Capitolul II

Principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Definiţii
Secţiunea 1
Principii
Articolul 4

Prevederile prezentei legi se bazează pe următoarele principii:

1. maximizarea gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor;
2. acordarea unei şanse debitorilor de redresare eficientă şi efectivă a afacerii, fie prin
intermediul procedurilor de prevenire a insolvenţei, fie prin procedura de reorganizare
judiciară;
3. asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare
şi derulare a procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o manieră obiectivă şi
imparţială, cu un minim de costuri;
4. asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelaşi rang;
5. asigurarea unui grad ridicat de transparenţă şi previzibilitate în procedură;
6. recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate
a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile;
7. limitarea riscului de credit şi a riscului sistemic asociat tranzacţiilor cu instrumente
financiare derivate prin recunoaşterea compensării cu exigibilitate imediată în cazul
insolvenţei sau al unei proceduri de prevenire a insolvenţei unui cocontractant, având ca
efect reducerea riscului de credit la o sumă netă datorată între părţi sau chiar la zero
atunci când, pentru acoperirea expunerii nete, au fost transferate garanţii financiare;
8. asigurarea accesului la surse de finanţare în procedurile de prevenire a insolvenţei,
în perioada de observaţie şi de reorganizare, cu crearea unui regim adecvat pentru
protejarea acestor creanţe;
9. fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe criterii clare, cu
asigurarea unuitratament egal între creditorii de acelaşi rang, a recunoaşterii priorităţilor
comparative şi a acceptării unei decizii a majorităţii, urmând să se ofere celorlalţi
creditori plăţi egale sau mai mari decât ar primi în faliment;
10. favorizarea, în procedurile de prevenire a insolvenţei, a negocierii/renegocierii
amiabile a creanţelor şi a încheierii unui concordat preventiv;
11. valorificarea în timp util şi într-o manieră cât mai eficientă a activelor;
12. în cazul grupului de societăţi, coordonarea procedurilor de insolvenţă, în scopul
abordării integrate a acestora;
13. administrarea procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă de către
practicieni în insolvenţă şi desfăşurarea acestora sub controlul instanţei de judecată
 Secţiunea a 2-a
Definiţii

Activităţi curente reprezintă acele activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii şi
operaţiuni financiare, propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie şi în perioada de
reorganizare, în cursul normal al activităţii sale, cum ar fi:
a) continuarea activităţilor contractate şi încheierea de noi contracte, conform obiectului de
activitate;
b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora;
c) asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente;

Creanţe bugetare reprezintă creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte
venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora. Îşi păstrează această natură şi creanţele
bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor
deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită

Creanțe defavorizate care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt acele creanţe care sunt
însoţite de un privilegiu şi /sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii,
potrivit , şi/sau de unart. 2.347 din Codul civil drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul
debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele
beneficiare ale cauzelor de preferinţă. În cazul în care debitorul este terţ garant, creditorul care
beneficiază de o cauză de preferinţă va exercita drepturile corelative numai în ceea ce priveşte
bunul sau dreptul respectiv. Aceste cauze de preferinţă au înţelesul dat lor de , dacă prin
legeCodul civil specială nu se prevede altfel;

Concordat preventiv este un contract încheiat între debitorul în dificultate financiară, pe de o

parte, şi creditorii care deţin cel puţin 75% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate, pe
de altă parte, omologat de judecătorul-sindic, contract prin care debitorul propune un plan de
redresare şi de realizare a creanţelor acestor creditori, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile
debitorului de depăşire a dificultăţii în care se află

Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa
fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, astfel:
a) insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a
plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;
b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă
datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei
Procedura falimentului este procedura de insolvenţă, concursuală, colectivă şi egalitară, care se
aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, urmată de
radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat

Reorganizare judiciară este procedura ce se aplică debitorului în insolvenţă, persoană juridică, în

vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor. Procedura de
reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea şi respectarea unui
plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau separat:
a) restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;
b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
c) restrângerea activităţii prin lichidarea parţială sau totală a activului din averea debitorului;

Articolul 64
Principalele atribuţii ale lichidatorului judiciar, în cadrul prezentului capitol, sunt:
a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu
situaţia defapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la
insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor
angajării răspunderii acestora în condiţiile prevederilor , într-un termen stabilit de judecătorul-
sindic, dar care nu va putea depăşiart. 169-173 40 de zile de la desemnarea lichidatorului
judiciar, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;
b) conducerea activităţii debitorului;
c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor şi operaţiunilor frauduloase încheiate de debitor
în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor
operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor cauze de preferinţă, susceptibile a
prejudicia drepturile creditorilor;
d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru
conservarea lor;
e) denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, notificarea
creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor, precum şi întocmirea tabelelor
de creanţe;
g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de
sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor, formularea
şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând
angaja avocaţi;
h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, potrivit prevederilor prezentei legi;
j) sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de
datorii, descărcarea fideijusorilor, renunţarea la garanţii reale;
k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

