Nicolae Titulescu Discursuri 1967

https://biblioteca-digitala.
ro
https://biblioteca-digitala.ro
Studiu intrcxluctiv, texte i;i/ese şi 11dnotări
Robert Deutsch
COPERTA ŞI SUPRACOPERTA:
VAL MUNTEANU
„„„„��J-:1111„„„„
Nicolae Titulescu
Discursuri
EDITURA ŞTIINŢIFICA
BUCUREŞTI, 1967
Studiu introductiv
Din adîncul conştiinţei patriotice a fiecărui om răzbate cu o forţă ire

zistibilă nevoia intimă de a cunoaşte detaliile şi ansamblul moştenirii cul
turale progresiste pe care înaintaşii vrednici de cinste au creat-o şi au
lăsat-o posterităţii.
Valorificarea acestei moşteniri se impune tot mai stăruitor în planul
cercetării ştiinţifice, ca o necesitate stringentă a progresului cultural în
ţara noastră, dar şi ca un răspuns entuziast şi demn la exigenţele ridicate
de partid în faţa lucrătorilor pe tărîmul ştiinţei şi culturii. Cu atît mai
imperioasă devine aeţiunea valorificării moştenirii culturale din ţara
noastră cu cît o bună parte a acestei moşteniri, pe lîngă rolul imens pe
care îl ocupă În patrimoniul culturii naţionale, participă cu succes şi la
tntrcgirca tezaurului culturii mondiale.
Preluarea critică a tot cc a produs gîndirea înaintată a generaţiilor
trecute şi punerea acestui tezaur inestimabil la îndemîna cititorilor repre
zintă o operă nu numai de interes naţional, ci şi internaţio,nal.
Rodul cugetării şi al activităţii practice, pe care oamenii de ştiinţă şi
cultură cu idei înaintate din ţara noastră l-au oferit umanităţii, este privit
În zilele noastre cu un legitim interes, deoarece ci constituie un izvor de
învăţăminte preţioase, o mărturie a tendinţei spre progres, o veritabilă
oglindă a realităţilor sociale şi culturale din acea vreme şi un îndemn
la muncă pentru generaţiile de astăzi.
In opera de creare a patrimoniului culturii româneşti s-au distins, prin
valoarea nepieritoare a contribuţiei lor, numeroase personalităţi, care au
slujit cele mai diverse domenii de activitate.
Dintre personalităţile care în prima jumătate a secolului nostru s-au
afirmat prin activitatea lor teoretică şi practică pe tărîmul ştiinţelor so
ciale s-a impus în chip deosebit conştiinţei naţionale şi internaţionale
Nicolae Titulescu.
Ca personalitate complexă şi multilaterală, N. Titulescu s-a format
sub raport spiritual în şcoala românească de la sHrşitul secolului trecut
şi începutul secolului nostru. El şi-a Întregit pregătirea intelectuală prin
contactul pe care l-a avut ca student cu viaţa· universitară, ştiinţifică, po
litică şi culturală a Franţei şi prin intermediul acesteia cu viaţa culturală
universală.
Graţie acestui contact, el a devenit unul din cei mai statornici admira
tori ai culturii franceze, admiraţie pe care a păstrat-o pină la capatul
zilelor sale.
Din punct de vedere politic, Nicolae Titulescu s-a format după propria
lui mărturisire, la şcoala lui Take Ionescu şi a lui Vintilă Brătianu 1, cu
care a colaborat multă vreme pe drîmul politicii interne şi externe.
în întreaga sa activitate el „s-a situat pe poziţiile clasei burgheze,
clasă în sinul căreia s-a format şi ale cărei interese le-a exprimat" 2• Ideile
şi concepţiile sale au fost însă pătrunse de suflul democratismului, străbă
tute de un realism autentic şi de un cald patriotism. Aceste coordonate
majore ale gîndirii sale se regăsesc În forme dintre cele mai tangibile şi
mai vii În toate ramurile activităţii pe care le-a slujit. Ele se regăsesc şi
În activitatea sa ştiinţifică unde a emis idei şi teze care au Întregit ştiinţa
dreptului românesc, se regăsesc şi În activitatea sa didactică, pentru care
a avut cea mai puternică afeeţiune şi căreia a căutat să-i imprime o
direeţie înaintată, dar şi în activitatea desfăşurată pe tărîmul politicii in
terne şi externe, unde s-a afirmat prin clarviziune, umanism şi pacifom
militant.
Toate aceste domenii de activitate Nicolae Titulescu le-a ilustrat în
chip admirabil, graţie profunzimii sale de gîndire, capacităţii excepţio
nale de a sesiza direeţia pe care o luau evenimentele Încă din prima
fază a dezvoltării lor, dorinţei lui sincere de a aduce Înnoiri vieţii cultu
rale, economice şi politice fără să abandoneze cadrul social existent, pre
cum şi neîntrecutului său talent oratoric.
ln mod cu totul particular s-au manifestat aceste Însuşiri ale lui N. Ti
tulescu pe tărîmul activităţii diplomatice, căci el, în ciuda multiplelor
1 „Universul", din 1 8 iulie 1936.

2 I o n M. O p r e a, Nicolae Titulesrn, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1966, p. 14.
profesii pe care le-a avut, a rămas �n conştiinţa naţională ş1 interna
ţională un diplomat de talie universală.
„Opera lui capitală, definită ca un sistem cuprinzător de metode şi
mijloace diplomatice, cu o structură logică şi un fundament realist,
menite să contribuie la dezvoltarea paşnică a popoarelor, a lăsat o
urmă luminoasă în istoria politică a lumii dintre cele două războaie
mondiale" 1•
Ca militant pe arena diplomaţiei mondiale, N. Titulescu a repre
zentat o concepţie care reflecta dorinţa de cooperare a popoarelor În
vederea menţinerii păcii mondiale. El, după cum subliniază o publi
caţie a românilor din Statele Unite ale Americii, „A purtat o torţă de
lumină pe drumurile obscure pe care s-a angajat omenirea în deceniile
dintre cele două războaie. A ieşit un moment învins, dar timpul şi isteria
i-au dat dreptate deplină" 2•
De altfel, ideile sale înaintate ca şi Întreaga sa concepţie diplo
matică, şi-au dovedit universalitatea valorii lor Încă de la prima con
fruntare cu viaţa practică. Titulescu însuşi, prin străduinţa sa neîncetată
de a oferi soluţii eficiente celor mai complicate probleme internaţionale,
a demonstrat că Între sensul activităţii sale practice şi cel al gîndirii
teoretice există o perfectă identitate.

Istoriografia vremii, sensibilă la apariţia valorilor autentice, a înregistrat
imediat o serie de aspecte ale operei în devenire a lui Nicolae Titulescu.
Astfel, Într-o serie de articole, studii, conferinţe şi lucrări de sine
stătătoare, din care cităm : Portrete şi evocări de. Ştefan Mircescu, Figuri
în relief de Laur Preda, Naţiunea europeană U.S.E. şi opera dlui Tittt
lescu, de Barnovschi D., Opera D-lui N. Titulescu de M. Pătraşcu etc.,
sînt consemnate atît Însuşirile excepţionale cu care era înzestrat marele
om de stat român cît şi succesele repurtate de acest pelerin al păcii pe
arena diplomaţiei internaţionale.
Fireşte, istoriografia burgheză n-a pus În lumină decît idei şi teze
disparate din concepţia lui N. Titulescu, fără să tindă l:i. realizarea unui
tablou de ansamblu al acestei concepţii. Se subliniau cu precădere acde
momente şi idei care produseseră un efect deosebit pe plan internaţio
nal, şi nu se reţinea deobicei decît latura spectaculoasă a acestui efect,
lăsîndu-se În umbră conţinutul său valoros care purta semnul univer
salităţii. Istoricii burghezi n-au întreprins cercetările necesare pentru a
1I o n M. O p r e a, Op. cit., p. 382.

1A. B o t e z, Nicolae Titulescu, în Calendarul Credinţa, Editur:i Epis
copia misionară ortodoxă română din America, p. 97.
reliefa Într-o sinteză cuprinzătoare opera integrală :i marelui diplomat,
operă care a rămas multă vreme consemnată disparat Într-un impresio
nant număr de articole, cuvîntări, declaraţii, discursuri şi lucrări de
diferite proporţii, scrise de autorul lor şi publicate atÎt în Rom!nia
cît şi în alte ţări.
Abia în anii regimului democrat popular opera lui Nicolae Titulcscu
s-a bucurat de preţuirea meritată.
Incă din primul an care a urmat răsturnării dictaturii antonesciene,
s-a făcut o primă încercare de a se creiona unele trăsături ale activi
tăţii şi concepţiei lui N. Titulescu.
Rezultatul acestei încercări s-a concretizat în cîteva articole publi
cate în ziarul „Universula din septembrie 1945, de către colaboratorul
apropiat al lui N. Titulescu, Savel Rădulescu, precum şi într-o lucrare
de sine stătătoare intitulată Amintiri, Note, Reflexii de Beno Brănişteanu.
Treptat, istoricii marxişti din Rominia au început o largă investi
gaţie a izvoarelor romineşti şi străine, supunînd unei atente analize
critice conţinutul şi semnificaţia operei lui Nicolae Titulescu, pentru
a pune la îndcmîna cititorilor, într-o formă sistematizată, concepţia
politică şi diplomatică a acestui ilustru om de stat.
O valoroasă contribuţie la cunoaşterea acestei concepţii au adus
articolele şi studiile elaborate în ultimul deceniu ca : O importantă figmă
a diplomaţiei europene - Nicolae Titulescu (În „Studii•, nr. 6/1961),
de Acad. Petre Constantinescu-Iaşi, I. M. Oprea ; Titulesc11 s11sţinător al
dreptului internaţional ca drept al păcii şi colaborării internaţionale de
Grigore Geamănu şi Moca Gheorghe (În „Justiţia noua, nr. 3/1961) ;
Conferinţa de la Montreux de Mircea Augustin (în „Lumeaa, nr. 1 6 din
1965) ; Nicolae Titu/eseu diplomat român de prestigiu internaţional de
George Macovescu (în „Lumea•, nr. 1 2 din 1 7 martie 1966) ; Omagiu
lui Nicolae Titulescu (în „Lumea•, nr. 3 din martie 1966), precum şi nu
meroasele amintiri ale celor care au avut prilejul să asculte discursurile
lui Nicolae Titulescu sau să colaboreze cu el în diferite foruri naţionale
şi internaţional"e. In articolele publicate pînă acum nu s-a abordat Însă
decît fragmentar activitatea multilaterală a lui Nicolae Titulescu, eluci
nîndu-se disparat aspecte singulare ale acestei activităţi. Astfel, unele
articole au tratat în linii generale chestiuni privind activitatea ştiinţifică
a lui N. Titulescu, iar altele au surprins fireşte într-un cadru destul de
restrîns, momente mai mult sau mai puţin semnificative din îndelungata
luptă dusă de marele diplomat romin pe arena politicii mondiale 1•
1 vezi şi, R. D e u t s c h, The foreign policy of Romania and the

