Numiți daci de către romani și geți de către greci, geto-dacii erau unul și același popor,

care făcea parte din marea familie a tracilor. Strabon ne spune că „dacii au aceeași
limbă cu geții”. Trăiau organizați în triburi și uniuni de triburi, pe teritoriul dintre Carpați,
Dunăre și Marea Neagră. Prima unire a triburilor geto-dace o realizează Burebista (82-
44 î.Hr.). Mai târziu, statul dac a cunoscut o altă perioadă de înflorire în timpul lui
Decebal (87-106 d.Hr.). Popor războinic, dacii au avut ca adversar, de temut, statul
roman.

Dacii se ocupau cu agricultura, mineritul, meșteșugurile și comerțul. Cultivau în special

cereale și viță-de-vie, creșteau animale și practicau apicultura și pescuitul. Din pământul
bogat al Daciei extrăgeau fier, aur, argint, aramă, plumb, cositor, sare etc. Alături de
prelucrarea acestora, dacii mai practicau și alte meșteșuguri: sticlăria, prelucrarea
pietrei, metalurgia și olăritul.

Îmbrăcămintea lor era simplă și semăna cu portul popular românesc. Bărbații purtau
pantaloni, cămașă despicată în părți și purtată deasupra, strânsă cu un brâu lat.
Deasupra acestora purtau, în funcție de anotimp, o haină cu mâneci, o mantie scurtă
fără mâneci sau o șubă cu blană pe dinăuntru. Femeile purtau o cămașă încrețită, cu
mâneci scurte și o fustă. Încălțămintea dacilor era simplă, purtând mai ales opinci de
piele.

Istoricul roman Dio Cassius scria că geto-dacii cunoșteau și practicau scrisul, folosind
alfabetul grecesc, iar apoi pe cel latin.

Religia dacilor era una politeistă, dar dominată de zeul Zamolxis. Ei mai aveau un zeu
al războiului, un zeu al furtunii și al fulgerului, o zeiță a focului și una a Lunii și a
pădurilor. Își cinsteau morții prin cântece și jocuri, unele dintre obiceiuri fiind
comparabile cu cel al priveghiului la români.

Centrul politic și religios al dacilor era în Munții Orăștiei, la Sarmizegetusa Regia."

https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20IV-a/Istorie/Uy5DLiBFRElUVVJBIENP/
U1-2/p26.html#:~:text=Numi%C8%9Bi%20daci%20de,de%20prelucrarea%20acestora
 
Dacii, numiți și geți, făceau parte din marea familie a tracilor și locuiau pe teritoriul dintre
Carpați, Dunăre și Marea Neagră. Organizați în triburi, conduse de șefi militari, erau un popor
războinic. Prima unire a triburilor dacice a fost realizată de către Burebista. Statul dac a fost
refăcut în secolul I d.Hr. de către Decebal. Cunoșteau și practicau scrisul, fiind influențați de
contactele cu grecii și cu romanii. Aveau o religie politeistă, cel mai important zeu fiind Zamolxis
și credeau în nemurire. În 106 d.Hr. Dacia a fost cucerită de romani și transformată în provincie
romană"
https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20IV-a/Istorie/Uy5DLiBFRElUVVJBIENP/U2/
p29.html#:~:text=Dacii%2C%20numi%C8%9Bi%20%C8%99i,%C3%AEn%20provincie
%20roman%C4%
Geto-dacii erau un singur popor și aveau aceeași limbă. Au trăit pe teritoriul situat între Carpați,
Dunăre și Marea Neagră. Țara lor se numea Dacia. În urma unor războaie cu romanii, o mare
parte a Daciei a fost cucerită de aceștia.

Trăind într-un ținut bogat în resurse naturale, dacii se ocupau cu agricultura, creșterea
animalelor, mineritul și meșteșugurile.

Scoteau fier, din care făceau arme și unelte, argint și aur pentru brățări, cercei și vase.

Erau constructori pricepuți, ridicând în munți și pe vârfurile dealurilor cetăți înconjurate de ziduri
groase de piatră.

Dacii erau organizați în ginți și triburi.

Erau împărțiți în două clase: bogați (tarabostes) și oameni de rând (comati).

Portul dacilor
Femeile se îmbrăcau în fuste lungi și largi și cămăși pe care erau cusute motive florale. Purtau
părul prins în coc și, uneori, marame.

Bărbații purtau cămăși lungi, pantaloni strânși pe picior și cojoace în anotimpul rece. Cei săraci
umblau cu capul descoperit, cei bogați își acopereau capul cu căciuli. Atât femeile cât și bărbații
purtau în picioare opinci.

Religie
Dacii credeau în mai mulți zei, cel mai important fiind Zalmoxis. Dacii gândeau că, atunci când
mureau, mergeau la Zalmoxis. În cinstea zeilor sacrificau animale pentru a fi feriți de dușmani și
pentru rodnicia pământului.

Dicționar

gintă: formă de organizare socială a unui grup de oameni care provin dintr-un strămoș
comun
trib: grupare de mai multe ginți"

În urmă cu aproximativ două milenii, în spațiul de la nord de Dunăre,

trăiau dacii. Aceștia erau organizați în triburi și uniuni de triburi și se
ocupau cu agricultura, apicultura, creșterea animalelor,
cu meșteșugurile (olăritul, prelucrarea lemnului și a metalelor)
și comerțul. Cei bogați se numeau tarabostes, iar oamenii
simpli, comati sau pletoșii.
Religia lor se baza pe credința în mai mulți zei, cel mai important
fiind Zalmoxis, iar locurile lor de rugăciune erau sanctuarele, aflate în aer
liber. Dacii credeau că după moarte nu dispar, ci își continuă viața în cer,
alături de zeul suprem, Zalmoxis.
Capitala statului era la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei, zonă în
care se aflau și alte cetăți: Costești, Piatra Roșie, Blidaru, Căpâlna.
Regele Burebista a unit triburile geto-dacilor și a creat primul stat dac. Mai
târziu, au fost conduși de regele Decebal. Acesta a intrat în conflict cu
romanii conduși de împăratul Traian. Romanii i-au cucerit pe daci în
anul 106 d.Hr. și, astfel, a început romanizarea, un proces istoric prin care
dacii au învățat limba latina