MaterialePentruCMPA

Structura proiectului la disciplina PI:

1. O propunere de invenție (circa 7 pagini) pe tema indicată de cadrul didactic sau pe o
temă aleasă de masterand;

În mod surprinzător, oamenii au folosit acest dispozitiv încă din cele mai vechi timpuri.
Istoria acestuia se datează cu două milenii înainte de nașterea lui Hristos. Acesta este
momentul în care au fost inventate primele analoge ale acestui mecanizm fiind extrem de
simple.

Primele dispozitive de acest tip fiind dînd start încă din Babilon și din Egiptul Antic însă
arătau destul de primitiv. Acestea constau dintr-o grindă cu două boluri suspendate pe ea. Mai
târziu, construcția acestuia a fost complicată de apariția unei greutăți mobile. Cu toate acestea,
a fost dificil să se spună că astfel de dispozitive sunt precise.

În secolul al XII-lea a apărut un sistem de măsurare cu o precizie de cel mult 0,1 %.. Acestea
au fost descrise de Al-Hazzini, un mecanic, matematician, fizician și filozof arab. Cu astfel de
dispozitive, care erau extrem de precise pentru epoca lor, a devenit posibilă determinarea
densității substanțelor și recunoașterea compoziției aliajelor.
De asemenea, acestea erau folosite pentru a distinge pietrele și monedele prețioase de cele
contrafăcute.
În secolul al XVI-lea, Galileo Galilei a inventat primul utilaj de acest tip (hydrostatic), care a
făcut posibilă cântărirea unui obiect nu numai în aer, ci și în lichid. Acestea au fost folosite
pentru a determina densitatea unui corp.

Balanța cu arc a fost inventată la sfârșitul secolului al XVII-lea de către omul de știință
german Christoph Weigel. Acestea au mai multe avantaje. În primul rând, sunt destul de
precise, în al doilea rând, sunt ușoare și compacte. Mai târziu, acesrea au început să apară în
diferite forme, tipuri și principii de funcționare.
De exemplu, cu pendul, torsiune, hidrostatice, de cereale, chinezești "de opiu" și multe
altele. Succesorii moderni ai istoriei sunt deja digitali. Astăzi, acest tip de este cel mai comun
și cel mai precis.

Din acest motiv am propus o opțiune mai utilitară ce va micșora extrem de tare timpul în
multe domenii unde se poate folosi acest dispozitiv cum ar fi prepararea mancării sau
automecanica pentru depistarea cantitații lichidelor în proporții mici ce trebuie adaugate sau
înlăturate.

Mecanizmul de măsurare paot fi din metal sau sticlă, dar cele din plastic sunt cele mai
comune. În cazul metalului, măsurătorile se află în interior, iar în cazul sticlei transparente și
al plasticului, în exterior. În funcție de tipul de aliment vrac care trebuie măsurat, distanța
dintre liniile de măsurare și unitățile de măsură diferă.
Lichidele se măsoară în litri sau centimetri cubi; citirea se face întotdeauna pe suprafeța
orizontale a displaiului, așa-numitul menisc, iar în cazul lichidelor apoase, la punctul cel mai
de jos. Pentru a evita erorile de citire și de măsurare, ochiul observatorului trebuie să se afle
într-un singur plan (adică vasul de măsurare este ridicat în mod corespunzător sau punctul
vizual al ochiului este coborât, "privitul în jos în unghi" falsifică rezultatul), adică pentru un
rezultat corect este necesal că dispozitivul sa se afle pe un loc drept sau să fie setat sau stabil
comform situației existente.
 Pentru prepararea cocktailurilor, există cupe speciale de măsurare numite jiggers sau măsuri
de bar, care au, de obicei, doar un volum mic (până la aproximativ 60 ml).

Cupele de măsurare sunt adesea de formă conică, deoarece eroarea absolută de citire este mai
mică decât în cazul cupele cilindrice cu o cantitate de umplere mai mică.

Astfel de cupe de măsurare, așa-numitele măsuri de bucătărie, pot fi, de asemenea, calibrate
cu volumul fracțiunilor de greutate, de exemplu "cântar de zahăr: 100 g, 200 g, ..." sau "făină:
100 g, 200 g, ...". Astfel de cupe de măsurare folosite pentru a economisi timpului în timpul
unui preparări. Mărfurile în vrac tipice pentru această utilizare sunt făina, orezul sau zahărul.