dynamics of Peace, 1932-1936, în „Revue Roumaine d'Histoirc�
nr. 1/1966.
8
O analiză completă şi aprofundată a operei lui N. Titulcscu a fost
realizată de Ion M. Oprea în lucrarea sa Nicolae Titu/eseu, apărută de
curînd în Editura Ştiinţifică.
Elaborată pe o solidă bază documentară şi scrisă într-o formă atră
gătoare, monografia sintetizează integral concepţia înaintată a lui Nicolae
Titulescu, proiectînd o lumină vie asupra ideilor de o actualitate incotes
tabilă ale ilustrului om de stat şi supunînd în acelaşi timp unei com
petente analize critice tezele eronate, lipsite de valabilitate sau izvorîte
din poziţia sa de clasă.
Ea surprinde În înlănţuirea lor cronologică şi logică principalele mo
mente şi trăsături ale activităţii lui Nicolae Titulescu, redă în mod obiectiv
poziţia lui faţă de problemele mondiale care se puneau În domeniul
ştiinţei juridice româneşti, în domeniul politicii interne şi al relaţiilor
internaţionale, scoate în evidenţă specificitatea aqiunilor sale diplo
matice şi pune În relief contribuţia acestui profund interpret al drep
tului internaţional la opera de apropiere Între popoare.
Tratînd activitatea diplomatică a lui N. Titulescu în strînsă legătură
cu evenimentele care se petreceau În viaţa politicii mondiale, monografia
a reuşit să fixeze poziţia României în planul politicii generale europene
şi totodată să stabilească aportul ţării noastre la efortul comunităţii
internaţionale, îndreptat spre apărarea independenţei naţionale şi inte
grităţii teritoriale a tuturor ţărilor şi spre menţinerea păcii generale.
Privită sub acest aspect, monografia elaborată de Ion M. Oprea introduce
pc cititor în istoria diplomaţiei româneşti dintre cele două războaie
mondiale şi-i oferă tabloul complet, dar insuficient de amănunţit, al
liniei generale a politicii externe pe care a promovat-o România în
această perioadă.
Atît monografia consacrată operei integrale a lui N. Titu!escu, dt
şi celelalte studii care abordează aspecte particulare ale concepţiei marelui
diplomat se remarcă prin valoarea lor ştiinţifică şi documentarii, prin
afirmarea unor opinii noi şi prin tendinţa de a aplica o nouă optică în
tratarea evenimentelor istorice, tendinţă care Însă nu duce pină la for
mularea şi sistematizarea completă a trăsăturilor fundamentale ale poli
ticii externe româneşti dintre cele două războaie mondiale.
Potrivit constatărilor judicioase din monografia lui Ion M. Oprea,
„după primul război mondial România, ca şi alte ţări, încheindu-şi
procesul unităţii sale naţionale, a militat hotărît şi consecvent, prin cele
mai variate mijloace diplomatice, pentru menţinerea şi consolidarea
statu-quo-ului european, stabilit prin sistemul tratatelor de la Versailles• 1•
1 I o n M. O p r c a, Op. cit., p. 5.
Susţinută de tot ce era mai realist şi mai lucid În politica internă a
României, această linie de orientare pe plan extern a fost dirijată cu
o competenţă greu egalabilă de Nicolae Titulescu, a cărei poziţie reflecta
interesele naţionale ale întregii ţări.
Orientarea politicii externe româneşti promovate de N. Titulescu a
i:t.vorît din comandamentele menţinerii integrităţii teritoriale a ţării, din
nccl'sitatea apărării suveranităţii sale naţionale şi din convingerea că
numai urmînd această linie de orientare devine posibilă preîntîmpi
narea unui nou război mondial.
Metoda care ducea la realizarea acestor deziderate era prezenţa activă
a României În cadrul unor alianţe regionale internaţionale Într-un larg
sistem de securitate colectivă, care să cuprindă state avînd interese comune.
In acest scop, România a căutat să stabilească legături diplomatice
cu toate statele, să Întreţină relaţii de bună vecinătate, în special cu
U.R.S.S., şi să contribuie la consolidarea Micii Inţelegeri şi Inţelegerii
Balcanice. Explicînd cursul politicii externe romaneşti pe care el o
dirija, Nicolae Titulescu declara În parlament : „Intreaga politică externă
pc care am urmat-o... n-a avut decît acest ţel : nu de a pregăti războiul,
ci de a pregăti o reţea de alianţe de aşa fel încÎt războiul să devină
imposibil "1•
Exprimînd interesele proprii ale ţării noastre pe plan internaţional,
N. Titulescu a impulsionat promovarea cursului politicii externe roma
neşti pînă la un nivel care În condiţiile orînduirii burghezo-moşiereşti
reprezenta apogeul Întregii tradiţii istorice progresiste cunoscută pînă
atunci În domeniul luptei diplomatice, duse de marile figuri politice ale
poporului român.
Un important factor care a stimulat şi a asigurat Într-o mare măsură
promovarea consecventă a orientării proprii şi independente a politicii
externe romaneşti a fost creşterea pericolului de război născut pe terenul
ascensiunii hitlerismului german, al fascismului italian al militarismului
japonez şi al revizionismului, pericol care, deşi a fost sesizat încă din
faza incipientă a dezvoltării sale, totuşi a fost tolerat de guvernele cn.
glez şi francez prin politica lor de appeasement sau, mai precis, prin po
litica evitării riscului imediat.
Ascuţişul politicii externe a RomS.niei a fost îndreptat În egală măsură
împotriva revizionismului şi revanşismului, dar şi împotriva „diploma
ţiei cedării", promovată de guvernele Marii Britanii şi Franţei.
1 Arhiva Institutului de Studii istorice şi social-politice de pe lîngă

C.C. al P.C.R. (În continuare A.l.S.I.S.P.) fond 3, dosar 355, fila 2.
lO
Mai drziu N. Îitulescu avea să cond amne această diplomaţie, aruil
cînd astfel dispreţul împotriva promotorilor ei : „Pentru mine vinovate
sînt naţiunile pe care Charta internaţională le obliga să acţioneze, care
n-au făcut-o şi care prin pasivitatea lor au creat sentimentul de impu
nitate, smulgînd legii internaţionale puterea sa efectivă".
In modul cel mai convingător şi mai tangibil se poate urmări şi
descifra caracterul activ al politicii externe a Rominiei, din evoluţia
poziţiei diplomaţiei romheşti faţă de cele mai de seamă evenimente
internaţionale petrecute În anii 1932-1936.
Iniţiativa prin care Rominia a inspirat Consiliul Permanent al Micii
Înţelegeri să adopte o serie de măsuri menite să Împiedice încheierea
pactului cvadripartit din 1933 constituie În acest sens unul din indiciilti
cele mai grăitoare 1• Protestul prin care Mica înţelegere prevenea Socie
tatea Naţiunilor, cerîndu-i să intervină pentru a zădărnici încheierea
unui directorat al Marilor Puteri capitaliste, a fost urmat de curajoasa
declaraţie a lui N. Titulescu din 6 mai 1 933, care avertiza pe ministrul
francez J. Paul Boncour că : „dacă Franţa renunţă la misiunea ei sfîntă
de apărătoare a micilor puteri noi ne vom descurca şi fără ea„., chiar
dacă vom rămîne singuri noi nu ne vom pleca în faţa hotărîrii clubului
vostru al păcii• ! .
Fie că era vorba de condamnarea actului încălcării de către Germania,
la 16 martie 1935, a clauzelor militare din Tratatul de la Versailles sau
de acţiunile Întreprinse cu ocazia Conferinţei de la Stressa, convocată
în aprilie 1 935 din iniţiativa guvernului francez, pentru a pune în discuţie
agresivitatea Germaniei şi problema securităţii europene, politica externă
a Rominiei a urmărit în această perioadă consecvent linia proprie a ri
postei hotărîte Împotriva pregătirilor de război.
Rominia şi-a exprimat dezacordul cu tendinţa manifestă a politicii
externe engleze de a facilita punerea în aplicare a planurilor hitleriste,
prin încheierea acordului anglo-german din 1 8 iunie 1935, care permite�
sporirea capacităţii şi volumului flotei de război germane 3• Pe aceeaşi
linie antifascistă şi antirevizionistă se înscrie şi aqiunea Rominiei împo-
triva agresiunii Italiei fasciste În Abisinia agresiune pe care Nicolae
Titulescu a privit-o „prin prisma unui conflict ce ar putea să izbuc
nească în Europa" 4.
1 Vezi „Dimineaţa", 27 martie 1 933.
2 P. C o n s t a n t i n e s c u - I a ş i, I. M. O p r e a, O importantă fi
gură a diplomaţiei europene - N. Titulescu, în „Studii", nr. 6, 1961,
p. 1 4 1 6.
8 Documents of British Foreign Policy 1919-1939, Series C, voi. III,
doc. nr. 298 şi 358.
4 „Curentul", 28 noiembrie 1935.
11
Noile acte agresive care aveau loc în Europa, dar în special intra•
ducerea trupelor hitleriste în zona demilitarizată a Rhenaniei, la 7 martie
1936, aveau să pună şi mai mult în lumină, pe de o parte, atitudinea
fermă a Romaniei împotriva revizionismului, iar pe de altă parte, poziţia
conciliatoare a cercurilor conducătoare franceze şi engleze faţă de orga
nizatorii războiului.
Prin orientarea s-a potrivnică oricărui act de agresiune, politica externă
a Romanici a venit în întîmpinarea liniei de orientare a politicii externe
sovietice, care milita pentru crearea unui sistem de securitate colectivă
în Europa.
Privite prin prisma acestor realităţi, devin cu totul lipsite de raţiune
Învinuirile pe care cercurile reaqionare le proferau la adresa politicii
externe romaneşti, reproşîndu-i faptul că prin legăturile sale cu Mica
Înţelegere a depăşit „sfera, legitimă de activitate şi de interese a celor
trei statea componente ale acestui organism internaţional şi că deci s-ar
fi îndepărtat de „interesele esenţiale ale ţării" 1• ln ciuda acestor atitu
dini adverse, neîntemeiate, trebuie subliniat că Romania, punînd la baza
politicii sale externe principiul egalităţii naţiunilor, al apărării suvera
nităţii naţionale, al organizării păcii pe calea sistemului securităţii colec
tive, a depăşit interesele sale proprii şi a intrat ca factor activ În sfera
apărării intereselor generale, militînd intransigent pentru apărarea drep
turilor legitime ale comunităţii internaţionale. Această poziţie a Romi
niei este În chip grăitor confirmată de numeroase manifestări ale diplo
maţiei romaneşti, dar mai ales de acţiunile acesteia în direcţia organi
zării securităţii regionale, printre care un rol de prim . ordin, ocupă
acţiunea Întreprinsă În cursul Conferinţei de la Montreux, consacrată
reglementării regimului marilor strîmtori, şi consolidării securităţii în
bazinul Mării Negre 2•
lmpotriva liniei politicii externe romaneşti se ridicau tot mai înver
şunat anumite cercuri politice şi economice interesate În apropierea Ro
miniei de Reichul nazist. Ele acţionau tot mai febril pentru a împinge
Romania spre sfera de interese a Germaniei hitleriste.
Urmărind propriile lor scopuri, aceste cercuri au reuşit treptat să folo
sească scăderea interesului marilor state apusene, ca Franţa şi Anglia,
pentru economia romanească şi să aducă schimbări sensibile în relaţiile
comerciale pe care Romania le Întreţinea cu Germania şi Italia. Indica
torii economici confirmă teza intensificării relaţiilor comerciale ale Romi-
1 G h. I. B r ă t i a n u, De la Lausanne la Montreux, în „Mişcareaa,

