Schema lecţiei

Mărimi scalare şi mărimi vectoriale

Clasa a 7-a

1. Mărimi scalare.
2. Mărimi vectoriale.
3. Forţa – mărime vectorială.
4. Reprezentarea mărimi lor vectoriale.
5. Aplicaţii.
1. Completează tabelul de mai jos:

Mărimea fizică Simbolul m.f. Valoare numerică U.m. în S.I. (simbol)

lungimea l 10
t s
17 m​3
temperatura T
masa kg
ρ 7800
Se obs. că oricare dintre cele 6 m.f. din tabel sunt caracterizate în întregime de ​valoare numerică + u.m.
Astfel de mărimi se numesc​ mărimi scalare.

Mărimile scalare sunt mărimi complet caracterizate de valoare numerică + u.m.

2. Fie afirmaţiile:
A. ’’Două autocare se deplasează pe aceeaşi şosea cu vitezele v​1​= v2​ ​ = 81 km/h, între Adjud şi Mărăşeşti.’’,
şi
B. ’’Două tractoare trag cu forţele F​1​ = F​2​ = 5 kN, de un buştean greu: primul în lungul buşteanului, cel de-al
doilea perpendicular pe buştean.’’

Este completă prima afirmaţie ? Putem preciza în totalitate cele două mişcări ? Sunt ele identice sau
sunt totuşi diferite ?
Cele două tractoare produc aceleaşi efecte asupra buşteanului ? Dacă nu, prin ce diferă ele ?

Concluzie: m.f. precum ​viteza​ şi ​forţa NU​ pot fi complet caracterizate doar de​ valoare numerică + u.m.
În astfel de cazuri​ trebuie precizate ​alte două elemente:​ direcţia şi sensul !

Mărimile vectoriale sunt mărimi complet caracterizate de:

● valoare numerică;
● u.m.;
● direcţie şi
● sens.

Valoarea numerică + u.m. = ​MODULul​ m.f. vectoriale, iar

Direcţia + sensul =​ORIENTAREA​ m.f. vectoriale.
Consecinţă: putem defini astfel m ărimile vectoriale:
​Mărimile vectoriale sunt mărimi complet caracterizate de modul şi orientare.
→ →
Notaţie:​ X , ​unde​ X ​reprezintă ​modulul mărimii vectoriale X .
 Exemple: v→ = viteza, ca m.f. vectorială, iar v = 54 km/h reprezintă modulul vitezei v→ .

3. Forţe egale în modul produc efecte diferite dacă acţionează pe direcţii diferite, sau chiar dacă
→
acţionează pe aceeaşi direcţie dar în sensuri opuse. Deci ​forţa este o m.f.vectorială​, având simbolul general F
.
→
Ex.: F , orientată vertical în sus, F = 50 N

Obs.: în cazul unei forţe trebuie precizat şi punctul în care acţionează forţa (sau punctul în care se
transmite acţiunea forţei), pct. numit ​PUNCT DE APLICAŢIE​ sau ORIGINE.

4. O mărime vectorială se reprezintă printr-un ​segment de dreaptă orientat​, numit ​VECTOR​.

Un vector este determinat de urm. elemente:
● Origine (punctul în care acţionează vectorul)
● Direcţie (dată de dreapta suport a vectorului)
● Sens (indicat printr-un vârf de săgeată), şi
● Modul (dat de lungimea segmentului, corelat cu segmentul de etalonare ales)

Etapele reprezentării unui vector

● Se fixează (alege) pct. de aplicaţie.
● Se traseată dreapta suport a vectorului, prin pct. de aplicaţie.
● Se determină lungimea segmentului, cu ajutorul segmentul de etalonare.
● Se indică sensul vectorului, printr-un vârf de săgeată.
● Se notează vectorul.

5. Ex.: v→ , vertical, în sus, v = 20 m/s

R.: deoarece v→ este orientată vertical, în sus, alegem pct. de aplicaţie (notat O) mai jos, pt. a avea unde
desena vectorul; trasăm apoi, prin pct. O, cu linie punctată dr. suport, vertical: alegem un segm. de
etalonare, de ex 1 cm = 10 m/s şi stabilim astfel lungimea vectorului (2 cm); indicăm sensul vectorului cu un
vârf de săgeată şi în final notăm vectorul, cu simbolul v→ , lângă vârf:

→
Temă: reprezintă grafic: a) forţa F , orientată orizontal-dreapta, F = 40 N;
b) viteza v→ , ​orientată orizontal-stg., v = 70 km/h