De obicei acesta afișează greutatea sub forma unui număr, de obicei pe un afișaj cu cristale
lichide (LCD). Ele sunt versatile, deoarece pot efectua calcule pe baza măsurătorilor și le pot
transmite altor dispozitive digitale. Pe un dispozitiv digital, forța greutății determină
deformarea unui resort, iar cantitatea de deformare este măsurată de unul sau mai multe
traductoare numite tensiometre.
Un tensiometru este un conductor a cărui rezistență electrică se modifică atunci când se
schimbă lungimea sa.
Traductoarele de tensiune au o capacitate limitată, iar cântarele digitale mai mari pot utiliza
în schimb un traductor hidraulic numit celulă de sarcină. La dispozitiv se aplică o tensiune, iar
greutatea determină schimbarea curentului prin el. Curentul este convertit într-un număr
digital de către un convertor analog-digital, tradus prin logică digitală în unitățile corecte și
afișat pe ecran. De obicei, dispozitivul este gestionat de un cip microprocesor.

Majoritatea țărilor reglementează proiectarea și întreținerea cântarelor utilizate în comerț (de

exemplu În Uniunea Europeană, instrumentele de cântărire intră în domeniul de aplicare al
directivelor 2014/31/UE și 2014/32/UE. Procedura de evaluare a conformității se realizează
înainte de introducerea instrumentului pe piață. Instrumentele sunt verificate în utilizare după
o anumită perioadă de timp în statele membre ale UE. ). Acest lucru a avut tendința de a face
ca tehnologia de scară să rămână în urma altor tehnologii, deoarece introducerea de noi
modele implică obstacole costisitoare de reglementare. Cu toate acestea, a existat [când?] o
tendință către "celule de sarcină digitale", care sunt de fapt celule de măsurare a tensiunii cu
convertoare analogice dedicate și rețea încorporate în celulă însăși. Astfel de modele au redus
problemele de service inerente combinării și transmiterii unui număr de semnale de 20 de
milivolți în medii ostile.

Reglementările guvernamentale impun, în general, inspecții periodice efectuate de tehnicieni

autorizați, folosind mase a căror calibrare este trasabilă la un laborator autorizat. Se pot
produce cântare destinate unei utilizări necomerciale, cum ar fi cele utilizate în băi, cabinete
medicale, bucătării (controlul porțiilor) și estimarea prețurilor (dar nu și determinarea oficială
a prețurilor), dar, prin lege, trebuie să poarte eticheta "Not Legal for Trade" (nelegal pentru
comerț) pentru a se asigura că nu sunt refolosite într-un mod care să pună în pericol interesul
comercial[necesită citare] În Statele Unite, documentul care descrie modul în care trebuie
proiectate, instalate și utilizate cântarele în scopuri comerciale este NIST Handbook 44.
Certificarea Legal For Trade (LFT) aprobă de obicei lizibilitatea ca repetabilitate/10 pentru a
asigura o marjă maximă de eroare de 10%[clarificare necesară][citare necesară].

Deoarece gravitația variază cu peste 0,5% pe suprafața pământului, distincția dintre forța
datorată gravitației și masă este relevantă pentru calibrarea precisă a cântarelor în scopuri
comerciale. De obicei, scopul este de a măsura masa eșantionului mai degrabă decât forța sa
datorată gravitației în acel loc anume.

Cântarele mecanice tradiționale cu balanțe cu bară de echilibru măsurau în mod intrinsec

masa. Dar cântarele electronice obișnuite măsoară în mod intrinsec forța gravitațională dintre
eșantion și pământ, adică greutatea eșantionului, care variază în funcție de locație. Prin
urmare, un astfel de cântar trebuie recalibrat după instalare, pentru locația respectivă, pentru a
obține o indicație precisă a masei.

Temele pentru propunerea de invenție și pentru lucrarea științifică pot fi selectate din
lista coordonatorului disciplinei sau pot deriva din activitățile desfășurate la elaborarea
lucrării de diplomă, a disertației, a unui cerc științific, a unei lucrări de laborator sau pot
proveni din activitățile recreative/profesionale personale.