7 iunie 1936.
• R. D e u t s c h, La Roumanie et le probleme des detroits f Montreux
tn 1936 în „Revue Roumaine d'histoire• nr. 1/1967.
12
niei cu Germania şi Italia după anul 1933 în. dauna legăturilor econo
mice anglo-franco-romane.
Evident că statele fasciste ·urmăreau ca o dată cu intensificarea rela
ţiilor comerciale să dobîndească şi posibilitatea de a subordona politica
internă şi externă a Romaniei, pentru a-şi realiza propriile lor scopuri.
Evoluţia economiei romaneşti după criza economică mondială cunoaşte
Însă o tendinţă pronunţată de afirmare proprie, oglindită mai ales În
creşterea potenţialului industrial al ţării. Această tendinţă constituie unul
din factorii care au condiţionat promovarea unei politici externe îndrep
tate spre contracararea încercărilor de imixtiune În politica internă şi
externă a ţării. Prin aeţiunile Întreprinse pentru a rezista tcntativc!or
de imixtiune în treburile sale interne Romania a urmărit, în mod con
stant şi neabătut, să-şi apere independenţa naţională şi integritatea teri
torială, apărare care nu era posibilă decît În condiţii de pace.
Dacă acest obiectiv major al politicii externe romaneşti a fost urmărit
de către cercurile guvernante şi după anul 1936, În schimb metodele şi
mijloacele prin care se căuta să se atingă acest obiectiv au cunoscut anu
mite modificări. Ele se explică prin noua conjunctură internaţională care
se contura după anul 1936 şi care a favorizat creşterea forţelor reaqio
nare din politica internă a Romaniei, prin politica de evitare a riscului
imediat, tendinţa de a preveni izbucnirea războiului prin concesii econo
mice şi politice pe seama statelor mici, lipsa tot mai accentuată de încre
dere Între Marile Puteri şi accentuarea contradiqiilor dintre ele.
Ascensiunea forţelor politice de dreapta şi extrema dreaptă a dus
încă din anul 1936 la o discrepanţă între politica internă şi linia politicii
externe a Romaniei.
Observînd acest fenomen N. Titulescu scria referindu-se la vara
anului 1936 : „Era epoca în care cUniversul• ardea pe străzi «Adevărul•
sub egida binevoitoare a ministrului de interne... Mi-am dat seama imediat
că locul meu nu mai era în guvernul Tătărăscu, deoarece se contracara
politica externă pe care o duceam autorizat în regulă, prin politica
internă ce se urma" 1•
Contracararea politicii externe de către cercurile reacţionare interne
a devenit un fapt tot mai evident În anii care au urmat.
Anticomunismul, puntea de legătură a tuturor guvernelor burgheze,
s-a adăugat celorlalţi factori care au favorizat alunecarea spre o politică
externă contrară intereselor ţării, politică inaugurată prin abandonarea
1 A.l.S.I.S.P., fond 3, dosar 355, fila 50.
13
sistemului tradiţional de alianţe franco-engleze şi angajarea României
alături de axa Roma-Berlin.
AtÎt problemele politicii externe dt şi cele care se ridicau pe terenul
vieţii politice interne româneşti au făcut obiectul atenţiei şi eforturilor
unei pleiade Întregi de diplomaţi şi oameni de stat din România.
Printre aceştia se remarcă În chip deosebit impunătoarea figură a
marelui patriot Nicolae Titulescu.
Poziţia lui N. Titulescu fată de chestiunile vieţii politice interne şi
externe a României din primele patru decenii ale secolului nostru a
îmbrăcat diferite forme de manifestare. Ea s-a afirmat succesiv sau con
comitent şi în planul activităţii practice pe care Titulescu a desfăşurat-o
ca om politic, deputat, profesor, avocat, ziarist, dar şi în planul activi
tăţii teoretice pe care el a desfăşurat-o ca om de ştiinţă şi ca interpret
al legislaţiei interne şi internaţionale.
Nicolae Titulescu a scris o serie de articole, studii şi lucrări ştiinţifice
de sine stătătoare, în care a abordat multiple şi variate probleme cu
caracter politic, diplomatic, economic şi social, dar n-a lăsat o sinteză
generală a activităţii pe care a desfăşurat-o şi nici n-a expus În mod
sistematizat Întreaga sa concepţie asupra vieţii politice româneşti, deşi
moştenirea culturală pe care a lăsat-o conţine toate elementele pe baza
cărora se poate reconstitui, critic fireşte, edificiul gîndirii sale înaint�te.
Potrivit unor date fragmentare şi foarte vagi, se pare că Nicolae
Titulescu a elaborat fn 1937 o lucrare de sinteză intitulată Politica gtne
rală a României dar, aşa cum Însuşi autorul lasă să se Înţeleagă Într-un
raport adresat regelui, această lucrare este consacrată exclusiv politicii
externe româneşti, pe care el a dirijat-o timp de aproape două decenii.
Această lucrare de sinteză, care, potrivit relatărilor de asemenea sumare
ale autorului ei, n-a putut fi practic publicată din cauza unei legi elabo
rate de Oclavian Goga, nu ne este cunoscută, după cum nu ne sÎnt cunos
cute nici Însemnările din jurnalul lui N. Titulescu. Nu se cunoaşte de
asemenea nici vreo informaţie capabilă să confirme presupunerea că Titu
lescu şi-ar fi scris memoriile, care astăzi ar putea să constituie un izvor
documentar inestimabil pentru cunoaşterea istoriei diplomaţiei româneşti
dintre cele două războaie mondiale. Dacă Titulescu nu şi-a scris memo
riile, În schimb, el a lăsat un izvor de informare egal de preţios sub
forma discursurilor, declaraţiilor şi cuvîntărilor rostite cu numeroase
ocazii, precum şi sub forma interviurilor acordate periodic diferitelor
ziare şi reviste din România ca şi de peste hotare. Intr-adevăr, discursurile
lui Nicolae Titulescu sînt un izvor documentar deosebit de valoros
pentru toţi cei care se interesează atît de problemele cruciale născute pe
14
terenul vieţii politice interne a Rominiei din perioada anterioară primu
lui război mondial, cît şi de problemele politicii externe promovată de
Rominia Între cele două războaie mondiale.
Aceste discursuri stîrnesc un interes deosebit nu numai prin conţinutul
lor de idei, ci şi prin forma literară În care au fost rostite. Logica,
fluenţa şi abundenţa imaginilor, în care sînt fixate cu un talent remar
cabil cele mai complicate probleme de politică internă şi externă, imprimă
discursurilor lui Nicolae Titulescu trăsăturile proprii unor adevărate
pagini de lectură.
Aceste modele de retorică au delectat ani de-a rîndul pe cei care
au avut prilejul să le asculte ori să le citească, şi În acelaşi timp ele au
deschis noi orizonturi în domeniul atît de complicat şi de vast al politicii
interne şi internaţionale.
Incă de la primele sale· discursuri N. Titulescu s-a impus prin eleganţa
şi frumuseţea cuvîntului vorbit. El a reuşit să smulgă nu o dată marilor
personalităţi politice şi diplomatice, din ţară ca şi de peste hotare, accente
vii de aprobare, admiraţie şi respect.
Parlamentarii romini şi francezi l-au invidiat deopotrivă pentru
măiestria cu care-şi rostea discursurile liber, în principalele limbi euro
pene, iar elita aiplomaţiei de la Societatea Naţiunilor a încercat adeseori
şi sentimentul satisfaqiei de a avea În mijlocul ei pe acest maestru al
elocinţei, dar şi sentimentul chinuitor al geloziei. L-au admirat, cu diferite
prilejuri, marile personalităţi ale culturii romineşti ca : Titu Maiorescu
şi Nicolae Iorga, precum şi oratori talentaţi ca Take Ionescu, Virgil
Madgearu, dr. N. Lupu etc.
După discursul pe care Titulescu l-a rostit În anul 19 13 În parlament,
Take Ionescu scria În gazeta „La Roumanie", „Un mare, un extraordinar
talent s-a ridicat la tribuna rominească, şi acest talent este al nostru.
Nu numai că Titulescu a făcut ieri începutul cel mai strălucitor în istoria
elocinţei parlamentare a Rominiei, dar acest Început l-a clasat deopo
trivă gînditor şi orator" 1•
Cu prilejul discutării sanqiunilor economice împotriva Italiei fasciste,
N. Titulescu a ţinut În octombrie 1935 la Societatea Naţiunilor un discurs
despre care ministrul de externe al U.R.S.S„ M. Litvinov, el Însuşi un
Încercat orator, scria :
„Dl. Titulescu a făcut un discurs splendid din punct de vedere moral,
economic şi politic, orice cuvînt aş adăuga la ceea ce a spus d-sa nu
ar face decît să-i micşoreze valoarea" 1•
1 „La Roumanie", 23 decembrie 1913.

2 „Pimineaţa", 21 octombrie 1935.
ln anul următor, reprezentantul Angliei, Anthony Eden, sub impresia
profundă pe care i-o lăsase discursul rostit de N. Titulescu la sesiunea
din iunie 1936 a Ligii Naţiunilor, a exclamat „orice traduqiune neputînd
decît să strice frumuseţea acestui discurs, cer consiliului ca, Împotriva
uzanţelor, să renunţe la ea• 1• S-au ÎntÎmplat cazuri, cum a fost acela
din Camera Comunelor din 1937, cînd parlamentarii engle;:i, vrăjiţi de
elocvenţa diplomatului rom:in, au cerut lui Nicolae Titulescu să repete
discursul rostit În limba engleză. Presa rom:inească şi străină făcuse din
conţinutul şi forma splendidă a discursurilor lui N. Titulescu obiectul
unor permanente elogii şi admiraţii. Faima oratorului rom:in trecuse
dincolo de hotarele Europei, de vreme ce în numărul său din 1 8 septem
brie 1930 revista rom:inilor din America de Notd „Credinţa" scria :
„Vraja cuvintelor sale am cunoscut-o şi noi rom:inii din Cleveland şi
Împrejurimi, În anul 1926, cînd ni s-a dat fericita ocazie de a-l asculta la
o conferinţă tn sala cCarpatina•, după ce soluţionase în mod fericit pen
tru ţară problema datoriilor rom:ineşti cu Statele Unite. Valoarea D-sale
de mare orator, jurist şi bun cunoscător al chestiunilor internaţionale se
dovedeşte şi prin faptul că anul acesta delegaţii ţărilor l-au ales de
preşedinte al lor în Adunarea Societăţii Naţiunilor" z.
Ceea ce Însă a făcut ca discursurile lui Nicolae Titulescu să fie una
nim apreciate nu era atît splendida lor formă literară, cît bogăţia ideilor
pc care le conţineau.
Discursurile cuprinse în volumul de faţă reflectă În cel mai înalt grad
concepţia democrat-burgheză înaintată a lui N. Titulescu asupra unei
lungi succesiuni de evenimente politice, diplomatice, economice şi cul
turale din viaţa statului rom:in.
Urmărind conţinutul de idei al discursurilor pe care N. Titulescu Ic-a
rostit în primele patru decenii ale secolului nostru, putem descifra cu
uşurinţă obiectul preocupărilor şi strădaniilor sale În diferite etape ale
activităţii multilaterale pe care a desfăşurat-o. Astfel, discursurile ţinute
cu diferite ocazii, după reîntoarcerea sa de la Facultatea din Paris (1904)
şi pînă în anul 1 920, sînt consacrate aproape exclusiv chestiunilor care
ţineau de domeniul ştiinţific, didactic şi politic. In discursurile cu caracter
ştiinţific şi didactic Nicolae Titulescu aborda Într-o manierli proprie
numeroase probleme care stăteau în faţa ştiinţelor juridice şi a învăţă
mîntului rom:inesc.
1 „Dimineaţa•, 28 iunie 1936.

