Dermatologie

TRASCRZIONE SLIDE INVIATE DALLA PROF

1 of 82

 DERMATOZE ALERGICE

De niţie = manifestări de hipersensibilitate produse de diverşi alergeni, majoritatea

aparţinând mediului extern.

A) URTICARIA şi ANGIOEDEMUL (edem Quincke sau urticaria profundă)

URTICARIA

Clinic:

- leziuni cutanate cu aspect de papule edematoase, de dimensiuni variabile: de la

câţiva mm până la plăci şi placarde întinse; culoarea este e roşie, uneori cu
tentă violacee, e albă porţelanică, depinzând de intensitatea edemului din
derm; consistenţa este elastică şi sunt fugace, durează câteva ore şi dispar,
apar mereu alte leziuni; evoluţia se poate prelungi asociindu-se cu prurit intens.

• dermogra sm: urticarie provocată pe tegument prin apăsare; se prezintă ca o

dungă roşie proeminentă, edematoasă pe locul apăsării; poate provocată , pot
apare la persoane care nu fac urticarie; leziunile cutanate sunt dispuse oriunde pe
suprafaţa cutanată

EDEMUL ANGIONEUROTIC:

Clinic:

- leziuni profunde, care interesează ţesutul celular subcutanat (urticaria

profundă); edem la nivelul ţesutului celular subcutanat, cu limite puţin precise,
de consistenţă elastică, fără modi cări de culoare ale tegumentelor, nu se
însoţeşte de prurit ci de o senzaţie de tensiune sau durere. Interesează zonele
cu ţesut celular subcutanat lax: buze, ureche, pielea capului; interesează
frecvent mucoasele
• atingerea mucoasei linguale – senzaţia de limbă grea, mare
• mucoasa faringiană – disfagie
• mucoasa laringiană – răguşeală, sufocare
• mucoasa tubului digestiv

Evoluţia: poate acută, termenul arbitrar ind de 6 săptămâni; după 6 săptămâni:

subacută / cronică.

2 of 82
fi

fi
fi
fi

fi

fi
fi

fi

 Patogenia:

produse prin mecanism alergic sau mecanism neimunologic.

a) cele produse prin mecanism alergic (imun) se încadrează în tipul I de reacţii

alergice (ana lactic – atopic). Mai rar se încadrează în tipul III cu intervenţia CIC
şi atunci este numită urticarie vasculită şi este mai persistentă.

➛ alergenii incriminaţi:
Formele acute:

a) alimente (frecvent):
- carnea afumată, conservată, vânat, crustacee, peşte, ouă
- medicamente: sulfamide, antibiotice, antalgice, antiin amatorii,
hipnotice

b) pneumalergeni

c) alergeni infecţioşi

Formele cronice:

a) alergeni infecţioşi (virali, bacterieni) din focare profunde din organism

b) medicamentoşi

b) cele produse prin mecanism neimun: o simplă eliberare de mediatori chimici,

fără intervenţia reacţiei antigen - anticorp

➛ alergenii: alimente (fragi, căpşuni) şi substanţe chimice (produşii de

contrast iodaţi)

Forme etiologice aparte:

1. urticaria a frigore – declanşată de expunerea la frig (intervenţia unor proteine)

2. urticaria întârziată la presiune

3. urticaria acvagenică

4. urticaria colinergică (mediator – acetilcolina) declanşată de căldură, emoţii,

efort zic

5. angioedem produs de vibraţii

3 of 82
fi

fi

fl

 6. edem angioneurotic ereditar – edem alergic; există o perturbare de ordin imun:

de cienţă a inhibitorilor fracţiunii C1 a complementului - edeme importante la
nivelul mucoaselor, cu evoluţie gravă
• apar pe un teren predispus: determinat genetic (atopia) sau determinat prin
afectarea apărării în cursul vieţii (afecţiuni hepatice, renale, endocrine,
neuropsihice)

B) ECZEMA = dermatoză veziculoasă, pruriginoasă, produsă de diverşi alergeni

Clinic - Stadializare

1. leziunile cutanate îmbracă aspectul iniţial de plăci / placarde edematoase şi

eritematoase, rău delimitate de tegumentul sănătos, cu marginile neregulate,
însoţite de prurit intens (faza eritematoasă)

2. Pe aceste placi si placarde apar vezicule diseminate, mici, cu conţinut clar (faza
de veziculaţie).

3. În urma gratajului sau spontan veziculele se deschid şi lasă eroziuni punctiforme

din care se elimină serozitate în cantitate mare (faza de zemuire).

4. Serozităţile se usucă → cruste gălbui (faza de formare a crustelor), care se

detaşează spontan atunci cand tegumentul a at dedesubt este refacut;

5. descuamarea tegumentului, cu scuame ne (faza scuamoasă);

6. după detaşarea scuamelor mai persistă un timp eritemul, dar vindecarea este
fără sechele.

Complicaţii:

1) suprainfecţia microbiană (impetiginizări, furunculi)

2) licheni carea (survine în eczeme cu evoluţie cronică, cu prurit de lungă durată)

Forme particulare:

Evoluţie: acută / subacută / cronică

Etiopatogenia:

- reacţie alergică prin mecanism mixt: reacţie de tip imediat (ana lactic-atopic) +
reacţie de tip întârziat tip IV (celular)

4 of 82
fi
fi

fi

fl

fi

 - alergenii implicaţi: diverşi

• majoritatea: factori externi (acţionează: direct la nivelul tegumentelor)/
factori interni
• rar: alergeni veritabili endogeni (produşi metabolici, hormoni)

- alergenii exogeni
• direct pe tegumente: substanţe chimice de contact, agenţi infecţioşi
(microbieni, micotici)

- din interiorul organismului: alimente / medicamente / alte substanţe chimice /

focare de agenţi infecţioşi din organism / pneumalergeni: praf, polen

În funcţie de etiopatogenie se împart în două grupe:

A) Eczeme exogene:

Dermatita de contact: manifestare complexă care rezultă din contactul

tegumentelor cu substanţe chimice

se împarte în:
• Dermatita de contact de tip iritativ (ortoergică) – nu este în realitate o
eczemă ci o simplă reacţie iritativă a tegumentului la contactul cu substanţe
chimice iritante; manifestările apar la orice persoană care vine în contact cu
substanţa, sunt strict limitate la zona de contact; leziunile cutanate: eritem,
edem, bule (rar), bine delimitate.
- Substanţele iritante de contact: acizi, baze, petrol, sulf, acid retinoic,
ditranolul
• Dermatita de contact alergică – este o eczemă şi manifestările apar la
anumite persoane care se sensibilizează la substanţe chimice de contact;
aspectul eczemei: depăşeşte zona de contact cu substanţa, putând apare
manifestări la distanţă. Leziunile sunt eritemato-edematoase, veziculare,
pruriginoase. Substanţele chimice implicate sunt: răşini sintetice, cauciuc,
coloranţi, săpun, detergent, coloranţi pentru păr, rujuri, farduri, creme,
medicamente: sulfamide, penicilina → nu se utilizează topic, kanamicina,
Neomicina, sulf, săruri de Hg.

5 of 82

 Este încadrată în grupa IV de manifestări prin intervenţia limfocitelorT. Substanţele

chimice de contact (haptenele) sunt preluate de celulele Langerhans şi prelucrate,
legate de proteine şi transformate în antigene; informaţia antigenică este
transmisă limfocitelor T care se sensibilizează = limfocite T sensibilizate. La un nou
contact cu alergenul, limfocitele T sensibilizate eliberează mediatori: limfokine,
care determină reacţia in amatorie.

Eczema microbiană

- secundară unui focar microbian cutanat, apărută prin mecanism de sensibilizare

la antigenele microbiene

- focarul microbian: impetigo / intertrigo / ulcer sau plagă suprainfectată în timp

apar manifestări la distanţă de focarul primitiv = microbidă

Eczema micotică

- secundară unui focar micotic – tinea pedis / herpes circinat. Manifestările de

eczemă apar în apropierea unui focar micotic, dar apar şi la distanţă, de tipul
micetidelor.

- factorii zici sunt factori favorizanţi pentru eczemă: expunerea la frig, radiaţiile
solare.

B) Eczeme endogene:

Dermatita atopică: apare pe teren predispus, cu evoluţie în etape.

Clinic:

- I etapa → sugarului: leziunile sunt localizate de predilecţie la nivelul părţilor

laterale ale feţei: obraji, menton, frunte; partea centrală a feţei este
respectată; leziunile evoluează de la vârsta de două luni, cu pusee repetate,
până la peste 2 ani

- II etapa → juvenilă: manifestările evoluează la copilul de 3-4 ani până la 8-10

ani; leziunile îmbracă aspect de eczemă, dar au localizare de predilecţie la
nivelul pliurilor de la coate, popliteu, regiunile inghinale, cervical. Eczema este
trenantă, rezistentă la terapie, cu tendinţă la licheni care.

6 of 82

fi

fl

fi

 - III etapa → adolescentului şi adultului: leziuni localizate de predilecţie la pliuri, cu

evoluţie trenantă şi recidivantă.

Nu orice caz trece prin cele trei etape (debutul poate la vârsta adultului).

Complicaţii:
• suprainfecţii microbiene
• viroze recidivante: herpes, veruci
• suprainfecţii cu virus herpetic sau virus vaccinal

Atingeri asociate dermatitei atopice: astm, rinită, conjunctivită, tulburări digestive

Alte manifestări alergice: urticarie, angioedem, dermatita de contact.

Sunt descrise “stigmate” ale terenului atopic:

• piele în general uscată
• keratoză foliculară
• hiperliniaritate palmară
• rărire a sprâncenei în 1/3 externă
• dublu pliu palpebral

Etiopatogenia:

tipul I de reacţie ana lactic – atopică, cu implicarea Ig E; este implicată şi

imunitatea celulară prin limfocitele T. Există un teren predispus constituţional,
caracterizat:
• hipersecreţie de Ig E
• de cienţă a imunităţii celulare
• de cienţă a reactivităţii vasculare

Alergenii incriminaţi:
• alimente (mai ales la sugari)
• pneumalergeni (rar)
• factori infecţioşi

7 of 82
fi
fi

fi

fi

Eczema vulgară: nu apare pe un teren constituţional, ci pe un teren perturbat în

timpul vieţii (o serie de afecţiuni)

- leziunile de eczemă sunt diseminate şi simetrice

- Alergenii implicaţi:
‣ diverşi: alimente, medicamente, infecţioşi – acţionează din interiorul
organismului

‣ substanţe veritabil endogene (rar): produşi de metabolism, hormoni

- evoluţia lor este spre vindecare spontană cu cicatrici înfundate

Tratamentul dermatozelor alergice:

1. Tratament etiologic: excluderea alergenului în cauză

2. Tratament patogenic: simptomatic = medicaţie antialergică care acţionează pe

diverse etape ale procesului alergic

- grup de medicamente care împiedică formarea mediatorilor chimici:

HIPOSTAMINA, GLUCOCORTICOIZI

- medicamente care inhibă eliberarea mediatorilor chimici: KETOTIFEN,

CROMOGLICAT DE SODIU

- medicamente care inhibă acţiunea mediatorilor chimic:

• antihistaminice: inhibă receptorii tip H1 (antiH1) sau receptorii tip H2
(mai puţini) = antiH1:

a) antiH1 clasice care au şi efecte hipnogene: ROMERGAN

b) antiH1 moderne care au efecte hipnogene scăzute: CETIRIZINA;

FENIRAMIN; TERFENADINA CLORFENIRAMIN; LORATADINA;
DESLORATADINA, ASTEMIZOL FEXOFENADINA

= antiH2: CIMETIDINA, RANITIDINA

• antiserotoninice: CIPROHEPTADINA (Peridol)

• anticolinergice: preparate de calciu – stabilizarea peretelui vascular;

vitamina C (i.v.) în cantitate mare; hiposul t de sodiu

• substanţe adrenergice: HIDROXIZIN, ADRENALINA, EFEDRINA

8 of 82

fi

 3) tratament speci c medicamentos: important în eczemă

- în faza de veziculizaţie şi zemuire: comprese cu ser ziologic sau soluţii slabe

antiseptice

- în faza de uscare a leziunilor: emulsii / creme cu CS local

- se poate începe cu un preparat mai puternic, dar care nu trebuie folosit timp
îndelungat (efecte secundare cutanate). Se trece la un CS cu acţiune
moderată şi apoi la un CS cu acţiune slabă.

- în eczemele cronice CS se asociază cu reductoare (gudroane)

- faza de descuamaţie: unguente cu CS asociaţi cu keratolitice şi reductoare
4) Tratament imunomodulator (modi că reactivitatea organismului)

- diverse extrase: microbiene, micotice

5) Regim igienodietetic:

- evitarea alimentelor sensibilizante şi eliberatoare de mediatori chimici

- în situaţii de urgenţă: urticarie severă şi edem alergic cu interesarea
mucoaselor:
• CS injectabil: HHC, preparate de metilprednisolon
• Adrenalina
• Antihistaminice injectabile

6) Pro laxia:

- factorii de teren care favorizează manifestările alergice

- regim alimentar
- evitarea medicamentelor alergizante

Candidoza genitală: etiopatogenie, clinică, diagnostic de laborator

Etiopatogenie:

- levuri: Candida şi Torulopsis: diferă prin capacitatea de a forma micelii şi

pseudomicelii; Candida este sapro t oportunist al mucoaselor. Devine patogen
când rezistenţa organismului scade.

- factori favorizanţi locali: căldură, umiditate, traumatisme; generali:

endocrinopatii, tulburări metabolice (DZ), afecţiuni maligne, stare de

9 of 82
fi

fi

fi

fi

fi

 imunodepresie (inclusiv cea iatrogenă); ziologici: sarcina, menstra, vârstele

extreme

Clinic:

1. Candidoze genitale:

- vulvovaginita candidozică: mucoasa congestionată, edematoasă, cu eroziuni şi

depozite alb-cremoase; scurgere vaginală albă; prurit; leziunile se extind la
vulvă, cu eritem, edem, eroziuni şi depozite; se pot extinde şi la pliul interfesier

- balanita/ balanopostita: eritem, edem, cu mici pustule pe gland, eroziuni în

şanţul balano-prepuţial, cu depozite alb-cremoase; leziunile se extind spre pliuri

2. Candidoza mucoasei anale: anita candidozică

Diagnostic de laborator:

- MO a secreţiilor (mucoase, pliuri): evidenţiază Candida

- cultura pe mediul Sabouraud: arată specia: frecvent Candida albicans

Dermatita de contact de tip iritativ (ortoergică)

- nu este în realitate o eczemă, ci o simplă reacţie iritativă a tegumentului la

contactul cu substanţe chimice iritante

- manifestările apar la orice persoană care vine în contact cu substanţa, sunt

strict limitate la zona de contact cu iritantul

- clinic: eritem, edem, vezicule, bule, necroză (rar)

- substanţe iritante de contact: acizi, baze, petrol, sulf, acid retinoic
Diagnostic diferenţial:

➛ Dermatita de contact alergică:

- este o eczemă: alergie tip IV, prin intervenţia limfocitelor T
- manifestările apar la anumite persoane sensibilizate la substanţe chimice de
contact
- eczema: depăşeşte zona de contact cu substanţa; pot apare manifestări la
distanţă
- leziunile sunt eritemato-edematoase, veziculare, pruriginoase

10 of 82

fi

 - substanţe chimice (alergeni): răşini sintetice, cauciuc, coloranţi, săpun,

detergent, coloranţi pentru păr, rujuri, farduri, creme, medicamente
(sulfamide, penicilina-nu se utilizează topic, kanamicina, Neomicina, sulf,
săruri de Hg)

Deşeuri şi sechele cutanate

Deşeuri cutanate:

1. Scuama: reprezintă exfolierea celulelor cornoase culoare albă, cenuşie, gălbuie

dimensiuni mici (pitiriaziformă) sau mari (lamele sau lambouri) grosime
variabilă, aderentă sau uşor detaşabilă; ex: pitiriazis versicolor, psoriazis,
eczemă, lupus eritematos.

2. Crusta: reprezintă uscarea unor secreţii (serozitate, sânge, puroi), culoare

galbenă mielicerică (uscare ser), maronie-neagră (sânge), galbenă mată (puroi);
grosime variabilă; ex: impetigo, eczemă, ulcer

3. Sfacelul (gangrena): rezultă prin proces de necroză, se elimină şi lasă ulceraţie;

ex: gangrena diabetică, furunculul

Sechele cutanate:

1. Cicatricea:

- înlocuirea celulelor alterate cu ţesut conjunctiv de neoformaţie

- poate recentă (violacee) sau veche (albă/ pigmentată)

- poate avea aspect hipertro c (după arsuri), atro c (si lis terţiar), normal (la
nivelul pielii)

2. Atro a:

- reprezintă subţierea straturilor pielii, cu scăderea consistenţei şi elasticităţii

- culoare roz/ alb-side e
- tegument subţire, uşor plisabil
- ex.: lupus eritematos.

Eczema: etiopatogenie, tablou clinic, tratament şi pro laxie

Etiopatogenie:

11 of 82
fi
fi

fi

fi

fi
fi
fi

 - reacţie alergică prin mecanism mixt: reacţie de tip imediat (ana lactic-atopic) şi
reacţie de tip întârziat = tip IV (celular)

- alergenii implicaţi: factori externi (majoritatea) care acţionează: direct la nivelul

pielii (substanţe chimice de contact, microbi, fungi) sau din interiorul
organismului (alimente, medicamente, focare infecţioase din organism,
pneumalergeni) şi alergeni endogeni (rar) reprezentaţi de produşi metabolici,
hormoni

Clinic:

1. faza eritematoasă: plăci/ placarde eritematoase, rău delimitate de tegumentul

sănătos, cu marginile neregulate; pot asociate cu edem

2. faza de veziculaţie: apar vezicule mici, cu conţinut clar, însoţite de prurit

intens, diseminate pe suprafaţa eritematoasa

3. faza de zemuire: în urma gratajului sau spontan, veziculele se deschid şi lasă

eroziuni punctiforme, din care se elimină o serozitate în cantitate mare

4. faza de formare a crustelor: serozitatea se usucă şi formează cruste gălbui,

care se detaşează uşor

5. faza de descuamare: descuamarea tegumentului, cu scuame ne

6. faza de vindecare fără sechele (după detaşarea scuamelor mai persistă un timp
eritemul)

Complicaţii: suprainfecţia microbiană (impetiginizări, furunculi), licheni carea

(survine în eczeme cu evoluţie cronică, cu prurit de lungă durată).

Evoluţie: acută/ subacută/ cronică.