Anexa 2. Șablon pentru elaborarea unei descrieri de invenție

Se recomandă folosirea șablonului pentru elaborarea propunerii de invenție de către autorul

respectivei propuneri, prin utilizarea variantelor de text (de formulări) sugerate și apoi ștergerea
textului înscris prin folosirea caracterelor italice (a literelor înclinate). În locul cuvântului
„Dispozitiv”, se va avea în vedere un termen adecvat problemei tehnice din propunerea de invenție.
Documentele expuse în continuare se vor prezenta în următoarea ordine: 1) Descrierea de invenție; 2)
Revendicările; 3) Desenele explicative; 4) Rezumatul invenției; 5) Referințele. Fiecare dintre aceste
documente începe prin folosirea unei pagini noi (nu se completează aceste documente în continuare,
unul după altul). Atunci când se întâmpină probleme în elaborarea propunerii, se recomandă
consultarea informațiilor mai amănunțite existente pe pagina web a OSIM sau în alte lucrări).

DISPOZITIV PENTRU …/ PROCEDEU, INSTALAȚIE ȘI PRODUS PENTRU …

(titlul invenției trebuie să fie o formulare generală, succintă și clară, a obiectului propunerii de invenție,
fără însă ca, în titlul invenției, să se precizeze elementele de noutate propuse. Se începe scrierea textului
propunerii lăsându-se un spațiu liber de 90 mm față de marginea de sus a paginii. Nu se divulgă în titlu
elemente corespunzătoare soluției propuse pentru rezolvarea problemei tehnice. În jurul textului vor
exista margini albe de 25 mm, cu excepția primei pagini, în cazul căreia, așa cum s-a menționat anterior,
se va lăsa în partea de sus un spațiu liber de 90 mm).
Prezenta invenție se referă la un dispozitiv de …, destinat să permită ...
(în fraza anterioară se prezintă domeniul tehnic la care se referă invenția)
Este cunoscut un dispozitiv pentru … alcătuit din … Acest dispozitiv prezintă
dezavantajul că …
Este cunoscut încă un dispozitiv pentru … alcătuit din … Acest dispozitiv prezintă
dezavantajul că …
(în paragrafele anterioare, se prezintă așa-numitul stadiu anterior al tehnicii, prin descrierea foarte
sumară a unul sau a mai multor soluții cunoscute, cu menționarea acelor dezavantaje ce vor fi înlăturate
sau diminuate prin soluția propusă de către autorul propunerii de invenției. Sursele bibliografice folosite
pentru descrierea soluțiilor cunoscute se vor înscrie imediat după menționarea unei soluții cunoscute sau
într-o notă de referințe, în conformitate cu cerințele obișnuite de notare a unei referințe bibliografice
într-o listă de asemenea referințe).
Problema pe care o rezolvă invenția este aceea a …
(se menționează pe scurt problema tehnică pe care autorul propunerii de invenție dorește să o rezolve).
Dispozitivul conform invenției înlătură dezavantajele de mai sus prin aceea că, în scopul
…, este prevăzut cu un …( sau este alcătuit din ...) , în timp ce pentru a se obține … este dotat
cu …, iar pentru a fi posibilă … dispozitivul este prevăzut cu . . . (avem de-a face aici cu o
prezentare sintetică a invenției, adică a soluției tehnice propuse pentru rezolvarea problemei tehnice
asumate. Se descriu detaliat NUMAI acele elemente care conferă noutate soluției propuse și care
contribuie la înlăturarea sau diminuarea unor dezavantaje ale soluțiilor cunoscute. Se recomandă
precizarea mai întâi a scopului urmărit și apoi a elementelor care permit îndeplinirea respectivului scop.
Atunci când există scopuri diferite îndeplinite de elemente distincte ale soluției, se va prefera menționarea
lor distinctă, pentru a fi posibilă, ulterior, elaborarea unor revendicări distincte. S-a preferat ca acest
capitol să fie elaborat într-o singură frază, dar, în prezent, se acceptă și folosirea mai multor fraze
distincte).
Dispozitivul conform invenției prezintă următoarele avantaje:
- reglare simplă în vederea …
- construcție simplă și robustă.
- …
(avem de-a face, aici, cu o prezentare succintă a avantajelor invenției în mod enumerativ, atunci când
există mai mult de un avantaj, fără menționarea unor valori).
Se dă în continuare un exemplu de realizare a invenției, în legătură cu figurile 1, 2 și 3,
care reprezintă:
- fig. 1, o vedere din față a dispozitivului, pentru evidențierea …;
- fig. 2, o vedere de sus a …;
- fig. 3, o vedere din …;
(se prezintă în această secțiune a propunerii figurile din desenele explicative. Se pot utiliza ca figuri
vederi sau proiecții în diverse planuri, secțiuni, detalii, proiecții axonometrice, reprezentări grafice,
scheme electrice, scheme bloc, scheme cinematice etc., executate la o scară dorită de autor, dar aleasă
astfel încât desenul să rămână clar și la o eventuală reducere cu 20 % în procesul de tipărire. Atenție: se
realizează mai întâi figurile dorite, fără ca la început să se includă pe desene numerele reperelor; vor
primi numere numai acele repere care se folosesc pentru descrierea detaliată a aspectelor de noutate ale
soluției! Desenele explicative se vor elabora pe pagini distincte de cele ale textului descrierii. Nu se
acceptă, de obicei, înscrierea unor texte pe desene. Sub fiecare figură se va înscrie doar numărul figurii,
sub forma: „Fig. 1”, „Fig. 2” etc. Fiecare proiecție, vedre, secțiune, detaliu etc. constituie figură
separată).
Dispozitivul conform invenției are ca piesă de bază un suport 1, de susținere a unui
arbore 2, ce primește o mișcare de rotație de la un mecanism ce include o bielă 3 – manivelă
4, pentru transformarea mișcării rectilinii obișnuite a unui cap de lucru 5 al mașinii de
prelucrat prin electroeroziune cu electrod masiv într-o mișcare a unui electrod sculă 6 în
lungul unui arc de cerc.
Biela 3 este fixată la celălalt capăt printr-un șurub 7 de capătul inferior al unei bride 8
ce poate fi deplasată vertical, datorită existenței, în brida 8, a unei degajări rectilinii a. În
această degajare rectilinie a se află două șuruburi 9 și 10, la rotirea cărora brida 8 poate fi
imobilizată într-o poziție care să permită inițierea ulterioară a procesului de prelucrare.
…
(în această secțiune a propunerii se realizează o descriere detaliată a invenției. Se descriu cu
precădere elementele de noutate ale soluției propuse și modul de utilizare/funcționare a lor, astfel
încât un specialist să înțeleagă soluția în cauză. Reperele primesc numere în ordine crescătoare pe
măsura utilizării lor în text. Detaliile de formă se notează cu litere mici ale alfabetului latin, în ordine
alfabetică, iar subansamblurile sau ansamblurile se simbolizează folosind literele mari ale alfabetului
latin, de asemenea în ordine alfabetică. Simbolurile numerice corespunzătoare reperelor și
simbolurile literale corespunzătoare detaliilor de formă sau ansamblurilor / subansamblurilor se
scriu folosind caractere îngroșate. Se începe descrierea soluției propuse prin prezentarea elementelor
de bază).
 Revendicări
1. Dispozitiv pentru …, caracterizat prin aceea că, în scopul …, este prevăzut cu o
piesă (30), de forma literei T, o latură a piesei (30), de forma literei T, servind pentru
orientarea și fixarea în suportul portelectrod obișnuit de pe capul de lucru (5) al mașinii de
prelucrat prin electroeroziune;
2. Dispozitiv conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, pentru a se obține o
…, manivela (4) este de asemenea prevăzută cu o degajare rectilinie (i), în lungul căreia poate
fi deplasat și fixat un bolț (29), corespunzător articulației dintre biela (3) și manivela (4);
3. Dispozitiv conform revendicărilor 1 și 2, caracterizat prin aceea că, pentru a
permite …, este prevăzut cu o placă portelectrod (12), ce este antrenată în mișcare de rotație
prin intermediul unui arbore (2) ce primește mișcarea de rotație de la ….