• A.B o t e z, loc. cit., p. 98.
16
Din ideile pe care le dezbătea cu o vigoare ştiinţifică unanim recu
noscută, ca şi din soluţiile judicioase pe care le propunea problemelor
tratate se degaja spiritul avansat al concepţiei lui Titulescu.
Dominanta concepţiei sale asupra chestiunilor ştiinţifice şi didactice
era necesitatea de a imprima un suflu nou acestor domenii de activitate.
El milita pe această cale pentru înlăturarea a tot ce era învechit în acti
vitatea didactică, cerea cu toată forţa talentului său să se înceapă opera
de modernizare integrală a învăţămîntului românesc şi în acelaşi timp
căuta să demonstreze că ştiinţa juridică este prin excelenţă o ştiinţă
socială, că ea trebuie să aibă mobilitatea pe care o prezintă organismul
social şi că, prin urmare, ea trebuie să fie pusă în slujba societăţii. Por
nind de la concepţia că sub abstraqia legilor se mişcă oameni, N. Titu
lescu nu considera valabilă tratarea problemelor juridice dcdt În spirit
ştiinţific şi umanitarist.
în acelaşi spirit el considera necesar să fie abordate şi chestiunile de
politică internă.
Discursurile oferă cititorului un tablou complet al poziţiei lui Nicolae
Titulescu faţă de principalele probleme interne ale României din primele
două decenii ale secolului nostru. Chestiunile cărora Titulcscu Ic-a con
sacrat cele mai multe şi mai documentate discursuri sînt cele pe care
Ic-a generat viaţa economică şi socială a ţării. îndeosebi Titulcscu s-a
preocupat în discursurile sale parlamentare de problema agrară şi de
problema financiară. în rezolvarea problemei agrare el pleca de la
convingerea că pămîntul trebuie să aparţină acelora care îl muncesc
pentru ei şi pentru cei care se ocupă cu alte meserii. Nicolae Titulescu a
demonstrat în discursurile ţinute În parlament încă din ajunul primului
război mondial necesitatea Împroprietăririi ţăranilor. El cerea ca împro
prietărirea să se înfăptuiască pe calea exproprierii pămînturilor moşie
reşti fără Însă a distruge complet marea proprietate, a cărei existenţă,
fie şi parţială, trebuia, după opinia lui Titulescu, să fie menţinută şi
ocrotită. Titulescu nu numai că a militat pentru Împroprietărirea ţăra
nilor, dar a şi preconizat o scrie de măsuri pentru a proteja mica pro
prietate ţărănească Împotriva factorilor care duceau la fărîmiţarea ei.
Întrudt aceste măsuri purtau un caracter pur juridic, ele nu puteau decît
În măsură neînsemnată să slujească ţelului formulat de a•1torul lor. Ace
leaşi idei Înnoitoare au călăuzit pe Nicolae Titulescu şi în tendinţa sa
de a moderniza legislaţia fiscală a României, legislaţie care prin conţi
nutul şi metodele practice de aplicare vădea un anacronism condam
nabil. Concepţia lui Titulescu asupra necesităţii de a se crea un regim
fiscal modern În Komânia este oglindită magistral în discursurile sale
ţinute în şedinţele parlamentului din anul 1921.
2 17
Cu acest prilej, Titulescu, în calitate de ministru al finanţelor, a pre
zentat reforma integrală a finanţelor ţării. La baza reformei Titu
lescu a aşezat În esenţă principiul democratic al impunerii progresive,
combinat cu principiul impunerii proporţionale. tn virtutea reformei
sale fiscale, care s-a dovedit a fi cea mai îndrăzneaţă şi mai modernă
reformă financiară de pînă atunci, N. Titulescu a instituit impozitul
cedular şi impozitul pe capital, provodnd o serie de nemulţumiri în
rîndurile marii burghezii. Deşi reforma n-a putut să fie aplicată imediat,
din cauza manevrelor marii finanţe, totuşi principiile ei au fost preluate
ulterior şi folosite Într-o formă atenuată de către Vintilă Brătianu, în
vederea elaborării unor legi financiare. Acţionînd ca sincer adept şi
promotor al reformelor, agrară, financiară şi electorală, Nicolae Titulescu
nu preconiza aplicarea acestor reforme decît În condiţiile menţinerii
relaţiilor capitaliste.
Tendinţa manifestă de a susţine statul burghez este prezentă şi în
acţiunile Întreprinse. de Nicolae Titulescu pe tărîmul diplomaţiei. In acest
domeniu Însă Titulescu a afirmat şi susţinut o concepţie care cores
pundea nu numai intereselor naţionale româneşti, ci şi intereselor Întregii
comunităţi progresiste internaţionale. Concepţia sa diplomatică face obiec
tul unei lungi succesiuni de discursuri, rostite fie În parlamentul român, fie
în diferite foruri internaţionale, dar îndeosebi în adunările generale ale
Societăţii Naţiunilor. Ideea dominantă care străbate de la un capăt la
altul discursurile consacrate de Titulescu chestiunilor de politică externă
este aceea a menţinerii păcii pe calea respectării statu-quo-ului fixat în
tratatele de la Versailles. tn toate acţiunile sale diplomatice Titulescu avt'a
În vedere, mai presus de orice, menţinerea integrităţii teritoriale şi apă
rarea suveranităţii naţionale a României. El transformase aceste dezi
derate naţionale într-o adevărată dogmă de la care nu s-a abătut niciodată.
Nicolae Titulescu, patriot înflăcărat a susţinut Întotdeauna că directivele
politicii externe ale României trebuie să fie numai româneşti. Această
idee a fost redată de N. Titulescu Într-o formulă a cărei splendoare a
reţinut şi atenţia oratorilor încercaţi, dar şi a marelui public. „Românii
- spunea el - vor să toarne ei tiparul propriei lor vieţi naţionale şi
sînt foarte sensibili la gîndul că făcînd ceea ce fac s-ar putea crede
el imitl pe cineva. Românii concep ei Înşişi interesele lor politice, ca
şi francezii, dar voiesc ca ceea ce fac să apari ca o acţiune concordantă,
pe care o doresc din toată inima, iar nu ca o aqiune dependentil, pe
care o resping ca necorespunzînd sentimentului lor de demnitate
naţională".
Din toate discursurile cu caracter diplomatic rostite de N. Titulcscu
răzbate cu o vigoare rar îndlnită tendinţa politicii externe rom ân csti
li!
de a contribui la colaborarea mai strînsă între popoare În vederea men
ţinerii păcii generale.
Titulescu releva în unele discursuri că metoda principală a diploma
ţiei româneşti este: „coordonarea progresivă a acţiunii noastre cu aceea
a statelor cu interes comun, pînă la integrarea ei În grupuri internaţio
nale din ce în ce mai mari. De la naţional pri� regional la universal,
iată lozinca României peste graniţă".
In cadrul principiului colaborării dintre state, Nicolae Titulescu, după
cum o atestă multiplele sale discursuri, cuvîntan ş1 interviuri, punea
marc preţ pe Întreţinerea unor relaţii de bună vecinătate. El considera
chiar că „orice politică externă serioasă se bazează În primul rînd pe
bunele raporturi cu ţările vecine". Relaţiile dintre state Nicolae Titu
lescu le concepea numai pe baza unei perfecte egalităţi. In discursul
rostit cu prilejul Conferinţei presei lnţelegerii Balcanice din 11 iunie
1936 el declara, în acest sens: „Vrem prietenia tuturor Marilor Puteri
fără deosebire : a Franţei, a Marii Britanii, a Germaniei, a U.R.S.S.
Sîntem gata să dăm tuturor ace�tor puteri dovezile concrete ale sincerei
noastre dorinţe de a trăi cu ele în pace şi prietenie. Dar în schimb nu
vom renunţa niciodată în favoarea nici uneia şi nici chiar În favoarea
tuturor Marilor Puteri, Împreună, la principiul egalităţii statelor, adică
la dreptul suveran de a dispune fiecare de soarta noastră şi de a nu
primi niciodată o hotărîre care să ne privească şi la care noi nu am
fi consimţit".
Pentru a realiza aceste deziderate majore ale tuturor ţărilor era Însă
necesară menţinerea păcii generale.
Mijloacele şi metodele capabile să preîntimpine orice agresiune au
făcut obiectul multor discursuri ale lui Nicolae Titulescu.
Ideile păcii au fost În chip admirabil dezbătute de Nicolae Titulescu
În celebra sa conferinţă Dinamica Păcii expusă în luna mai 1929 în sala
Reichstag-ului. Această conferinţă constituie un adevărat suport teoretic
al îndelungatei şi fructuoasei activităţi practice pe care N. Titulescu a
desfăşurat-o timp de peste două decenii în slujba menţinerii păcii. Ne
fiind „un pacifist orb", după cum el Însuşi a afirmat-o în unele discursuri,
N. Titulescu a căutat mijloace şi metode eficace pentru apărarea păcii.
Dominat de un larg spirit umanitar şi hotărh să nu accepte dccît
soluţii bazate pe realităţile sociale şi politice naţionale şi internaţionale,
N. Titulescu a dirijat politica externă a României În direcţia sprijinirii
tuturor iniţiativelor puse În slujba păcii. Jn numele politicii externe
româneşti, care nu era, aşa cum greşit s-a afirmat, o politică personală
a ministrului de externe, c1 era politica Întrei:ii ţări, Nicolae Titulcscu
2• 19
a aderat În iulie 1933 la definiţia agresiunii propusă de ministrul de
externe al Uniunii Sovietice M. Litvinov, definiţie care stabilea precis
care sînt cazurile de agresiune şi cine trebuie considerat agresor. După ce
prin definiţia agresiunii a fost circumscris răul, ţările dornice de pace
ş1 m special U.R.S.S. şi Franţa, susţinute de o serie de sta t(, printre care
România s-a relevat ca un factor activ şi consecvent, 'au trecut la
crearea instrumentului practic şi eficace de apărare a pacu. Acest instru
ment îl constituia sistemul securităţii colective. Necesitatea cream siste
mului de securitate colectivă a absorbit mulţi ani de muncă diplomatică
lui Nicolae Titulescu. In vederea creării acestui sistem, Titulescu a militat
.
pentru organizarea alianţelor regionale şi a pactelor de asistenţă mutuală
bilaterale şi multilaterale care să fie astfel interconectate, încÎt să facă
imposibilă dezlănţuirea oricărei agresiuni. Cu acest scop, el s-a angajat
în marea acţiune diplomatică de reorganizare a Micii lnţelegeri şi de
înfăptuire_ a lnţelegerii Balcanice, susţinînd activ în acelaşi timp încheie
rea pactelor de asistenţă mutuală, franco-sovietic şi ceho-sovietic din
anul 1935.
Pentru a încadra organic politica externă a României În sistemul
securităţii colective, N. Titulescu a depus îndelungate eforturi pentru
încheierea unui pact de asistenţă mutuală româno-sovietic, pe care însă
nu l-a putut definitiva şi semna. Tendinţa lui Titulescu de a contribui
la acoperirea Întregii Europe cu o reţea de alianţe a statelor avînd interese
comun era expresia propriei sale idei asupra indivizibilităţii păcii. Jn
virtutea principiului indivizibilit�ţii păcii, N. Titulescu nu preconiza
intrarea în acţiune a popoarelor de pe toate continentele împotriva unui
anumit agresor. El voia numai ca agresorul să ştie că în faţa tentativei
de a răpi suveranitatea vreunei ţări sau de a pune În pericol integritatea
ei teritorială se poate ridica spectrul general al sancţiunilor.
N. Titulcscu a fost un aprig susţinător al aplicării sanqiunilor împo
triva agresorilor. Jn discursurile ţinute cu prilejul aplicării saneţiunilor
economice împotriva agresiunii Italiei fasciste în Etiopia, În declaraţia
de condamnare a introducerii trupelor naziste În zona demilitarizată a
Rhenaniei, în intervenţiile sale rostite la Conferinţa de la Montreux, ca
şi cu alte prilejuri, Nicolae Titulescu a demonstrat necesitatea sancţionării
hotărîte a oricărui stat care ar fi cutezat să Încalce independenţa naţio
nală şi integritatea teritorială a vreunei ţări.
Dacă În 1936 Nicolae Titulescu a susţinut aplicarea in globo şi auto
mat îndeosebi a sancţiunilor cu caracter economic, un an mai tîrziu,
într-un discurs ţinut la Congresul Societăţii Medicale de pe litoralul me
diteranean, el face un pas mai departe, arătînd în mod expres că pentru
20
stăvilirea agresiunii trebuie neapărat coordonate sancţiunile economice cu
cele militare.
Căutînd să precizeze această idee el declara : „Sanqiuni economice
universale, sancţiuni militare regionale şi aplicarea concomitentă a celor
două genuri de sancţiuni, iată cei trei factori care vor transforma peste
puţină vreme Geneva Într-o realitate politică efectivă".
Cadrul social existent ca şi evoluţia nefavorabilă a conjuncturii interne
şi internaţionale din acea perioadă, au Împiedicat realizarea principiului
sancţionării economice şi militare a agresorului, şi totodată au con
damnat pentru moment la lipsă de finalizare Întreaga concepţie a lui
Nicolae Titulescu asupra securităţii popoarelor şi apărării independenţei
lor naţionale.
Rezultatele pc care le-a dobîndit N. Titulescu În lunga sa activitate
diplomatică sînt cu adevărat grandioase. Pentru a le cuceri şi a le imprima
semnul viabilităţii el a trebuit să lupte În permanenţă Împotriva tuturor
dificultăţilor, previzibile şi imprevizibile. Ceea ce însă a dinamizat necon
tenit forţa talentului şi a energiei sale a fost nu numai convingerea nestră
mutată în dreptatea cauzei pc care o apăra, dar şi curajul său inega
labil, căci pentru o cauză mare e nevoie de un mare curaj. Cu atît mai
necesar i-a fost acest curaj cu cît N. Titulescu nu era reprezentantul unei
mari puteri.
Dar şi În aceste condiţii Titulescu a avut curajul să înfrunte marile
evenimente politice şi să cucerească Rom;lniei dreptul la iniţiativă pe
plan internaţional, iar atunci cînd n-a mai reprezentat patria pe care
a iubit-o, el a găsit curajul necesar să-şi păstreze intacte convingerile şi
să rămînă pînă la capătul zilelor sale acelaşi slujitor devotat al cau
zei păcii.
Consacrînd întreaga sa activitate diplomatică acestui „atribut inalie
nabil al condiţiei umane" 1 care se cheamă pacea, şi urmărind astfel si
contribuie la opera de apărare a independenţei naţionale a tuturor po
poarelor şi a integrităţii teritoriale a tuturor ţărilor, Nicolae Titulescu
şi-a Înscris definitiv numele printre marii luptători pentru cauza uma
nităţii. Discursurile sale consacrate acestei cauze vor duce necontenit mai
departe mesajul păcii, al independenţei şi suveranităţii popoarelor. Ca
mesageri ai acestor deziderate universale, discursurile lui N. Titulescu
Întregesc patrimoniul culturii naţionale şi internaţionale, contribuind prin
1 M i r c e a M a Ii ta, O personalitate marcantă a diplomaţiei romii·

