalizează mai mult
și se simt în largul lor iar activitățile sunt mai distractive. Ei pot imita verbal sau
gestual pe partenerul de joacă .
În alegerea jocurilor am ținut contdeasemenea și de alți factori : vârsta copilului,
abilitățile acestuia, preferințele copilului. Copiii cu tulburare din spectru autist se pot
juca atât cu ceilalți copii cât și singuri.Unul dintre obiective a fost acela de a se juca
independent.Totul s-a făcut într-o manieră plăcută, distractivă chiar dacă știam că
aceasta abilitate este în curs de învățare.
Am luat în considerare și faptul că marea majoritate a copiilor cu autism au
un mod aparte de a se juca, lucru care poate parea deseori ciudat celorlalti copii,
deoarece pot efectua o activitate monotona ore in sir sau li se poate parea interesant
un lucru aparent banal. De aceea jocurile au fost adaptate in functie de nivelul de
dezvoltare al fiecarui copil in parte si de abilitatile specifice acestuia. Am avut
intenția ca jocul să fie o placere pentru fiecare copil, indiferent de problemele cu
care se confrunta acesta.
Pentru Studiul de caz din cercetarea noastră am selectat 3 copii (A. -3,6 ani, D. –
4 ani, E.- 4 ani.) din Fundația Donează pentru Copii, director executiv Sanduța
Ana, str. Alexandru Donici 7.
2.2. Tipologia jocurilor applicate în experiment
28
Am ales jocuri cu obiecte cunoscute, urmărind și scopul evaluării în același
timp a capacității de a înțelege și de a pronunța cuvinte (vorbirea impresivă și
expresivă). Am ținut cont de constatările din literatură, că prin joc și cu ajutorul
jocului se testează limbajul, comportamentul, emoțiile, precum și modalitatea prin
care copiii încearcă funcționalitatea obiectelor, modul în care explorează mediul
dezvoltarea curiozității, imaginației.
Jocul simbolic include utilizarea de obiecte și activități pentru a reprezenta alte
obiecte sau acțiuni, învățarea de a înlocui un obiect cu altul sau a aduce o nouă
funcție pentru un obiect, deaceea ppentru început am utilizat jocul cu obiecte
cunoscute copiilor.
Spre exemplu copilul A, și-a ales păpușa, și ca explicație a repetat de două ori
“păpușa, păpușa”, ținând-o la piept și legănându-și corpul, a luat lingura și imita
procesul alimentației, nu a vorbit mai mult nimic, zâmbetul a fost cel mai sincer și
neforțat.
Copilul D și E, și-au ales ambii mașina pe care au pus-o pe masă și repetau ”mașina
”, au devenit de îndată agitați și emoționați. Am cerut să repete după mine / aceasta
este o mașină/ acesta este un pieptene/ eu îmi pieptăn părul/ împreună cu mine
lucrurile s-au mișcat un pic altfel, doar că toate cuvintele erau mai mult șoptite și
rostite cu teamă, și neapărat au silabisit cuvintele..
29
precum și incapacitatea de a menține suficient contactul vizual și auditiv.În timpul
comunicării, unii copii au fost extrem de tăcuți, aptitudinile conversaționale au fost
reduse, sau chiar aveam impresia că nu sunt auzită de unii, că sunt confuzi și nu îmi
acordă atenție când le vorbesc. Timpul pentru proba dată mi-a luat mai mult de 20
minute. S-a evidențiat prin comportament copilul D/care suferă și de Retard mintal
/Retard grav de limbaj/Autism, Imita mișcările copiilor în joc, și imita simple
obiceiuri ale adulților. Este dominat de autostimulari și stereotipii specifice copiilor
autiști, Astfel chiar în timpul socializării cu semenii săi, făcea mișcări stereotipice
care îi speria pe ceilalți copii.
Copiii nu s-au descurcat fără implicarea și ghidarea mea, voi pune accentul aici
și pe sinchiseala copiilor, emoțiile care i-au ținut, din cauza că e o persoană mai puțin
cunoscută în fața lor, Rezultatele nu au fost tocmai unele așteptate.Tot ce puteam
obține de la ei fără prea mare efort, era zâmbetul în gol, lipsit de sinceritate.