(se înscriu în acest capitol revendicările, care conțin un preambul – elaborat prin luarea în
considerare a titlului invenției și respectiv partea caracteristică, ce trebuie să includă elementele de
noutate ale propunerii de invenție. Cele două părți ale unei revendicări sunt despărțite prin cuvintele
„caracterizat prin aceea că”, scrise prin folosirea unor caractere îngroșate. Este posibil ca a doua
parte a unei revendicări să înceapă prin menționarea succintă a scopului urmărit, pentru ca ulterior
să fie evidențiate acele elemente care permit îndeplinirea respectivului scop. Elaborarea
revendicărilor se realizează mai ușor prin luarea în considerare a textului corespunzător secțiunii din
propunere care se referă la prezentarea sintetică a soluției propuse. Numerele de reper se înscriu
între paranteze rotunde și folosind caractere îngroșate. Se începe scrierea revendicărilor pe o pagină
nouă).
 DISPOZITIV PENTRU PRELUCRAREA PRIN ELECTROEROZIUNE
A GĂURILOR CU AXĂ ȊN FORMĂ DE ARC DE CERC

Rezumat

Invenția se referă la un dispozitiv pentru …, destinat să permită … Dispozitivul este

alcătuit dintr-un suport (1), de susținere a unui arbore (2), ce primește o mișcare de rotație de
la un mecanism bielă manivelă …

Se publică figura 2.