Tratament:

1. Tratament etiologic: excluderea alergenului în cauză

2. Tratament patogenic: medicaţie antialergică

3. Tratament speci c medicamentos:

- în faza de veziculizaţie şi zemuire: comprese cu ser ziologic sau antiseptice

slabe

- în faza de uscare a leziunilor: emulsii sau creme cu corticosteroizi local

- în eczemele cronice corticosteroizii se asociază cu reductoare (gudroane)

12 of 82

fi

fi

fi

fi
fi

fi

 - faza de descuamaţie: unguente cu corticosteroizi, keratolitice şi reductoare

4. Tratament imunomodulator

5. Regim igienodietetic: evitarea alimentelor sensibilizante

6. Pro laxia: factorii de teren care favorizează manifestările alergice, regim

alimentar

Epidermo-virozele proliferative: aspecte clinice, etiologie

Etiologie: Papiloma virusuri cu o multe tipuri antigenice şi cu efecte oncogene.

Clinic:

1. Atingeri cutanate:

➛ Veruci plane: papule plane, rotunjite/poligonale, colorate ca şi

tegumentul/ maronii, dispuse pe faţă şi faţa dorsală a mâinii; se pot aranja
liniar (inocularea virusului pe traiectul unui traumatism), se întâlnesc mai
ales la copil şi sunt recidivante

➛ Veruci vulgare: formaţiuni keratozice (verucozităţi), proeminente,

rotunjite sau ovalare, cu suprafaţa neregulată, culoare cenuşiemaronie,
iniţial cu dimensiuni mici, apoi se măresc şi ajung la >1 cm diametru; pot
con ua; sunt dispuse pe degetele mâinii, piciorului, faţa dorsală a mâinii şi
piciorului; rar pe alte zone cutanate

➛ Veruci palmoplantare: se dezvoltă în profunzime (stratul cornos este gros

la nivelul palmei, plantei); formaţiune rotundă/ovalară, delimitată printr-un
şanţ de tegumentul sănătos; suprafaţa keratozică mai netedă; sunt
dureroase, în special cele plantare; la nivelul formaţiunii pliurile cutanate
secundare dispar

➛ Papiloame: formaţiuni pediculate, de diferite dimensiuni, de culoarea

tegumentului sau pigmentate; suprafaţa poate netedă sau aspră;
localizate oriunde pe piele

2. Atingeri mucoase:

➛ Vegetaţii veneriene (condiloma acuminatum): formaţiuni vegetante

(pediculate), roz-roşii; pot con ua → conopidă/creastă de cocoş, cu
suprafaţă neregulată; localizate genital, perigenital, anal, perianal, pe piele

13 of 82
fl

fi

fl

fi

 (au suprafaţă keratozică), rar pe mucoasa bucală; au potenţial scăzut de

transformare malignă.

➛ Papiloame: pe mucoasa bucală, genitală, laringe

Eritrasma: etiologie, clinică, diagnostic de laborator, tratament şi pro laxie

Etiologie:

- a fost demonstrată actual ca ind de origine bacteriană: Corynebacterium

minutissimum (cocobacil gram negativ cu morfologie lamentoasă)

- factorii favorizanţi: diabet zaharat, stare de imunosupresie, umiditate locală,

îmbrăcăminte sintetică, hipersudoraţie

Clinic:

- localizare: la pliurile inghinale, axilare, submamare

- plăci bine delimitate, culoare maronie pe toată suprafaţa, acoperit de scuame
ne

Diagnostic de laborator:

- MO directă a scuamelor: evidenţiază Corynebacterium sub formă de lamente

- cultura pe medii speci ce îmbogăţite
- examen cu lampa Wood: roşu coral/ orange
Tratament:
• general: eritromicină (comprimate), p.o. 10 zile
• topic: eritromicină (cremă 2–4%), preparate imidazolice, triazolice, alilamine
• pro laxia: tratamentul bolii care favorizează dezvoltarea bacteriei; igienă,
duşuri şi băi personale; tratamentul corect pentru a preveni recidivele;
dezinfecţia lenjeriei, îmbrăcămintei (formolizare, erbere şi călcare); evitarea
folosirii în comun a unor obiecte de îmbrăcăminte (prosoape, echipament
sportiv); controlul hiperhidrozei; evitarea îmbrăcămintei sintetice

Erizipelul:

- este o limfangită a reţelei limfatice dermice;

14 of 82
fi
fi

fi

fi

fi

fi

fi
fi

 - poarta de intrare: soluţie de continuitate traumatică sau o dermatoză

preexistentă

- perioada de incubaţie: câteva zile

- debut brusc cu frison unic, febră, greţuri, vărsături, cefalee. Se constituie un
placard cutanat eritematos, edematos, dureros, bine delimitat de tegumentele
sănătoase, asociat cu adenopatie locală in amatorie şi dureroasă

- forme clinice aparte:

• Erizipelul bulos
• Erizipelul egmonos
• Erizipelul gangrenos
• Erizipelul serpiginos (se vindecă pe o porţiune, dar se extinde pe alta;
localizare: oriunde, mai frecvent la faţă şi gambă).

- complicaţii: abcese profunde, elefantiazis, septicemii (prin diseminare

hematogenă),atingeri renale (tardiv)

- diagnostic diferenţial: limfangita, celulita, ebita super cială, dermita

erizipeloidă sta lococică, dermatita de contact iritativă

Foliculitele: etiologie, aspecte clinice, diagnostic diferenţial

In amaţia foliculilor piloşi, produsă de Sta lococ.

I. Foliculite super ciale: pustule la ostiumurile foliculare, înconjurate eritem.

➥ Foliculite super ciale acute: leziunile se usucă rapid → vindecare în

câteva zile

- ex: foliculite după bărbierit/epilat, impetigo folicular Bockhart (la copil:

la gambe)

➥ Foliculite super ciale cronice: evoluţie trenantă, recedivantă

- ex: foliculita cronică a gambelor (la adult), impetigo folicular Bockhart
cronic

Diagnostic diferenţial:

- foliculita produsă de uleiuri minerale şi alte substanţe chimice iritante

- sudamina (miliaria pustuloasă – la persoane cu sudoraţie excesivă)

15 of 82
fl

fl

fi
fi
fi
fi

fi
fl
fl

fi

 - foliculite produse de alţi agenţi microbieni: germeni gram negativi, Candida

II. Foliculite profunde:

➥ Foliculita profundă acută: papulo-pustule foliculare, înconjurate de

eritem şi edem → un mic nodul in amator profund, iniţial dur şi foarte
dureros, apoi se ramoleşte şi se deschide la exterior, cu eliminarea
ţesutului necrozat; rădăcina rului de păr nu este distrusă; vindecare cu
cicatrice; ex.: orgelet (foliculita genelor), foliculita narinară

➥ Foliculita profundă subacută sau cronică: = sicozis (în barbă şi mustaţă,

mai rar pe scalp–la copil, sau pubis); formă aparte: sicozis lupoid (leziuni
cicatriciale şi alopecie).

Diagnostic diferenţial:

- Sicozis cu Trichophyton
- Lupus tuberculos localizat pe zona piloasă
- Lupus eritematos
- Pseudofoliculite (produsă de creşterea după ras a părului în sens
invers)

Furunculul: etiologie, aspecte clinice, diagnostic diferenţial

Furunculul: este o foliculită profundă cu perifoliculită

- debut: pustulă super cială la ostiumul folicular, cu eritem în jur, apoi avansează
profund şi formează un nodul in amator (conic, cu pustula în vârf), care se
măreşte

- faze evolutive: cruditate (nodul dur şi foarte dureros), ramolire, ulcerare

(eliminarea ţesutului necrozat), vindecare cu cicatrice; părul nu cade

- localizare: oriunde există foliculi piloşi (faţă, ceafă, fese etc)

- forme aparte: furuncul multiplu (autoinoculare la alţi foliculi → în faze evolutive
diferite), furuncul antracoid = carbuncul (întâlnit în special la bărbat, la ceafă,
interesează mai mulţi foliculi alăturaţi → in amaţie profundă, şi a ţesutului
celular subcutanat; vindecare cu cicatrice), furuncul mediofacial = sta lococia
malignă (la buza superioară, aripă nazală, şanţ nazo-genian; diseminare

16 of 82

fi

fi
fl
fl

fl

fi

 hematogenă → prinde sinusul cavernos), furunculoza recidivantă (pe un teren

imunodeprimat)

Diagnostic diferenţial:

- Keilom
- Hidrosadenită
- Chist infectat
- Gomă TBC
- Gomă si litică

Herpesul circinat (Tinea corporis):

- etiologie: M. canis, T. rubrum, T. verrucosum, T. mentagrophytes asteroides

etc.

- localizare oriunde pe suprafaţa glabră

- clinic: plăci şi placarde eritematoase, rotunde/ ovalare/ circinate, cu marginea
mai activă (mai eritematoasă, cu vezicule sau pustule) şi centrul este mai palid,
scuamos

- evoluţie: excentrică;
- complicaţii: piodermite, micetide
- formă clinică aparte: Herpes circinat subin amator (plăci subin amatorii
rotunjite, bine delimitate, eritematoase, cu toată suprafaţa acoperită de
pustule centrate de re de păr)

- laborator:
• ex. MO: al scuamelor şi lichidului din vezicule: lamente miceliene
• cultura pe mediu Sabouraud – precizează genul şi specia
• IDR la trichorhytină: intens pozitiv (mai ales în herpes circinat subin amator)

Tratament topic (esenţial):

➥ antimicotice clasice: alcool iodat 1%, unguente cu acid salicilic şi acid

benzoic (unguent Dubreuilh, unguent White eld), coloranţi (albastru de
metilen 1%, violet de genţiană 1%, eozină 2%, verde şi violet de metil
1%), fenosept;

17 of 82

fi

fi

fl
fi
fi

fl

fl

 ➥ compuşi imidazolici: ketoconazol, econazol, isoconazol, oxiconazol;

compuşi triazolici: terconazol; alilamine: nafti nă, terbina nă;
amorol nă; ciclopiroxolamină etc

➥ durata tratamentului este de câteva săptămâni funcţie de tipul clinic.

Tratament general (cazurile severe, extinse ce nu răspund la medicaţia topică):

➥ griseofulvină, ketoconazol, uconazol, terbina nă

➥ durata tratamentului este de minim 5–6 săptămâni
Pro laxia: tratamentul corect pentru a preveni recidivele; dezinfecţia lenjeriei,
îmbrăcămintei (formolizare, erbere şi călcare, spray sau pulberi antimicotice);
evitarea folosirii în comun a unor obiecte de îmbrăcăminte; controlul hiperhidrozei;
evitarea îmbrăcămintei sintetice.

Herpesul simplu: etiologie, aspecte clinice, complicaţii

Etiopatogenie: Herpes virus simplex hominis cu două tipuri antigenice:

• tipul 1 (leziuni peribucale, perinazale, 1/2 superioară a corpului) şi
• tipul 2 (leziuni genitale, perigenitale, 1/2 inferioară a corpului)

Clinic:

1. Primoinfecţia – adesea este asimptomatică (se produce în prima copilărie)

• Gingivostomatita herpetică: la copil, leziunile se localizează la nivelul mucoasei
bucale: eritem, edem, cu vezicule care se deschid rapid şi lasă eroziuni
dureroase, care jenează alimentaţia; se asociază: febră, greţuri, vărsături,
afectarea stării generale; dispare spontan în aproximativ 3 săptămâni.
• Faringotonsilita herpetică: la copil, pe amigdale şi pilieri + simptome generale.
• Herpesul cutanat: un buchet (rar mai multe) de vezicule, care apar pe un
discret fond eritematos, localizate adesea periori cial (la personalul sanitar la
nivelul degetelor = herpes digital); veziculele se transformă în pustule, se
usucă şi formează cruste gălbui, care se pot desprinde şi lasă eroziuni; după
detaşarea crustelor, persistă un discret eritem şi se vindecă fără cicatrice în
2-3 săptămâni
• Herpesul genital (tipul 2 antigenic): la femei şi la bărbaţi (maladie
transmisibilă sexual) apar vezicule care se deschid şi lasă eroziuni dureroase

18 of 82
fi

fi

fl
fi

fi
fi
fi

fi

 (dacă veziculele sunt grupate, eroziunile au contur policiclic); uneori leziunile

sunt diseminate.
• Herpesul n.n. (excepţional) = o infecţie produsă de tipul 2, transmisă adesea
de la mamă; mai multe aspecte clinice: forma septicemică (atingeri multiple
cutaneo-mucoase, neurologice, viscerale şi evoluţie gravă), forma cutaneo-
mucoasă (atingeri neurologice: meningo-encefalita herpetică), forma
diseminată,
• Keratoconjunctivita herpetică

2. Herpesul recurent – după primoinfecţie, virusul rămâne cantonat (latent) la

nivelul glandelor salivare, lacrimale, ganglionii nervilor senzitivi; la
imunode cienţi, virusul se reactivează.
• Herpesul recurent: buchet de vezicule pe o bază eritematoasă; veziculele
localizate pe tegument → pustule → se usucă → formează cruste → se
detaşează → vindecare cu restitutio ad integrum în 7–10 zile; veziculele de
pe mucoase (se deschid rapid) → eroziuni dureroase → reepitelizare.

• Herpes recidivant – când se repetă mereu recurenţele

Complicaţii: suprainfecţia microbiană; poate complica dermatita atopică a

sugarului → pustuloză varioliformă (erupţie pustuloasă generalizată + semne
generale)

Herpesul zoster: etiologie, aspecte clinice, complicaţii

Etiologie → Herpes virus varicelae

Clinic:

- debut cu dureri nevralgice care precedă cu câteva zile apariţia leziunilor

cutanate

- pe un fond eritematos apar buchete de vezicule (iniţial 1 apoi apar altele),

dispuse în bandă pe traiectul unui nerv senzitiv, pe o singură parte

- veziculele se transformă în pustule → se usucă şi formează cruste mai aderente

(detaşarea forţată duce la ulceraţii care se vindecă cu cicatrice)

- vindecarea spontană se produce în aproximativ 3 săptămâni

19 of 82

fi

 - în evoluţia bolii durerile nevralgice sunt discrete/absente la tineri şi importante

la persoanele în vârstă (pot rămâne după ce leziunile cutanate au dispărut
complet)

- localizări: nervi intercostali, rahidieni, cervico-brahiali, ram oftalmic al nervului V

- Forme clinice atipice: aspect hemoragic (vezicule hemoragice), aspect
gangrenos (leziuni necrotice), zona zoster bilaterală sau generalizată
(asemănător cu o reacţie generalizată de aspect variceliform în situaţii de
imunode cienţă)

- Complicaţii: suprainfecţie microbiană, atingeri neuronale periferice (rar

centrale), atingeri oculare (keratoconjunctivite, iridociclite, retinopatii), algii
postzosteriene (la vârstnici), diseminări hematogene (rare), efecte oncogene.

Impetigo bulos:

- este întâlnit în special la copil

- clinic: bule mari, care apar pe o discretă bază eritematoasă şi care se deschid
rapid (nu persistă mult timp pe piele) sau persistă pe piele → conţinutul se
tulbură (devine purulent) apoi se usucă, formând cruste gălbui-maronii

Diagnostic diferenţial: impetigo non-bulos, dermatitele buloase autoimune

(pem gus vulgar, pem goid bulos, dermatita herpetiformă), por ria cutanată
tardivă, boli cu vezicule (herpes simplu, zona zoster, eczemă).

Impetigo contagios = Impetigo nonbulos:

- este frecvent întâlnit la copil; uneori complică o altă dermatoză (impetiginizare)

- bule mici care apar pe o bază eritematoasă → se deschid şi se usucă rapid,
formând cruste mielicerice, care domină tabloul clinic; leziunile se extind rapid;
după detaşarea crustelor rămâne un eritem discret, iar vindecarea nu lasă
cicatrici

- localizare: oriunde pe suprafaţa cutanată

- complicaţii: limfangită, adenită regională, renale (tulpini nefritogene), eritemul
polimorf (postimpetigo)

- diagnostic diferenţial: herpes circinat, herpes simplu.

20 of 82
fi

fi

fi

fi

 Infecţia gonococică la bărbat: aspecte clinice, diagnostic de laborator, tratament

Etiopatogenie:

- gonococul: coc gram pozitiv din genul Neisseria, aşezat in diplo (“boabă de
cafea”) sau în grămezi, intra-/extracelular, posedă 2 antigene majore (antigen
proteic din pili şi membrana externă şi antigen polizaharidic din peretele celular)

- gonococul se xează labil, cu ajutorul pililor, la nivelul mucoasei uretrale, a

colului uterin, anal, conjunctival (nu bucal şi vaginal), apoi străbat mucoasa,
ajung în ţesutul conjunctiv unde se multiplică → reacţie in amatorie

- se produce răspuns umoral şi celular dependent de patogenicitatea gonococului

şi de factorii de teren (cantitatea de er, factorii hormonali, imunologici)

Clinică:

1. Uretrita gonococică acută:

➥ Uretrita gonococică acută anterioară:

– debut: prurit, usturime la nivelul fosetei naviculare, eritem şi tume ere a
meatului, apariţia secreţiei uretrale galben-verzui

– subiectiv: arsură, înţepătură, usturime uretrală în timpul micţiunii

– proba celor 2 pahare: urină tulbure numai în primul pahar
– uneori: in amaţia mucoasei balano-prepuţiale, moză, limfangită, adenită
inghinală, febră, littrită

– evoluţie spontană spre vindecare/ extindere la uretra posterioară

➥ Uretrita gonococică acută totală: scăderea secreţiei uretrale (dirijată
către vezică), polakiurie, dureri la sfârşitul micţiunii, hematurie
terminală, erecţii dureroase frecvente, hemospermie; proba celor 2
pahare: urină tulbure în ambele pahare

2. Uretrita gonococică cronică:

➥ Uretrita gonococică cronică deschisă:

– secreţie uretrală permanentă, puţină, uneori 1 “picătură matinală” sero-
purulentă

– secreţia devine purulentă în urma: rapoturilor sexuale excesive, ingestie

de alcool, efort zic; fără simptome/ discrete usturimi proba celor 2
pahare: urină tulbure în ambele pahare

21 of 82

fl

fi

fi

fi

fi

fl

fi

 ➥ Uretrita gonococică cronică închisă: vindecare clinică aparentă urmate

de recăderi cu secreţie purulentă scăzută (cauze: rapoturi sexuale
excesive, ingestie de alcool, efort zic)

Complicaţii: locale (balanita, moza, litrita, cowperita, periuretrita, strictura

uretrală), regionale (prostatita, epididimita, funiculita, cistita), generale
(conjunctivită, orofaringită, anorectită, dermatită gonococică, ectimă,
abcese, pelviperitonită, miocardită, endocardită, mielită, nevrită, meningită).

