Anatema dată de sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara granițelor ECUMENISMULUI

Ecumenismul a fost anatemizat de către un sinod canonic ortodox (ROCOR). Întrunirea din

Creta cade sub anatemele acestui sinod care a condamnat „teoria ramificațiilor”. (CMB)

Dintre personalităţile cele mai de seamă care au strălucit în Biserica Ortodoxă Rusă din
Afara Graniţelor (prescurtat în engleză ROCOR – Russian Orthodox Church Outside Russia
sau ROCA – Russian Orthodox Church Abroad) mai cunoscuţi nouă sunt:

părintele Mihail Pomazanski, strălucit teolog, arhiepiscopul  Averchie de Jordanville, episcop

cu viaţa sfântă părintele Serafim Rose, strălucit misionar şi învăţător, cunoscut prin cărţile sale
editate şi în ţara noastră,

Sfântul Ioan Maximovici, a cărui viaţă de sfinţenie a făcut înconjurul lumii,

Mitropolit Filaret, autorul acelor Epistolii Întristate – cunoscute în lumea ortodoxă, dar din păcate
foarte puţin cunoscute la noi – întâistătătorul în vremea căruia s-a pronunţat anatema asupra
ereziei ecumenismului şi ale cărui moaşte au fost descoperite nestricate în 1998.

Într-un interviu acordat ziarului atenian “Orthodoxos Typos” (1972, nr. 170), Patriarhul Alexandriei,
Nicolae VI (1968-1986) s-a pronunțat foarte categoric împotriva mișcarii ecumenice: “Eu condamn
ecumenismul și îl consider nu doar o erezie, ci o pan-erezie – un cuib al tuturor ereziilor și
relelor credințe. Cunoaștem bine forțele anticreștine care dirijează din culise ecumenismul… 

Ecumenismul este îndreptat împotriva Ortodoxiei. El reprezintă astăzi cel mai mare pericol,
deopotrivă cu necredința epocii noastre, divinizând afecțiunile și plăcerile materiale”. În timp ce
toate Bisericile Ortodoxe locale participă la acțiunile CMB, apărătorii fermi ai Ortodoxiei sunt
încurajați în zelul lor de aceste cuvinte pline de bărbăție ale ierarhului din Alexandria: “Salut și
binecuvântez pe toți clericii și mirenii care luptă împotriva ecumenismului!”. Patriarhul a
adresat de asemenea Sfântului Sinod al Bisericii din Elada apelul de a ieși din CMB.

“În ciuda tuturor cuvintelor și asigurărilor scrise, “dialogul dragostei” nu este sincer. Noi nu credem
într-o “dragoste” ce se demonstrează în culise. Căci dacă e să luăm în seamă închiderea
locașurilor ortodoxe în Cehoslovacia, în Polonia și alte acțiuni, vom vedea că așa-numitul “dialog
al dragostei” nu este decât o cursă pentru ortodocși. Fiul rătăcit n-ar trebui să vorbească de
iubire, ci doar de pocăință”.

Anatema data ecumenismului

Mult mai consecvent acționează Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei[1], care in
august 1983, imediat după Adunarea de la Vancouver, a predat anatemei ecumenismul.

“Anatema – Celor ce atacă Biserica lui Hristos învățând că Biserica Sa este împărțită în

aşa-zise ”ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există
în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate ”ramurile” – sectele, denominaţiunile şi
chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele
Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru
mântuire; prin urmare, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai-
nainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub
pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA!

În cadrul acestui Sinod, mitropolitul Filaret a condamnat explicit și întâlnirile Cmb, ca fiind

manifestarea cea mai recentă și mai extremă a ecumenismului: “în decizia sa din 28 iulie/ 10
august 1983, sinodul nostru a explicat că Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei (ROCOR)
nu participă la Consiliul Mondial al Bisericilor atâta vreme cât acesta din urmă încearcă să-i
prezinte pe cei adunați acolo, reprezentanți ai religiilor diferite, ca având un fel de unitate
de credință. Această poziție este în realitate o minciună, de vreme ce ei, membri ai
diferitelor confesiuni și secte nu au renunțat la motivele de dezacord a unora cu ceilalți, cu
atât mai puțin cu Biserica Ortodoxă, în ce privește dogmele și atitudinile fundamentale. În
numele unor formule de unificare, aceste diferențe de opinii nu sunt înlăturate, ci sunt puse
deoparte. În locul adevărului nezdruncinat de credință, ei încearcă să considere doar
părerile, ca nefiind obligatorii pentru nimeni. Ca răspuns la mărturisirea unei singure
credințe, ei spun împreună cu Pilat: ‘ce este Adevărul?’ Iar ortodocșii membri ai mișcării
ecumenice merită din ce în ce mai mult mustrarea îngerului Bisericii din Laodiceea ‘Ştiu
faptele tale; că nu ești nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!’ (Apocalipsa
3:15). O manifestare clară a acestei uniri mincinoase a fost slujirea așa-numitei liturghii de
la Lima…”

Textul anatemei, deși succint, este destul de clar, așa încât nu are nevoie de comentarii. Este,
până acum, unica anatema pronunțată la nivel oficial împotriva ereziei ecumeniste contemporane!