În cazul falimentului entităţilor prevăzute la privind redresarea şiart. 1 alin. (1) lit. a)-d) din
Legea nr. 312/2015 rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi pentru
modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar, cu excepţia instituţiilor de
credit, CREANŢELE SE PLĂTESC ÎN URMĂTOAREA ORDINE:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu,
inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea
debitorului, pentru continuarea activităţii, precum şi pentru plata remuneraţiilor persoanelor
angajate potrivit prevederilor , , 63 şiart. 57 alin. (2) art. 61 73, sub rezerva celor prevăzute la
;art. 140 alin. (6)
2. creanţele provenind din finanţări acordate potrivit ;art. 87 alin. (4)
3. creanţele izvorâte din raporturi de muncă;
4. creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii, cele
datorate cocontractanţilor potrivit prevederilor şi cele datorate terţilor dobânditori de bună-
credinţă sauart. 123 alin. (4) subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori
contravaloarea acestora potrivit prevederilor art. , respectiv ale ;120 alin. (2) art. 121 alin. (1)
5. creanţele bugetare;
6. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din
livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, creanţele corespunzătoare ,art.
123 alin. (11) lit. b) inclusiv obligaţiunile;
7. alte creanţe chirografare, în măsura în care nu se încadrează la ;pct. 8-12
 CATEGORIILE DE PERSOANE CARE APLICĂ REGLEMENTĂRILE CONTABILE PRIVIND
CONTABILITATEA ÎN PARTIDĂ DUBLĂ
1. persoanele fizice și asocierile fără personalitate juridică, ale căror venituri sunt supuse impozitului pe
venit în conformitate cu prevederile Codului fiscal al căror venit net anual este determinat în sistem real,
pe baza datelor din contabilitate, și este obținut din următoarele surse:

a) activități independente;

b) cedarea folosinței bunurilor, inclusiv închirierea de imobile/apartamente/camere, de către persoane

fizice care desfășoară activități producătoare de venit și al căror venit net anual este determinat în
sistem real, potrivit Codului fiscal;

c) activități agricole, silvicultură și piscicultură.

Persoanele care desfășoară activități independente și care au obligația ținerii contabilității sunt
persoanele care obțin venituri din:

a) activități economice (persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale);

b) profesii libere (medici, avocați, notari, auditori financiari, consultanți fiscali, experți contabili,
arhitecți și alte profesii reglementate);

c) drepturi de proprietate intelectuală (în condițiile în care optează pentru determinarea venitului net
în sistem real);

2. persoanele sau entitățile care, prin actul normativ de înființare, prin legi speciale sau prin alte acte
normative, au obligația ținerii contabilității în partidă simplă, cu excepția persoanelor juridice fără scop
patrimonial.

II. CATEGORII DE PERSOANE CARE APLICĂ REGLEMENTĂRILE CONTABILE PRIVIND CONTABILITATEA ÎN

PARTIDĂ DUBLĂ

Următoarele categorii de persoane au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să

întocmească situații financiare anuale, potrivit reglementărilor contabile aplicabile:

a) societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de

cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice;

b) asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial;

c) subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor de la literele
(a) și (b), cu sediul în România, precum și subunitățile fără personalitate juridică din România care
aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate.
 REGISTRELE OBLIGATORII DE ÎNTOCMMIT PRIVIND REGISTRELE CONTABILE ÎN PARTIDĂ DUBLĂ

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: ¬

Registrul-jurnal - este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează cronologic toate

operațiunile economico-financiare efectuate de entitate. ¬

Registrul-inventar - este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează elementele de natura

activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, grupate în funcție de natura lor, inventariate de entitate,
potrivit legii.

Cartea mare - este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar și sistematic, prin
regruparea conturilor, mișcarea și existența tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii, la un moment dat. Acesta este un document contabil de sinteză și sistematizare și
conține simbolul contului și al conturilor corespondente (debitoare sau creditoare), rulajul debitor și
creditor, precum și soldul contului. Registrul Cartea mare poate conține câte o filă pentru fiecare cont
sintetic utilizat de entitate. Acest registru stă la baza întocmirii balanței de verificare. Registrul Cartea
mare poate fi înlocuit cu Fișa de cont pentru operațiuni diverse.