30
2. Jocul independent Copiii cu autism au dificultati in a-si gasi singuri ocupatie
functionala. De obicei nu isi iau singuri un joc pe care sa-l joace intr-un mod adecvat,
si in timpul in care nu sunt ghidati intr-o activitate nu-si pot gasi jocuri cu care sa-si
ocupe timpul.Jocul independent este un program ABA, special creat pentru a-i ajuta
pe copii sa-si organizeze timpul si sa-si gaseasca ocupatii functionale.
Pentru a introduce un astfel de joc, camera a fost foarte bine organizata, iar jocurile
au avut un loc bine stabilit. Copiii stiau de unde sa-si ia un joc și unde să-l pună la
sfărșit.
Metodica jocului:
31
4. Jocul ”Prefa-te ca ești…”Prin acest joc, copilul învață să cunoască lumea
nconjuratoare și să o înteleagă. Imitati pe rand cate un animal, un personaj,
un lucru sau o stare emotionala.
5. Joc pentru stimularea vorbirii la copii cu autism grad leger. În jocul dat
scopul meu este sa stimulez copilul sa ceară ceea ce dorește.In momentul
jocului cu jucării, de exemplu animelele, eu mai întâi mă joc cu ele, în timp
ce copilul se uită la activitatea dată, ca mai apoi să o imită. În momentul
jocului spun cuvintele pe care vreau ca copilul să le repete, de exemplu,
vreau bomboană. Deci, i-au un cățeluș (jucăria), pe care o duc la ciocolată și
spun din numele cățelușului: vreau ciocolată, și cățelușul primește ciocolată,
după întreb: - ce vrea Matei? – ciocolată, și copilul primelște ciocolată, și
astfel jocul re repetă minim de 10 ori in timp ce lucrez cu copilul. Jocul dat
a durat timp de două săptămâni pînă cand copilul la cerere a ”dă-mi mie” a
mai adăugat cuvâmntul ”ciocolată”. După ce a fost învățat cererea dată, am
trecut la alte cuvinte ( cereri ).
6. Un alt tip de joc este ”Puzzle” Puzzle este mare, de lemn, din 15 bucăți. Am
scos câteva piese din puzzle, aproximativ 5 și i-am dat copilului să le pună
în imagine. Primele cinci ori cînd făceam jocul dat, copilul amplasa piesele
promtat. După o săptămînă de lucru asupra jocului dat, am scos aceleași 5
pise din puzzle, și am lăsat copilul să le pună singur fără ajutorul meu.
Copilul a început sa amplaseze piesele care s-au memorat visual mai bine, și
la un moment dat, când a intâmpinat greutate la am plasarea piselor, a cerut
ajutorul meu, luînd-umi mâna mea și punând-o pe puzzle ca să-l ajut (
copiluleste nevorbitor, dar are sunete și poate pronunța careva silabe și
cuvinte scurte așa ca: apa, tati, tata, nana, nu etc. ), atunci eu i-am cerut să-
mi spună cuvântul ”ajutor„ . Până copilul nu spune cuvântul ”ajutor„ sau o
silabă din cuvântl dat, sau măcar o literă din cuvântul acesta, nu primește
ajutorul meu. Atunci la cererea mea de a pronunța cuvântul ”ajutor„ el a emis
sunetul a si atunci eu l-am ajutat.
32
În așa mod, copilul învață nu doar să facă puzzle, să ceară ajutor, dar și să
verbalizeze cerințele sale. Deoarece copilul are abilități de dezvoltare și
învățare rapidă. Astfel, copilul având, nevoie strigent de ajutorul meu, el o
să facă orice cer ca să-l primească.
În toate aceste jocuri copiii au avut la început un comportament verbal foarte limitat,
lipsit de oarecare expresivitate. Practicarea jocurilor pe o perioadă de timp de mai
bine de 2 luni, a contribuit la dezvoltarea, desi lentă a limbajului copiilor. Se pot
constata anumite schimbări, atât în dezvoltarea verbală, cât și în comportamentul
copiilor, în modalitatea de a manipula jucăriile, de a face mișcări cu ele etc..