neşti în „Scînteia", 17 martie 1966.
21
valoarea lor la creşterea permanentă a izvorului de cunoştinţe şi de tnvă
ţăminte pe care generaţiile trecute le oferă generaţiilor viitoare.
Pentru a da o imagine cît mai completă a concepţiei lui Nicolae Titu
lescu şi a sublinia cît mai insistent unele trăsături ale personalităţii com
plexe a marelui diplomat a fost necesară întregirea suitei discursurilor de
faţă cu articole şi studii scrise de acest ilustru gînditor şi orator În dife
rite etape ale activităţii sale. Unele din temele acestor articole şi studii,
ca de exemplu : Principiile autorizării maritale într-una din aplicările lor
practice, Cum trebuie să înţelegem educaţia juridică, Ţăranul şi pămîntu!,
au făcut obiectul unor discursuri înainte de a fi publicate sub forma
care ne-a parvenit. Altele însă, ca : Prefaţa la ca1tea lui D. Cutcutache,
Un mare conflict internaţional, Problema cesiunii uzufructuare În dreptul
român etc., deşi nu au fost concepute ca discursuri, totuşi sînt inserate
În volumul de faţă, deoarece ele constituie analize detaliate ale unor idei
abordate tangenţial În diferite cuvîntări şi discursuri ale lui N. Titulescu.
tn acelaşi scop au fost menţinute şi unele comentarii ale ziarelor făcute
pe marginea discursurilor, cuvÎntărilor şi interviurilor, şi aceasta cu atît
mai mult cu cît comentatorul adesea nu s-a îndepărtat de textul
autorului.
Cîteva din aceste comentarii, cum sînt acelea făcute pe marginea con
ferinţelor ţinute de N. Titulescu în anul 1937 la Londra, sînt publicate
integral În volumul de faţă, deoarece ele se substituie discursurilor pro
priu-zise, pe care nu le-am putut procura pînă În prezent.
Aceleaşi considerente care au impus Întregirea conţinutului de idei
al discursurilor explică şi grija de a evita orice fragmentare a unor
aspecte majore ale activităţii lui Nicolae Titulescu.
Călăuziţi de această idee, am abandonat pe alocuri criteriul cronologic
de prezentare a discursurilor În favoarea unei grupări tematice. Astfel,
au făcut obiectul unor grupări tematice discursurile consacrate de N. Titu
lescu reparaţiilor de război, optanţilor unguri, aplicării sanqiunilor eco
nomice Împotriva agresiunii Italiei fasciste în Etiopia etc.
,
Gruparea tematică a unor discursuri În cadrul criteriului cronologic a
fost determinată şi de considerentul de a facilita cititorilor urmărirea
direqiilor de dezvoltare ale concepţiei şi activităţii lui Nicolae Titulescu.
ln acelaşi scop am Însoţit fiecare discurs de o notă explicativă, care
precizează conjunctura internă şi internaţională din momentul elaborării
discursului respectiv,. subliniază conţinutul său de idei şi relevă semni
ficaţia politică a problemelor analizate.
Mai mult, inspirîndu-ne din maniera lui Nicolae Titulescu am fixat
fie cărui discurs titluri pe cît posibil corespunzătoare conţinutului său de
22
idei, suprimînd În acelaşi timp subtitlurile care aparţineau diferitelor
ziare şi care nu numai că nu facilitau Înţelegerea problemelor abordate,
dar adeseori subliniau diferite idei prin formule imprecise ori neadecvate.
Prin adoptarea acestei modalităţi de prelucrare ştiinţifică a discursu
rilor, cuvîntărilor şi interviurilor cuprinse În volumul de faţă am încercat
să răspundem unor exigenţe pe care le implică valorificarea moştenim
culturale şi să punem la îndemîna publicului larg cititor un mijloc cît
mai complet de informare şi de educaţie patriotică.
Efortul nostru a cunoscut sprijinul entuziast al foştilor colaboratori
şi prieteni devotaţi ai lui Nicolae Titulescu : Savel Rădulescu, Eugen
Filotti ş.a., precum şi colaborarea preţioasă a colectivului redacţiei de
istorie a Editurii Ştiinţifice, a redactorului responsabil al cărţii Ilie Gan
cea, a documentaristului Ion Stoica de la Biblioteca centrală univer
sitară, a traducătorului dr. Horia Vasilescu, cărora le aducem calde şi
sincere mulţumiri.
ROBERT DEUTSCII
1
Observaţiuni asupra reorganizării facultăţilor
de drept
Sub forma unor observaţii asupra reorganizlrii facultăţilor de drept

