În sfera tulburărilor de comportament la adolescenţi, un loc important îl ocupă

comportamentul antisocial. Profilul psihologic al acestora este caracterizat de:

 “- înclinaţie către agresivitate, fie latentă, fie manifestă, bazată pe un fond de ostilitate,
de negare a valorilor socialmente acceptate; instabilitate emoţională, generată de
carenţe educaţionale, şi în ultimă instanţă de fragilitatea eului; inadaptare socială,
provenită din exacerbarea sentimentului de insecuritate, pe care individul caută să îl
suprime; duplicitatea conduitei, manifestată în discordanţa dintre cele două planuri: unul,
cel al comportamentului obişnuit şi comportamentul de relaţionare cu
societatea; dezechilibrul existenţial, exprimat prin patimi, vicii, perversiuni, irosire a
banilor, etc.” (Manea, 2012)  Un rol important în manifestările de tip agresiv ale
adolescenţilor îl au o serie de factori psiho-sociogeni din mediul familial şi extra-
familial. Disociaţia familială este cauzata de absenţa mediului familial; situaţia socio-
economică a familiei; carenţele de ordin educativ; influenţele nefaste ale unor grupuri de
tineri. (Manea, 2012)

 Profilul psihologic al adolescentului agresiv este marcat de urmatoarele caracteristici: o

afectivitate precară, care include instabilitate/labilitate emoţională, slabul control al
impulsurilor (autocrontrol), lipsa de empatie, intoleranţă la frustrare, hipersensibilitatea,
excitabilitatea şi chiar indiferenţa afectivă. Aceştia sunt consideraţi a fi factori de risc în
agresivitatea la adolescent. Numeroase cercetări au pus accentul pe mediul familial în
care trăieşte adolescentul şi pe relaţiile afective apropiate cu părinţii sau lipsa acestora.
Familia este o adevarată şcoală a sentimentelor, bazată pe afectivitatea maternă şi
autoritatea paternă. Frustrarea de dragoste prin carenţă afectivă duce la un gol interior
marcat de insatisfacţii, frustrări şi sentimente de devalorizare şi opoziţie. Un astfel de
subiect va avea o personalitate egocentrică, lipsită de afectivitate, predominând
sentimentele de devalorizare, instabilitate şi dorinţa de satisfacţie imediată, lipsa
sentimentelor de culpă sau de responsabilitate. Se ajunge la conflicte interioare, cât şi
exterioare reprezentate de manifestări repulsive ale adolescentului, care dovedesc faptul
că acestuia i-a lipsit un mediu familial afectiv şi echilibrat în care să se poată dezvolta
normal. La adolescenţii cu manifestări comportamentale deviante, există o nepasare şi
un sentiment de ignorare a oricarui sentiment cu valoare socială.