Tratament: conform antibiogramei

- penicilină retard 1.200.000 UI/zi, timp de 5 zile

- peniciline semisintetice: ampicilină (2g)
- teraciclină, kanamicină, rifampicină, spectinomicină, cefalosporine,
gentamicină, augmentin

- sunt trataţi obligatoriu şi partenerii sexuali

Infecţia gonococică la femei şi fetiţe: aspecte clinice, diagnostic de laborator,

tratament

- gonococul: coc gram pozitiv din genul Neisseria, aşezat in diplo (“boabă de
cafea”) sau în grămezi, intra-/extracelular, posedă 2 antigene majore (antigen
proteic din pili şi membrana externă şi antigen polizaharidic din peretele celular)

- gonococul se xează labil, cu ajutorul pililor, la nivelul mucoasei uretrale, a

colului uterin, anal, conjunctival (nu bucal şi vaginal), apoi străbat mucoasa,
ajung în ţesutul conjunctiv unde se multiplică → reacţie in amatorie

- se produce răspuns umoral şi celular dependent de patogenicitatea gonococului

şi de factorii de teren (cantitatea de er, factorii hormonali, imunologici)

Clinică:

Infecţia gonococică la femei:

1. Infecţia gonococică acută: rar întâlnită (tinere recent de orate): durere,

usturime la micţiune, secreţie uretrală galbenverzui abundentă, meat urinar
eritematos şi tume at, vulvă congestionată, col uterin roşu-erodat, acoperit de
secreţie

2. Uretrita gonococică cronică: se instalează rapid la femei

22 of 82

fi
fi

fi
fi

fi

fl
fl

 - stare latentă, asimptomatică

- debut: secreţie redusă, fără simptome/ discrete usturimi la micţiune,
polakiurie

- la exprimarea uretrei: obţinerea unei picături galben-verzui

- reactivare după menstruaţie
3. Uretrita gonococică cronică închisă: vindecare clinică aparentă urmate de
recăderi cu secreţie purulentă scăzută (cauze: rapoturi sexuale excesive,
ingestie de alcool, efort zic)

4. Infecţia gonococică la fetiţe: uretro-vulvo-vaginită

- contaminare directă prin lenjerie, cu evoluţie acută 3-4 săptămâni, apoi

cronicizare

- durere, usturime la nivelul organelor genitale externe, vulvă congestionată,

micţiune în urma atingerii, in amaţia vaginului, cu scurgere galben-verzuie
abundentă

Complicaţii: locale (skenita, bartholinita), regionale (anexita, pelviperitonita,

sterilitate), generale (conjunctivită, orofaringită, anorectită, dermatită gonococică,
ectimă, abcese, pelviperitonită, miocardită, endocardită, mielită, nevrită,
meningită)

Tratament: conform antibiogramei:

- penicilină retard 1.200.000 UI/zi, timp de 7 zile

- peniciline semisintetice: ampicilină (2g)
- teraciclină, kanamicină, rifampicină, spectinomicină, cefalosporine, gentamicină,
augmentin

- sunt trataţi obligatoriu şi partenerii sexuali

Intertrigo candidozic, paronichia şi onicomicoza candidozică: aspecte clinice, dg

diferenţial, dg de laborator

Etiologie:

- levuri: Candida şi Torulopsis: diferă prin capacitatea de a forma micelii şi

pseudomicelii; Candida este sapro t oportunist al mucoaselor – devine patogen
când rezistenţa organismului scade

23 of 82

fi

fl

fi

 - factori favorizanţi locali: căldură, umiditate, traumatisme; generali:

endocrinopatii, tulburări metabolice (DZ), afecţiuni maligne, stare de
imunodepresie (inclusiv cea iatrogenă); ziologici: sarcina, menstra, vârstele
extreme

Clinic:

1. Intertrigo candidozic:

– in amaţie a pliurilor: eritem, edem, sub formă de plăci care au la periferie

pustule care se deschid şi formează eroziuni sau se usucă şi se detaşează,
rămânând un guleraş de descuamare; tegumentul este macerat în fundul
pliului;

– localizări frecvente: pliurile interdigitale ale mâinii, pliul submamar la femeie;

rar: pliul inghinal, interfesier;

2. Paronichia:

– in amaţia ţesuturilor periunghiale cu edem, eritem şi desprinderea cuticulei;

– la apăsare de sub repliul unghiei apare o cantitate de puroi albgălbui cremos
3. Onicomicoza candidozică:

– unghia este prinsă da la bază sau de la partea laterală;

– urmează unui perionixis; prezintă modi care de culoare, striaţii, lama unghială
este friabilă, suferind procesul de onicoliză

Diagnostic de laborator:

– MO a secreţiilor (mucoase, pliuri) sau fragmentelor de unghie: evidenţiază

Candida

– cultura pe mediul Sabouraud: arată specia: frecvent Candida albicans

Intertrigo streptococic (in amaţia unui pliu):

- clinic: placă eritematoasă, cu bule mici care se deschid rapid eliminând o

serozitate, care se usucă formând cruste gălbui; în fundul pliului apare o sură.

- diagnostic diferenţial: intertrigo candidozic, psoriazis inversat, eczema pliurilor,

epidermo ţia pliurilor

24 of 82
fl
fl

fi

fl

fi
fi

fi

 Leziuni elementare cu lichid

1. Vezicula:

- dimensiuni mici (1-2 mm), conţinut sero-citrin, localizată în epiderm

- clasi care histologică:
‣ ¾ vezicule parenchimatoase (degenerescenţa celulelor malpighiene, care
acumulează lichid intracelular): herpes simplex, zona zoster, varicelă

‣ ¾ vezicule interstiţiale (prin spongioză → acumulare de lichid între celule):

eczemă

2. Bula ( ictena):

- dimensiuni mari (câţiva mm – cm), conţinut sero-citrin, uneori hemoragic

- clasi care:
‣ ¾ bule super ciale (sub stratul cornos): impetigo sta lococic

‣ ¾ bule mijlocii (prin acantoliză): pem gus vulgar

‣ ¾ bule profunde (dermo-epidermice): pem goid bulos, boala Dühring-Brocq,

por rie cronică, epidermoliză buloasă

3. Pustula:

- dimensiuni mici sau mari, conţinut purulent

- pot :
‣ ¾ primitive (acnee, foliculite)/ secundare (suprainfecţia veziculelor →
pustule mici sau bulelor → pustule mari)

‣ ¾ foliculare (centrate de un r de păr: foliculite)/ nefoliculare (herpes

simplu)

‣ ¾ microbiene (variola)/ amicrobiene (psoriazis pustulos, zona zoster)

Leziuni elementare cutaneo-mucoase prin modi cări de culoare

Pata poate o simplă modi care de culoare (consistenţă nemodi cată) sau poate
însoţită de modi carea consistenţei.

Trebuie descrise: mărimea, forma, aspectul marginilor, conturul petelor.

1. Pete vasculare:

‣ pete eritematoase: prin vasodilataţie

25 of 82
fi
fi
fi
fi
fi

fl

fi

fi

fi

fi

fi

fi

fi

fi

fi

fi

 – dispar la vitropresiune, apoi se recolorează

➥ prin eritem activ (prin dilataţia arteriolelor şi a capilarelor arteriolare,
mai roşu, mai cald, se reface repede după vitropresiune)

➥ prin eritem pasiv (prin dilataţia venulelor şi a capilarelor venulare, mai

violaceu, mai rece, se reface mai încet după vitropresiune)

– după suprafaţa afectată, se împart în: macule eritematoase (ø ≤ 5 mm),

plăci eritematoase (ø ≥ 5 mm, dar mai mică decât podul palmei unui
adult), placarde eritematoase (mai mare decât podul palmei unui adult)

– pot localizate sau generalizate (eritrodermia)

– ex: eczemă, lupus eritematos, psoriazis, pitiriazis versicolor, pitiriazis

rozat, si lis secundar etc

‣ pete purpurice: prin extravazarea hematiilor în spaţiile extracapilare

– nu dispar la vitropresiune
– îşi schimbă culoarea în funcţie de produşii de degradare a hemoglobinei
– după suprafaţa afectată, se împart în: peteşii (ø ≤ 5 mm), echimoze (ø ≥
5 mm), vibice (liniare)

– ex.: purpure, trisindrom Gougerot

2. Pete datorate pigmentului melanic: după mărime pot macule, plăci, placarde

‣ hipercromice: prin exces de pigment melanic la nivelul epidermului

– pot :
➥ primitive (nevi) sau secundare (leziuni reziduale după cele din lichen
plan etc)

➥ congenitale (nevi pigmentari plani) sau dobândite (nevi pigmentari

plani, nevi lentigo, morfee, cloasma gravidică, leziuni reziduale etc)

– hipercromia generalizată se numeşte melanodermie

‣ hipocromice/ acromice: prin de citul/ absenţa pigmentului melanic

– pot :
➥ primitive (pitiriazis versicolor) sau secundare (leziuni reziduale după cele
din psoriazis, lupus eritematos etc)

➥ congenitale (albinism, piebaldism) sau dobândite (vitiligo etc)

26 of 82
fi
fi
fi

fi

fi

fi

 3. Alte pete:

– macule arti ciale: tatuaje voite/ accidentale (explozii industriale)

– carotenodermie
– icter etc

Leziuni elementare prin soluţii de continuitate

1. Eroziunea:

– este super cială (nu depăşeşte membrana bazală) → vindecare fără

cicatrice

– dimensiuni diferite în suprafaţă

– poate :
➥ primitivă (şancrul si litic)
➥ secundară, prin deschiderea veziculelor (eczemă, herpes simplu) sau
bulelor super ciale (impetigo streptococic)

2. Ulceraţia:

– este profundă (depăşeşte membrana bazală) → vindecare cu cicatrice

– ex: şancrul moale, ulcerul tuberculos, ulcerul de gambă
3. Fisura (ragada):

– pierdere de substanţă liniară, datorită pierderii elasticităţii pielii, prin

in amaţie sau hiperkeratoză

– poate super cială (vindecare fără cicatrice) sau profundă (vindecare cu

cicatrice liniară)

– ex: eczemă cronică, keratodermii palmoplantare etc

4. Excoriaţia:

– pierdere de substanţă liniară, datorită gratajului

– poate super cială (vindecare fără cicatrice) sau profundă (vindecare cu
cicatrice liniară)

– ex: pediculoză, eczemă, prurigo etc

27 of 82
fl
fi
fi
fi

fi
fi

fi

fi
fi

fi

 Leziuni elementare solide

1. Papula: cea mai mică leziune elementară solidă (câţiva mm)

– culoare: roşie, gălbuie, maronie, culoarea pielii

– se vindecă fără cicatrice
– clasi care:
• papule epidermice (veruci plane)

• papule dermice edematoase (urticarie) sau

• in trative (si lidele papuloase din si lisul secundar)

– dermo-epidermică (lichen plan)

2. Nodulul: mai mare decât papula (atât în suprafaţă, cât şi în profunzime)

– rotund sau ovalar

– localizat în dermul profund, hipoderm, lasă cicatrice după vindecare
– culoarea se schimbă (roşie → gălbuie → maronie)
– ex: vascularite profunde, colagenoze
3. Tuberculul: mai mare decât papula

– produs prin in ltrat dermic profund (lasă cicatrice după vindecare)

– culoare gălbuie, violacee, maronie
– ex: si lis terţiar, lupus tuberculos, lepră
4. Goma: mai mare decât nodulul

– are evoluţie stadială: cruditate, ramolire, ulcerare, cicatrizare

– ex: si lis terţiar, lupus tuberculos, micoze profunde
5. Vegetaţia:

– formaţiune pediculată, roşie, sângerândă

– poate con ua → aspect conopidiform/ creastă de cocoş, cu suprafaţa
neregulată

– ex: vegetaţii veneriene, si lide vegetante, tuberculoză vegetantă,

piodermită vegetantă

6. Licheni carea:

28 of 82
fi
fi
fi
fi
fi
fl

fi

fi

fi

fi

 – îngroşare a pielii, cu accentuarea pliurilor, din întretăierea cărora rezultă

pseudopapule

– apare din cauza gratajului din afecţiunile pruriginoase

– ex: eczemă, prurigo, neurodermită.
7. Tumora: proliferare a unor elemente structurale ale pielii sau mucoaselor

– aspecte clinice şi histologice variate

– evoluţie benignă/ malignă

MICOZELE CUTANEO-MUCOASE

Etiologie: manifestări produse de agenţi fungici (uneori sunt şi alţi agenţi

etiologici).

1. Dermato ţii = ciuperci lamentoase, organul lor vegetativ este hifă, suferă o
segmentare → lament micelian; prin separarea fragmentelor respective şi
rotunjirea lor rezultă artrospori (organ de înmulţire); în culturi se formează şi
organe genitale pentru înmulţirea asexuată a ciupercii: aleurii şi fusuri; sunt
ciuperci kerato le, parazitează părţile keratinizate ale tegumentului: păr, unghii.
Sunt trei genuri:

1) Microsporum - speci antropo le

2) Trichophyton - zoo le (accidental la om)

3) Epidermophyton - geo le

2. Levuri = ciuperci unicelulare, se înmulţesc prin înmugurire; în condiţii de

patogenitate formează pseudo lamente sau lamente veritabile;

1) Genul Candida

2) Genul Torulopsis (nu formează lamente)

3) Genul Pityrosporum

3. Actinomicete = agenţi microbieni cu morfologie: levurică şi lamentoasă; Genul

Actinomyces

4. Fungi dimor = cu dublă morfologie: levurică şi lamentoasă;

1) Genul Sporotrichum

2) Genul Coccidioides

29 of 82
fi

fi

fi
fi

fi

fi
fi

fi
fi

fi

fi
fi

fi

 Clasi care:

I. Micoze cutaneo-mucoase super ciale:

‣ Dermato toze:

a) Pilomicoze = dermato toze ale părului (foliculare)

b) Epidermomicoze nefoliculare = dermato tozele pielii glabre

c) Onicomicoze dermato tice

‣ Keratomicoze:

a) Pitiriazis versicolor

b) Eritrasma

‣ Candidoze cutaneo-mucoase

II. Micoze cutaneo-mucoase profunde (subcutanate)

‣ Actinomicoza

‣ Sporotrichoza

‣ Micetomul

I.a. Pilomicoze = tinea capitis, micoze foliculare, dermato toze ale scalpului şi
bărbii, scalp ringworm

Manifestări clinice: trico ţia uscată, microsporia, trico ţia in amatorie, favusul.

Trico ţia uscată:

– aparţine genului Trichophyton, specii antropo le;

– afecţiune întâlnită la copil până la pubertate, atinge obişnuit zona păroasă a
scalpului;

‣ tegumentul: leziuni cutanate sub forma unor plăci eritematoase, cu scuame

foarte ne pitiriaziforme, cu dimensiuni mici, cu diametrul de 1,5 – 2 cm,
neregulate, sunt foarte numeroase, pot con ua formând placarde.

‣ rul de păr: părul este fragil şi se rupe uşor, la nivele diferite faţă de
emergenţa lor din tegument; re de păr foarte scurte, rupte chiar la
emergenţă = puncte negre; re de păr cu lungime de câţiva milimetri; îşi

30 of 82
fi
fi
fi
fi
fi

fi
fi

fi

fi

fi
fi

fi
fl
fi

fi
fi

fl

 pierd tonicitatea şi se încurbează. Pot lua aspect de Z, S; sunt înglobate în

scuame dând impresia unei alopecii.

‣ pielea glabră: leziuni cu aspect de herpes circinat (plăci rotunde, circinate,

bine delimitate, cu marginea mai eritematoasă şi centrul mai palid; periferia
prezintă mici vezicule sau pustule).

‣ unghia: onicomicoze dermato tice cu debut la marginea liberă a unghiei

Formă clinică particulară: Trico ţia cronică a adultului:

- uneori se vindecă spontan la pubertate, alteori persistă şi după pubertate;

- leziunile de pe pielea scalpului au aspect cicatricial sau alopecic;
- există atingeri unghiale – manifestări cu evoluţie cronică.
Paraclinic:

- examenul microscopic direct: recoltare de re de păr scurte şi examen pe lamă

- tratarea preparatului: metoda cu KOH 40% prin încălzirea la acără (fără
erbere); examinarea la MO - se pun în evidenţă artrosporii situaţi în interiorul
rului de păr (ca nişte nuci într-un sac);

- cultura: pe medii Sabouraud (specii antropo le);

- examenul cu lampa Wood este negativ.

Microsporia = dermatoză foliculară tondantă (rupe rul de păr);

- afecţiune întâlnită la copil, până la pubertate, când se vindecă spontan;

- leziuni cutanate:
‣ plăci discret eritematoase, cu scuame foarte ne, cu dimensiuni mari (până
la câţiva cm), rotunde, sunt puţine ca număr (1 până la 5 – 6 plăci), pe
scalp;

‣ uneori există un aspect atipic: plăci numeroase neregulate; modi cările

rului de păr la nivelul leziunilor plăcilor: rul se rupe la nivelul emergenţei,
îşi păstrează tonicitatea – la atingere dă senzaţie de perie, colorat alb-
cenuşiu (= decolorare deoarece părul este înconjurat de microspori); există
atingeri ale pielii glabre = aspect de herpes circinat, palid, discret (trebuie
diferenţiat de herpesul circinat dat de trichophyton); atingeri unghiale = nu

31 of 82
fi
fi
fi

fi
fi

fi
fi
fi
fi

fi

fl

fi

 sunt prezente; posibil cu atingeri sprâncenare; atingeri ale bărbii

(excepţional, la adult);

Diagnostic de laborator:

- examen MO direct al relor de păr scurte: pune în evidenţă sporii agentului

micotic, situaţi ca un manşon gros în jurul rului de păr = ectotrix (care pare
decolorat); în interiorul rului de păr se evidenţiază lamente miceliene

- cultura pe mediu Sabouraud – arată specia (2 specii: zoo lă şi antropo lă)

- ex. cu lampa Wood + ( rele de păr parazitate sunt uorescente verde
strălucitor)

Evoluţia: spre vindecare spontană la pubertate, la adult sunt cazuri rare – ţin de
starea de imunode cienţă şi de tipul de agent etiologic (specia)

Trico ţia in amatorie = micoză a scalpului la copil, până la pubertate; după

pubertate contaminarea la adult apare pe alte zone păroase (la bărbaţi: barba şi
mustaţa);

‣ pe rul de păr parazitat apare la ostiumul folicular o pustulă înconjurată de

un discret eritem (proces in amator), care progresează în profunzimea
foliculului şi formează un nodul in amator dur, relativ dureros. Nodulii
in amatori con uează, cu timpul şi rezultă o formaţiune cu diametrul de
câţiva cm, rotundă sau ovalară, congestivă, proeminentă şi cu suprafaţa
acoperită de pustule foliculare. La început formaţiunea este dură, relativ
dureroasă, dar în evoluţie se produce ramolirea (abcedare);

‣ părul – rele de păr parazitate, cad cu timpul; rele de păr care nu au

rădăcina complet distrusă pot epilate cu uşurinţă (fără durere) = semn
important de diagnostic;

‣ poate o singură formaţiune, rezultată prin con uare = kerion (supuraţie

profundă, gravă) sau pot mai multe formaţiuni.