Nicolae Titulescu şi-a expus în 1904 Într-o magistrală cuvîntare, opiniile
sale înaintate cu privire la importanţa şi conţinutul reformei învăţămîn
tului care atunci fusese pusă În discuţia corpului didactic din Întreaga
ţară. Cu acest prilej Titulescu situat pe poziţiile concepţiei burgheze asupra
ştiinţei juridice, a manifestat o tendinţă vădită de a moderniza activitatea
didactică, de a înlătura tot ce era învechit În metodele de predare ale
cursurilor şi chiar de a restructura conţinutul acestora Într-un spirit demo·
eratic. Ideile sale înaintate au lăsat o amprentă vizibilă asupra dezvoltării
învăţămîntului universitar din RomS.nia.
*
Studiul dreptului a suferit de cîtva timp o schimbare de
direqie : În loc ca obiectul său exclusiv să continue a fi textul
de lege, începe a se ţinc cont În lumea juridică de partea so
cială şi economică a chestiunilor c.e se discută.
In consecinţă, jurisconsulţii caută a se lepăda de aerul lor
de geometri, de logica lor subtilă, de discuţiunile abstracte ;
formula legii pierde din ce În ce aparenţele unei teoreme şi
În dezlegarea dificultăţilor juridice mcepe să sufle un curent
de umanitate, care vrea ca litera textului să cedeze În faţa
nevoilor sociale. Intr-un cuvînt, caracterul de ştiinţă socială
a dreptului e pe punct a se Înţelege ; şi după cum progresul
economiei r.olitice datează de la răsturnarea principiului en
glez, care ii asemăna ca obiect bogăţia, iar nu omul, reno
vaţia şi adevărata îndrumare a ştiinţelor juridice nu vor data,
1!5
pentru binele comun, decît din zrna În care se vor pătrunde
toţi că sub abstraqiunea legilor se mişcă oameni şi că a-i
sacrifica unui exces de logică, înseamnă a zice „omul e făcut
pentru lege, iar nu legea pentru om" ; ceea ce e o absur
ditate.
A se convinge de adevărul acestor spuse, a simţi că o
justă şi pricepută apreciere din partea celor chemaţi a re
zolva conflictele sociale (magistraţii şi chiar avocaţii) trebuie
cerută În numele securităţii publice, semnifică a da dreptului
o consideraţie cu mult mai mare ca aceea care i se acordă
de obicei. Prin · urmare, nu numai poate, dar şi trebuie orice
membru al comunităţii să pretindă de la puterea publică ca
drumul spre funqiunile menite a asigura ordinea În rap or
turile sociale să fie Îngrădit astfel, încît să nu treacă decît
cei cu o pregătire serioasă ! .
Se vede de aci că reorganizarea facultăţilor de drept, de
parte de a fi o chestiune ce nu priveşte decît pe specialişti,
e o problemă de interes general.
Domnul ministru al instruqiunii publice a hotărît să-i dea
o soluţiune mai bună ca în trecut - mai conformă direqiunii
noi ce au luat studiile juridice, ar fi de dorit.
Intenţiunea e mai mult decît lăudabilă şi să sperăm că şi
rezultatul va fi tot astfel.
Dar pentru aceasta, oricine se interesează de progresul drep
tului la noi ar trebui să-şi dea obolul arătînd sensul în care
schimbarea trebuieşte făcută ; din diferitele opiniuni ar putea
ieşi o soluţiune eclectică satisfăcătoare. Ca un postulat indis
cutabil, trebuie însă admis de toată lumea, că organizarea vi
cioasă a facultăţilor e singura cauză a rezultatelor nesatisfă
cătoare ce a dat studiul dreptului la noi ; altfel discuţiunea şi
reforma nu şi-ar avea locul.
In adevăr, dacă recunoaştem că licenţiaţii noştri sînt de
parte de a fi dat ceea ce le permite mentalitatea lor, nu ezi
tăm însă a-i declara neresponsabili, victime chiar a nepăsării
ce '! domnit pînă acum asupra a ceea ce era la noi învăţă
mîntul dreptului.
Din parte-ne avem fenna convingere că elementul studen
ţesc român e cu mult superior celui francez. In Franţa ori
studentul are aptitudini excepţionale, e cineva, ori e mai pu
ţin decît mediocru ; la noi, pe lîngă valori remarcabile, masa
26
studentească ca putiuţă de a percepe e mai sus cu mult de
mediocritate. Dacă cu asemenea calităţi studentul e slab, cauza
e că i se cere mai puţin decît ceea ce poate da şi ar fi absurd
a-i pretinde să fie guvernat de „imperativul categoric" al lui
Kant, cind oamenii maturi au nevoie spre a-şi face datoria
de mijloace coercitive palpabile.
Dar, să-i urmăm numai puţin psihologia şi ne vom con
vinge că un altul În locul lui ar face şi mai puţin .
De prin liceu deja, din auzite, studentul de mîine a aflat
că dreptul e „un moft", că e suficientă o infimă muncă pen
tru a trece cu succes examenele ; a fi student În drept e pen
tru un licean ceea ce e libertatea pentru captiv.
Ieşit din liceu, îşi vede aşteptările confirmate.
Pe pragul facultăţii studentul e primit de rnmarazi mai
mari gata a-l iniţia la tot ce-i va permite a satisface mai cu
uşurinţă datoria : manuale de cite 50 pagini îi �Înt Înmînate
cu afirmări asigurătoare : neştiind ce să creadă, el păşeşte în
sala de curs, unde profesorul îl aşteaptă cu teoria neretroac
tivităţii legilor (art. 1 cod. civil de altfel) ; speriat de acest
g alimatias juridic studentul îşi promite a nu mai călca la
facultatea de drept În viaţa lui. In iunie, după stăruinţele
prietenilor, se prezintă la examen : e admis, şi adesea cu
bile albe !
Am dori să ştim, dacă avînd toate acestea prezente În
minte, se poate Învinui masa studenţească de neîmplinirea da
toriei ! In pură morală poate, În viaţa de toate zilele niciodată !
Concluzia ce tragem e că studenţii fiind afară din cauză şi
rezultatele rele, vina întreagă cade asupra legiuitorului, care
n-a ştiut să facă din facultăţile noastre instituţiuni, unde să
fie silit candidatul a-şi utiliza inteligenţa.
Două sînt mai ales criticile ce se pot aduce organizării
actuale :
1 . Programul În vigoare e incomplet şi neraţional. Învechit,
pentru că nu figurează pe dînsul cursuri ce se predau la facul
tăţile străine şi care sînt de extremă importanţă : legislaţia
comparată, de pildă ; neraţional, pentru că face din materii
o Împărţire cu totul imposibilă şi nu permite nici profesoru
lui să-şi utilizeze metoda personală. •
Să luăm dreptul civil : se face din dînsul, În ordinea co
dului, trei părţi egale corespunzînd fiecare la cite un an de
studiu.
27
Prin definiţie, un cod nu c o operă didactică ; urmca:z.ă ca
şi un curs să fie altfel ?
Or, ce pretenţiuni de metodă poate avea un curs, cînd legea
obligă pe profesor să explice succesiunile, adică transferatul
drepturilor şi obligaţiunilor unei persoane, Înainte de a spune
auditorilor săi ce este o obligaţiune ?
Ce plăcere de a studia dreptul poate avea un student, cînd
din prima zi trebuie să cunoască articolul din codul civil :
neretroactivitatea legilor ? Or, această materie e una din cele
mai dificile şi confuze din Întreg dreptul civil, În aşa grad
încît un autor francez a sfidat pe cel mai „dezgheţat civilist"
(le plus aelie civiliste) să-i dea explicaţiuni satisfăcătoare: Şi
nimeni n-a răspuns acestei sfidări ! Studentul român e Însă
chemat să debute În drept prin cunoaşterea acestei teorii : pe
dagogia juridică română e ceva special, trebuie s-o recunoaştem.
Nici profesorul nu poate remedia aceste rele. silit fiind a
face anumite materii Într-un an, anumite altele În anul viitor ;
a le combina Într-un mod metodic ar însemna a călca pro
gramul.
2. Un alt viciu al organizării prezente e libertatea deplină
ce domneşte în înscrierile la facultăţi şi În prezentarea la
examen.
Oricine vrea să fie student În drept, fie chiar de joc, o
poate : nici o condiţiune de silinţă nu i se cere, nici o taxă
nu îi c impusă. De asemeni, se poate prezenta cineva la exa
men de cite ori vrea şi numai dacă vrea !
Libertatea aceasta absolută e sinonimă cu „lipsă de orga
nizare" ; ea e În mare parte cauza slăbiciunii licentiatilor
noştri şi a neîncrederii profanilor În seriozitatea studiilor ju
ridice.
Dacă rea e starea actuală a lucrurilor, dacă sîntem hotărÎţi
a o schimba, nu s-ar face operă utilă mărginindu-ne la re
forme de detalii ; Întreg edificiul păcătuieşte prin bază, să-l
refacem deci din temelie ! de altfel În Franţa, la ora prezentă,
se discută proiecte de acest gen : ne-am putea inspira din
îmbunătăţirile ce se vor introduce acolo ; departe însă ideea
unei copii servile !
'
Concluziunile, la care am ajuns pe contul nostru se pot grupa
În jurul a două puncte : 1) o chestie de fond : programul ;
cum trebuie el alcătuit spre a fi la înălţimea noilor cerinţe
2B
ştiinţifice 1 2) chestii procedurale, de formă : înscrieri, asi
duitate, taxe, examene etc.
Cu alte cuvinte, vom căuta a determina : 1) cc trebuie să
ştie un licenţiat ; 2) cum îşi poate obţine diploma.
Incepem prin chestiunile din urmă, spre a limpezi terenul
de tot ceea ce nu e ştiinţă pură.
Inmatricularea şi înscrierile
Oricine a obţinut diploma de bacalaureat clasic sau mo

