Parcul National Cheile

Bicazului-Hasmas

Parcul National Cheile Bicazului-Hasmas prezinta un

deosebit interes stiintific din punct de vedere geologic,
geomorfologic, paleontologic, peisagistic dar si din
punctul de vedere al diversitatii biologice generate de
marea varietate a conditiilor geoclimatice. Este situat in
Muntii Hasmas, situati in grupa centrala a Carpatilor
Orientali. Parcul se afla in zona central-nord-estica a
Romaniei, pe raza judetelor Neamt si Harghita. Orasul cel
mai apropiat de acesta este Gheorgheni. Zona parcului a
fost in general slab populata. Cateva artefacte ale unor
vanatori din paleolitic au fost descoperite in zona Bicaz–
Chei. In 1937 se construieste aici soseaua care leaga
Transilvania de Moldova. Constructia a impus lucrari de dinamitare de pereti in Cheile Bicazului,
in zonele in care acestia se apropiau foarte mult, iar infrastructura a ocupat o parte
semnificativa din albia Bicazului, afectand astfel cadrul natural originar al zonei.
Constituirea parcului s-a facut in baza unui ordin de ministru in 1990, confirmat prin Legea nr.5
din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone
protejate, iar delimitarea s-a realizat prin Hotararea
Guvernului Romaniei Nr. 230 din 4 martie 2003, privind
delimitarea rezervatiilor biosferei, parcurilor nationale si
parcurilor naturale si constituirea administratiilor
acestora. Studii de paleontologie au fost incepute in zona
Muntilor Hasmas si a actualului parc in 1866 de Franz
Herbich si, au fost continuate de altii, cum ar fi Neumayr in
1873 sau Vadász in 1915. Ulterior au aparut lucrari ale
unor autori romani, cum ar fi D. Patrulius, M. Pelin, C. Grasu, D. Grigore, I. Preda. Mai recent, in
perioada 2007 - 2010 s-a desfasurat in arealul Muntilor Hasmas – incluzand teritoriul parcului,
proiectul Geo-biodiversitatea Parcului National Cheile Bicazului - Hasmas, de reevaluare a
situatiei actuale a intregului patrimoniu natural existent in acest areal. Acesta s-a concretizat
prin: inventarierea starii actuale a siturilor din masiv si din ariile limitrofe acestuia, cartari si
studii geologice, geotehnice, paleontologice si hidrogeologice, schitarea unui “Catalog al
siturilor paleontologice din masivul Haghimas” si propuneri privind crearea unor
rezervatii stiintifice in zona varfului Ghilcos respectiv Hasmasul Mare.
Flora parcului este una bogata si diversificata si cuprinde peste 1.100 specii de
plante superioare, printre care si unele specii endemice in Carpati, cum ar fi garofita
alba de stanci si centaurea carpatica. La altitudini mai mari se intalnesc si cateva flori
rare cum ar fi floarea de colt, papucul doamnei sau sangele voinicului. Aproximativ 90% din
suprafata parcului national este acoperita de paduri in care predomina rasinoasele. Cateva
specii seculare de pin si de cetina-de-negi ocupa fisurile peretilor calcarosi. In
paduri se intalnesc specii comune de paltin de munte, larice, tisa sau scorus de
munte.
Parcul este caracterizat printr-o biodiversitate bogata a faunei. Dintre
mamiferele erbivore, cele mai reprezentative specii sunt cerbul, capra
neagra si capriorul. Carnivorele mari (urs, lup si ras) sunt si ele
prezente pe tot teritoriul parcului. Dintre speciile de mamifere mici de interes pentru
conservare se remarca chitcanul de munte, soarecele de zapada si psrsul cu coada
stufoasa. Parcul gazduieste specii de pasari rare si ocrotite, cum
ar fi acvila de munte, huhurezul mare, ciocanitoarea cu trei
degete, presura de munte, cocosul de munte si fluturasul de
stanca. In parc au fost observate peste 12 specii de lilieci si
numeroase specii de lepidoptere, printre care fluturele mare al
focului, fluturele ochi de paun roscat. Dintre amfibienii care traiesc in parc
amintim: salamandra, tritonul de munte, tritonul carpatic, izvorasul cu burta
galbena, broasca raioasa bruna si verde, iar dintre reptile: naparca, soparla de
camp, soparla de munte, sarpele de alun, sarpele lui Esculap si vipera
comuna. In apele Bicazului intalnim specii de pesti precum: pastravul, mreana
vanata, babusca si zglavoaca.
Parcul are o suprafata de 6793,64 ha, rezervatiile naturale incluse in acesta fiind:

 Cheile Bicazului
 Lacul Rosu
 Cheile Sugaului
 Avenul Licas
 masivul Hasmasul Mare-Piatra Singuratics si Hasmasul Negru

Obiective turistice: -Biserica romano-catolica „Sfantul Dominic” din satul Sandominic, Biserica
armeano-catolica cu hramul „Nasterea Maicii Domnului” din Gheorgheni, Biserica romano-
catolica „Sfantul Nicolae” din Gheorgheni, Biserica de lemn din Sandominic cu hramul „Sfintii
Arhangheli Mihail si Gavriil”, Casa Vartan din Gheorgheni,(astazi cladirea gazduieste Muzeul
orasenesc „Tarisznyás Márton” Gheorgheni.
-Cheile Bicazului, Lacul Rosu, Avenul Licas, Lacul Izvorul Muntelui cunoscut si sub denumirea de
Lacul Bicaz
-Muzeul Áron Márton
Cateva masuri de protectie a faunei si florei sunt:

 Lasarea unor suprafete, 40% din suprafata totala a

padurilor de fag, unde nu sunt taiati arborii batrani.
 Pastrarea arborilor salbatici fructiferi, in special par
salbatic.
 Asigurarea fenomenului de inlocuire treptata a arborilor
fructiferi imbatraniti cu arbori fructiferi tinere
mentinerea calitatii habitatelor acvatice sau terestre utilizate de catre specie;
 monitorizarea si protectia habitatelor acvatice folosite de specie pentru reproducere;
 crearea a noi habitate acvatice de reproducere a speciei in aria protejata si reconstructia
celor existente;
 reglementarea activitatilor umane ce pot duce la afectarea suprafetei habitatelor
acvatice sau terestre utilizate de specie;
 reglementarea activitatilor de crestere a animalelor;
 reglementarea circulatiei cu autovehicule in perioada de reproducere a speciei;