(rezumatul trebuie să conțină, în câteva fraze, o prezentare succintă a soluției propuse. Se va indica
figura din descrierea de invenție ce se va publica împreună cu textul rezumatului. În rezumat,
simbolurilor reperelor și ansamblurilor se înscriu între paranteze rotunde și folosind caractere
îngroșate).
 Referințe
1. Miulescu, M. Studii și cercetări privind prelucrarea prin eroziune electrică a
orificiilor cu axe curbilinii. Teză de doctorat. Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, 2009, p.
104, fig. 4.9
2. Ionescu, V. Dispozitiv de prelucrat prin electroeroziune. Brevet Romania, nr.
201396/2007
3. …
(se înscriu aici acele lucrări utilizate pentru elaborarea secțiunii în care se descrie stadiul anterior al
tehnicii din domeniul soluției propuse. Este necesară înscrierea lor pe o pagina distinctă).
 Anexa 1. Recomandări pentru elaborarea unui articol științific

TITLUL ARTICOLULUI: TREBUIE SA FIE O ILUSTRARE SUCCINTĂ

Și CLARĂ A PROBLEMEI ȘI EVENTUAL A SOLUȚIEI ABORDATE;
TITLUL NU VA DEPĂȘI, DE OBICEI,2 SAU 3 RÂNDURI

Prenume NUME (autor 1)1, a *, Prenume NUME (autor 2)2,b și Prenume NUME
(ultimul autor)3,c
Adresa completă de la serviciu a primului autor, inclusiv țara
1
2
Adresa completă de la serviciu a celui de-al autor, inclusiv țara
3
Adresa completă de la serviciu a ultimului autor, inclusiv țara
a
email, b*email, cemail
(* se va utiliza un asterisc pentru a indica autorul ce va coresponda cu editorul; de obicei, autorii se
înscriu în ordinea contribuțiilor lor la efectuarea cercetării ale cărei rezultate se prezintă în articol;
există însă și domenii în care autorii se înscriu în ordine alfabetică)
.
Abstract. În forma sa cea mai restrânsă, rezumatul unui articol științific trebuie să prezinte
problema abordată în cadrul cercetării întreprinse, metoda de cercetare utilizată și rezultatele
cercetării. Rezumatele pot avea o întindere de 100-250 de cuvinte. In calitate de subiecte ale
lucrărilor elaborate la disciplina de Bazele cercetării științifice, se pot utiliza rezultate obținute
în cazul lucrărilor de licență, rezultate ale documentării pentru elaborarea disertației, rezultate
obținute la vreun cerc științific sau orice alt subiect apreciat ca fiind de interes pentru
dezvoltarea unui articol științific; lucrarea trebuie să aibă minimum 4 pagini. Elaborarea
articolului se poate realiza folosind prezentul text în calitate de șablon, prin înscrierea
informațiilor specifice fiecărei părți a unui articol științific și apoi ștergând informațiile care
nu sunt necesare. În cazul așa-numitului rezumat extins, în afară de informațiile referitoare la
problema, metoda și rezultatele cercetării, se mai pot include informații referitoare la scopul
lucrării, limitele metodei utilizate sau propuse, posibilele implicații practice, posibilele
implicații sociale, originalitatea/valoarea rezultatelor obținute etc.

Cuvinte cheie: articol științific, structură, recomandări de elaborare, introducere, partea de

fond a lucrării, referințe (cuvintele cheie trebuie să ofere o imagine asupra conținutului
articolului științific, ele urmând a fi utilizate în primul rând pentru includerea (indexarea)
articolului în diferite baze de date).