1 Păstrarea și arhivarea registrelor contabile și a documentelor

justificative
Registrele de contabilitate obligatorii și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în
contabilitate se păstrează în arhivă timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar
în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.

Prin excepţie, se pot stabili, în mod justificat, prin ordin al ministrului finanţelor publice, registrele de
contabilitate și documentele justificative care se păstrează timp de 5 ani.

În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a documentelor financiar-contabile se vor lua măsuri de
reconstituire a acestora, potrivit reglementărilor emise în acest sens, în termen de maximum 30 de zile
de la constatare, iar în caz de forță majoră, în termen de 90 de zile de la constatarea încetării acesteia.

NORME GENERALE DE ÎNTOCMIRE ȘI UTILIZARE A DOCUMENTELOR FINANCIAR-CONTABILE

de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile A. Aspecte generale 1. Persoanele prevăzute

la art. 1 alin. (1) - (4) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare (denumite în continuare entităţi), consemnează operaţiunile economico-financiare, în
momentul efectuării lor, în documente justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate (în
jurnale, fişe şi alte documente contabile, după caz). 2. Documentele justificative trebuie să cuprindă
următoarele elemente principale: - denumirea documentului; - denumirea/numele şi prenumele şi,
după caz, sediul persoanei juridice/adresa persoanei fizice care întocmeşte documentul; - numărul
documentului şi data întocmirii acestuia; - menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii
economico-financiare (când este cazul); - conţinutul operaţiunii economico-financiare şi, atunci când
este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia; - datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii
economico-financiare efectuate, după caz; - numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor
care răspund de efectuarea operaţiunii economico-financiare. 3. În cuprinsul oricărui document emis de
către o entitate trebuie să se menţioneze şi elementele prevăzute de legislaţia în domeniu, respectiv
forma juridică, codul de identificare fiscală şi capitalul social, după caz. 4. Documentele care stau la baza
înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care
furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare. 5. Documentele justificative care
stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat
şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate. 6. Documentele justificative provenite
din tranzacţii/operaţiuni de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice, pe bază de borderou de
achiziţie/carnet de comercializare, pot fi înregistrate în contabilitate numai în cazul în care se face
dovada intrării în gestiune a bunurilor respective.

MAJORAREA ȘI REDUCEREA CAPITALULUI SOCIAL LEGEA 31/1999

REDUCERE
(1) Potrivit dispoziţiilor art. 202 alin. (1) din L.S.C., capitalul social poate fi redus prin:

a) micşorarea numărului de acţiuni sau de părţi sociale;

b) reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a valorii părţilor sociale;

c) dobândirea propriilor acţiuni de către societate, urmată de anularea lor, în condiţiile prevăzute la art.
104 din L.S.C.

(2) Dacă reducerea nu este motivată de pierderi, capitalul social mai poate fi redus prin [art. 202
alin. (2) din L.S.C.]:

a) scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate;

b) restituirea către acţionari a unei cote-părţi din aporturi, proporţională cu reducerea capitalului social
şi calculată în mod egal pentru fiecare acţiune sau parte socială;

c) alte procedee prevăzute de lege.

(3) Înscrierea menţiunii privind reducerea capitalului social se face în doua etape:

a) în prima etapa se depune hotărârea adunării generale a asociaţilor/acţionarilor, în vederea

publicării acesteia în Monitorul Oficial al României;

b) în a doua etapa se solicita înscrierea menţiunii în registrul comerţului, în care scop se verifica
existenta actelor prevăzute la art. 59 alin. (3) lit. b) şi c), precum şi a bilanţului contabil; la societăţile pe
acţiuni şi în comandită pe acţiuni se mai prezintă raportul administratorilor şi cel al cenzorilor.

(4) Reducerea capitalului social va putea fi făcuta numai după trecerea a doua luni de la data la
care hotărârea adunării generale a fost publicată în Monitorul Oficial al României [art. 203 alin. (1) din
L.S. C.]. Ca atare, înscrierea menţiunii în registrul comerţului se face după cum urmează:
 a) la expirarea termenului de doua luni de la data publicării hotărârii adunării generale în
Monitorul Oficial al României, în cazul în care, înlăuntrul acestui termen, nu s-a făcut opoziţie;

b) la data la care hotărârea judecătorească de soluţionare a opoziţiei a rămas definitiva şi

irevocabilă.