Iată un exemplu de succes: Mama lui Dănuţ, spune: „Când am început terapia
Dănuţ nu putea sta pe loc. Era permanent antrenat într -o mişcare
dezordonată, fără sens. Îi era teamă să stea la masă. Nu stătea nici trei
secunde, iar dacă, totuşi, era aşezat, bătea mereu din picioare nervos şi
speriat. Aveam probleme mari la grădiniţ ă din cauza asta. După 3 luni de
terapie prin joc Dănuț a reuşit să depăşească frica. Acum stă la masă, cât
durează terapia, este liniştit şi cooperant”.
34
În așa mod, am putut constata dificultăți întâmpinate de copii în aria limbajului
receptiv, expresiv sau în ambele.
35
---- 7.Jocul ---
4.Alternarea
2.Ascultarea
5.Gesturile
1.Atenția
3.Imitarea 6.Înțelegerea
Aruncând o privire asupra acestei figuri ne putem orienta care abilități trebuie
formate prin activități de joc, în primul rând și care pot fi formate mai târziu.
După cum observăm că atenția, ascultarea, imitarea și alternarea sunt abilitățile
de bază ale comunicării, deci anume asupra lor trebuie să ne concentrăm.
Chiar dacă un copil cu autism are mai multe zone de necesitate, trebuie mai întâi
să ne concentrăm asupra formării abilităților de comunicare de bază, înainte de a
trece la alte abilități.
Ca urmare, vom observa că atunci când lucrăm asupra abilităților de
comunicare de bază prin activități de joc, celelalte abilități vor căpăta și ele o
îmbunătățire. Este important de știut că necesitățile copilului se vor schimba cu
timpul și trebuie să fim întotdeauna gata a modifica planul obiectivelor în
corespundere cu aceste schimbări.
36
100%
90%
80%
70%
60%
50% Abilități la nivelul cuvintelor.
40%
30%
20%
10%
0%
A D E
Spre exemplu copilul A, și-a ales păpușa, și ca explicație a repetat de două ori
“păpușa, păpușa”, ținând-o la piept și legănându-și corpul, a luat lingura și imita
procesul alimentației, nu a vorbit mai mult nimic, zâmbetul a fost cel mai sincer și
neforțat.
Concluzii la Capitolul 2
40
Doina-Elena Losetchi, director executiv AO „Copiii Ploii”, membru
FEDRA, afirmă că decontarea terapiei ABA prin asigurarea medicală, cu
siguranţă, ar aduce beneficii statului și ar ușura povara materială care
apasă cu greutate asupra părinților copiilor cu autism. Dacă statul ar
susţine situaţia copiilor cu autism, părinţii şi -ar permite un număr mai
mare de ore de terapie, iar recuperarea copiilor ar fi mai eficientă. Pe
viitor, statul nu ar suporta cheltuieli d e întreținere a persoanelor cu grad
de invaliditate, în neputință să-și asigure un trai decent. În cazul asigurării
unei terapii eficiente şansele de recuperare sunt foarte mari.
În prezent, în R. Moldova, părinţii plătesc din resurse proprii aproximativ
10000 de lei lunar pentru achitarea celor 80 de ore de terapie, care
constituie minimul de terapie după care rezultatele sunt vizibile. Dacă
statul şi-ar asuma jumătate din cheltuieli, atunci cu 60.000 de lei pe an,
timp de 3 ani, statul şi-ar creşte propriul savant, sportiv de performanţă,
muzician sau, pur şi simplu, o persoană care ar reuşi să se integreze în
câmpul muncii şi să achite impozite statului.
Aliona Dumitraş, director executiv al AO FEDRA, spune că, în acest an,
cu ajutorul suportului organizaţiei SOIR Moldova, prin intermediul
proiectului „FEDRA-Federaţia Asociaţiilor din domeniul autismului”, va
fi efectuată o analiză a politicilor publice ce vizează persoanele cu TSA,
fiind elaborat și un document analitic ce ar include paşi concreţi. Totoda tă,
va fi elaborată și o strategie de decontare a terapiei ABA, singura terapie,
demonstrat ştiinţific la nivel internaţional, care poate ajuta copiii cu
autism, ţinând cont de faptul că tratament medicamentos nuexistă.