Biserica Ortodoxa a rămas neînvinsă și neatinsă în fața furtunilor vremii, fie și că „turma mica” (Lc.
12, 32), dar care a lucrat peste tot ca o drojdie buna (Lc. 13, 21). Ea există și azi și va exista și în
timpurile venirii Antihristului, întărită nevăzut de Hristos Mântuitorul (Mt. 28,20). În ea au fost
mântuiți, se mântuiesc și vor fi mântuiți, până la sfârșitul lumii, toți fiii lui Dumnezeu credincioși lui
Hristos, luminând în mucenicie tăcută și tăinuită pentru adevărul lui Hristos și dreptatea lui
Dumnezeu!

Acești cu adevărat dreptcredincioși fii ai lui Dumnezeu nu se cred deloc fără de prihană. Ei își simt
adânc vina în fața lui Domnului, se roagă mereu pentru iertarea păcatelor şi se călăuzesc după
părerea binecuvântata, pe care o exprima Sfântul Teofan Zăvorâtul in scrisorile adresate fiilor săi
duhovnicești, dornici de mântuire:

Adevărul lui Dumnezeu nu poate fi strâmbat. El nu este al nostru, ci ne-a fost dat. Datoria noastră
este sa-l mărturisim şi sa-l aducem tuturor curat, așa cum a ajuns la noi din gura lui Dumnezeu.
De trăit, trăim rău; cel puțin Adevărul lui Dumnezeu sa-l propovăduim fără amestec străin, si tot ar
fi bine!

În același spirit se pronunța si marele apărător al Ortodoxiei, Sfântul Marcu Mitropolitul Efesului:

Vom mărturisi pana la ultima suflare, cu toată cutezanța, acea bună chezășie a Sfinților Părinți –
Credința mărturisitoare pe care o cunoaștem din copilărie, căreia la început i-am dat glas si cu
care, la sfârșit, vom pleca de aici, luând cu noi… cel puțin Ortodoxia!

(fragment din ORTODOXIA SI ECUMENISMUL, de Arhimandrit Serafim Alexeev, Arhimandrit

Serghie Jazadjiev)

TALMACIREA ANATEMEI data de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara
Rusiei[1], 1983, iscălită de toți episcopii, spre a fi mereu adăugată la sfârșitul anatemelor
înșirate în “Credința Ortodoxiei”, prăznuita in prima Duminica a Postului Mare, Duminica
Ortodoxiei

… Biserica Ortodoxă Rusă de peste hotare, condusă în acest moment de mitropolitul Filaret, se
mărturisește ca fiind o parte de nedespărțit a Bisericii istorice a Rusiei. Ca Biserica Locala are
dreptul să-şi țină soboarele obișnuite si sa dea hotărâri ce sunt obligatorii în totalitate pentru toți fii
ei împrăștiați în întreaga lume. Timpul va arata dacă celelalte Biserici Locale vor accepta
hotărârea noastră privind Ecumenismul, chiar dacă la vremea lor, hotărârile celor zece Sinoade
Locale au fost acceptate de către toți, şi au fost înscrise in “Cartea Canoanelor Sfinților Apostoli,
ale Sfintelor Sinoade Ecumenice şi Locale şi ale Sfinților Părinți” a Bisericii Sobornicești… Cat
privește Ecumenismul, fiecare Biserică Locală a avut timp suficient în decursul ultimei sute de ani
pentru a-l studia, şi dacă o anume Biserică Locală își bazează învățăturile şi viața pe canoanele
Sfinților Apostoli, pe canoanele tuturor Sinoadelor Ortodoxe, atunci nu poate decât să recunoască
faptul că Ecumenismul s-a format într-una din ereziile care au existat din totdeauna, atât în trecut
cât şi în prezent, şi numește aceasta unitate o biserică. O astfel de manifestare este deja pe
deplin a Antihristului.

Astfel, dând Anatema, ne-am protejat turma de aceasta ispita apocaliptica, şi în mod neintenționat
am ridicat o întrebare profunda conștiinței tuturor Bisericilor Locale, pe care trebuie mai devreme
sau mai târziu să o soluționeze intr-un fel sau altul. Viitoarea lor soarta duhovniceasca va depinde
de răspunsul la aceasta întrebare. De jure [de drept] Anatema care a fost data de noi are un
caracter strict local al Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare, dar de facto [de fapt] are o
semnificație istorica imensa, pe plan universal, istoric si ecleziastic, exact fiindcă
Ecumenismul este o erezie de scara mondiala. Această poziție a Bisericii Ortodoxe Ruse de
peste hotare este vădit conștiința tuturor ortodocșilor. Pentru noi, este o cruce grea pusa asupra
noastră de Domnul. Dar nu mai putem păstra tăcerea, căci tăcerea în continuare ar echivala
cu o trădări a adevărului, de care trădări să ne izbăvească Domnul pe noi toți.
 Arhiepiscop Vitalie de Montreal

_________
[1]Pe 2 iunie 2005, a fost anunțat simultan pe siturile oficiale ale BORR(Biserica Ortodoxa din
afara Rusiei) și ale Patriarhiei Moscovei că discuțiile pentru reapropiere a dus la reluarea
completă a relațiilor dintre cele două Biserici, Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei urmând să i
se acorde statutul de autonomie asa cum este consemnta pe wikipedia. BORR este în comuniune
liturgica cu toate bisericile ortodoxe, în virtutea faptului că din mai 2007 este în comuniune cu
Biserica Ortodoxa Rusa. Prin urmare acestia revenind sub ascultare si comuniune cu Patriarhia
Moscove.