1. Introducere
Se obișnuiește ca în Introducere să se prezinte succint problema ce va fi abordată în cadrul
articolului și să se evidențieze, argumentat, actualitatea și importanța acestei probleme. Pot fi
incluse în Introducere definiții, clasificări și utilizări ale principalelor concepte utilizate în
articol.
Pentru evidențierea stadiului atins de cercetarea în domeniul temei abordate (a ceea ce au
realizat alți cercetători în domeniul temei abordate în articol), vor fi comentate, în câte 2-3
fraze, câteva articole ce au fost publicate anterior, în mod deosebit de către alți cercetători.
Pentru fiecare dintre aceste articole, ar putea fi subliniată o concluzie importantă la care au
ajuns autorii acestuia. Atât în Introducere, cât și în alte capitole ale lucrării, atunci când se
prezintă/ se comentează idei, relații de calcul, figuri etc., existente în alte lucrări, se va indica
referința bibliografică folosită, fiind preferat, în prezent, modul (stilul) de citare propus prin
manualul Vancouver. Ȋn conformitate cu recomandările din manualul Vancouver, o referință
bibliografică se include în textul articolului prin amplasarea, între paranteze rotunde, a
numelui de familie al autorului, urmat de o virgulă și de anul publicării lucrării citate, de
exemplu sub forma „(Schulman, 1996)”. Dacă sunt doi autori, se poate folosi o formulare ce
include numele de familie ale ambilor autori „(Carcea și Cantemir, 1998)”, iar dacă sunt mai
mult de doi autori, se va utiliza o formulare de tipul „(Raidal et al., 2004)”, în aceasta
formulare „et al.” fiind o abreviere de la conceptul din limba latină „et alii” și însemnând „și
alții”. Dacă sunt citate mai multe lucrări ce abordează aspecte comune, se poate folosi un
separator de tip punct și virgulă între trimiterile bibliografice respective, incluse între aceleași
paranteze, de exemplu sub forma „(Gherghel, 1996; Carcea și Cantemir, 1998; Raidal et al.,
2004)”.
Un exemplu de citare ar putea fi următorul:
„Există lucrări ce conțin informații utile pentru elaborarea unor lucrări științifice
(Gherghel, 1996; Brăteanu și Vasilache, 2008).”
In partea finală a Introducerii, ar putea fi relevată necesitatea cercetării întreprinse de
autorul/autorii articolului și obiectivul urmărit prin conținutul acestuia sau ar putea fi
evidențiate aspecte care să se refere la soluțiile/interpretările noi / originale propuse prin
lucrarea destinată comunicării sau publicării. Se consideră că Introducerea nu trebuie să aibă
o pondere mai mare de 25 % din volumul articolului.
Caracterele italice pot fi folosite pentru evidențierea unor concepte apreciate ca importante
pentru subiectul abordat în articol.

2. Partea de fond a lucrării

În acest capitol al lucrării și eventual în alte două sau mai multe capitole, purtând
titluri/subtitluri adecvate (de exemplu: 2. Abordarea axiomatică a problemei de proiectare;
3. Soluție constructivă propusă pentru … ; 4. Condiții experimentale; 5. Prelucrarea,
analiza și interpretarea rezultatelor experimentale; 6. Recomandări pentru practica
industrială etc.), se vor descrie aspectele considerate de interes și care conțin cel puțin unele
elemente caracterizate prin originalitate.
Într-o formă considerată ca fiind mai amplă, într-un articol științific ar putea exista capitole
distincte, destinate evidențierii și analizei situației curente a informațiilor științifice și tehnice
din domeniul mai restrâns al subiectului articolului, considerații (ipoteze) teoretice formulate
de autorii articolului, elementele de bază materială utilizabile pentru verificarea ipotezelor
formulate anterior, modul de concepere și proiectare a cercetării experimentale, modul de
desfășurare a cercetării experimentale, rezultatele experimentale obținute, analiza, prelucrarea
și interpretarea rezultatelor experimentale, recomandări formulate pentru utilizarea
rezultatelor cercetării etc. Este necesar să reținem că pot exista și articole științifice care
prezintă doar una sau două dintre problemele menționate anterior în calitate de posibile
capitole ale unui articol științific.
Pot fi descrise în capitolele distincte etapele cercetării, metodele de cercetare utilizate,
rezultatele cercetării.
 Prezentarea poate fi completată / ilustrata prin figuri, relații, tabele etc.
Reamintim că dacă se reproduc tabele, figuri, relații, extrase din alte lucrări, este necesară
evidențierea referințelor bibliografice utilizate.
Expunerea conținutului lucrării se poate realiza folosind verbele la persoana I singular sau
plural, o asemenea prezentare fiind apreciată uneori ca fiind mai atractivă și caracterizată
printr-o notă mai personală. Se acceptă însă și expunerea prin folosirea verbelor la persoana a
III-a singular și a formei reflexive a verbelor („S-au executat experimentări privind ... S-au
stabilit modele matematice, plecând de la ...”).
Este util și eficient ca după conturarea subiectului unui articol, să se elaboreze un plan al
lucrării, după care să se dezvolte o primă versiune, ce va fi supusă ulterior unor analize și
îmbunătățiri, până la obținerea unei versiuni considerate ca finale.