dern şi doreşte a urma studiile juridice trebuie să ceară în
matricularea, adică menţionarea numelui său pe registrele fa
cultăţii, secretarului.
Acesta e ţinut să primească petiţiunile Împreună cu diplo
mele pînă la o anumită dată, presupunem 20 septembrie. De
la 20-30 septembrie secretarul stabileşte după mediile di
plomelor o clasificare : cei dintîi 150 sînt singurii admişi a
fi Înmatriculaţi. Un maxim În numărul studenţilor În drept
trebuie cu orice preţ stabilit ; o asemenea dispoziţiune ar avea
ca consecinţă fericită micşorarea funqionarismului ; de altfel,
scopul urmărit nu e numărul, dar calitatea.
La 1 octombrie, În exemplul nostru, lista celor înmatri
culaţi e afişată ; restul e invitat a-şi retrage diplomele.
O dată Înmatriculaţi, studenţii sînt ţinuţi a satisface for
malităţii înscrierii ; 12 inscripţiuni trebuiesc luate pentru a pu
tea obţine diploma de licenţiat, cîte 4 pe fiecare an, reducmd
şcolaritatea la 3 ani, ceea ce e suficient.
fiecare inscripţiune e precedată de vărsarea unei sume de
25 lei. Totalul inscripţiunilor pe un an se urcă astfel la suma
de 1 00 lei, la care se adaugă, cum vom vedea, 100 lei taxa
de examen ; un an de drept costă deci 200 lei, şi pentru a
obţine titlul de licenţiat suma de 600 lei trebuie vărsată.
lată deci noul principiu : studiul dreptului încetează de
a fi gratuit. De altfel, acesta e şi logic mi se pare : dreptul e
conceput peste tot ca o ştiinţă rezervată bogaţilor, dovadă
taxele enorme ce percepe facultatea din Paris, aproape
1200 lei pentru diploma de licenţiat.
Cum să nu pledeze cauze, În care nedreptatea e strigătoare,
avocatul ce n-are ca mijloc de trai decît elocinţa lui ? Ce
tărie de caracter trebuie să aibă magistratul, cu leafă mică
şi familie grea, spre a-şi păstra integritatea ?
2!>
Cu toate că În parte aceste recriminări sînt juste, trebuie
să renunţăm la ideea unei aplicări absolute a principiului.
Nimeni nu poate contesta că se găsesc în rîndurile studenţi
lor fără mijloace valori reale şi a le Închide facultatea de
drept ar însemna să eliminăm din calitatea nobleţei noastre
de robă o parte importantă.
De aceea un corectiv trebuie introdus : dispensa.
Orice student dovedind : 1 ) paupertatea, prin acte serioase
ca, de pildă, un certificat din p artea primăriei domiciliului ;
2) silinţa la învăţătură, poate obţine de la consiliul facultăţii
dispensa de taxe succesive pe fiecare an de şcolaritate.
Astfel pentru anul I de drept silinţa s-ar putea dovedi prin
diploma de bacalaureat, dacă media indicată e minimum 8 ;
pentru ultimii doi ani majoritatea de bile albe la examenul I
şi al Ii-lea, adaos la lipsa de mijloace, dă drept la dispensă
pentru taxele anului al Ii-lea şi al Iii-lea.
Cu chipul acesta rămîn excluşi de la facultăţile de drept
numai incapabilii fără mijloace pecuniare ; se va recunoaşte
că aceasta nu e un rău.
Cît despre celelalte categorii, nici o obieqie nu se ridică.
Studentul capabil şi cu avere ar fi rău venit a se plînge de
taxa impusă ; suma de 200 lei anual e modică pentru dînsul
şi credem că poate da 600 lei, preţul unei bune biciclete, În
schimbul unei cariere.
Studentul capabil şi sărac obţine dispensa ; rămîne studen
tul înzestrat numai cu calităţi pecuniare şi intrat În facultate
prin excepţie, admiţînd de pildă că În limita fixată s-ar fi
strecurat şi elevi cu medii mai mici În lipsă de alţii : prezenţa
lui se justifică, el e o sursă de venit pentru facultate. De alt
fel, pierderea sumelor vărsate În caz de nereuşită şi limitarea
dreptului de a se prezenta la examen, după cum vom vedea,
vor descuraja pe nemuncitori a urma dreptul.
Am spus că numărul inscripţiunilor pentru obţinerea diplo
mei de licenţă e de 1 2, cîte patru pe fiecare an. Ele nu se pot
însă lua decît la date anumite : 1 - 1 5 octombrie, 1 - 1 5 de
cembrie, 1-15 februarie, 1-15 aprilie.
Ultima zi expirată, registrele sînt definitiv Închise şi ni
meni nu se mai poate înscrie.
Sanqiunea e energică : studentul, care Ia 1 mai nu are cele
4 inscripţiuni corespunzătoare anului său de studiu, nu se
poate prezenta la sesiunea de iunie şi, cum sesiunea de octom-
30
brie 1 1 e închisă în sistemui nostru, negi ijenţa poate aduce
pierderea unui an de studiu.
Regula aceasta severă, admisă la facultatea din Paris, tre
buie temperată pentru cazurile de forţă majoră ; consiliul fa
cultăţii poate atunci acorda autorizarea unei Înscrieri după
Închiderea registrului.
Asiduitatea la cursuri
O dată Înscrişi, studenţii trebuie să urmeze cursurile. Cum
s-ar putea sanqiona în mod eficace această obligaţiune ?
Inscălirea cărţilor de student de către profesori, cum se face
la noi, dă naştere la mici fraude, care transformă precauţia
legală într-un mijloc de coerciziune iluzoriu. Studenţii o recu
nosc de altfel În mod loial : CÎţi nu se laudă a nu fi călcat la
facultate decît o dată pe an ?
Stabilirea unei inscripţiuni de asiduitate, ca la Paris, e o mă
sură insuficientă. Acolo fiind pentru fiecare examen cîte o mie
de candidaţi, orice control direct e imposibil. Atunci se re
curge la un „truc" (cuvîntul caracterizează perfect situaţia).
Decanul de două ori pe an fixează pe neanunţate o dată ar
bitrară, la care toată lumea e ţinută să iscălească într-un re
gistru special. Zilele, alese şi aduse la cunoştinţă cu foarte pu
ţin înainte, o dată trecute, registrul se Închide şi nimeni nu
mai e primit a se Înscrie. Lucrul e important, căci cine n-a
iscălit asiduitatea, cu toate că are inscripţiunile necesare, nu
e admis la examen. Numai în cazuri justificate se acordă dis
pense, cu multă severitate însă. Cu chipul acesta studentul
trebuie să stea la pîndă, absenţa lui de la cursuri îi poate aduce
serioase prejudicii. Din fericire, sînt prieteni binevoitori, care
urmează regulat şi care se fac agenţi de publicitate ai întregii
studenţimi : la ziua fixată nu lipseşte unul. Această practică,
frumoasă din punct de vedere filantropic, ruinează însă în
treg sistemul, şi obligaţia de a urma cursurile rămîne fără de
sanqiune.
La Paris o altă soluţiune e însă aproape imposibilă, din
cauza numărului enorm de auditori.
Ch. Lyon-Caen, celebrul profesor de drept comercial de
la facultatea din Paris şi membru al institutului, ne !rpunea
odată că regretă timpul cînd era profesor la Nancy. Acolo,
31
zicea dînsul, se făcea apelul şi nu nsca1 să intri în o sală
goală ; dar studenţii erau puţin numeroşi.
De ce oare nu s-ar introduce practica apelului la noi, mai
ales dacă se va admite o limită în numărul studenţilor în
drept ? Apelul ar fi singurul mijloc serios de control ; după
ce profesorul a intrat în sala de curs şi uşile au fost Închise,
aparitorul ar putea procede la această formalitate notînd
numele celor ce lipsesc. După curs, în cancelarie, s-ar pre
zenta scuzele pentru absenţele făcute.
In nici un chip însă n-ar trebui primit la examen studentul
ce a lipsit fără motiv la 10 lecţiuni.
Şcolaritatea, cursurile
Şcolaritatea ar trebui redusă la 3 ani. Cu o împarţire ra
ţională a materiilor, credem suficient acest timp pentru asi
milarea principiilor de drept, mai ales dacă se înfiinţează şi
doctoratul.
Cursurile ar putea Începe la 1 octombrie şi dura pînă la
30 mai, cu vacanţele şi sărbătorile fixate de lege. Astfel anul
nostru şcolar ar fi mai lung cu o lună ca cel francez ; să ob
servăm Însă că sărbătorile noastre sînt mai dese şi vacanţele
mai man.
De la 1-30 iunie ar fi, vom vedea, sesiunea de vară pentru
examene ; iar de la 15-.3 0 septembrie cea de toamnă.
Conferinţele de drept
Unul din cele mai mari neajunsuri ale Învăţămîntului uni
versitar e indiferenţa cu care se priveşte munca studentului.
Pînă la examen, mai ales la drept, el n-a avut ocazia să
schimbe o vorbă cu profesorul. Un sfat nu i-a fost dat şi, cu
toate acestea, cînd ne gîndim la schimbarea felului de muncă
ce întîmpină studentul anului I ieşit de pe băncile liceului,
vedem că el are nevoie de multe consilii pînă să ajungă a
se conduce singur în lumea universitară. Studenţii cei mai
inteligenţi sînt nedumiriţi, mai cu seamă cînd nu se uită ce
spuneam în privinţa lipsei de metodă a programului ; e1 m1
Înţeleg şi mai ales nu ştiu cum să înveţe.
Să se citească greutăţile prin care a trecut pe cînd la Paris
se petreceau lucrurile ca la noi, un student din cei mai ca-
32
pabili, actualmente decanul facultătii cawl ice din I.ilic şi ju
risconsult reputat : contele de Vareilles-Sornmieres. (Prefa�a
volumului : Les principes fondamentaux du droit, 1 8 9.)
�
Crearea conferinţelor de drept - corespunzînd se 1inarelor
din Germania - ar fi un remediu din cele mai bune. De
parte de a fi obligatorii ca cursurile, conferinţele se adresează
studenţilor dornici de muncă. Acolo ei vor găsi călăuza ne
cesară pentru a păşi cu siguranţă În domeniul, atît de greu
abordabil, al dreptului.
Fiecare profesor, pe lîngă orele de curs, e obligat a reuni
o dată sau de două ori pe săptămînă pe studenţii special în
scrişi şi a le explica lecturile făcute. Studenţii sînt interogaţi
şi îndreptaţi, fie de colegi, fie de profesor ; ei obţin note,
care se comunică comisiunii În momentul examenului. Se ri
dică astfel partea hazardului În succesul probelor definitive,
căci cu greu va fi respins un student, care un an Întreg a dat
răspunsuri satisfăcătoare, pentru că intimidat la examen nu
Înţelege Întrebarea profesorului.
Conferinţele tind Însă mai departe : profesorul dă lucrări
facultative asupra unor subiecte alese de dînsul. O expunere
În public poate să urmeze, dacă rezultatul e găsit bun. Dis
cuţiuni contradictorii Între studenţi şi conferenţiari, observa
ţiuni făcute de profesori sînt atîtea mijloace utile pentru as
cuţirea spiritului şi formarea limbagiului tehnic necesar în
drept.
Conferinţele de drept ar trebui să fie gratuite, nu cu plată
ca în Franţa ; dacă însă cererile de înscriere, ceea ce e de
dorit, ar fi numeroase, aşa că un profesor ar avea peste
50 de auditori, o taxă uşoară (cu dispensă pentru săraci) se
va percepe, şi din banii obţinuţi se vor plăti particulari diplo
maţi (doctori sau licenţiaţi) care ar ajuta pe profesori În mi
siunea lor, studenţii fiind Împărţiţi În mai multe serii.
Examenele
'
Cei care la 30 aprilie au luat cele 4 inscripţiuni anuale
şi nu au lipsit nemotivat la 10 leqiuni sînt admişi a se pre
zenta la sesiunea de vară. La 1 mai, după ce au plătit o taxă
de 100 lei, ei trebuie să tragă un număr de ordine, care le
fixează data examenului. La 20 mai, o listă a celor admişi a
3 - N. Tituleacu - DIScursurl JJ
�c p rezenta c afişată ; în drcpLU) numelui fiecăruia e indicată
data examenului.
Taxa examenului trebuie deosebită de aceea a inscripţiuni
lor, deoarece în caz de nereuşită se pierde J/5 din cea dintîi,
pe cînd beneficiul cdei de-a doua e definitiv. Sub aceleaşi
condi\iuni, se acordă dispense pentru taxa Je examen ca şi
pentru inscripţiuni. Pierderea unei părţi din suma consemnată
de către cei amînaţi ar fi o măsură excelentă : ea ar sili pe
studenţi a se prezenta la examen pregătiţi, iar nu la noroc,
şi cum noi o-admitem sesiunile multiple, a învăţa în timpul
anului spre a fi admişi la iunie.
Examenul se trece În faţa unui juriu compus din profesorii
anului, iar nu în faţa unui profesor singur, simultan pentru
toate materiile, iar nu succesiv, individual, iar nu pe serii.
Pentru ca convingerea comisiunii să fie serioasă, examenul va
dura atîtea quarturi de oră cîţi examinatori sînt.
Găsim criticabilă practica ce se urmează la facultatea din
Paris la examenul de licenţă : într-o oră sînt interogaţi la
toate materiile 4 candidaţi deodată ; studenţii buni şi timizi
n-au nici timpul să-şi revie, pe de altă parte, nu trebuie să
posede cineva un bagaj juridic important pentru a putea vorbi
asupra unei chestiuni 4 minute. La doctorat însă, unde can
didaţii sînt puţin numeroşi, examenul e individual şi durează
o oră.
Această din urmă dispoziţie preconizăm pentru şcolile

noastre, unde nu există sau, mai exact, n-ar mai trebui să
existe scuza mulţimii.
Notele cu care se măsoară ştiinţa candidatului sînt : bila
albă (foarte bine), bila roşie-albă (bine), bila roşie (mulţumi
tor), bila roşie-neagră (slab), bila neagră (rău).
Două bile roşii-negre sau una neagră cauzează respingerea.
Cînd un candidat a obţinut însă la o materie o bilă neagră
şi la celelalte albe sau albe-roşii amînarea se poate evita după
o decizie a comisiunii. Dacă un candidat e amînat de patru
ori la acelaşi examen, pierde beneficiul înmatriculării şi tre

buie să părăsească facultatea ; astfel, în şase ani cel mult, stu
diile juridice trebuiesc terminate.
Notele, cu care s-au trecut diferitele prnbe, trebuiesc men
ţionate pe certificatele eliberate ; prin o asemenea dispoziţie
34
s -ar permite o alegere judicioasă, cînd pentru o funqiune s-ar
prezenta mai mulţi concurenţi.
În fine, dacă la un examen un candidat a obţinut numai
bile albe, juriul îi acordă menţiunea : cu elogii ; distinqiunea
aceasta scuteşte deplin drept taxele anului viitor.
In privinţa sesiunilor, se vor ţine două pe fiecare an : una
în iunie, alta În septembrie. Cu nici un preţ însă nu trebuie
admisă ideea sesiunilor multiple, deoarece e plină de incon
veniente.
Mai întîi se îngreuiează misiunea profesorului, silindu-l a
ţine curs şi examene În acelaşi timp ; apoi nu se stimulează
dorul de muncă în student, lăsîndu-i mereu poartă deschisă în
caz de nereuşită.
Reducerea sesiunilor nu e Însă o măsură suficientă ; ea tre
huie completată printr-o dispoziţiune, obli �înd pe student a
se prezenta la sesiunea din iunie. Libertate m această privinţă
e dăunător a se lăsa ; scopul e să silim tineretul la muncă şi