‣ vindecarea cu cicatrice – alopecie de nitivă;

‣ după pubertate, afecţiunea nu mai este întâlnită pe zona scalpului; alte

atingeri la bărbatul adult sunt: barba şi mustaţa – aici aspectul este de
kerion sau leziuni mai separate, cu oarecare tendinţă de con uare – aspect
de sicozis tricho tic.

32 of 82
fl
fi
fi
fi
fi

fl
fl
fi
fi

fi

fi
fi

fi
fl
fi
fl
fi
fi

fi
fl

fl
fi
fi

fl

fi

 ‣ Evoluţia este spre supuraţie, cu căderea părului şi vindecare cu cicatrici cu

alopecie.

‣ atingerile pielii glabre la copil şi la adult: herpes circinat subin amator.

‣ atingeri unghiale nu sunt remarcate.

Diagnostic de laborator:

- ex. MO direct al relor de păr: şiraguri de spori în afara rului de păr = ectotrix
sau lamente în interiorul rului de păr + şiraguri de spori la exterior =
endoectotrix

- cultura pe mediu Sabouraud – indică specia: agenţi zoo li sau agenţi geo li
- examenul cu lampa Wood este negativ.
Aceste manifestări de tip in amator supurativ produc o stare de sensibilizare a
organismului gazdă şi apar manifestări alergice = trichophitide, cu aspect de
erupţie lichenoidă = lichen trichophitic: erupţie pe faţă, membre) – pentru punerea
în evidenţă a stării de sensibilizare se practică IDR cu trichophitină.

Evoluţia micozei: vindecare spontană cu preţul unor cicatrici cu alopecie.

Favusul

Clinic:

- forma obişnuită = favus cu godeuri

- pe rele de păr parazitate apar iniţial pustule, la ostiumurile foliculare, care se
usucă rapid şi, în continuare, pe rele de păr parazitate se constituie plăcuţe cu
diametrul de câţiva mm, care sunt formate din lamente miceliene, plăcuţa este
uşor deprimată în centru = godeu;

- godeul favic → galben, format din lamente miceliene şi înconjură rul de păr;
- rul de păr parazitat persistă lung, în schimb devine decolorat (alb-cenuşiu),
fără luciu (ca un păr de porc) şi după ani de zile părul cade, lăsând cicatrici cu
alopecie de nitivă. La periferie rămâne o coroană de păr sănătos, care nu va
niciodată interesat (oricât de mult se întinde parazitoza). Leziunile degajă un
miros neplăcut (cuib de şoareci).

- Forme atipice:
• pitiriaziformă: lipsesc godeurile; rele de păr sunt modi cate de tip favic

33 of 82
fi
fi
fi

fi

fi

fi
fl
fi
fi

fi

fi
fi
fi
fi
fl
fi

fi

fi

 • impetigoidă: leziuni tegumentare crustoase (gălbui), păr modi cat

• cicatricială: formă evolutivă, cu cicatrici întinse şi alopecice

- Alte atingeri:
• pielea glabră: herpes circinat; mai rar pot văzute godeuri favice = scutulă
• ganglionii regionali, în special cei suboccipitali şi laterocervicali
• unghiale: aspectul unei onicomicoze dermato tice

- Evoluţie: afecţiune întâlnită la orice vârstă, contaminarea în copilărie duce la

evoluţia bolii după vârsta pubertăţii.

Diagnostic de laborator:

- ex. MO direct al relor de păr poate pune în evidenţă agentul micotic, sub forma
unor lamente scurte = endotrix, formate din nişte segmente dreptunghiulare.
Sporii pot lipsi sau pot apare sub forma unor grămezi mici, ca oasele tarsului =
tarse favice. În interiorul rului de păr se mai găsesc bule de aer, care rezultă
din metabolismul parazitului.

- cultura pe mediu Sabouraud indică specia – 2 din Trichophiton: zoo l şi

antropo l

- ex. cu lampa Wood + ( uorescenţă verde închis)

- Pot apare manifestări alergice la distanţă: trichophitide => IDR pozitiv în special
în cazul agenţilor zoo li.

Epidemiologie pilomicoze:

- Microsporia: este cea mai contagioasă.

- Trichophiţia uscată: este mai puţin contagioasă (frecvenţa scade foarte mult).
- Favusul: este mai puţin contagios – contact mai strâns – familial.
- Trichophiţia in amatorie: se transmite de la animalele bolnave, cel mai adesea
indirect (bovidee, cabaline).

Frecvenţa pilomicozelor a scăzut.

Diagnosticul diferenţial al pilomicozelor:

- cele două tondante: Trichophiţia uscată şi Microsporia (din punct de vedere

clinic):

34 of 82
fi

fi

fl
fi
fi
fl

fi

fi
fi

fi

fi

 ‣ alte manifestări eritemato-scuamoase ale pielii scalpului:

Pitiriazis simplu (descuamare a pielii scalpului – mătreaţa)

Eczematide ale scalpului ( rele de păr sunt normale)

Psoriazis al scalpului (leziuni eritemato-scuamoase în plăci bine

delimitate, rele de păr sunt normale)

‣ manifestări de tip alopecii: pelada = alopecia areata (alopecie

necicatricială, în arii rotunjite), alopecia traumatică, trichotilomanie
(afecţiune psihiatrică = părul este rupt la nivele diferite)

- diferenţierea trico ţiei in amatorii de alte foliculite:

‣ furunculul: perifoliculită produsă de sta lococ; sunt prinse 2-3 re de
păr, in amaţia este mult mai intensă; nodul dur, profund, foarte dureros,
cu evoluţie spre ramolire, deschidere la exterior şi vindecare fără
alopecie)

- sicozis trichophitic diferenţiat de sicozis sta lococic: in amaţie a foliculilor

piloşi din barbă şi mustaţă – leziunile nu au tendinţă la con uare, sunt
diseminate, rul de păr nu cade; există o formă aparte în care rul de păr cade
= sicozis lupoid

- favusul trebuie diferenţiat de alte manifestări:

‣ pitiriazisul simplu – favusul pitiriaziform

‣ impetigo – favusul impetigoid

- favusul trebuie diferenţiat de afecţiunile caracterizate de alopecie cicatricială a

pielii capului = pseudopeladă (afecţiune idiopatică, unii autori o consideră
“sindrom de cauze diferite”)

- favusul – diagnostic diferenţial cu LE → cu timpul apar leziuni cicatriciale.

Tratament + pro laxie

1. Pilomicoze uscate: tondante + favus

a) tratament general cu antimicotice:

• Griseofulvina

– antimicotic p.o.: sub formă de microcristale sau ultramicrolizată; are

a nitate pentru structurile keratinizate; fungistatic: impregnează

35 of 82
fi
fl

fi
fi

fi
fi

fl
fi

fi

fi

fl

fl
fi
fi

 foliculul pilos din profunzime spre suprafaţă = baraj pentru agentul

micotic

– durata tratamentului este de 4 – 6 – 8 săptămâni, până când părul

creşte su cient pentru ca partea parazitată să e îndepărtată prin
radere

– efectele secundare sunt minore

– doza: 10 – 25 mg/Kgc/zi
• Compuşi imidazolici: Ketoconazol — acţiune asupra dermato ţilor;
fungistatic şi fungicid; se administrează p.o. timp de câteva săptămâni
(3 – 4); are toxicitate hepatică (reacţie de tip idiosincrazic)

• Compuşi triazolici: Itraconazol — se administrează p.o.; este bine tolerat;

fungistatic şi fungicid; se administrează timp de câteva săptămâni;
Fluconazol

• Alilamine: Terbina na, Butena na

b) tratament topic (pe durata tratamentului general):

- prima manevră este raderea părului – la începutul şi la sfârşitul

tratamentului / din 10 în 10 zile – are ca efect îndepărtarea mecanică a
agentului; după radere se spală cu apă şi săpun

- se aplică medicamentul antimicotic topic:

= ungvent White eld, cu acid salicilic şi acid benzoic | acid salicilic 2g

= alcool iodat 1% | acid benzoic 4g

= medicaţie modernă: compuşi imidazolici, triazolici, alilamine |

vaselină 24g

Controlul vindecării: ex. MO al relor de păr, ex. cu lampa Wood (pentru

microsporie)

2. Pentru trichophiţia in amatorie:

a) tratament general:
• antimicotic: Griseofulvina / alt compus; durata tratamentului 10–14 zile
(scurtă); antimicoticele pătrund mai puţin bine din cauza supuraţiei şi
pentru că părul este epilat.

36 of 82

fi

fi
fi

fl

fi
fi

fi

fi

 • tratament general antimicrobian: Peniciline de sinteză / semisinteză

• Antiin amatorii: corticoterapie generală (corticosteroizii favorizează
dezvoltarea agentului micotic); cură scurtă, doze moderate

b) tratament local:

I. manevră – epilarea cu penseta a relor de păr parazitate

II. manevră – spălarea cu apă şi săpun a scalpului

III. manevră – aplicarea medicamentelor topice antimicotice:

Clasic: soluţie Lugol (iodoiodurată 1‰)

Modernă: imidazoli, alil amine – soluţie sau creme

Pro laxia:

- tratament corect, izolarea bolnavului în spital / ambulator

- controlul în colectivităţi de copii (microsporii) şi în familii (favus)
- dezinfecţia lenjeriei şi îmbrăcăminţii – a căciulii cu formol
- antimicotice sub formă de spray sau pudre

I.b Dermato tozele pielii glabre

1) HERPESUL CIRCINAT (Tinea corporis) = dermato toză localizată oriunde pe

suprafaţa glabră

Clinic:

- plăci rotunde / circinate / poliedrice, cu evoluţie excentrică; una sau multiple;

marginile delimitate de tegument sănătos; marginea mai activă (mai
eritematoasă) decât centrul plăcii prezintă vezicule sau pustule; centrul este
mai palid, scuamos

- Formă aparte: herpes circinat subin amator (Foliculita conglomerată): plăci

rotunjite, bine delimitate, eritematoase, toată suprafaţa este acoperită de
pustule – pustulele se dezvoltă pe rele de păr de tip velus de pe suprafaţa
glabră.

Diagnostic de laborator:

- examen MO direct al scuamelor, pustulelor – evidenţiază lamente miceliene

37 of 82
fi

fl

fi

fi
fi
fl

fi

fi

 - cultura pe mediu Sabouraud – precizează genul şi specia de dermato t (toate

cele trei genuri pot implicate)

- IDR la trichophitină – pozitiv în herpes circinat subin amator

Diagnostic diferenţial (cu alte manifestări):

- eczema cu plăci neregulate, fărâmiţate, eritematoase, cu toată suprafaţa

acoperită ci vezicule

- psoriazis – plăci eritemato-scuamoase, bine delimitate, fără margine activă

- eczematide: manifestări alergice eritemato-scuamoase, în plăci / placarde
fărâmiţate, cu scuame subţiri / groase

- pitiriazis rozat: dermatoză eritemato-scuamoasă în plăci (iniţial – o placă mare

rotundă, ca un medalion, cu o scuamă nă la periferie)

2) EPIDERMOPHIȚIA EXTREMITILOR (Tinea pedis, Tinea manum): frecvent întâlnită;

mai multe manifestări clinice:

➛ Forma intertriginoasă: interesează în special piciorul, leziunile sunt

localizate în spaţiul III – IV de la picior (umiditate crescută). În fundul pliului
se remarcă o macerare a tegumentelor / după detaşarea porţiunii rămâne
o zonă rozie zemuindă; se asociază prurit.

➛ Forma dishidroziformă: localizată la picior + mână – leziunile au aspect de

plăci eritematoase, acoperite de vezicule (în special la periferia plăcilor),
ca re se transformă în pustule (dacă se supraadaugă o infecţie);
localizarea la picior: pe părţile laterale ale degetelor şi plantar, partea
dorsală a degetelor şi piciorului – plăci bine delimitate, cu marginile
circinate; la mână: faţa laterală a degetelor, faţa dorsală a degetelor, faţa
dorsală / palmară a mâinii – aspect circinat, se poate asocia prurit.

➛ Forma hiperkeratozică: localizare de predilecţie în palmă / talpă – leziuni

cu aspect eritemato-scuamos, cu scuame groase, uscate

Diagnostic de laborator:

- examen direct la scuamelor / veziculelor: evidenţiază lamente miceliene

- cultura pe mediu Sabouraud – specia şi genul dermato tului: Trichophyton,
Epidermophyton

38 of 82

fi

fi

fl
fi
fi

fi

 - IDR intens pozitiv în special în cazul unor manifestări alergice asociate în cazul
micozelor: dishidrozis – erupţie veziculoasă a mâinii şi piciorului

3) TINEA CRURIS (Epidermophiţia inghinală)

- localizare de predilecţie la nivelul pliului inghinal

- placă cu debut la partea internă a pliului, care se extinde pe faţa externă a
coapsei

- bine delimitată, cu marginea circinată, activă, mai roşie, cu vezicule sau pustule,
centrul palid acoperit de scuame

- leziunile sunt bilaterale, dar asimetrice; se extind la OGE (bărbaţi) şi spre pliul
interfesier, spre regiunea suprapubiană

- alte pliuri: axilar, submamar

Diagnostic de laborator:

- examen MO direct: scuame + lichid din vezicule – lamente miceliene

- cultura pe mediu Sabouraud – precizează genul şi specia
- IDR intens pozitiv
Diagnostic diferenţial:

- la epidermophiţia extremităţilor:
• forma dishidroziformă – dishidrozis, eczemă
• forma intertriginoasă – intertrigo candidozic (macerare a tegumentelor, în
special la mână)

- intertrigo microbian streptococic (zemuind şi crustos)

- eczemă a pliurilor; psoriazis inversat
• forma hiperkeratozică – psoriazis palmar, eczemă palmară / plantară;
keratodermie palmară / plantară

- la tinea cruris:
• eritrasma – caracterizată prin plăci maronii, scuamoase; psoriazis inversat;
eczemă a pliurilor

39 of 82

fi

 Epidermomicoze nefoliculare – Tratament :

➛ Tratament Topic (esenţial)

1. Medicaţia clasică antimicotică:
• Alcool iodat 1% - badijonare
• Unguente cu acid salicilic şi acid benzoic (durata tratamentului este de câteva
săptămâni funcţie de tipul clinic):
- Unguent Dubreuilh
- Acid salicilic 2g
- Acid benzoic 4g
- Vaselină 44g (?)
- Unguent White eld
• Coloranţi sub formă de soluţie apoasă (se folosesc în Intertrigo (Tinea
pedis)):

- Albastru de metilen 1%
- Violet de genţiană 1%
- Eosină 2%
- Verde + Violet de metil 1%
• Fenosept sub formă de soluţie sau cremă 1‰

2. Compuşi imidazolici cu aplicaţie topică (soluţii, emulsii, creme; durata

tratamentului minim 3-4 sapt)

- CLOTRIMAZOL
- BIFONAZOL
- OXICONAZOL
- ISOCONAZOL
- ECONAZOL
- KETOCONAZOL
3. Compuşi triazolici (soluţii, unguente)

- SAFERCONAZOL
- ELECTRAZOL

40 of 82

fi

 - TERCONAZOL
4. Alilamine:

- NAFTIFINA
- TERBINAFINA
- BUTENAFINA
5. Derivaţi de morol ne: AMOROLFINA

6. CICLOPIROXOLAMINA cu acţiune asupra dermato ţilor

7. CILOFUNGIN

➛ Tratament General: este rezervat cazurilor severe, extinse ce nu răspund la

medicaţia topică (ex: Tinea pedis hiperkeratozică). Medicamente utilizate
(durata tratamentului este de minim 5-6 săptămâni)
- GRISEOFULVINA
- KETOCONAZOL
- VIBRACONAZOL
- FLUCONAZOL
- TERBINAFINA
➛ Pro laxia:

- tratamentul corect pentru a preveni recidivele

- dezinfecţia lenjeriei, îmbrăcămintei şi încălţămintei: formolizare, erbere şi
călcare, pulverizare cu sprayuri sau pulberi antimicotice

- evitarea folosirii în comun a unor obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte

- controlul hiperhidrozei piciorului
- evitarea îmbrăcămintei şi a încălţămintei sintetice

I.c. Onicomicoze dermato tice: TINEA UNGUIUM

Etiologie: poate cuprinde agenţi aparţinând tuturor celor trei genuri de dermato ţi
mai puţin Microsporum.

Clinic:

A) ONICOMICOZA SUBUNGHIAL DISTAL – unghia prinsă de la extremitatea liberă

41 of 82
fi

fi

fi

fi

fi

fi

 - iniţial apare o hiperkeratoză pe patul unghiei, ca o reacţie la infecţiile

dermato tice – zona devine modi cată de culoare: alb-gălbuie/cenuşiu-maroniu

- în continuare este prinsă lama unghiei de pe partea profundă a unghiei, care

devine striată, boselată, friabilă; se ajunge la onicoliză; leziunile înaintează de la
marginea liberă spre baza unghiei

- uneori avem onicoliză veritabilă, în formele severe

B) ONICOMICOZA ALBĂ SUPERFICIAL

- manifestările de debut pot oriunde pe suprafaţa unghiei

- este interesată unghia de la haluce

- debutul este sub forma unei pete albe cu tendinţă la extensie
- lama unghială este striată şi friabilă, putând duce la onicoliză

C) ONICOMICOZA SUBUNGHIAL PROXIMAL (rară)

- debutează la baza unghiei

- contaminarea se face din repliul periunghial
- modi cări de culoare a lamei, cu striaţii – onicoliză
- leziunile progresează de la bază către extremitatea liberă

Paraclinic:

- ex. MO direct al fragmentelor din unghie poate evidenţia fragmentele miceliene,

identi când astfel genul şi specia

- culturi pe mediul Sabouraud – identi că genul şi specia

- ex. histologic –biopsie unghială, care se supune unor coloraţii speciale
- IDR la trichophytină – arată dacă există fenomene de sensibilizare

Diagnostic diferenţial cu:

- onicomicoza produsă de Candida (unghia este prinsă de la baza ei)

- onicomicoza produsă de mucegaiuri (coloraţie verde-albastră)
- atingeri unghiale din dermatoze: Psoriazis, Eczema, Pelada

42 of 82
fi
fi
fi

fi

fi

fi

 - onicopatii din afecţiuni generale

- onicopatii din genodermatoze

Tratamentul:

A) general:

- GRISEOFULVINA (fungistatic): doze = cursul anterior; durata tratamentului 6

luni la mână, 12 luni la picior; apar efecte secundare

- KETOCONAZOL (fungicid): administrat în doze zilnice , timp de câteva luni

(3-4); toxic hepatic

- Compuşi triazolici
- ITRACONAZOL: câteva luni, zilnic / discontinuu (1 săptămână pe lună) –
3-4 luni consecutiv

- FLUCONAZOL: câteva luni

- Alilamine: TERBINAFINA
B) topic:

- medicaţie keratolitică puternică: distruge lama unghiei + fungii: KI 50%, uree

40% – sub pansament ocluziv, 2-3 săpt

- medicaţia topică antimicotică clasică / modernă: actualmente → lacuri speciale

pentru unghii (pot rezolva uneori o onicomicoză) – lac cu Amorol nă; lac cu
Ciclopiroxolamină (BATRAFEN) 1-2 ori/săptămână; frecvent asociate cu
medicaţie generală

C) Extirparea chirurgicală a unghiei. După vindecarea plăgii se aplică medicaţie

antimicotică.