MAJORARE CAPITAL
Potrivit art. 205 din L.S.C. căile de majorare a capitalului social pot fi grupate în următoarele categorii:

a) majorarea capitalului social prin noi aporturi în numerar si/sau în natura, în caz în care dovada
efectuării vărsămintelor si/sau a proprietăţii aporturilor în natura se face cu actele care se cer la
formarea capitalului social iniţial;

b) majorarea capitalului social prin încorporarea rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune,
precum şi a diferenţelor favorabile din reevaluarea patrimoniului social, situaţie în care se va verifica
existenta actelor prevăzute la art. 59 alin. (3), precum şi a bilanţului contabil. In cazul societăţilor pe
acţiuni şi în comandită pe acţiuni se mai prezintă raportul administratorilor şi cel al cenzorilor;

c) majorarea capitalului social prin compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu
acţiuni ale acesteia, inclusiv a obligaţiunilor în acţiuni, situaţie în care se verifica existenta actelor
prevăzute la art. 59 alin. (3) şi raportul de expertiza contabila.

(3) In situaţia în care majorarea capitalului social implica o concentrare economică, definiţia ca atare de
Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările ulterioare, se va prezenta şi autorizarea prealabilă a
Consiliului Concurentei.
 PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCEDURILOR DE PREVENIRE A INSOLVENȚEI ȘI DE
INSOLVENȚĂ

Articolul 4 Prevederile prezentei legi se bazează pe următoarele principii:

1. maximizarea gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor;
2. acordarea unei şanse debitorilor de redresare eficientă şi efectivă a afacerii, fie prin
intermediul procedurilor de prevenire a insolvenţei, fie prin procedura de reorganizare
judiciară;
3. asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi
derulare a procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o manieră obiectivă şi imparţială, cu un
minim de costuri;
4. asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelaşi rang;
5. asigurarea unui grad ridicat de transparenţă şi previzibilitate în procedură;
6. recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a
creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile;
7. limitarea riscului de credit şi a riscului sistemic asociat tranzacţiilor cu instrumente financiare
derivate prin recunoaşterea compensării cu exigibilitate imediată în cazul insolvenţei sau al unei
proceduri de prevenire a insolvenţei unui cocontractant, având ca efect reducerea riscului de credit la
o sumă netă datorată între părţi sau chiar la zero atunci când, pentru acoperirea expunerii nete, au fost
transferate garanţii financiare;

8. asigurarea accesului la surse de finanţare în procedurile de prevenire a insolvenţei, în perioada de

observaţie şi de reorganizare, cu crearea unui regim adecvat pentru protejarea acestor creanţe;

9. fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe criterii clare, cu asigurarea unui
tratament egal între creditorii de acelaşi rang, a recunoaşterii priorităţilor comparative şi a acceptării
unei decizii a majorităţii, urmând să se ofere celorlalţi creditori plăţi egale sau mai mari decât ar primi în
faliment;

10. favorizarea, în procedurile de prevenire a insolvenţei, a negocierii/renegocierii amiabile a creanţelor

şi a încheierii unui concordat preventiv;

11. valorificarea în timp util şi într-o manieră cât mai eficientă a activelor;

12. în cazul grupului de societăţi, coordonarea procedurilor de insolvenţă, în scopul abordării integrate a
acestora;

13. administrarea procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă de către practicieni în

insolvenţă şi desfăşurarea acestora sub controlul instanţei de judecată.
 CAPITOLU II Articolul 5 DEFINIȚII

ACTIVITĂŢI CURENTE = reprezintă acele activităţi de producţie, comerţ sau prestări de

servicii şi operaţiuni financiare, propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie şi în
perioada de reorganizare, în cursul normal al activităţii sale, cum ar fi: a) continuarea
activităţilor contractate şi încheierea de noi contracte, conform obiectului de activitate; b)
efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora; c) asigurarea finanţării capitalului
de lucru în limite curente;

CREANŢE BUGETARE = reprezintă creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi

alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora. Îşi păstrează această natură şi creanţele
bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor
deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită;

CATEGORIA DE CREANŢE DEFAVORIZATE este considerată a fi categoria de creanţe

pentru care planul de reorganizare prevede cel puţin una dintre modificările următoare pentru
creanţele categoriei respective: a) o reducere a cuantumului creanţei şi/sau a accesoriilor
acesteia la care creditorul este îndreptăţit potrivit prezentei legi; Pagina 4 din 103 b) o reducere
a garanţiilor ori reeşalonarea plăţilor în defavoarea creditorului, fără acordul expres al acestuia;

CONCORDAT PREVENTIV este un contract încheiat între debitorul în dificultate financiară,

pe de o parte, şi creditorii care deţin cel puţin 75% din valoarea creanţelor acceptate şi
necontestate, pe de altă parte, omologat de judecătorul-sindic, contract prin care debitorul
propune un plan de redresare şi de realizare a creanţelor acestor creditori, iar creditorii acceptă
să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii în care se află;