3. Figurile din articol

Sunt considerate ca figuri organigramele, diagramele, secțiunile prin piese sau prin
ansambluri/subansambluri, schemele cinematice etc. Se recomandă includerea figurii într-un
cadru (fig. 1) în care să se afle și legenda figurii, dar fără evidențierea liniilor cadrului; prin
folosirea cadrului (ca mijloc de editare), devine posibilă deplasarea relativ ușoară a figurii,
împreună cu legenda sa. Legenda figurii se va înscrie centrat, prin folosirea caracterelor TNR
10. Simbolurile și textele înscrise pe figură trebuie să fie de mărimi apropiate de cele ale
textului lucrării (TNR12) sau de cele folosite în scrierea legendei (TNR10). Pentru toate
figurile trebuie să existe trimiteri la ele în textul articolului.

4. Relațiile matematice
Relațiile matematice vor fi înscrise folosindu-se caractere italice TN12, apelându-se, de
exemplu, la modul ecuație din procesorul de texte Word.
Toate simbolurile din relațiile matematice trebuie să aibă explicații amplasate imediat după
relații, dacă nu cumva aceste simboluri au fost folosite și explicate anterior, în textul lucrării.
Relațiile vor fi numerotate folosind numere crescătoare, începând de la 1; numerele
relațiilor vor fi înscrise la capătul din dreapta al liniei în care au fost înscrise relațiile. Este
posibilă utilizarea, pentru scrierea relațiilor, a
unui tabel conținând o singură linie și doar
două coloane (una fiind destinată scrierii
relației, iar cealaltă, mai îngustă, înscrierii
numărului de ordine al relației, între
paranteze) și ale cărui linii au fost făcute
invizibile prin mijloacele specifice
procesorului Word. Un exemplu de includere
în textul articolului a unor relații matematice
ar putea fi următorul:

„La contactul cu cei doi electrozi, atât

electronii, cât și ionii dispun de o energie cinetică
(EeșiEi):

Fig. 1. Rotirea matriței în jurul a două axe reciproc

perpendiculare cu vitezele unghiulare de rotație
ωy and ωz
 1 (2.10)
2 ∑ e e2 ,
Ee = mv

1 (2.11)
2∑ i i ,
Ei = m v2

în care me și mi sunt masele electronului și ionului, iar ve și vi – vitezele electronului și ionului.”.

5. Tabele
În susținerea, completarea sau ilustrarea unor afirmații din textul lucrării, se pot folosi
tabele elaborate prin folosirea caracterelor de tip TNR 10. Tabelele vor avea titluri (tab. 1),
înscrise centrat și prin folosirea, de asemenea, a caracterelor de tip TNR 10. Pentru toate
tabelele trebuie să existe trimiteri la ele în textul lucrării.
Table 1. Exemplu de tabel. Valori ale factorilor de intrare și ale parametrilor de ieșire
în cazul obținerii găurilor de diametre mici prin electroeroziune (durata procesului: 40 min,
probă realizată din oțel rapid HS14-0-1-4)
Factori de intrare Micșorarea
Descreșterea
Diametrul lungimii
Durata pauzei masei
electrodului - Durata impulsului electrodului-
dintre impulsuri electrodului-
Nr. exp. sculă sculă,
sculă, ΔmES,
dTE, Valoare tp, s tb, s ΔlES,mm
Valoare Valoare g
mm codificat
codificată codificată
ă
1 0 0,6 0 0,11 0 0,03 0,011166 4,4286
2 0 0,6 0 0,11 1 0,06 0,01279 5,1254
3 0 0,6 1 0,22 0 0,03 0,013808 5,5242
4 0 0,6 1 0,22 1 0,06 0,015344 6,0772
5 1 2,6 0 0,11 0 0,03 0,00096 0,6588
6 1 2,6 0 0,11 1 0,06 0,001134 0,4525
7 1 2,6 1 0,22 0 0,03 0,000082 1,1619
8 1 2,6 1 0,22 1 0,06 0,000274 0,7717

6. Concluzii
Poate fi înscrisă cel puțin câte o concluzie pentru fiecare dintre capitolele lucrării. Detalii
mai numeroase (având caracter de concluzie!) pot fi oferite în legătură cu rezultatele
cercetării. O ultimă frază din capitolul destinat prezentării concluziilor s-ar putea referi la
posibilitățile de dezvoltare în viitor a cercetărilor prezentate în cadrul articolului.