Keratomicoze

I.2.a. PITIRIAZIS VERSICOLOR

Etiologie: o levură cu evoluţie trifazică (levură rotunjită, levură ovalară, miceliu) =

Pityrosporum (sapro t al tegumentelor, care în anumite condiţii devine patogen –
trece în faza de lamente – miceliu)

➛ factorii favorizanţi: căldura şi umiditatea, hipersudoraţia, dermatita

seboreică (levură lipo lă), stare de imunosupresie

43 of 82

fi

fi
fi

fi
 Clinic:

- leziuni cutanate dispuse cu predilecţie pe piept şi trunchi, la rădăcina

membrelor

- versicolor = pete de culori diferite – roz, maro, albe; de dimensiuni mici

(obişnuit ovalare) care pot con ua, dând placarde de aspect geogra c; sunt
acoperite de scuame foarte ne care apar la gratajul cu unghia; rar urcă la
nivelul scalpului, coboară la nivelul OGE la bărbaţi; excepţional apare la
extremităţile membrelor

- formă aparte: pitiriazis localizat la pliuri

Paraclinic:

- MO direct al scuamelor: pitirosporum: lamente miceliene scurte şi rami cate;

rotunde sau ovalare, dispuse în ciorchine

- cultura pe mediu Sabouraud îmbogăţit cu ulei – nu este importantă

- examen cu lampa Wood – uorescenţă galbenă caracteristică

Tratament:

A) topic (exclusiv):

- sulf preparat sub formă de ungvent 10% - zilnic, timp de 7 zile; apoi
tratament de întreţinere – o zi pe săptămână, 10 săptămâni consecutiv

- sulfura de seleniu: soluţie sau şampon – aplicaţie locală, zilnic, 2-3 săptămână
- compuşi imidazolici: zilnic, 2 – 3 săptămâni; urmat de tratament de întreţinere
- compuşi triazolici; alilamine: CICLOPIROXOLAMINĂ, TOLNAFTAT
B) tratamentul general → administrat numai în formele severe care nu răspund la
tratamentul topic (ex: SIDA).

I.2.b. ERITRASMA - afecţiune care interesează pliurile

Etiologie: a fost demonstrată actual ca ind de origine bacteriană

(Corynebacterium minutissium – cocobacil gram-negativ cu morfologie

lamentoasă)

44 of 82
fi

fl
fi

fl
fi

fi

fi

fi

 Clinic:

- leziuni la pliuri; cu aspect de plăci relativ bine delimitate, culoare maronie,

tegumentul uşor încreţit, colorat de aceeaşi intensitate pe toată suprafaţa,
acoperit de scuame ne

- leziunile interesează pliurile: inghinale, axilare, submamare

- afecţiunea este favorizată de: DZ / umiditate / îmbrăcăminte

Diagnostic de laborator:

- MO directă a scuamelor: evidenţiază Corynebacterium sub formă de lamente

- cultura pe medii speci ce îmbogăţite
- examen cu lampa Wood: roşu coral / orange

Diagnostic diferenţial:

- epidermo ţia pliurilor

- pitiriazis localizat la pliuri
- psoriazis
- eczema pliurilor
- candidoze
- intertrigo

Tratament:

1. general: ERITROMICINă p.o. 10 zile

2. topic: ERITROMICINă cremă 2–4%; preparate imidazolice, triazolice, alilamine.

I.3. Candidoze cutanate

Etiologie:

- levuri: Candida şi Torulopsis: diferă prin capacitatea de a forma micelii şi

pseudomicelii

- Candida: sapro t al mucoaselor; infecţiile sunt oportuniste – atunci când

rezistenţa organismului scade Candida devine patogen

45 of 82

fi

fi

fi

fi

fi

 Factori favorizanţi:

- căldura, umiditatea, ocluzia, traumatismul

- generali: endocrinopatii, perturb. metabolice (DZ), afecţiuni maligne,
imunodepresie

- ziologici: sarcina, menstra, vârstele extreme

Clinic:

a) atingeri mucoase:

frecvent: candidoza bucală

- cel mai frecvent tip clinic: Candidoza pseudomembranoasă acută (Muguet) –

candidoză a mucoasei bucale, însoţită de edem, eroziuni şi depozit cremos,
care se detaşează cu greutate; se prezintă sub forma unor grăunţe separate,
pot con ua şi formează pseudomembrane; se asociază cu usturime şi durere

- Candidoza atro că acută: zonă de depapilare a mucoasei limbii, cu formarea

minimă de pseudomembrane

- Candidoza atro că cronică: întâlnită la persoane purtătoare de proteze

dentare; leziunile sunt localizate pe palat; simptomatologie subiectivă scăzută
sau absentă

- Candidoza cronică hiperplazică (leucoplazie candidozică): - pe mucoasa bucală

sunt zone de culoare albă, uşor in ltrate; diagnostic diferenţial cu leucoplazii
(la fumători, si lis III)

- Glosita romboidală mediană (nu are întotdeauna o etiologie candidozică): zonă

de depapilare a mucoasei limbii pe partea dorsală

- Limbă neagră piloasă (nu are întotdeauna etiologie candidozică): caracterizată

prin hipertro e a papilelor linguale, care devin alungite ca nişte re de păr
(keratinizare a vârfului papilelor, care se oxidează în contact cu aerul şi devin
de culoare neagră)

- perleşul= keilosis = atingere a comisurii bucale – macerare a semimucoasei la

nivelul comisurii, în fundul pliului apare a sură după detaşare apare o eroziune;
diagnostic diferenţial cu eroziunea produsă de Streptococ, leziunile din si lis III

46 of 82
fi

fl

fi

fi
fi
fi

fi
fi

fi
fi

 - Keilita = in amaţia buzei produsă de Candida: eritem, edem, eroziune pe

mucoasă şi depozite albe cremoase

- Atingeri genitale: sunt maladii sexual transmisibile

➛ la femei: vulvovaginita candidozică:
− mucoasa vaginală: congestionată, edematoasă, cu eroziuni şi
depozite alb cremoase

− scurgere vaginală cu secreţie alb-brânzoasă

− prurit

− există şi un aspect aparte cu secreţie redusă, cu atro a mucoasei,

cu depozite reduse

− leziunile se extind la vulvă, cu eritem, edem, eroziuni şi depozite; se

pot extinde şi la pliul interfesier

➛ la bărbaţi: balanita sau balanopostita

− mucoasele: eritematoase, edematoase, cu mici pustule la nivelul

glandului, cu eroziuni în şanţul balanoprepuţial, cu depozite alb-
cremoase

− leziunile se extind spre pliuri – aspect eritemato-scuamos

– in amaţia mucoasei anale – anita candidozică

b) atingeri cutanate (localizare):

• Intertrigo candidozic: in amaţie a pliurilor produsă de Candida – se remarcă
eritem, edem, sub formă de plăci care au la periferie pustule care se deschid şi
formează eroziuni sau se usucă şi se detaşează, rămânând un guleraş de
descuamare; tegumentul este macerat în fundul pliului;
- frecvent: pliurile interdigitale ale mâinii, pliul submamar la femeie; rar: pliul
inghinal;
- Diagnosticul diferenţial: epidermo ţia pliurilor; eczema pliurilor; eritrasma;
intertrigo streptoc.
• Paronichia = in amaţia ţesuturilor periunghiale produsă de Candida:
manifestată prin: edem şi eritem, desprinderea cuticulei; la apăsare de sub
repliul unghiei apare o cantitate de puroi albgălbui cremos
- diagnostic diferenţial: perionixis sta lococic; leziuni de psoriazis periunghiale

47 of 82
fl

fl
fl

fl

fi

fi

fi

 • Onixis candidozic = unghia este prinsă da la bază sau de la partea laterală;

urmează unui perionixis; prezintă modi care de culoare, striaţii, lama unghială
este friabilă, suferind procesul de onicoliză

- diagnostic diferenţial: onixis sta lococic; onicomicoza dermato tică;

onicomicoza din afecţiunile generale
• Foliculita candidozică: pustule la ostiumul folicular, înconjurate de discret
eritem
• Otita externă: in amaţia CAE; eritem şi edem; macerare în fundul pliului

c) atingeri generalizate:

- Candidoza congenitală: apare la naştere sau la scurt timp postpartum; infecţie

a tegumentelor n.n. intrapartum
• leziuni cutanate: papule care se transformă în pustule; sunt dispuse pe
trunchi, membre; nu există atingeri mucoase;
• evoluţia este benignă

- Candidoza generalizată (diseminată) – cutanată, în cadrul unei septicemii cu

candida
• leziunile sunt: papule, papulonoduli, leziuni necrotice
• simptomatologia generală: febră, atingeri viscerale
• evoluţia este gravă

Diagnostic de laborator:

- MO a produselor patologice: secreţii (mucoase, pliuri) sau fragmente de unghie

→ evidenţiază Candida: lamente cutanate; apreciază cantitatea pe mucoase

- Cultura pe mediu Sabouraud – speci că specia: Candida albicans; C. torulopsis

- Serologie în candidoze diseminate – Ac speci ci, cu evidenţierea Ag circulante
Tratament:

A) general:

- AMFOTERICINA B – anticandidozic: fungistatic şi fungicid; i.v. (foarte toxic) –

folosit în cazuri grave (septicemii cu Candida, candidoze cronice); p.o. (mai
puţin toxică)

- FLUCITOZINA (5 uorocitozina) – fungistatic şi fungicid; p.o. este bine

tolerată; i.v. (mai toxică)

48 of 82

fl
fl

fi

fi

fi

fi

fi

fi

 - KETOCONAZOL – p.o. (tox. hepatică); durata trat. in fct de manifestari clinice

- FLUCONAZOL – bine tolerat; cu efecte bune asupra Candida (fungicide)
- ITRACONAZOL – bine tolerat; cu efecte bune asupra Candida (fungicide)
- TERBINAFINA – cu efecte bune asupra Candida (fungicide)
- PIMARICINA – p.o. – lipsită de toxicitate
B) topic:

- NISTATIN (antibiotic anticandidozic) – nu se poate administra p.o.; nu se poate

absorbi la nivelul tubului digestiv

- Stamicin (tablete) - antibiotic anticandidozic pentru uz topic

- AMFOTERICINA B - pomadă, capsule (ginecologie), soluţie pentru badijonaj
- Compuşi imidazolici, triazolici (soluţii, creme, gel vaginal), alilamine (soluţii,
creme, nu există preparate pentru mucoase)

- CICLOPIROXOLAMINĂ – soluţie, cremă, gel vaginal

- FENOSEPT – gel, soluţie, cremă
- Alcool iodat – mai rar folosit
- Soluţie lugol (soluţie iodoiodurată apoasă 1‰)
- Lipiodol – badijonaj: mucoase şi tegumente
- Coloranţi: intertrigo / candidoze mucoase
C) pro laxia: acþioneazã asupra factorilor favorizanți

II. MICOZE SUBCUTANATE (PROFUNDE)

II.1 ACTINOMICOZA

Etiologie: agent microbian aparţinând genului Actinomyces, specia A. israeli

(comensal al amigdalelor, cariilor);

- infecţia endogenă – poarta de intrare este la nivelul soluţiilor de continuitate de

la nivelul mucoasei bucale

- pot apare infecţii date şi de A. bovis

Epidemiologie:

- răspândită în întreaga lume, este speci că mediului rural, în special la bărbaţi;

- nu există vectori animali;

49 of 82
fi

fi

 - nu este contagioasă.
Clinic:

a) forma cervicofacială:

- leziunile sunt reprezentate de noduli profunzi, subcutanaţi, cu tendinţă la

con uare, localizaţi de obicei în regiunea submandibulară, maxilară superioară
sau cervicală

- nodulii sunt iniţial duri, apoi se ramolesc şi se deschid la exterior prin traiecte
stuloase, prin care se elimină un puroi grunjos, cu grăunţe de culoare alb-
gălbuie

- pot prinse ţesuturile profunde: muşchi, oase

b) forma toracică: se văd traiectele stuloase la nivelul peretelui toracic

c) forma abdominală

d) forma pelvină

e) forma cutanată primară: leziunile sunt localizate oriunde pe suprafaţa cutanată;

există noduli profunzi care con uează, se ramolesc şi se deschid la exterior,
eliminând puroi; evoluţia este trenantă

Laborator:

- coloraţia gram – aspect lamentos al Actinomyces, cu elemente baciliforme

- culturi pe medii anaerobe îmbogăţite – precizează specia
- examen histologic - biopsia cutanată
- teste de patogenitate la animal
Diagnostic diferenţial:

- gomele TBC şi si litice

- brosarcom
- stule dentare
- metastaze
- alte micoze profunde
Tratament:

A) medicamentos: antibiotice în doze mari şi cure prelungite: PENICILIN,

ERITROMICIN, TETRACICLIN, RIFAMPICIN + corticoterapie

50 of 82
fi
fi
fi
fl
fi

fi

fi
fl

fi

 B) chirurgical: deschiderea leziunii şi excizia

Evoluţia: cronică, trenantă

II.2. MICETOMUL (Piciorul de Madura)

Etiologie: agent aparţinând actinomicetelor sau fungilor

• zone endemice pe glob: Africa, Asia

• frecvent în mediul rural, la bărbaţi

Factorii favorizanţi:

- traumatisme
- igiena de citară
- de cite imunitare
Clinic: *frecvent interesează piciorul şi gamba

➛ leziunile:
• noduli profunzi, subcutanaţi, cu tendinţa la con uare, care se ramolesc şi se
deschid la exterior prin ulceraţie sau traiecte stuloase prin care se elimină
un puroi grunjos, cu grăunţi de culori diferite: roz, gălbui, negru
• sunt însoţite de durere, impotenţă funcţională; cu timpul sunt prinse şi
ţesuturile profunde

Evoluţia: cronică, trenantă; cu timpul se instalează elefantiazis.

Diagnostic diferenţial:

- alte micoze profunde

- osteoartrită TBC
- osteomielită sta lococică
- angiosarcom Kaposi
Diagnostic de laborator:

- examen MO – evidenţiază lamente miceliene

- cultura pe mediu Sabouraud
- examen histologic
Tratament:

51 of 82
fi

fi

fi

fi

fi

fl

 A) medicamentos: antibiotice, chimioterapie in funcţie de etiologie:

➥ pentru micetom actinomicetic → antibiotice (antimicrobiene)

➥ pentru micetom fungic → antifungice: GRISEOFULVINA, 5 FLUOROURACIL
B) chirurgical: excizia unor noduli; în situaţii grave → amputaţia piciorului

II.3. SPOROTRICHOZA

Etiologie: agent este Sporotrichum Schenkii → fung dimorf, sapro t pe sol şi

cereale. Afecţiune endemică în America Latină. Agentul pătrunde prin soluţiile de

continuitate de la nivelul tegumentului; vectori sunt animalele domestice şi

şobolanii.

Clinic:

a) forma cutanată:
• localizată cu predilecţie pe părţile descoperite, perioada de incubaţie este de
câteva săptămâni; la poarta de intrare apare o formaţiune nodulară mobilă /
xă, profundă, care se ramoleşte şi se deschide la exterior
• leziunea de la poarta de intrare = şancru sporotrichozic
• ulterior, în apropiere de leziunea iniţială, apar noduli asemănători, cu dispoziţie
în bandă, pe traiectul unui vas limfatic, urmat de stulizare

b) forma diseminată: leziuni cu aspect de plăci in ltrate, noduli, diseminate pe

tegumente

c) atingeri extracutanate: glosită, faringită, laringită, osteoart., pulmonar, nervos

Diagnostic de laborator:

- MO – evidenţiază agentul = levură cu dublă morfologie

- Cultura pe mediu Sabouraud
- Examen histologic
Diagnostic diferenţial:

- alte micoze profunde

- furunculul – pentru leziunile iniţiale
- gomele TBC / si litice
- carcinomul

52 of 82
fi

fi

fi
fi

fi

 Tratament:

A) medicamentos: KI p.o. doze mari; Antimicotice: 5 FLUOROURACIL,

ITRACONAZOL

B) caldura locală

C) chirurgical

Molluscum contagiosum

Etiologie: produs de virusul moluscumului.

Clinic: noduli mici (cu diametrul de câţiva mm), rotunzi, roz-gălbui, duri, care
prezintă în centru o ombilicare (la exprimare, din centrul ombilicat se elimină o
substanţă de aspect alb-gălbui, păstos); leziunile sunt dispuse oriunde pe
suprafaţa cutanată (frecvent: faţă, genital); uneori au dimensiuni mari
(imunode cienţă: SIDA); se pot suprainfecta microbian.

Piodermite

De niție: infectii cutanate produse de germeni microbieni piogeni (Sta lococul si

Streptococul).

Manifestările se împart in: sta lococii cutanate si streptococi

STAFILOCOCII CUTANATE

Etiologie: Sta lococul este un germen gram +, sferic, necapsulat, in produsul

patogen se aranjează in grămezi si cultivată pe medii obișnuite; au fost izolate
urmatoarele specii:

- Sta lococcus aureus (coagulazo-pozitiv – specia patogenă);

- Sta lococcus epidermidis (coagulazo-negativ – potențial patogen);
- Sta lococcus sapro ticus (coagulazo-negativ – sapro t al tegumentului);
Sta lococul patogen este inzestrat cu un bogat echipament enzimatic: coagulaza,
hemolizina, fosfataza, fosfolipaza, leucocitine si secreta toxine (toxina exfoliatrice,
proteina A sta lococică, toxina șocului toxic sta lococic).

