Civilizația iraniană

Cercetă ri arheologice recente au ară tat ca unele triburi trăiau încă din vremuri străvechi, cu 10 000 de
ani î. Hr., pe litoralul sudic al Marii Caspice, una dintre puținele regiuni ferite de efectele glaciațiunii
cuaternare. Ei au fost, probabil, primii oameni din care au putut să se îndeletnicească cu creșterea
animalelor și cultivarea pământului. Nu după mult timp, aceștia

împreună cu alte neamuri, s-au extins de-a lungul Munților Zagros, ajungând în Iranul central,
unde au întemeiat primele centre de civilizație din țară. Numele mai vechi al Iranului, Persia,
se trage de la numele provinciei Fars sau Pars, care deținea o poziție dominantă în vremea în
care grecii, care au numit-o Persis, au încercat să cucerească ținutul. În prezent, vechea
denumire nu mai este folosită decât de englezi. Acest lucru nu este de mirare, deoarece de fapt
„Persia” este, în raport cu Iranul, ceea ce este „Anglia” în cadrul „Regatului Unit”. Însă există
o legătură mult mai importantă între civilizația europeană și denumirea „Iran”, deoarece din
punct de vedere etimologic acest cuvânt este înrudit cu „arian” și, de-a lungul istoriei, a fost
aplicat, cu intermitențe, atât popoarelor de origine indo-europeană, deci ariană, care trăiau în
Podișul Iranului, cât și Podișului însuși.

Darius I