41
• Copiilor cu autism trebuie să li se acorde asistență în direcția deprinderii
abilităților de învățare începând cu o vârstă cât mai fragedă.
• Copiii care au deficiențe cât mai grave de învățare pot fi foarte înceți la
însuțirea noilor abilități. Pentru acești copii, în particular, este necesară de o
planificare pe etape foarte mici.
• Este de o importanță vitală ca un copil cu autism să fie învățat să devină cât
mai independent posibil.
• Situațiile cotidiene gen baia, îmbrăcarea, mesele și lucrul casnic sunt cele mai
bune ocazii pentru ca un copil cu autism să deprindă noile abilități.
• Unii copii cu autism grav pot, de asemenea, avea dificultăți grave de ordin
comportamental.
Trebuie să reținem că fiecare poate totuși învăța ceva, în cazul când i se acordă un
ajutor adecvat.
Deprinderea cuvintelor.
Deprinderea de a înțelege și de a folosi limba vorbită este cea mai dificilă dintre
toate aptitudinile comunicării. Și totuși cum învățăm cuvintele?
Pentru ca copilul să învețe cu adevărat un cuvânt, nu este de ajuns doar să-i
auzi pronunțarea. Copilul nu poate învăța sensul unui cuvânt doar auzindu-l. Pentru
ca cuvintele să aibă sens și să fie utile, trebuie prezentate în raport cu un obiect sau
o situație. Pentru ca copilul să învețe cu adevărat un cuvânt el trebuie:
• să asculte cuvântul
• să vadă obiectul la care se referă cuvântul
• să vadă obiectul în utilizare
• să țină obiectul
• să folosească obiectul
• să simtă obiectul
• să aplice în practică situația/ obiectul.
Sunt cunoscute trei etape în procesul de însușire a cuvintelor
Etapa Copilul Adultul Rețineți!
42
Cană *ascultă cuvântul *accentuează *copilul nu are
Eu am o cană folosit în diferite cuvântul și îl nevoie să
situații folosește în vorbească
*potrivește diferite situații *copilul trebuie să
cuvântul auzit *repetă cuvântul și fie cât mai activ
1.Înțelegerea sensului corect îi găsește sensul implicat în situașia
sensului *începe să potrivit respectivă
înțeleagă cuvîntul *folosește același *fiți răbdători-
cuvânt pentru un pentru această
anumit obiect etapă este nevoie
de timp
Eu spăl cana *încearcă să imite *îi oferă copilului *fiți răbdători cu
cuvântul pe care îl timp suficient copilul-acesta nu
aduce în situație pentru ca acesta să poate fi forțat să
2.Imitarea *este încurajat de încerce cuvântul vorbească
adultului răspunsul *laudă orice *nu vorbiți prea
adultului încercare a mult
*continuă să copilului de a *acordați-i
încerce spune un cuvânt copilului mai mult
*continuă să timp pentru
folosească această etapă-nu-l
cuvântul în grăbiți la etapa
context următoare
Cana *se gândește ce *continuă aceeași *nu treceți prea
sens vrea să activitate, repede la cuvinte
transmită oferindu-i și activități noi-
3.Folosirea *ține minte copilului timp să copilul are nevoie
corectă a cuvântul care se gândească și să să practice
cuvântului
43
corespunde acestui folosească *fiți întotdeauna
sens cuvântul un exemplu demn
*reține cum să *laudă și acceptă de urmat pentru
rostească cuvântul orice încercare a copil
copilului de a
folosi cuvântul
într-o situație
corespunzătoare
3.Deseneaza-mi fata!
Prin desen, copilul isi dezvolta imaginatia si capacitatea de a reprezenta realitatea
din jur. Rugandu-l sa iti deseneze expresia fetei, il ajuti sa invete sa reprezinte
expresiile emotionale si sa se familiarizeze cu acestea.
44
4.Sticlute senzoriale
Amestecati colorant lichid in sticlute transparente, adaugati sclipici, gel de par si apa
putin fierbinte pentru a mixa compozitia. Sticluta magica este extrem de utila pentru
a le starni copiilor curiozitatea si a le mentine atentia asupra unui lucru pentru mult
timp, avand efect de calmare si de stimulare a imaginatiei.