Sta lococul a devenit rezistent la antibiotice, principalul mecanism ind secretia de

beta-lactamaza.

53 of 82
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi

fi
fi

fi

fi

fi
fi

fi
fi

 Clasi care:

1) Sta lococii foliculare: Foliculite, Perifoliculite, Sta lococii acneiforme

a) Foliculite: dpdv clinic manifestările sunt date de in amația foliculilor pilosi

produsa de Sta lococ. Se împart in: foliculite super ciale (acute/cronice) si
profunde (acute/subacute/cronice).
• Foliculite super ciale: caracterizate prin pustule localizate la ostiumurile
foliculare, inconjurate de halou eritematos. Leziunile se usuca rapid, iar
vindecarea are loc in câteva zile (evoluție acută) Evoluția trenantă, cu
leziuni care se repetă in continuare, formează foliculita super cială
cronică.
• foliculite super ciale acute: dupa barbierit, dupa epilat, localizata la
gambe (la copil) (Impetigo folicular Bockhart)
• foliculite super ciale cronice: foliculita cronica a gambelor (la adult),
impetigo folicular Bockhart (la copil).

Diagnostic diferențial:

- foliculita produsa de uleiuri minerale si alte substanțe chimice iritante

- sudamina (miliaria pustuloasă - la persoane cu sudoratie excesivă)
- foliculite produse de alți agenți microbieni: germeni gram negativi,
Candida, Pitirosporum
• Foliculite profunde: caracterizate prin papulopustule foliculare,
inconjurate de halou edematos, ce se intinde in profunzimea foliculului
si un mic nodul in amator profund, initial dur si foarte dureros, care
evolueaza spre ramolire si deschidere la exterior, cu eliminarea tesutului
necrozat. Firul de păr in mod obișnuit nu cade, uneori radacina este
distrusă; vindecarea lasa cicatrice.
• foliculita profunda acuta: orgelet (localizat la gene); foliculita narinara;
• foliculite cu evolutie subacuta – cronica sicozis: localizat la barbati
mustață si rar la nivelul zonei paroase a scalpului (la copil), sau la
nivelul pilozitate din regiunea pubiană;
• forma aparte este sicozisul lupoid: cu leziuni cicatriciale insotite de
caderea parului.

54 of 82
fi
fi

fi
fi
fi
fi

fl

fi
fl
fi
fi

 Diagnostic diferential: sicozis trico tic, lupus tuberculos pe zona

piloasa, lupus eritematos, pseudofoliculite (cresterea parului dupa ras
in sens invers)

b) Perifoliculite:
• Furunculul: foliculita profunda cu perifoliculita; initial apare o pustula
super ciala la ostiumul folicular, inconjurata de eritem, care avanseaza
in profunzimea folicului pilos si formeaza nodulul in amator profund,
care creste in dimensiuni, cu aspect conic si cu vârful ocupat de
pustula inițială. In evolutie are mai multe faze:

I. de cruditate – nodulul este dur si foarte dureros

II. de ramolire

III. de ulcerare – eliminarea tesutului necrozat

IV. vindecare cu cicatrice; parul nu cade

- localizare: oriunde pe suprafa]a cutanata unde exista foliculi pilosi

• forme aparte:

➥ furuncul multiplu: rezulta din autoinocularea Sta lococului la alți

foliculi ce sunt in faze evolutive diferite

➥ furunculul antracoid: intereseaza mai mulți foliculi alaturati; consta

intr-o in amatie profunda, cu prinderea tesutului celular
subcutanat; vindecare cicatrici importante; este intâlnit in special
la barbat, cu localizare la ceafa

➥ furunculul mediofacial (Sta lococia maligna): localizat la buza

superioară, aripa nazala, șanțul nazo-genian; este important
datorita diseminarii hematogene prin circulatia super ciala; posibile
complicații fatale: trombo ebita sinus cavernos

➥ furunculoza recidivanta: apare pe un teren imunodeprimat

- dg. diferential: keilom, hidrosadenita, chist infectat, goma TBC,
goma si litica

c) Sta lococii acneiforme:

• Acneea necrotica: caracterizat prin leziuni de aspect papulopustulos,
ulterior cu evolutie spre necroza centrala, cu cruste negre, necrotice, in

55 of 82
fi
fi
fi
fl

fl
fi

fi

fi

fl
fi

 centrul leziunii, care se detașeaza dând ulceratii; se vindeca cu cicatrici

infundate.

Localizarea de predilecție este in regiunea temporala si la marginea

zonei paroase a scalpului in regiunea frontala.

Diagnostic diferential: tuberculide papulonecrotice

• Acneea keloida a cefei: caracterizata prin papulopustule foliculare
inconjurate de eritem, care dau noduli in amatori profunzi, cu evolutie
spre supuratie si deschidere la exterior, cu eliminarea de puroi si țesut
necrozat; vindecarea se face cu cicatrice de aspect keloid, in banda,
situata la baza zonei piloase.

Localizare la ceaă, la marginea zonei paroase a scalpului; intâlnita

exclusiv la barbat

Dg diferential: furunculul antracoid al cefei

• Acneea conglobata: caracterizat de leziuni profunde, nodulare, cu evolutie
spre supuratie, cu deschidere la exterior prin ulceratii sau traiecte
stuloase ce pot comunica intre ele; vindecarea se face cu cicatrici
infundate sau keloide; evolutia este trenantă, cronica.

Localizare: fata, trunchi, fese

Dg diferential: acneea polimorfa (aspect egmonos), alte manifestari

acneiforme.

2) Sta locociile glandelor sudoripare și ale unghiei:

➛ Hidrosadenita (hidradenita supurativa; apocrinita)

- este o in amatie a glandelor sudoripare apocrine produsă de Sta lococ;
localizarea de predilecție este axilara, mai rar la nivelul perineului,
inghinal sau areola mamară

- debutul este cu un mic nodul profund, dur si dureros, care se mareste

spre exterior, prinde partile super ciale ale tegumentului, care devin
congestive, dupa care se ramoleste si se deschide la exterior;
vindecarea se face cu cicatrice

- afectiunea are un caracter recidivant, ind prinse mereu alte glande; se

pare ca este sub in uențe hormonale la femeie (hormonii androgeni)

56 of 82
fi
fi
fl

fl

fi
fi
fl
fl

fi

 - diagnostic diferential: Furunculul, goma

➛ Abcese sta lococice ale nou nascutului si sugarului:

- manifestari acre se dezvolta prin in amatia glandelor sudoripare ecrine

- localizate oriunde pe suprafata cutanată; aspect de noduli profunzi, cu
evolutie spre ramolire, cu deschidere la exterior si vindecare cu
cicatrice

➛ Perionixisul sta lococic:

- in amația tesutului periunghial, produsă de sta lococ

- manifestata prin: eritem, edem, in ltrarea zonei periunghiale, durere
importantă; evoluează spre supuratie cu eliminarea puroiului de sub
repliul unghial

- diagnostic diferenial: perionixis candidozic (nesupurativ), alte leziuni

periunghiale

➛ Onixisul sta lococic:

- in ama]ie a patului unghiei produsa de Sta lococ

- obișnuit urmeaza perionixisului; evolutia se face spre supuratie cu
distrugerea lamei unghiale

- diagnostic diferential: onixis candidozic (nesupurativ), onicomicoza

dermato tica, alte onicopatii

3) Sta locociile pielii glabre:

➛ Sta lococii buloase:

1. Impetigo bulos: caracterizat prin bule generalm. mari, apar pe o

discreta baza eritematoasa. Ele nu persista mult timp, se deschid rapid
sau continutul se tulbura, devine purulent si se usucă, formând cruste
galbui-maronii. Este intâlnit in special la copil.

2. Pem gusul epidemic al nou nascutului: eruptie buloasa, cu bule

super ciale ce pot atinge dimensiuni mari, se înmulțește rapid; leziunile
apar la n.n. si sugar in primele zile de viața; pot apare mici epidemii in
creșe

57 of 82
fl
fl
fi
fi

fi
fi
fi

fi
fi

fi

fi
fl

fi

fi

 3. Boala Ritter von Rittershain: manifestare caracterizata initial prin bule

super ciale care se usuca rapid; leziunile se intind pe tegumente si
apare un eritem cu tendinta la generalizare; apoi se produce o exfoliere
a tegumentului dând un aspect eritrodermic (Eritrodermia Ritter);
apare la sugar.

4. Sindromul Lyell sta lococic al sugarului (trebuie diferentiat de cel al

adultului, cu etiologie medicamentoasă): se mai numeste “sindromul
pielii opărite (SSSS)” → leziunile se caracterizeaza prin bule care apar
pe un fond eritematos, cu tendinta la extensie pe tegumente; bulele se
deschid si rezulta denudari extinse ale tegumentului, ca intr-o arsura;
stare generala este in uențată, având totuși evolutie buna sub
antibiotice; dpdv histologic exista un proces de necroza la nivelul
limitei dintre stratul granulos si cel spinos.

➛ Sta lococii proliferative:

1. Botriomicomul: formatiune proliferativaă pediculata, rosie sângerândă,

de consistența moale si cu evolutie rapida; apare de obicei pe o
soluție de continuitate traumatica sau pe o leziune preexistentă.
Poate localizat oriunde pe suprafața cutanată (semimucoase si
mucoase).

Dg diferential: melanomul pseudobotriomicomatos (tumora maligna,

ca o formatiune pediculata acromica), papilomul, angiomul.

2. piodermita vegetant: - este o leziune cu aspect de placi sau placarde

vegetante; se poate descrie o forma localizata si una generalizată;
etiologia nu este intotdeauna sta lococica – pot incriminati si alti
germeni (Streptococul)

Dg diferential: Pem gus vegetant (dermatoza buloasa autoimună cu

vegetații veneriene), tuberculoza vegetant.

➛ Sta lococii necrozante:

1. Paniculita necrozant : apare la copil, obisnuit pe un teren favorizant,

cu rezistența scăzută; poate localizat oriunde, dar mai frecvent la
membrele inferioare; leziunea cutanata este un placard eritematos,
edematiat, care in ltrează in profunzime, ind prins tesutul celular

58 of 82
fi
fi
fi
fi

fi
fi
fi
ă
fl

fi
fi
fi

fi

 subcutanat, pe suprafața căruia pot apare bule care pot ulcera; se

asociaza cu simptomatologie generala importantă: frison, febra.

Dg diferential: gangrene de alte etiologii

2. Dermita erizipeloida sta lococica: placard eritematos – edematos,

in ltrat, dureros (asemanator erizipelului) dar cu delimitari mai puțin
nete; pe suprafața lui apar zone de necroză sau de ulcerație;
vindecarea se face cu cicatrice; se asociază cu semne generale.

Dg diferențial: erizipelul, celulita.

STREPTOCOCII CUTANATE

Etiologie: Streptococul; germene gram pozitiv, sferic, uneori capsulat, laranjat in

lanțuri in produsul patologic, cultivă pe medii imbogățite; este catalazo-negativ; se
diferențiază dupa capacitatea de produce hemolizina.

Variante de Streptococ:

- α-hemolitic patogen pentru suprafete cutanate

- β-hemolitic (viridans) potențial patogen nehemolitic sapro t
Streptococul α-hemolitic se imparte pe baza caracteristicilor Ag-ice in 17 grupe de
la A la R. Principalele tulpini patogene se gasesc in grupa A. Patogenitatea
streptococului este legata de toxine si virulența.

Clasi care:

1. Streptococii eritematoase:

a) Erizipelul: limfangita a reticulului limfatic dermic. Poarta de intrare este o

soluție de continuitate traumatica sau o dermatoza preexistentă; perioada
de incubatie este de câteva zile, dupa care debuteaza brusc cu frison unic,
febra, greturi, varsaturi, cefalee. Se constituie un placard cutanat
eritematos, edematos, dureros, bine delimitat de tegumentele sanatoase,
asociat cu adenopatie locală in amatorie si dureroasa.

- Forme aparte:
• Erizipelul bulos
• Erizipelul egmonos

59 of 82
fi
fi
fl

fi

fl

fi

 • Erizipelul gangrenos
• Erizipelul serpiginos (se vindeca pe o portiune, dar se extinde pe
alta). Este localizat oriunde, mai frecvent la fata si gamba.

- Complicații: abcese profunde, elefantiazis (dat de recidive), septicemii

(prin diseminare hematogena), atingeri renale (tardiv).

- Diagnostic diferent: limfangita, celulita, ebita super ciala, dermita

erizipeloida sta lococica, dermatita de contact de tip iritativ.

b) Limfangita: in amtia unui vas limfatic subcutanat, poarta de intrare ind o

solutie de continuitate; debutul se face cu eritem in apropierea solutiei de
continuitate, la care se adauga edem si durere, apoi se constituie un
cordon edematos, dureros, de latime variabila ce merge de la poarta de
intrare pâna la nodulii regionali. Simptome generale: frisonul si febra pot
preceda leziunile cutanate sau apar concomitent.

- Complicatii: (prin diseminare hematogena) septicemii si atingeri renale

tardive.

- Diagnostic diferential: erizipel, trombo ebita super ciala, celulita.

c) Celulita: in amatie acuta/subacuta/cronic a tesutului celular subcutanat;
poate complicatia unei plagi sau a unui ulcer cutanat, dar poate apare si
pe tegumente indemne; debutul se face prin eritem insoțit de edem si
in ltrat profund, cu prinderea tesutului celular subcutanat. Pe suprafața
placardului constituit pot apare bule si zone de necroza urmate de
ulceratii; se asociaza simptome generale de tip febra, frison; se poate
asocia o limfangita cu prinderea ganglionilor regionali.

- Localizarea oriunde pe tegument, mai frecvent la gamba.

- Complicatii: diseminari limfatice si hematogene a abcese profunde
2. Streptococii buloase:

a) Impetigo contagios (Impetigo nonbulos) – se manifesta prin bule mici (DD

cu vezicule) care apar pe o baza eritematoasa. Se deschid si se usuca
rapid, formând cruste mielicerice, care domina tabloul clinic. Leziunile se
extind rapid, dupa detasarea crustelor ramânând un discret eritem, iar
vindecarea nu lasa cicatrici. Poate localizat oriunde pe suprafața

60 of 82
fi
fi

fl
fl
fi

fi
fl
fl

fi
fi

fi
 cutanata; frecvent intâlnit la copil. Uneori complica o alta dermatoza,
procesul denumindu-se impetiginizare.

- Complicatii: limfangita, adenita regionala, tardive renale (tulpini

nefritogene), eritem polimorf (postimpetigo)

- Diagnostic diferentiala: herpes circinat, herpes simplu

b) Turniola (dactilita buloasa): manifestare este caracterizata prin bule
super ciale localizate pe pulpa degetelor sau periunghial (asemanator
bulelor din Impetigo); leziunile se pot extinde până in palma; sunt intâlnite
la copil.

c) Perletul (zabalută streptococica) este in amația comisurii labiale, produsa

de Streptococ. Inițial apare o bula care se deschide si rezulta o leziune
cutanata de aspect surat; evoluția este trenantă.

- Diagnostic diferential: zabaluța candidozica, si lida eroziva (leziune a

si lisului secundar), leziuni din hipovitaminoza

d) Keilita: in amația a buzelor, caracterizata prin eritem, edem si bule care

apar pe partea mucoasa si lasa eroziuni; pe partea semimucoasa se
formeaza cruste mielicerice.

e) Keratita ictenulara: este o in amatie a corneei

3. Streptococii erozive si ulceroase:

a) Intertrigo streptococic: in amatia unui pliu, mai frecvent cel retroauricular,

la nivelul caruia apare o placa eritematoasa la periferie, cu bule mici care
se deschid rapid eliminând o serozitate care se usuca formând cruste
galbui, in fundul pliului apare o sura.

- Diagnostic diferential: intertrigo candidozic, psoriazisul pliurilor, eczema

pliurilor, epidermo ]ia pliurilor

b) Ectima: infectie streptococica caracterizata prin bule profunde care se

deschid si lasa o ulceratie; leziunea este localizata cu predilectie la gambe,
mai rar pe coapse si exceptional pe antebrat sau mâna. Bulele apar pe un
discret fond eritematos si se deschid dând ulceratii ce se acoperă de
cruste hematice. Vindecarea se face cu cicatrici si pigmentării reziduale.
Ectima apare pe u teren predispus: microtraumatisme ale gambei,
insu cienta venoasa cronica, igiena de citara.

61 of 82
fi
fi
fi

fl
fl
fi
fi
fl

fl
fi

fi
fl

fi

 - Diagnostic diferential: ulcerul de gamba

c) Ulcerul streptococic: frecvent intâlnit intr-un climat umed si calduros,
având o evolutie acuta sau cronica; poarta de intrare poate un
traumatism minor (înțepătura). Caracteristici: este un ulcer cu margini
neregulate, cu fund granular si acoperit de secreții.

- Diagnostic diferential: ulcerul de gamba de etiologie venoasa sau

arteriala

4. Streptococii scuamoase:

a) Pitiriazisul alb al fetei: este intâlnit la copil, aparut prin mecanism de

sensibilizare la antigene streptococice. Leziunile sunt caracterizate prin
placi eritematoase si acromice, cu scuame ne, localizate cu predilectie la
fata, pe membrele inferioare sau trunchi. Leziunile sunt secundare unui
focar streptococic cu alta localizare.

- Diagnostic diferential: alte exematide, vitiligo, alte acromii secundare.

b) Streptococia scuamoasa a pielii capului: este o descuamatie difuza, cu
scuame alb-cenuții, pe fond eritematos. Forma aparte: tinea amiantacee,
cu scuame mai groase, care urca pe rele de per (ce devin albe side i).

- Diagnostic diferential: tineea capitis

5. Streptococii papuloase: sunt manifestari alergice de sensibilizare.
• Prurigo streptococic: este o erupție pruriginoasa sau papuloasa sau
prurigopapuloasa diseminata pe tegumente, secundara unui focar streptococic.