INSOLVENŢA este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin

insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile,
astfel: a) insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă,
nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă; b) insolvenţa este iminentă
atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate,
cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;
PROCEDURA FALIMENTULUI este procedura de insolvenţă, concursuală, colectivă şi
egalitară, care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea
pasivului, urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat;

REORGANIZARE JUDICIARĂ este procedura ce se aplică debitorului în insolvenţă, persoană

juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor.
Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea şi
respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, nelimitativ,
împreună sau separat: a) restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului; b)
restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social; c) restrângerea activităţii
prin lichidarea parţială sau totală a activului din averea debitorului;

ARTICOLUL 64 – PRINCIPALELE ATRIBUȚII ALE LICHIDATORULUI JUDICIAR ATUNCI CÂND SE

DISPUNE TRECEREA LA FALIMENT A UNEI SOCIETĂȚI

Principalele atribuţii ale lichidatorului judiciar, în cadrul prezentului capitol, sunt:

a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia
de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă,
cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii
acestora în condiţiile prevederilor art. 169-173, într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu
va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea lichidatorului judiciar, dacă un raport cu acest obiect nu
fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;

b) conducerea activităţii debitorului;

c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor şi operaţiunilor frauduloase încheiate de debitor în

dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni
comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor cauze de preferinţă, susceptibile a prejudicia
drepturile creditorilor;

d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea

lor;

e) denunţarea unor contracte încheiate de debitor;

f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, notificarea
creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor, precum şi întocmirea tabelelor de
creanţe;
g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume
de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor, formularea şi susţinerea
acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;

h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;

i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, potrivit prevederilor prezentei legi;

j) sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii,

descărcarea fideijusorilor, renunţarea la garanţii reale;

k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;

l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

Articolul 161 – Ordinea în care se plătesc creanțelee în cazul falimentului

Creanţele se plătesc, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu,
inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului,
pentru continuarea activităţii, precum şi pentru plata remuneraţiilor persoanelor angajate potrivit
prevederilor art. 57 alin. (2), art. 61, 63 şi 73, sub rezerva celor prevăzute la art. 140 alin. (6);

2. creanţele provenind din finanţări acordate potrivit art. 87 alin. (4);

3. creanţele izvorâte din raporturi de muncă;

4. creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii, cele
datorate cocontractanţilor potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) şi cele datorate terţilor dobânditori de
bună-credinţă sau subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori contravaloarea
acestora potrivit prevederilor art. 120 alin. (2), respectiv ale art. 121 alin. (1);

5. creanţele bugetare;

6. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de
întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de
existenţă;

7. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului

şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

8. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate

din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, creanţele corespunzătoare art. 123
alin. (11) lit. b), inclusiv obligaţiunile;

9. alte creanţe chirografare;

10. creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:

 a) creanţele născute în patrimoniul terţilor dobânditori de rea-credinţă ai bunurilor
debitorului în temeiul art. 120 alin. (2), cele cuvenite subdobânditorilor de rea-credinţă în condiţiile art.
121 alin. (1), precum şi creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar
deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a
asociaţilor ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;

b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.

DIFERENȚA DINTRE PROCEDURA DE REORGANIZAREA JUDICIARĂ DE PROCEDURA DE

FALIMENT

Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea şi

respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau
separat:

a) restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;

b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;

c) restrângerea activităţii prin lichidarea parţială sau totală a activului din averea debitorului;
 PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCEDURILOR DE PREVENIRE A INSOLVENȚEI ȘI DE
INSOLVENȚĂ

Articolul 4 Prevederile prezentei legi se bazează pe următoarele principii:

1. maximizarea gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor;
2. acordarea unei şanse debitorilor de redresare eficientă şi efectivă a afacerii, fie prin
intermediul procedurilor de prevenire a insolvenţei, fie prin procedura de reorganizare
judiciară;
3. asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi
derulare a procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o manieră obiectivă şi imparţială, cu un
minim de costuri;
4. asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelaşi rang;
5. asigurarea unui grad ridicat de transparenţă şi previzibilitate în procedură;
6. recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a
creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile;
7. limitarea riscului de credit şi a riscului sistemic asociat tranzacţiilor cu instrumente financiare
derivate prin recunoaşterea compensării cu exigibilitate imediată în cazul insolvenţei sau al unei
proceduri de prevenire a insolvenţei unui cocontractant, având ca efect reducerea riscului de credit la
o sumă netă datorată între părţi sau chiar la zero atunci când, pentru acoperirea expunerii nete, au fost
transferate garanţii financiare;

8. asigurarea accesului la surse de finanţare în procedurile de prevenire a insolvenţei, în perioada de

observaţie şi de reorganizare, cu crearea unui regim adecvat pentru protejarea acestor creanţe;

9. fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe criterii clare, cu asigurarea unui
tratament egal între creditorii de acelaşi rang, a recunoaşterii priorităţilor comparative şi a acceptării
unei decizii a majorităţii, urmând să se ofere celorlalţi creditori plăţi egale sau mai mari decât ar primi în
faliment;

10. favorizarea, în procedurile de prevenire a insolvenţei, a negocierii/renegocierii amiabile a creanţelor

şi a încheierii unui concordat preventiv;

11. valorificarea în timp util şi într-o manieră cât mai eficientă a activelor;

12. în cazul grupului de societăţi, coordonarea procedurilor de insolvenţă, în scopul abordării integrate a
acestora;

13. administrarea procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă de către practicieni în

insolvenţă şi desfăşurarea acestora sub controlul instanţei de judecată.
 CAPITOLU II Articolul 5 DEFINIȚII

ACTIVITĂŢI CURENTE = reprezintă acele activităţi de producţie, comerţ sau prestări de

servicii şi operaţiuni financiare, propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie şi în
perioada de reorganizare, în cursul normal al activităţii sale, cum ar fi: a) continuarea
activităţilor contractate şi încheierea de noi contracte, conform obiectului de activitate; b)
efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora; c) asigurarea finanţării capitalului
de lucru în limite curente;

CREANŢE BUGETARE = reprezintă creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi

alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora. Îşi păstrează această natură şi creanţele
bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor
deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită;

CATEGORIA DE CREANŢE DEFAVORIZATE este considerată a fi categoria de creanţe

pentru care planul de reorganizare prevede cel puţin una dintre modificările următoare pentru
creanţele categoriei respective: a) o reducere a cuantumului creanţei şi/sau a accesoriilor
acesteia la care creditorul este îndreptăţit potrivit prezentei legi; Pagina 4 din 103 b) o reducere
a garanţiilor ori reeşalonarea plăţilor în defavoarea creditorului, fără acordul expres al acestuia;

CONCORDAT PREVENTIV este un contract încheiat între debitorul în dificultate financiară,

pe de o parte, şi creditorii care deţin cel puţin 75% din valoarea creanţelor acceptate şi
necontestate, pe de altă parte, omologat de judecătorul-sindic, contract prin care debitorul
propune un plan de redresare şi de realizare a creanţelor acestor creditori, iar creditorii acceptă
să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii în care se află;

INSOLVENŢA este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin

insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile,
astfel: a) insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă,
nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă; b) insolvenţa este iminentă
atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate,
cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;
PROCEDURA FALIMENTULUI este procedura de insolvenţă, concursuală, colectivă şi
egalitară, care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea
pasivului, urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat;

REORGANIZARE JUDICIARĂ este procedura ce se aplică debitorului în insolvenţă, persoană

juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor.
Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea şi
respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, nelimitativ,
împreună sau separat: a) restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului; b)
restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social; c) restrângerea activităţii
prin lichidarea parţială sau totală a activului din averea debitorului;

ARTICOLUL 64 – PRINCIPALELE ATRIBUȚII ALE LICHIDATORULUI JUDICIAR ATUNCI CÂND SE

DISPUNE TRECEREA LA FALIMENT A UNEI SOCIETĂȚI

Principalele atribuţii ale lichidatorului judiciar, în cadrul prezentului capitol, sunt:

a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia
de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă,
cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii
acestora în condiţiile prevederilor art. 169-173, într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu
va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea lichidatorului judiciar, dacă un raport cu acest obiect nu
fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;

b) conducerea activităţii debitorului;

c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor şi operaţiunilor frauduloase încheiate de debitor în

dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni
comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor cauze de preferinţă, susceptibile a prejudicia
drepturile creditorilor;

d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea

lor;

e) denunţarea unor contracte încheiate de debitor;

f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, notificarea
creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor, precum şi întocmirea tabelelor de
creanţe;
g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume
de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor, formularea şi susţinerea
acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;

h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;

i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, potrivit prevederilor prezentei legi;

j) sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii,

descărcarea fideijusorilor, renunţarea la garanţii reale;

k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;

l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

Articolul 161 – Ordinea în care se plătesc creanțelee în cazul falimentului

Creanţele se plătesc, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu,
inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului,
pentru continuarea activităţii, precum şi pentru plata remuneraţiilor persoanelor angajate potrivit
prevederilor art. 57 alin. (2), art. 61, 63 şi 73, sub rezerva celor prevăzute la art. 140 alin. (6);