5.Dansati!
Dansul il ajuta sa invete ritmul, sa numere si sa isi dezvolte coordonarea fizica. In
plus, este o terapie excelenta pentru oricine si o modalitate de distractie si de
relaxare.
ÎNCHEIERE
Activitatea de terapie prin joc include trei mari domenii generale, care include altele
particulare și anume:
BIBLIOGRAFIE:
1. Aurelia Racu, Doru Vlad Popovici, A. Danii, Verginia Crețu - Intervenția
recuperativ-terapeutică pentru copiii cu dizabiliotăți multiple- Pontos,
Chișinău, 2006
2. Rotaru, Maria –Elevii cu autism în școala incluzivă: sugestii metodologice:-
în lucrarea: Metodologii de sprijin în educația incluzivă, p.270-292,-
Tipografia UPSC”Ion Creangă”, 2013
3. J. Huizinga in 'Homo Pudes' (48, p 214-215)
4. GHIDUL PRIMELOR 100 DE ZILE 2013, România
5. Ursula Schiopu - „Psihologia copilului” - E.D.P. Bucuresti 1967
6. D.B.Elkonin, Psihologia jocului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Buc., 1980
7. Шор С. За стеной. Личный опыт: аутизм и синдром Аспергера. Пер. с
англ. А. Смолян. М. 2014. 224 с.
8. Янушко Е.А. Игры с аутичным ребенком. Установление контакта,
способы взаимодействия, развитие речи, психотерапия. М.: Теревинф.
2007. 136 с.
9. ОСИПОВА А.А. ОБЩАЯ ПСИХОКОРРЕКЦИЯ. УЧЕБНОЕ
ПОСОБИЕ. М.:СФЕРА, 2002 Г. 510 С.
10. Аппе Ф. Введение в психологическую теорию аутизма. Пер. с англ.
Д.В. Ермолаева. М.: Теревинф. 2013. 216 с.
11. Гринспен С. На ты с аутизмом: использование методики FLOORTIME
для развития отношений, общения и мышления / С. Гринспен, С. Уидер.
М.: Теревинф. 2013. 512 с.
48
12. Карвасарская И.Б. Комплексная коррекция расстройств аутистического
спектра // Под одной крышей. Опыт работы с аутичными детьми в
Санкт-Петербурге. 20 лет. СПб. 2011. С. 42—50
13. Морозов С.А. Современные подходы к коррекции детского аутизма
(обзор и комментарии). М. 2010. 102 с.
14. Никольская О.С., Баенская Е.Р., Либлинг М.М. Аутичный ребенок: пути
помощи. М.: Теревинф. 2010. 288 с.
15. Тюлина В.Б. Игротерапия в коррекционной работе с особенными
малышами // Организация коррекционно-педагогического воздействия в
специальной образовательной среде / Сб. материалов Всероссийской
научно практической конференции с международным участием.
Владимир. 2013. С. 89—92.
16. https://spravochnick.ru/psihologiya/metody_prikladnoy_psihologii/igra_v_p
sihologii/ 2020
17. http://www.psihologploiesti.info/blogs/post/Ludoterapia-terapia-prin-
joc/May 07, 2016
18. https://autismartaadhd.ro/ludoterapie/ 2018
19. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/56_65_Caracteristicile%20so
cial-psihologice%20ale%20copiilor%20cu%20autism.pdf
20. 18.https://www.revistadeautism.ro/30-09-2013-metoda-vml-verbal-motor-
learning-invatare-verbala-motorie/© 2020 • 2 Elefanţi – Revistă de Autism
21. 19.https://medical-group.ru/metod-teacch-byl-razrabotan-issledovatelyami-
kotorye-iskali-bolee-effektivnyj-i-kompleksnyj-podhod-k-okazaniyu-
pomoshhi-litsam-s-rasstrojstvami-autisticheskogo-spektra-ras/Сенсорная
комната © Медикал-групп 2009 – 2020
Abrevieri:
49
TEACCH - Treatment and Education of Autistic and Related Communication
Handicapped Children (Tratamentul şi educaţia copiilor cu autism şi dizabilități de
comunicare asociate)
50