8. Recunoașteri
În acest succint capitol (care poate să lipsească uneori) se recunoaște contribuția unor
persoane sau structuri care au ajutat la desfășurarea cercetării.
Exemplu de recunoaștere:
"Autorii recunosc sprijinul financiar primit din partea proiectului „Stimularea creativității
tehnice în domeniul ingineriei industriale", Contract nr 345 / 10.06.2014, Programul
Operațional Sectorial pentru Creșterea Competitivității Economice și respectiv din partea
Universității Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iași".

Referințe bibliografice
Se recomandă utilizarea denumirii de „Referințe bibliografice” și nu a celei de
„Bibliografie”, dat fiind numărul relativ mic al lucrărilor bibliografice care trebuie să ofere o
imagine asupra cunoașterii, de către autorul/ autorii articolului, a lucrărilor apropiate ca
subiect de cel abordat în cadrul prezentei lucrări. Toate lucrările incluse în lista de referințe
bibliografice trebuie să fie citate în textul articolului.
Se recomandă înscrierea lucrărilor în lista de referințe bibliografice prin luarea în
considerare a ordinii alfabetice corespunzătoare primei litere a numelui de familie al primului
autor al fiecărei lucrări din listă. Câteva exemple de înscriere într-o listă de referințe
bibliografice a unor categorii distincte de lucrări sunt cele prezentate în continuare.

1. Andriahin, V.M. Proțessâ lazernoi svarki. Moskva: Nauka, 1988

2. Beveridge, W.I. Arta cercetării științifice (traducere din limba engleză). București:
Editura Științifică, 1968
3. Carcea, M., Cantemir, L. Bazele creației tehnice. Psihologia creativității. Iași:
Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”, 1998
4. Galantucci, L.M. Excimer laser cutting: experimental characterization and 3D
numerical modelling for polyester resins. Annals of the CIRP, vol. 47, nr. 1, 1998, 141-144
5. Glenn, R.C. Procedeu și instalație pentru prelucrarea chimică a pieselor cave.
Descrierea invenției 65034, România, 1974
6. Gherghel, N. Cum să scriem un articol științific. București: Editura Științifică, 1996
7. Gutkin, B.G. et al. Sposob elektroabrazivnoi obrabotki valov tipa torsionnâh. Opisanie
izobretenia 519311, U.R.S.S., 1974
8. Meyer, S.A. Process and apparatus for the production of fuel gas and the enhanced
release of thermal energy from such gas. US Patent 5149407 A, 1987
9. Popescu, N. Evaluarea științifică prin peer review, 2007, disponibil la:
http://www.amfiteatrueconomic.ase.ro/arhiva/pdf/no21/articol_fulltext_pag191.pdf, accesat:
22.10.2007
10. Motoare pas cu pas. Carte tehnică, IPRS Băneasa, 1998
11. Raidal, S.R., Jaensch, S.M. și Stephens, F. Writing a scientific paper, 2004, disponibil
la http://dns2.asia.edu.tw/~jclth/research%20writing/suggestions%20for%20writing%20a
%20research%20paper%202.pdf, accesat: 9.06.2015
12. Schulman, E.R., How to Write a Scientific Paper, Annals of Improbable Research, vol.
2, nr. 5, 2007, 8-10
13. Slătineanu, L. Bazele cercetării științifice. 2014. Manuscris
14. SR EN 15085-4:2008. Aplicații feroviare. Sudarea vehiculelor și a componentelor
feroviare. Partea 4:Cerințe pentru producție
 Conținutul unora dintre imaginile
corespunzătoare prezentării orale a unei lucrări
Exemplu de poster
pentru
prezentarea unei lucrări
științifice

Exemplu de poster pentru prezentarea unei invenții

Formular
necompletat al cererii pentru înregistrarea la OSIM a unei mărci (conform
http://www.osim.ro/formulare/form_marci.htm, accesat la 20.08.2014)