2. creanţele provenind din finanţări acordate potrivit art. 87 alin. (4);

3. creanţele izvorâte din raporturi de muncă;

4. creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii, cele
datorate cocontractanţilor potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) şi cele datorate terţilor dobânditori de
bună-credinţă sau subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori contravaloarea
acestora potrivit prevederilor art. 120 alin. (2), respectiv ale art. 121 alin. (1);

5. creanţele bugetare;

6. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de
întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de
existenţă;

7. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului

şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

8. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate

din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, creanţele corespunzătoare art. 123
alin. (11) lit. b), inclusiv obligaţiunile;

9. alte creanţe chirografare;

10. creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:

 a) creanţele născute în patrimoniul terţilor dobânditori de rea-credinţă ai bunurilor
debitorului în temeiul art. 120 alin. (2), cele cuvenite subdobânditorilor de rea-credinţă în condiţiile art.
121 alin. (1), precum şi creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar
deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a
asociaţilor ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;

b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.

 CAPITOLUL II CONTRACTUL DE LEASING
Art 6- 8
ARTICOLUL 6
(1) Contractul de leasing trebuie să cuprindă, pe lângă părţile contractante, cel
puţin următoarele elemente: Pagina 3 din 9
a) clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau
operaţional;
b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi
caracteristicile de identificare a acestuia;
c) valoarea exactă a sumelor ratelor lunare de leasing şi data exactă de plată a
acestora;
La data de 17-12-2009 Litera c) a alin. (1) al art. 6 a fost modificată de articolul
unic din LEGEA nr. 383 din 10 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 870 din 14 decembrie 2009.
d) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
e) clauza privind obligaţia asigurării bunului;
f) valoarea totală a contractului de leasing.
La data de 12-08-2006 Alin. (1) al art. 6 a fost modificat de pct. 8 al art. I din
LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13
iulie 2006.
(2) Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele
prevăzute la alin. (1), următoarele:
a) valoarea de intrare a bunului;
b) valoarea reziduală a bunului convenită de părţi, când este cazul;
c) valoarea avansului;
d) rata de leasing. La data de 12-08-2006 Alin. (2) al art. 6 a fost modificat
de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006.
(3) Părţile pot conveni şi alte clauze.
ARTICOLUL 7
Contractul de leasing se încheie în scris. În cazul încetării contractului de leasing din culpa
utilizatorului sau prin dispariţia totală a bunului prin furt, daună totală, distrugere totală,
definită potrivit legii, survenită înainte de împlinirea unui an de la intrarea în vigoare a
contractului, acesta nu îşi schimbă natura, iar bunul ce face obiectul contractului de leasing este
tratat fiscal şi contabil ca bun, obiect al unui contract de leasing. La data de 12-08-2006 Art. 7 a
fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006.

Articolul 8
(1) Contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării
obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii. La data de 12-08-2006 Art. 8
a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 606 din 13 iulie 2006.

(2) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în situaţia în care locatarul/utilizatorul este consumator.
La data de 19-04-2021 Articolul 8 din Capitolul II a fost completat de Punctul 1, ARTICOLUL UNIC din
LEGEA nr. 83 din 15 aprilie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 401 din 16 aprilie 2021

(3) În sensul prezentei ordonanţe, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de
persoane fizice care are calitatea de utilizator/locatar într-un contract de leasing, şi care acţionează în
scopuri în afara activităţii sale comerciale. Calitatea de consumator care acţionează în scopuri personale
sau familiale se prezumă şi se analizează în raport cu contractul care intră sub incidenţa prezentei
ordonanţe, şi nu cu întreaga activitate a debitorului.

La data de 19-04-2021 Articolul 8 din Capitolul II a fost completat de Punctul 1, ARTICOLUL UNIC din
LEGEA nr. 83 din 15 aprilie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 401 din 16 aprilie 2021.

Articolul 8^1
Contractele de leasing având ca obiect dreptul de utilizare a programelor pentru calculator constituie
titlu executoriu, dacă utilizatorul nu renunţă la dreptul de utilizare, nu procedează la dezinstalarea
programului şi la ştergerea copiilor de siguranţă, precum şi, după caz, la restituirea suporturilor şi
documentaţiei aferente programului pentru calculator, în următoarele situaţii:

a) la sfârşitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opţiunea cumpărării bunului, respectiv
opţiunea dobândirii dreptului definitiv de utilizare a programului pentru calculator sau a prelungirii
contractului;
 b) în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului. La data de 04-12-2004 Art. 8^1 a fost
introdus de pct. 3 al articolului unic din LEGEA nr. 533 din 25 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 1.135 din 1 decembrie 2004.

