Simfonia în sol minor (nr.

40)
1. Când a fost scrisă simfonia în sol minor, nr. 40 a lui W. A. Mozart?
Simfonia în sol minor a fost scrisă în anul 1788, la Viena. Ea are patru mişcări, structură caracteristică
ciclului sonato-simfonic clasic, fiind una din cele mai inspirate creații ale compozitorului.

2 Câte mişcări are simfonia în sol minor?

Simfonia are patru mișcări.

3. Care este structura primei mişcări? Caracterizează temele de bază şi tratarea lor pe
parcursul mişcării.
Prima mişcare - Allegro molto este un Allegro de sonată într-un tempo rapid. Tema principală este expusă
chiar de la început și cucereşte prin sinceritatea ei lirică. Este interpretată la viori, susținute fin de
acompaniamentul legănat al celorlalte instrumente. Putem întrezări în melodie același ritm agitat. ca şi la
începutul primei arii a lui Cherubino din opera Nunta lui Figaro. Dar in cazul acesta lirica poartă amprenta
maturităţii şi seriozității.
Caracterul bărbătesc este amplificat în tema de legătură. În cadrul ei se realizează trecerea din tonalitatea de
bază - sol minor, in tonalitatea paralelă - Si-bemol major, tonalitatea temei secundare. Această temă este
mai luminoasă, mai grațioasă, mai feminină, comparativ cu tema principală.
Tema concluzivă aduce multă energie şi se bazează pe repetarea multiplaa motivului incipient din tema
principală. În dezvoltare este prelucrată dramatic, in special, tema principală, fiind separată în fraze şi
motive, trecând printr-o dezvoltare tonală intensă.

4. Ce caracter are muzica în a doua mişcare?

Mişcarea a doua Andante este scrisă în tonalitatea Mi-bemol major şi contrastează cu prima mişcare lirico-
dramatică prin caracterul ei fin şi liniştit Forma este de sonată cu dezvoltare mică şi fără confruntări sau
contraste intre teme. Totul este subordonat dispoziției luminoase, care se stabileşte chiar de la inceputul
mişcării în tema principală, interpretată de instrumentele cu coarde.

5. Descrie structura şi caracterul muzicii din mişcarea a treia a simfoniei în sol minor.
Mişcarea a treia - Allegro este un menuet. Pärtile intài şi a treia din menuet au un caracter încordat, lirico-
dramatic şi contrastează cu cea mediană trio cantabilă, curgătoare. Contrastul se manifestă şi în plan tonal:
Sol major în trio şi sol minor în părțile marginale.

6. Caracterizează finalul simfoniei în sol minor de W. A. Mozart.

Finalul realizează o culminație lirico-dramatică deo- sebită a întregului ciclu sonato-simfonic, evidențiindu-
se printr-o dezvoltare integră de imagini.