Diagnosticul de laborator al piodermitelor:

– examenul MO al produsului patologic, colorație gram

– cultura pe medii îmbogățite
– serodiagnostic: anticorpi speci ci serici dozarea titrului ASLO, testul anti

acid teichoic, IDR cu extrase din cei doi agenți (Sta lococ si Streptococ)

Tratamentul:

A) General: antibioterapia gen. speci ca si chimioterapia sunt indicate in:

- piodermite profunde – când manifestarile evoluează la persoane cu risc sau

exista posibilitate de diseminare hematogena

62 of 82

fi

fi

fi

fi

fi

fi

fi

 - controlul afectiunilor in caz de epidemii

➛ Antibioterapia generala pentru sta lococii:

– Peniciline de sinteza sau semisinteza: OXACILINA, PENICILINA,

METICILINA

– Cefalosporine de gen. I - II: SINERGISTINE, VANCOMICICNA, FOSFOMICINA,

ACIDUL FUCIDIC, RIFAMPICINA, OXACILINA, CEFOTAXIM (pentru
Sta lococi meticilino-rezistenți); CHINOLONE, ACID FUCIDIC (antibiotice
de rezerva);

– Macrolide – aminoglicozide
– Aminopeniciline - α-lactamaza: AMOXICLAV
– Antibioterapia generala pentru streptococii: PENICILINA G sau V,
ERITROMICINA

– Cefalosporine: VANCOMICINA
➛ se face antibiograma
➛ alte chimioterapice: sulfamidele
➛ Imunoterapia speci ca: anatoxina sta lococica, vaccin sta lococic,
streptococic, indicate in: manifestari cronice recidivante, manifestari de
sensibilizare (Streptococ)

B) Local:

➛ spalarea cu apa si sapun a suprafeței cutanate, urmata de uscare (mai puți

indicată in sta lococii foliculare)

➛ medicatie topica antimicrobiana

• antiseptice: comprese, badijonaje, bai, acid boric, KMnO4, solutie Lugol
1%, apa D’Alibour, clorhexidina,

• antiseptice: violet de gentiana, albastru de metil, eozina, amestec de

verde si violet de metil

• chimioterapice: compuşi chinolonici, SAPROSAN, BIOFORM

• antibiotice: Penicilina (nu este topic – foarte sensibilizanta),

NEOMICINA SULFAT, KANAMICIN\ SULFAT, CLORAMFENICOL,
ERITROMICINA, GENTAMICINA, BACITRACINA,ACID FUCIDIC, Antibiotice
de sinteza (numai uz topic – MUPIROCINA).

63 of 82
fi

fi

fi

fi
fi

fi
 ➛ zioterapia: radiatii UV in furuncul/hidrosadenita, radiatii infrarosi n acnee
➛ procedee chirurgicale sau electrochirurgicale:
– pentru furuncul nu recomandabila deschiderea chirurgicala (x
posibilitatea de diseminare)

– se poate face deschidere cu electrocauterul

– pentru hidrosadenita se impun aceleasi masuri
C) Pro laxia – adreseaza factorilor de teren: DZ, neoplazii, afectiuni hepatice,
renale stari de imunode ciență

Pitiriazis versicolor: etiopatogenie, aspecte clinice şi de laborator, tratament şi

pro laxie

Etologie: levură Pityrosporum orbiculare = Malassezia furfur (sapro t al

tegumentelor, care în anumite condiţii devine patogen).

Factorii favorizanţi: căldura şi umiditatea, hipersudoraţia, dermatita seboreică

(levură lipo lă), stare de imunosupresie

Clinic:

- localizare: obişnuit pe piept şi trunchi, la rădăcina membrelor; rar la nivelul

scalpului, organelor genitale la bărbaţi; excepţional la extremităţile membrelor

- pitiriazis versicolor: pete de culori diferite (roz, maro, albe), de dimensiuni mici
(obişnuit ovalare) care pot con ua, dând placarde de aspect geogra c; sunt
acoperite de scuame foarte ne (care apar la grataj metodic al lui Brocq)

- formă aparte: pitiriazis localizat la pliuri

Diagnostic de laborator:

- ex. MO al scuamelor: pitirosporum ( lamente miceliene scurte şi rami cate;

rotunde sau ovalare, dispuse în ciorchine)

- cultivă pe mediu Sabouraud îmbogăţit cu ulei de măsline

- examen cu lampa Wood – uorescenţă galbenă caracteristică
Tratament topic (exclusiv):
• sulf (ungvent 10%): zilnic, timp de 7 zile; apoi tratament de întreţinere (o zi
pe săptămână, 10 săptămâni consecutiv)

64 of 82
fi
fi

fi

fi
fi

fl

fi

fl
fi

fi
fi
fi

 • sulfura de seleniu (soluţie sau şampon): – aplicaţie locală, zilnic, 2-3

săptămână
• compuşi imidazolici: zilnic, 2 – 3 săptămâni; urmat de tratament de
întreţinere
• compuşi triazolici; alilamine; ciclopiroxolamină, tolnaftat

Tratament general: administrat numai în formele severe care nu răspund la

tratamentul topic (ex: SIDA); ketoconazol, itraconazol, uconazol, terbina nă.

Pro laxia: tratamentul bolii care favorizează dezvoltarea levurii; igienă, duşuri şi băi
personale; tratamentul corect pentru a preveni recidivele; dezinfecţia lenjeriei,
îmbrăcămintei (formolizare, erbere şi călcare); evitarea folosirii în comun a unor
obiecte de îmbrăcăminte (prosoape, echipament sportiv); controlul hiperhidrozei şi
al secreţiei sebacee; evitarea îmbrăcămintei sintetice.

Pitiriazisul rozat Gibert

Rtiologie: presupus virală

Clinică:

- leziunea iniţială este o placă (medalion) rotundă/ovalară, cu diametrul de câţiva

cm, eritematoasă, cu o scuamă foarte nă ca un guleraş la periferie; în evoluţie
apar plăci (asemănătoare cu medalionul iniţial), eritemato-scuamoase, pe gât,
trunchi, rădăcina membrelor; nu se însoţesc de prurit, se vindecă spontan în 6-8
săptămâni

- localizare: de obicei pe trunchi şi gât

- afecţiunea apare o singură dată în viaţă

Prurigourile:

Clinic: papule sau papulo-vezicule (papule centrate de vezicule), diseminate pe

tegument, însoţite de prurit.

Etiopatogenie: reacţii alergice şi reacţii mixte care apar într-un anumit context:
boală Hodgkin, policitemie, asociate unui cancer profund (manifestare
paraneoplazică); alergeni: alimente, medicamente, pneumalergeni.

65 of 82
fi

fi

fi

fl

fi

 Purpura Henoch-Schönlein:

- manifestări cutanate: peteşii, echimoze, vibice cu predilecţie pe gambă, uneori

pe mucoase;

- asociază: manifestări digestive (dureri abdominale, hematemeză, melenă),

renale (hematurie), dureri articulare, febră

Scabia: etiologie, epidemiologie, tablou clinic

Etiologie: Sarcoptes scabiei (varietatea hominis); femela este mai mare decât
masculul, are un corp turtit, gălbui, cu şanţuri transversale, prezintă ventral 4
perechi de picioare cu gheare, iar pe partea dorsală spini (denticule); extremitatea
cefalică, fără ochi, este prevăzută cu un rostrum cu dinţi. Masculul moare imediat
după copulaţie, iar femela fertilizată sapă un şanţ (sub stratul cornos) în care
depune ouăle şi unde va muri. Din ouă (în câteva zile) → larve (3 perechi de
picioare) → nimfe → paraziţi adulţi. Populaţia de paraziţi femele la o persoană
parazitată este în medie de 10-12 paraziţi (formă particulară: scabia norvegiană la
care numărul paraziţilor este foarte mare).

Epidemiologie: răspândită; pot apare epidemii în perioade de 25-30 ani

caracterizate de o perioadă de creştere până la un vârf, după care urmează o
perioadă de scădere şi apoi de dispariţie (imunitate temporară); în perioadele
interepidemice persistă cazuri sporadice.

− transmitere: directă (contact sexual etc), indirectă (rar–prin lenjerie)

− factori favorizanţi: socioeconomici, demogra ci, comportamentali, medicali

Clinic:

1. prurit nocturn (la căldura patului, parazitul este mai activ)

2. leziuni cutanate caracteristice:

- şanţul scabios (galeria săpată de femelă): o mică ridicătură a stratului cornos

de câţiva mm lungime, sinuoasă (S, Z sau zig-zag), uşor de evidenţiat cu un
colorant (cerneală); localizări de elecţie: partea de exie a pumnului, partea
ulnară a mâinii, partea laterală a degetelor, coate (rar); la sugar → palmă/ talpă;
bătrân → pe trunchi

66 of 82

fi
fl

 - eminenţa acariană unde se găseşte femela: o mică papulă la extremitatea

şanţului

- vezicula perlată (reacţie alergică): la extremitatea şanţului sau aproape de

aceasta

3. leziuni cutanate necaracteristice (proces alergic, grataj, suprainfecţie):

- papulovezicule (mecanism alergic): papule mici centrate în vârf de o veziculă

care se usucă şi rezultă cruste; zone de elecţie: partea laterală a degetelor
mâinii, faţa de extensie a cotului, peretele anterior al axilei, areola mamară la
femeie, abdomen (subombilical), partea de exie a pumnului, perigenital, fese şi
regiunea subfesieră, OGE (teaca penisului, gland, scrot); la copilul mare şi adult
sunt respectate: extremitatea cefalică, gâtul, zona interscapulară, palmele şi
tălpile; la sugar pot localizate oriunde pe suprafaţa cutanată.

- leziuni de grataj: excoriaţii

- noduli: cu diametrul de 10–12 mm, culoare roşie–maronie, consistenţă dură,
situaţi pe zone acoperite (scrot, axilă, teaca penisului); se produc prin retenţia
unor fragmente de parazit (ouă, fecale) şi constituirea unui granulom de corp
străin

Diagnosticul pozitiv al scabiei:

prurit nocturn, leziuni cutanate necaracteristice şi caracteristice, context

epidemiologic (mai multe cazuri în familie sau în colectivitate), ex. de laborator
(recoltare prin grataj se observă la MO: paraziţi, ouă, fecale de parazit),
tratamentul de probă (pruritul şi leziunile dispar sub tratament antiscabios), ex.
histologic (rar este necesar)

Diagnosticul diferenţial al scabiei:

prurigouri (erupţii papuloveziculare, diseminate pe tegument, fără zone de elecţie,

prurit nocturn şi diurn), eczema papulo-veziculară (prurit şi leziuni diseminate),
lichenul plan (papule plane, poligonale, strălucitoare, cu zone de elecţie), si lisul
primar (şancrul si litic diferenţiat de şancrul scabios; şancrul si litic nu are prurit,
nici durere, are baza dură, in ltrată), si lidele papuloase (papule rotunjite,
lenticulare, fără prurit, cu guleraş de descuamare în jur).

67 of 82

fi
fi

fi

fi
fl

fi

fi
 Si lisul primar: tablou clinic, diagnostic de laborator, diagnostic diferenţial,
tratament

Clinic:

- Treponema pallidum se transmite direct (prin leziuni deschise şi umori infectate:

sânge, salivă, spermă, urină), indirect (obiecte contaminate) sau transplacentar;
90% din cazuri se transmit prin contact sexual, iar 10% extragenital (sărut,
înţepătură, muşcătură, transfuzie de sânge proaspăt, obiecte, placentă). Si lisul
primar se instalează după 21 zile de la infecţie, când apare şancrul si litic şi
durează 4-8 săptămâni până la dispariţia şancrului

- șancrul si litic: o eroziune rotundă sau ovalară, de 0,5-2 cm diametru, cu

marginea netedă, cu fundul roşu, curat, acoperit cu serozitate, cu baza dură,
nedureros, nein amator; reprezintă poarta de intrare a T. pallidum şi este
localizat în 90% din cazuri genital; mai rar este atipic: ulceros, surar,
hipertro c, crustos, difteroid, gangrenos, multiplu

- Limfadenopatia regională: apare la 7-10 zile de la constituirea şancrului si litic

şi persistă 2-3 luni; este caracterizată prin ganglioni duri, nedureroşi, care nu
supurează

- dacă şancrul si litic este genital, limfadenopatia este inghinală, uni/bilaterală,

poliganglionară (“cloşca cu pui”)

- dacă şancrul si litic este localizat pe buză, amigdală, limbă, sân deget etc,
limfadenopatia este prezentă la următorea staţie ganglionară şi este
monoganglionară

Laborator:

- ultramicroscopie: T. pallidum este albă pe fond întunecat, spiralată, subţire

- diagnostic serologic: imuno uorescenţă indirectă (la 8-10 zile de la debut),
detectarea anticorpilor antilipoidici şi prin reacţie de hemaglutinare pasivă (la
2-3 săptămâni de la debut), imobilizine (la sfârşitul perioadei)

Tratament:

- penicilina intramuscular
- tetraciclină, eritromicină dacă există alergie la penicilină
- cefalosporine
- Obligatoriu: ancheta epidemiologică + tratamentul corect al contacţilor şi sursei

68 of 82
fi

fi
fi

fi
fi
fl

fl

fi
fi
fi

fi

 - reacţia Jarisch-Herxheimer (apare în 12 ore de la prima administrare de

antibiotic, dacă sunt lizate Treponemele în număr mare): frison, febră, cefalee,
artralgii, stare de rău, exacerbarea simptomelor speci ce → repaus la pat,
aspirină, corticosteroizi.

Si lisul secundar: tablou clinic, diagnostic de laborator, diagnostic diferenţial,

tratament

Clinic:

începe la 6-8 săptămâni de la apariţia şancrului, cu erupţii cutaneo-mucoase

(si lide) nepruriginoase, nedureroase, localizate pe trunchi şi rădăcinile
membrelor, care apar şi dispar spontan; manifestările cutaneo-mucoase sunt
însoţite şi de alte atingeri

Manifestări cutaneo-mucoase = si lide:

➛ si lide eritematoase (rozeole): pete mici, roz, rotunde sau ovalare, rău
delimitate

➛ si lide erozive (pe mucoase: bucală, genitală, faringiană, laringiană):

eroziuni sau ulceraţii rotunde sau ovalare, acoperite de o membrană
cenuşie

➛ si lide papuloase: papule leticulare, roşii-arămii, înconjurate de un guleraş

de descuamaţie, diseminate simetric (trunchi sau genital, faţă, palmo-
plantar)

– Păr: alopecie difuză sau ca “paşi pe zăpadă”/ “luminişuri în pădure”

– Unghii: perionixis, onixis
– Micropoliadenopatie (supra-epitrohleeni, cervicali posteriori, suboccipitali,
retroauriculari, inghinali): ganglioni mici, mobili, nedureroşi

– Simptome generale: febră, cefalee, scăderea apetitului, scădere moderată

în greutate, dureri osoase nocturne, artralgii, mialgii

– Manifestări viscerale: hepatice, cardiace, gastrice, pulmonare, splenice,

oculare, nervoase centrale – reversibile sub tratament

Laborator:

– ultramicroscopie: T. Pallidum este albă pe fond întunecat, spiralată, subţire

69 of 82
fi
fi
fi
fi
fi

fi

fi

 – diagnostic serologic: toate testele sunt pozitive

• r. cu antigene de T. pallidum: imuno uorescenţă indirectă, hemaglutinare
pasivă, microhemaglutinare, testul de imobilizare a treponemelor
• reacţie cu antigene de T. Reiter: RFC
• reacţie cu antigene lipoidice netreponemice: oculare (VDRL), RFC (RBW)
• reacţia imunoperoxidazei
• teste imunoenzimatice: ELISA
• evidenţierea secvenţelor din AND-ul T. pallidum prin reacţie de ampli care în
lanţ
• infecţie la iepure

Tratament:

– penicilina intramuscular

– tetraciclină, eritromicină dacă există alergie la penicilină

– cefalosporine

– Obligatoriu: ancheta epidemiologică + tratamentul corect al contacţilor şi sursei

– reacţia Jarisch-Herxheimer (apare în 12 ore de la prima administrare de

antibiotic, dacă sunt lizate Treponemele în număr mare): frison, febră, cefalee,
artralgii, stare de rău, exacerbarea simptomelor speci ce Æ repaus la pat, aspirină,
corticosteroizi

Si lisul terţiar: tablou clinic, diagnostic de laborator, diagnostic diferenţial,

tratament

Apare după 3-10 ani de al debut, la unii pacienţi netrataţi.

➛ Manifestări cutanate: (se vindecă cu cicatrici)

• si lide nodulare/ tuberculoase → noduli/ tuberculi duri, rotunzi, roşii-arămii,
nedureroşi, se grupează în placarde, se ulcerează central şi se extind periferic
(asemănări cu: potcoavă, rinichi, inel), localizate pe partea de extensie a
membrelor, faţă, spate
• gome si litice: rotunde sau ovalare, 2-10 cm în diametru, cu 4 stadii evolutive
(cruditate, ramolire, ulcerare, cicatrizare), localizate pe gambe, faţă, scalp,
piept, mucoase

70 of 82
fi
fi

fi

fl

fl

fi

fi

➛ Manifestări bucale: gome ale limbii, palatului, amigdalelor; si lide tuberculoase

ale buzelor; leucoplazie; glosită

➛ Manifestări osteo-articulare: osteo-periostită, osteită gomoasă, osteită

sclerozantă, artropatii

➛ Manifestări viscerale: cardiovasculare, rar hepatice, splenice, intestinale,

pulmonare, renale

➛ Manifestări nervoase: tabes, paralizie generală progresivă, neurosi lis meningeal

şi vascular, mielită

Laborator: diagnostic serologic

• cel puţin 2 reacţii cu antigene de T. pallidum pozitive: imuno uorescenţă
indirectă, hemaglutinare pasivă, microhemaglutinare, testul de imobilizare a
treponemelor
• titrul reacţiilor cu antigene lipoidice netreponemice scade în timp: oculare
(VDRL), RFC (RBW)

Tratament:

– penicilina intramuscular

– tetraciclină, eritromicină (dacă alergie la penicilină)

– cefalosporine

– Obligatoriu: ancheta epidemiologică + tratt. corect contacţilor/sursei

– reacţia Jarisch-Herxheimer (apare în 12 ore de la prima administrare de

antibiotic, dacă sunt lizate Treponemele în număr mare): frison, febră, cefalee,
artralgii, stare de rău, exacerbarea simptomelor speci ce → repaus la pat, aspirină,
corticosteroizi

Streptococia scuamoasă a pielii capului:

− descuamaţie difuză, cu scuame alb-cenuşii, pe fond eritematos

− Formă aparte: Tinea amiantacee, cu scuame mai groase, care urcă pe rele de
păr (ce devin albe side i)

− diagnostic diferenţial: tinea capitis

71 of 82

fi

fi
fi
fl

fi
fl

fi
 Tinea cruris şi tinea corporis: etiologie, aspecte clinice şi de laborator, tratament
şi pro laxie

Epidemiologie: larg răspândită în lume; contaminarea directă este rară; predomină

în mediul urban; există factori favorizanţi generali (diabet zaharat, afecţiuni
hepatice, renale, hemopatii, SIDA, factori iatrogeni) şi locali (căldură, umiditate,
soluţii de continuitate, dermatoze preexistente etc.)

Epidermo ţia inghinală (tinea cruris):

Etiologie: Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes interdigitale,

Epidermophyton occosum etc.