CAPITOLUL 3 OBLIGAȚIILE PĂRȚILOR ÎN CADRUL UNEI OPERAȚIUNI DE LEASING

Articolul 9
Locatorul/finanţatorul se obligă:

a) să respecte dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri, potrivit intereselor sale;

Pagina 4 din 9

b) să contracteze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/utilizator, în condiţiile expres formulate de

către acesta sau, după caz, să dobândească dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru
calculator;

c) să încheie contract de leasing cu locatarul/utilizatorul şi să transmită acestuia, în temeiul contractului

de leasing, drepturile ce derivă din contract, cu excepţia dreptului de dispoziţie, iar în cazul programelor
pentru calculator, să transmită dreptul de utilizare asupra programelor pentru calculator către
locatar/utilizator, fără a-şi mai putea exercita acest drept pe perioada derulării contractului de leasing;

d) să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi

contractul de leasing, fără a schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile contractuale;

e) să îi garanteze locatarului/utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile în care acesta a

respectat toate clauzele contractuale;

f) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing, dacă prin contractul de leasing
părţile nu au convenit altfel.

La data de 12-08-2006 Art. 9 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006.

Articolul 10
Locatarul/utilizatorul se obligă:

La data de 12-08-2006 Partea introductivă a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287
din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006.

a) să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul şi în condiţiile de livrare agreate cu furnizorul;

La data de 12-08-2006 Litera a) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie
2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006.
b) sa exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure instruirea
personalului desemnat sa îl exploateze; c) să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului
de leasing decât cu acordul finanţatorului; La data de 12-08-2006 Litera

c) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006.

d) să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite,
taxe -, în cuantumul şi la termenele menţionate în contract; La data de 12-08-2006 Litera d) a art. 10 a
fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 606 din 13 iulie 2006.

e) să suporte cheltuielile de întreţinere, precum şi orice alte cheltuieli aferente bunului sau din
contractul de leasing; La data de 12-08-2006 Litera e) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din
LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006.

f) să îşi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare, totalitatea
obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii săi, inclusiv riscul pierderii,
distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu de rata de
leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing;

g) să permită locatorului/finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de exploatare a bunului

care face obiectul contractului de leasing; La data de 12-08-2006 Litera g) a art. 10 a fost modificată de
pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie
2006.

h) să îl informeze pe locator/finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate

venită din partea unui terţ; La data de 12-08-2006 Litera h) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I
din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006.

i) să nu aducă modificări bunului şi să nu schimbe locul declarat în contract fără acordul

locatorului/finanţatorului. La data de 12-08-2006 Litera i) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I
din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006.

j) sa restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing.

Articolul 11
În cadrul operaţiunilor de leasing drepturile şi obligaţiile părţilor vor fi stipulate în contract şi nu vor fi
limitate la prevederile art. 9 şi 10.

Articolul 12
În temeiul contractului de leasing, locatarul/utilizatorul are următoarele drepturi: Pagina 5 din 9

La data de 12-08-2006 Partea introductivă a art. 12 a fost modificată de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 287
din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006.
a) de acţiune directă asupra furnizorului, în cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea, asistenţa
tehnică, serviceul necesar în perioada de garanţie şi postgaranţie, locatorul/finanţatorul fiind exonerat
de orice răspundere; La data de 12-08-2006 Litera a) a art. 12 a fost modificată de pct. 13 al art. I din
LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006.

b) de a exercita acţiunile posesorii faţă de terţi.

Articolul 13
(1) Drepturile locatorului/finanţatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing sunt
opozabile judecătorului-sindic, în situaţia în care locatarul/utilizatorul se află în reorganizare judiciară
şi/sau faliment, în conformitate cu prevederile legale în materie.

(2) Dacă locatarul/utilizatorul se află în dizolvare şi/sau lichidare, dispoziţiile alin. (1) se aplică şi
lichidatorului numit potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările
ulterioare.

(3) Drepturile locatarului/utilizatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing sunt
opozabile judecătorului-sindic şi creditorilor în situaţia în care locatorul/finanţatorul se află în
reorganizare judiciară şi/sau faliment, în conformitate cu prevederile legale în materie.

(4) Dacă locatorul/finanţatorul se află în dizolvare şi/sau lichidare, dispoziţiile alin. (3) se aplică şi
lichidatorului numit potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4) drepturile locatarului/utilizatorului prevăzute de prezenta
ordonanţă şi cele stipulate în contractul de leasing vor urmări bunul aflat în proprietatea oricărui
dobânditor al acestuia, în condiţiile în care au fost respectate întocmai drepturile
locatorului/finanţatorului.

La data de 12-08-2006 Art. 13 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006.