Localizare: predilecţie la nivelul pliului inghinal; alte pliuri: axilar, submamar

Clinic:

- placă eritematoasă bine delimitată, cu marginea circinată, activă, mai roşie, cu

vezicule sau pustule, centrul palid acoperit de scuame

- leziunile sunt bilaterale, dar asimetrice; se extind la organele genitale externe

(bărbaţi), pliul interfesier şi regiunea suprapubiană

Tinea pedis şi manum: etiologie, aspecte clinice şi de laborator, tratament şi

pro laxie

Epidemiologie: larg răspândită în lume; contaminarea directă este rară; predomină

în mediul urban; există factori favorizanţi generali (diabet zaharat, afecţiuni
hepatice, renale, hemopatii, SIDA, factori iatrogeni) şi locali (căldură, umiditate,
soluţii de continuitate, dermatoze preexistente etc).

Etiologie: Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes

interdigitale, Epidermophyton occosum etc

Localizare: picioare (tinea pedis), mâini (tinea manum),

3 forme clinice:

1. Forma intertriginoasă:

- interesează în special piciorul, în spaţiile interdigitale III şi IV (umiditate

crescută).

72 of 82
fi
fi

fi

fl

fl

 - în fundul pliului se remarcă: macerarea tegumentelor, iar după detaşarea

acestora rămâne o eroziune zemuindă, suri; se asociază prurit

2. Forma dishidrozică:

- plăci eritematoase bine delimitate, circinate, acoperite de vezicule (în special la

periferia plăcilor), care se transformă în pustule (dacă se supraadaugă o
infecţie);

- localizare la picior: pe părţile laterale ale degetelor, scobitura plantară, partea

dorsală a degetelor şi piciorului, submaleolar,retromaleolar; la mână: feţele
laterale şi faţa dorsale ale degetelor, faţa dorsală/ palmară a mâinii; se poate
asocia prurit.

3. Forma hiperkeratozică:

- localizare de predilecţie în palmă/ talpă

- leziuni cu aspect eritemato-scuamos, cu scuame groase, uscate

Complicaţii: piodermite, eczematizare, licheni care

Diagnostic de laborator:

- microscopie optică (examen direct al scuamelor/ lichidului din vezicule):

evidenţiază lamente micelien

- cultura pe mediul Sabouraud: precizează genul şi specia dermato tului → IDR

intens pozitiv (în special în cazul dishidrozisului asociat).

Tratament topic (esenţial):

– antimicotice clasice: alcool iodat 1%, unguente cu acid salicilic şi acid benzoic
(unguent Dubreuilh, unguent White eld), coloranţi (albastru de metilen 1%,
violet de genţiană 1%, eozină 2%, verde şi violet de metil 1%), fenosept;
compuşi imidazolici: ketoconazol, econazol, isoconazol, oxiconazol; compuşi
triazolici: terconazol; alilamine: nafti nă, terbina nă; amorol nă;
ciclopiroxolamină etc.

– durata tratamentului este de câteva săptămâni funcţie de tipul clinic

Tratament general (cazurile severe, extinse ce nu răspund la medicaţia topică, ex:
Tinea pedis hiperkeratozică): griseofulvină, ketoconazol, uconazol, terbina nă;
durata tratamentului este de minim 5 – 6 săptămâni

73 of 82

fi

fi
fi

fi
fi
fi

fl
fi

fi

fi
 Pro laxia: tratamentul corect pentru a preveni recidivele; dezinfecţia lenjeriei,
îmbrăcămintei şi în călţămintei (formolizare, erbere şi călcare, spray sau pulberi
antimicotice); evitarea folosirii în comun a unor obiecte de îmbrăcăminte şi
încălţăminte; controlul hiperhidrozei piciorului; evitarea îmbrăcămintei şi a
încălţămintei sintetice.

Urticaria şi angioedemul: etiopatogenie, clinică, tratament şi pro laxie

Urticaria:

Clinic:

- papule edematoase, de dimensiuni variabile (câţiva mm → plăci, placarde),

eritematoase sau alb-porţelanice, de consistenţă elastică, pruriginoase; sunt
fugace, persistă câteva ore şi dispar, apar mereu alte leziuni cu alte localizări;
evoluţia se poate prelungi.

Angioedemul (edem angioneurotic, edem Quincke, urticarie profundă):

Clinic:

- leziuni profunde, care interesează ţesutul celular subcutanat (urticaria

profundă); edem la nivelul ţesutului celular subcutanat, cu limite puţin precise,
de consistenţă elastică, fără modi cări de culoare ale tegumentelor, nu se
însoţeşte de prurit ci de o senzaţie de tensiune sau durere; interesează zonele
cu ţesut celular subcutanat lax: buze, ureche, pielea capului

- interesează frecvent mucoasele: linguală (senzaţie de limbă grea, mare),

faringiană (disfagie), laringiană (răguşeală, sufocare), a tubului digestiv

- evoluţie: acută (până la 6 săptămâni), subacută/ cronică (după 6 săptămâni).

Etiopatogenie:

- mecanism alergic (imun): reacţii alergice de tip I (ana lactică) sau de tip III
(rar); alergenii care determină formele acute sunt: alimente (carne afumată,
conservată, vânat, crustacee, peşte, ouă), medicamente (sulfamide, antibiotice,
antalgice, antiin amatorii, hipnotice), pneumalergeni, alergeni infecţioşi;
alergenii care determină formele cronice sunt alergeni infecţioşi (virali,
bacterieni din focare profunde din organism) sau medicamentoşi

74 of 82
fi

fl

fi
fi
fi

fi

 - mecanism neimun: eliberare de mediatori chimici, alergenii ind alimente (fragi,

căpşuni) şi substanţe chimice (produşii de contrast iodaţi)

- forme etiologice aparte (pe un teren predispus): urticaria a frigore (declanşată

de expunerea la frig), urticaria întârziată la presiune, urticaria acvagenică,
urticaria colinergică (căldură, emoţii, efort zic), angioedem produs de vibraţii,
angioedem ereditar (există o perturbare de ordin imun: de cienţă a inhibitorilor
fracţiunii C1 esterazi a complementului → edeme importante la nivelul
mucoaselor, cu evoluţie gravă).

1. Tratament etiologic: excluderea alergenului în cauză

2. Tratament patogenic: simptomatic = medicaţie antialergică care acţionează pe

diverse etape ale procesului alergic: antihistaminice, antiserotoninice,
anticolinergice, preparate de calciu, vitamina C (i.v. în cantitate mare), hiposul t
de sodiu, substanţe adrenergice

4. Tratament imunomodulator: extrase microbiene, micotice, substanţe chimice

(Levamisol), extrase leucocitare

5. Regim igienodietetic: evitarea alimentelor sensibilizante şi eliberatoare de

mediatori chimici

6. În urgenţă (urticarie severă şi angioedem al mucoaselor): corticosteroizi

injectabil (hemisuccinat de hidrocortizon), adrenalina, antihistaminice injectabile

Pro laxia: factorii de teren care favorizează manifestările alergice, regim alimentar

Veruci genitale

Etiologie: Papiloma virusuri cu o multe tipuri antigenice şi cu efecte oncogene

Atingeri mucoase:

- Vegetaţii veneriene (condiloma acuminatum): formaţiuni vegetante

(pediculate), roz-roşii; pot con ua → conopidă/creastă de cocoş, cu suprafaţă
neregulată; localizate genital, perigenital, anal, perianal, pe piele (au suprafaţă
keratozică), rar pe mucoasa bucală; au potenţial scăzut de transformare
malignă.

- excizia chirurgicală/ chiuretarea vegetaţiilor şi verucilor plantare/

electrocoagularea

75 of 82
fi

fl

fi

fi

fi

fi

 - chirurgia cu laser CO2 (vaporii care se degajă conţin ADN viral în stare viabilă

VIROZE CUTANEO-MUCOASE

Etiologie: paraziţi obligatoriu celulari (neavând metabolism propriu), aspecte

morfologice diferite, clase de virusuri implicate în patologia cutanată: Papiloma
virusuri, Poxvirus, Herpes virus.

Clasi care:

A) Viroze care interesează epidermul

B) Epidermoneuroviroze

C) Viroze predominant mucoase

D) Alte viroze cutanate

E) Epidermoviroze — care se împart în:

a) proliferative

b) exsudative

c) degenerative

Epidermoviroze produse de Papiloma virusuri:

Prezintă o multitudine de tipuri antigenice şi au efecte oncogene

Clinic:

1. atingeri cutanate: veruci, papiloame, verucoza generalizată (epidermodisplazie

veruciformă)

➛ Veruci
• Veruci plane: papule plane, poligonale, rotunjite, colorate ca şi tegumentul,
uşor pigmentate (maronii), dispuse în număr mare pe faţă şi faţa dorsală a
mâinii. Se aranjează liniar (inocularea virusului pe traiectul unui traumatism),
se întâlnesc mai ales la copil şi sunt recidivante.
• Veruci vulgare: formaţiuni keratozice, verucozităţi, rotunjite sau ovalare,
iniţial cu dimensiuni mici, după care se măresc şi ajung la peste un cm
diametru; pot con ua; pot proeminente, cu suprafaţa cu neregularităţi de
aspect verucos, culoare cenuşie – maronie;sunt dispuse pe degetele mâinii,

76 of 82
fi

fl

fi

 piciorului, faţa dorsală a mâinii şi piciorului; rar pe alte zone cutanate. Este
foarte frecvent la copil.
• Veruci palmoplantare: au o dezvoltare spre profunzime, datorită grosimii mari
a stratului cornos de la nivelul palmei, plantei; formaţiune rotunjită / ovalară
delimitată printr-un şanţ de tegumentul sănătos; suprafaţa keratozică mai
aspră, mai netedă; sunt dureroase, în special cele plantare; la nivelul
formaţiunii pliurile cutanate secundare dispar.

➛ Papiloame: formaţiuni pediculate, de dimensiuni variabile, colorate ca şi

restul tegumentului sau pigmentate; suprafaţa poate netedă sau aspră;
pot localizate oriunde pe suprafaţa cutanată. descoperite, expuse la
radiaţii solare – apar carcinoame spinocelulare.

2. atingeri mucoase:

➛ Vegetaţii veneriene (Condiloma acuminatum): formaţiune de aspect

vegetant (pediculate), de culoare roşietică – rozie, mai albicioasă, cu
suprafaţă neregulată; pot con ua şi dau un aspect de conopidă / creastă
de cocoş; cele localizate pe părţile cutanate au suprafaţă keratozică, pot
localizate genital, perigenital, anal, perianal (veruci anogenitale =
anglosaxon); rar se localizează pe mucoasa bucală. Au oarecare potenţial
de transformare malignă.

Epidermoneuroviroze:

‣ Herpes simplu (din grupului Herpes virusurilor)

‣ Zona Zoster

Herpes simplu:

Etiologie: Herpes virus hominis cu două tipuri antigenice

• tipul 1: leziuni peribucale, perinazale, 1/2 superioară a corpului
• tipul 2: leziuni genitale, perigenitale, 1/2 inferioară a corpului

Clinic:

- primoinfecţia – adesea este asimptomatică (se produce în prima copilărie)

- manifestări:

77 of 82
fi
fi

fl

fi

➥ Gingivostomatita herpetică: la copil, leziunile se localizează la nivelul

mucoasei bucale; mucoasa este eritematoasă, edemaţiată, presărată cu
vezicule care se deschid rapid şi lasă eroziuni dureroase, care jenează
alimentaţia; se asociază febra, greţurile, vărsăturile, afectarea stării
generale; dispare spontan în aproximativ 3 săptămâni

➥ Faringotonsilita herpetică: la copil; localizarea este predilectă la nivelul

amigdalelor şi pilieri; se asociază cu simptomatologie generală

➥ Herpesul cutanat: localizarea este adesea periori cial (alte localizări:

herpesul cutanat produs de tipul 2 antigenic – la personalul sanitar –
este localizat la nivelul degetelor – herpes digital); se prezintă ca un
buchet de vezicule mici, bombate, care apar pe un discret fond
eritematos, rar sunt mai multe buchete; veziculele se transformă în
pustule, se usucă şi formează cruste gălbui, care se pot descuama şi
lasă eroziuni, după detaşarea crustelor persistă un discret eritem şi se
vindecă fără cicatrice în 2-3 săptămâni.

➥ Herpesul genital: produs de tipul 2 antigenic, atât la femei cât şi la

bărbaţi; este o maladie sexual transmisibilă; are aspect de vezicule care
se deschid şi lasă eroziuni (dacă sunt grupate au contur policiclic), sunt
dureroase; uneori aspecte profuze, cu leziuni diseminate.

➥ Herpesul n.n.: (excepţional) – o infecţie produsă de tipul 2 Ag-ic,

transmisă adesea de la mamă; mai multe aspecte clinice:
• forma septicemică cu atingeri multiple cutaneo-mucoase,
neurologice, viscerale (evoluţie gravă)
• forma cutaneo-mucoasă cu atingeri neurologice (predominente) –
meningo-encefalita herpetică
• forma diseminată

➥ Keratoconjunctivita herpetică: dupa primoinfecţie virusul rămâne

cantonat în organism la nivelul glandelor salivare, lacrimale, ganglionii
nervilor senzitivi, în stare de latenţă. În situaţiile de imunode cienţă,
virusul se reactivează şi apare herpesul recurent – adesea localizat
peribucal, perinazal.

➥ Herpesul recurent: buchet de vezicule pe o bază eritematoasă;

veziculele localizate pe tegument devin pustule, care se usucă şi

78 of 82

fi

fi

 formează cruste, care se detaşează şi se vindecă cu restitutio ad

integrum în 7 – 10 zile; veziculele de pe mucoase se deschid rapid şi
lasă eroziuni dureroase care se reepitelizează. Când recurenţele se
repetă mereu – herpes recidivant.

Complicaţiile infecţiei herpetice:

- suprainfecţia microbiană
- un herpes poate să complice o dermatită de atopică a sugarului şi se manifestă
ca o pustuloză varioliformă = erupţie pustuloasă generalizată + semne
generalizate

Diagnosticul de laborator:

- serologie (anticorpii în dinamică)

- tipul antigenic

Zona Zoster:

Etiologie: Herpes virus varicelae

Clinic:

- debut cu dureri de tip nevralgic care pot preceda cu câteva zile apariţia
leziunilor cutanate.

- Leziunile cutanate au aspectul unor buchete de vezicule situate pe un fond

eritematos, iniţial un buchet apoi apar altele, care se aranjează în bandă pe
traiectul unui nerv senzitiv. Veziculele se transformă în pustule, care se usucă şi
formează cruste mai aderente (detaşarea forţată duce la ulceraţii care se
vindecă cu cicatrice).

- Rezolvarea spontană a manifestărilor cutanate se produce în aproximativ trei

săptămâni, durerile nevralgice se menţin în cursul evoluţiei bolii şi sunt:
discrete/absente la tineri şi importante la persoanele în vârstă.

- Localizarea frecventă este la nivelul: nervilor intercostali, nervii rahidieni, nervii

cervico-brahiali, nervii cranieni: ram oftalmic din nervul V

- Forme clinice tipice:

• zone de aspect hemoragic, cu leziuni veziculoase hemoragice
• zone de aspect gangrenos, cu leziuni necrotice

79 of 82

 • Zona Zoster bilaterală

• Zona Zoster generalizată: leziuni în bandă pe traiectul nervilor, asemănător cu
o reacţie generalizată de aspect variceliform (situaţii de imunode cienţă)

Complicaţiile Zonei Zoster:

- suprainfecţie microbiană
- atingeri neuronale periferice (rar centrale)
- atingeri oculare (z. oftalmică): keratoconjunctivite, iridociclite (rar), retinopatii
- algii postzosteriene (la vârstnici au durată crescută)
- diseminări hematogene (rare)
Diagnostic de laborator: efecte oncogene, manifestări paraneoplazice

Pitiriazisul rozat Gibert

Dermatoză eritemato-scuamoasă; resupune etiologie virală.

Clinic:

- leziunea iniţială este o placă rotundă / ovalară, cu diametrul de câţiva cm,

eritematoasă, cu o scuamă foarte nă ca un guleraş la periferie

- placă ca un medalion, dispusă de obicei pe trunchi şi gât

- în evoluţie apar plăci asemănătoare cu medalionul iniţial, eritemato-scuamoase,
dispunându-se pe gât, trunchi, rădăcina membrelor

- leziunile nu se însoţesc de prurit, se vindecă spontan în 6-8 săpt

- afecţiunea apare o singură dată în viaţă

Tratament Epidermoviroze produse de Papiloma virusuri

- nu există medicaţie pe cale generală (se încearcă Metionina)

- psihoterapia
Topic:

- caustice diverse: acid tricloracetic 30 – 50%, acid salicilic, fenol, acid lactic,
cantaridina

80 of 82

fi

fi

 - citostatice: 5 uorouracil (cremă), Podo lina (efect citotoxic), derivaţi sintetici

din Podo lină (CI la gravide), Podo lotoxina (mai bine tolerată), condilin

- injecţii intralezionale cu substanţe citotoxice (5 uorouracil)

- chiuretarea vegetaţiilor şi verucilor plantare
- excizia chirurgicală
- chirurgia cu laser CO2 vaporii care se degajă conţin AND viral în stare viabilă
- electrocoagularea

Etiologie cu Poxvirusuri

- nu există tratament antiseptice pentru prevenirea suprainfecţiei

Molluscum contagiosum

- substanţe caustice: Cantaridina, acidul tricloracetic

- chiuretarea
- electrocauter
- laser

Herpes simplu

Obiective:

1) scurtarea puseului de Herpes simplu

➥ citostatice antivirotice:
– cale generală: Aciclovir, Valaciclovir (VALTREX), Famciclovir. In caz
de herpes cronic rezistent la Aciclovir FOSCARNET

– uz topic: Aciclovir, Penciclovir (cremă), ZnSO4, Rodilemid (injectabil)

➥ Vaccin/ imunostimulare nespeci că: extrase micotice, Ig speci ce
leucocitare (factori de transfer a IFN), substanţe chimice: Levamisol,
Isoprinosina

Zona Zoster

- citostatice antivirale (virusul varicelozosterian răspunde mai puţin bine):

Bromdeoxiuridină (BRIVUDIN), Arabinozincitozina, Vidarabina

81 of 82

fi

fl

fi
fi

fi

fl

fi

 - general:
• antihistaminice: Cimetidina
• vitamine din grupul B
• antalgice şi antiin amatorii

- topic: Penciclovir, Rodilemid, Soluţie de ZnSO4

- pentru tratamentul algiilor postzoster: zioterapie, Carbamazepina, procedee
chirurgicale

2) prevenirea recidivelor

3) antiseptice pentru prevenirea suprainfecţiilor

82 of 82

fl

fi