nu o putem face decît prin reguli severe. Acela care nu s-a
prezentat la sesiunea de iunie, fără scuză recunoscută legitimă
de consiliul facuităţii, pierde dreptul a trece la sesiunea de
toamnă. Sancţiunea aceasta severă, admisă în Franţa ca indis
cutabilă, va face pe mulţi să se prepare din vreme spre a nu
pierde timp fără folos.
Cu ocaziunea discuţiunii programului, vom vedea asupra
căror materii poartă fiecare din cele trei examene de drept.
Profesorii
Recrutarea profesorilor facultăţii de drept, precum şi obli
gaţiunile ce le trebuiesc impuse, constituie unul din cele mai
dificile puncte de rezolvat, în problema organizării şcolilor
noastre, Întru ceea ce priveşte aplicaţiunea În practică.
Titlul de doctor e neapărat necesar aceluia care se consacră
profesoratului. In privinţa diplomelor de provenienţă străină,
să observăm că anumite facultăţi eliberează titluri de doctor
inferioare gradului nostru de licenţiat.
Astfel, la Paris, un licenţiat din Bucureşti poate, plătind
anume taxe, urma doctoratul fără să treacă un examen <ie
echivalenţă, pe cînd anumiţi doctori din Bruxelles nu sint
35
recunoscuţi egalii unui licenţiat : ei trebuie să repete anul
al II I-iea.
Numirea profesorilor trebuie să aibă loc În virtutea unui
concurs, care e singurul mijloc sincer de a constata ştiinţa
candidatului. Concursul ar cuprinde, ca În Franţa, o parte
scrisă şi una orală, aceasta din urmă constînd din o lecţiune
făcută timp de o oră asupra unui subiect anunţat numai cu
cîteva ceasuri Înainte.
Lucrul de căpetenie, ce trebuie însă cu orice preţ obţinut,
e excluderea cumulului. E imposibil ca profesorii să se con
sacre în mod serios ocupaţiunii lor dacă li se permite în ace
laşi timp avocatura şi chiar magistratura.
A face un curs de drept nu Înseamnă numai a vorbi timp
de 3 ore pe săptămînă, în faţa studenţilor, asupra unui subiect
juridic. Tinta, la care trebuie să tindă adevăratul profesor, c
adaptarea principiilor dreptului la nivelul intelectual al audi
torilor săi, fără să ridice cu toate acestea expunerii sale carac
terul ştiinţific. E nevoie pentru aceasta de multă Îngrijire în
prepararea lecţiunilor, de multă pricepere În alegerea expre
siunilor tipice. Cum ar putea satisface în mod convenabil
această obligaţiune acela care n-are timp a citi drept un ceas
pe zi ?
Să privim facultatea din Paris, unde, trebuie s-o recunoaş
tem, nu sînt decît somităţi. Ce ocupaţie are un profesor pa
rizian În afară de orele de curs ? Studiul, scrierea de uvragc
şi articole de reviste, discuţiuni În societăţile de drept sau ra
poarte la institut. Calitatea de deputat, singura compatabilă
cu profesoratul, sileşte pe alesul naţiunii a-şi substitui un loc
ţiitor pentru timpul cît îi va dura mandatul.
Dar un lucru trebuie imediat adăugat : suprimarea cumu
lului presupune o remunerare importantă a serviciilor de pro
fesor, altfel nimeni din cei capabili a-şi cîştiga viaţa ca avocat
sau în alt mod nu s-ar consacra catedrei. După noi - şi
aceasta nu e mult, avînd În vedere noile taxe ce se vor per
cepe -, un docent trebuie plătit 1 000 lei lunar, un agregat
1 500 şi un profesor 2000.
Numai stabilind concursuri severe, excluzînd cum ulul şi În
schimb plătind bine putem constitui un corp profesoral de
elită (nu zicem indivizi capabili, căci din fericire avem CÎţiva,
�ar<,: s-au dat vocaţiunii lor cu toată dezinteresarea ce ea cere).
36
O dată profesorii rămaşi cu atribuţiuni simple, se va putea
aranja şi orarul în mod raţional, cursurile avînd loc toate de
dimineaţă ; studentul n u va mai fi chemat la ore incomode şi
variabile, azi la 8 dimineaţa, mîine, seara şi niciodată nu va
mai fi trimis acasă sub pretext că „dl. X nu poate face curs,
fiind reţinut de procese".
Spre a rezuma tot ce am zis acum, să enumerăm avantajele,
ce ar decurge din o organizare aşa concepută :
1) Micşorîndu-se numărul studenţilor, se aduce un remediu
funcţionarismului.
2) Admiţînd o limită În numărul studenţilor, se face o se
lecţiune : numai cei cu medii mari pot face dreptul.
3) Taxele ridicate descurajează pe cei ce nu urmează drep
tul spre a face studii serioase ; iar pierderea taxelor vărsate,
în caz de nereuşită, e un stimulent la muncă.
4) Reglementarea severă a tot ce priveşte datoria studen
tului şi a profesorului ridică prestigiul, studiile juridice asi
gurîndu-le seriozitatea.
Abordăm acum a doua parte a cercetărilor noastre, între
bîndu-ne cum s-ar putea elabora un program de licenţă În
armonie cu noile cerinţe ştiinţifice.
Vom Începe prin a determina materiile ce trebuiesc predate
Într-un Învăţămînt juridic elementar ; apoi vom stabili or
dinea cea mai logică, în care ele se vor Împărţi între diferi
tele examene.
Programul actual prezintă lacune regretabile, nimeni nu o
poate contesta ; dar ceea ce mai ales găsim criticabil nu e atît
insuficienţa cit spiritul înapoiat În care e redactat.
Influenţa franceză a jucat un mare rol în alcătuirea lui ; am
avut ocazia să constatăm acelaşi lucru cînd a fost vorba de
înfiinţarea doctoratului.
Cu toate acestea, e o deosebire atît de mare Între conce
perea dreptului În România şi în Franţa, încît cei mai buni
studenţi licenţiaţi de la noi, şi venind la Paris spre a face
doctoratul, Întîmpină dificultăţi enorme şi rar sînt admişi la
examen de la prima dată.
Lucrul pare inexplicabil şi cu toate acestea e aşa ; să ne
gîndim numai ce program francez am copiat ? Cel de acum
30 de ani, or, dacă de atunci pînă azi noi ne-am mulţumit
cu dînsul, În Franţa s-au făcut schimbări mari şi dese. Exem -
37
pl11l cel m�i convingător de �piritul progresist francc7 În
această dircqic ni-l dă faptul că azi e vorba la Paris de a
se schimba programul actual, care nu datează decît de la 1 895 .
Dar, să precizăm prin două comparaţiuni. Ce e în România
un curs de drept roman ? O explicare a institutelor completate
prin texte de Pandecte, adică un ansamblu de comentarii aride.
La Paris dreptul roman constituie aproape un curs de socio
logie, atît unica ocupaţie a profesorului e să arate cum fie
care instituţiune a izvorît din nevoile sociale şi economice ale
unei epoci, atÎt ţinta la care se tinde c prinderea legilor, după
care evoluează un grup social.
Ce e la noi un curs de drept civil ? Un comentariu pc arti
cole al codului civil. Manualul lui Planiol, astăzi În toate mÎi
nilc În R omânia, graţie fericitului impuls dat de valorosul re
prezentant al doctrinei române, dl. Alesandresco, va convinge
pe toţi de ce este în Franţa un curs de drept civil. Şi să nu se
creadă că Planiol e spirit independent izolat ; fată de ahii
care ating adesea paradoxul, pentru binele comun de altfel, ca
Saleilles, credem că Planiol reprezintă moderaţia.
Oricum, am rămas În urmă, atÎt În alcătuirea programului
nostru, cît şi În privinţa direqiunii noi şi fericite ce au luat
studiile juridice În străinătate.
Nu voim să conchidem Însă că o grabnică imitaţie a noii
organizări franceze se impune ; să căutăm pri� mijlo3:ce pro
prii, şi neadmiţînd ca indiscutabil tot ce se gaseşte amrea, a
realiza o reformă raţională şi utilă.
Un Învăţămînt, care ar permite cunoaşterea raporturilor ju
ridice de drept comun (drept civil) ; a regulilor particulare co
mercianţilor (drept comercial) ; a actelor ilicite şi pedepsele
lor (drept penal) ; a regulilor urmate Înaintea tribunalelor ci
vile şi criminale (procedura) ; a principiilor fundamentale,
care prezidau la organizarea statului (drept constituţional) ;
a organelor administrative şi funqionarea lor (drept admi
nistrativ) ; a raporturilor juridice Între state (drept interna
ţional public) ; şi În fine, a raporturilor juridice Între per
soane de naţion alitate deosebită (drept internaţional privat)
ar fi la rigoare suficient. El ar permite rezolvarea tuturor
chestiunilor ce s-ar ivi zilnic tribunalelor ; dar cu o asemenea
orgamzare am avea numai pr:icticanţi, adevăraţi oameni de
d�ept niciodată.
38
Lucrul s-a simţit şi la noi, <le aceea vedem figurîn<l pe pro
gram două materii, care sînt dovada unei p1 eocupări de edu
caţie ştiinţifica, am n umi t : dreptul roman şi economia poli
tică. Un profan În drept încă va şti că folosul acestor studii
nu c:- direct praaic ; de acee.:t nu e rar a auzi recriminări con
rra inutil i tăţii lor.
Evident, nu În textele lui Gaius, nici în teoriile lui Marx
trebuie căutată soluţionarea unei probleme juridice ; dar am
biţiunea jurisconsultului adevărat ţinteşte mai sus ca simpla
cunoaştere de texte.
Ce s-ar zice de un medic care n-ar cunoaşte anatomia şi
fiziologia şi care s-ar mulţumi a prescri „reţete" învăţate pe
dinafară pentru diferitele cazuri de boală, ce i se pot pre
zenta ? Articolele de legi dau „reţeta" vindecării conflicte
lor sociale ; cum ar putea deci procede, În deplină cunoaştere
de cauză, În greaua misiune de magistrat şi avocat individul
care nu ştie ce e o societate, cum ea naşte, cum se transform:!
sub impulsul factorilor politici, economici şi psihologici ?
Legiuitorul nostru a avut cunoştinţă de această cerinţă ştiin
ţifică, înscriind alături de materii pur juridice dreptul roman
şi economia politică ; dar 1) n-a satisfăcut-o decît În parte ;
2) n-a cunoscut spiritul în care trebuiesc concepute aceste
studii.
Zicem că satisfaqia dată trebuinţei unei educaţiuni ştiin
ţifice a fost parţială, căci e nevoie Încă de crearea a cel pu
ţin două cursuri, în lipsa cărora opera nu poate fi serioasă :
istoria dreptului naţional şi legislaţia civilă comparată.
Nimic mai util pentru a pierde iluzia periculoasă a fixi
tăţii dreptului, pentru a avea adevăratul sens al multor dis
poziţiuni obscure, pentru aflarea caracteristicii geniului na
ţional, ca urmărirea etapelor succesive prin care au trecut
instituţiunile noastre juridice, spre a deveni ceea ce sînt azi :
studiul istoriei dreptului român se impune deci.
Christos a predicat : pacea Între fraţi ; mulţi filozofi vi
sează armonia universală ; toţi trebuie să dorim solidaritatea
între oameni şi state !
Cu toate acestea, încheiem între patru ziduri tot ceea ce
ar putea fi un prim element de concordie, În special dreptul,
fără a avea cel puţin curiozitatea a practica ferestre către
vecini, spre a vedea ce se petrece la dînşii. Studiul legislaţiu-·
39
nilor străine ar fi un remediu contra izolării juridice În care
trăim.
Dar să precizăm bine ce Înţelegem printr-un curs de legis
htie comparată.
Cînd cineva ne-ar spune pentru un punct special, care e
pe lîngă soluţionarea articolului X român şi aceea a artico
lului corespondent francez, german, italian, austriac etc., ne-ar
da indicaţiuni utile, dar nu ar putea pretinde că a făcut un
curs de legislaţie comparată. Un Învăţămînt de genul acesta e
înainte de toate un studiu critic, tinzînd la pronunţarea unei
sentinţe, în favorul legislaţiunii celei mai perfecte, de către
tribunalul ştiinţei sociale.
Mai mult : aşa concepută, legislaţia civilă comparată pre
zintă un interes practic considerabil, permiţînd cunoaşterea
conştiinţei juridice universale la un moment dat.
Ne explicăm :
Articolul 3 cod. civil român (4 Cod. Napoleon) obligă pc
judecător, sub sancţiuni severe, să se pronunţe chiar cînd legea
e mută. De unde va trage magistratul norma lui de conduită ?
Analogii prin ipoteză nu sînt ; exemplu : jurisprudenţa fran
ceză în faţa asigurărilor pe viaţă, materie neprevăzută de lege
şi fără precedente.
Din principiile dreptului natural vom răspunde noi. Dar e o
utopie a susţme azi În ştiinţă, faţă de criticile drepte ale şcolii
istorice, existenţa unui drept natural unic şi invariabil ; şi e
iar o exageraţie a nega un drept natural schimbător, reprezen
tînd „binele" la un moment dat şi pentru o societate dată. Ein
Naturrecht mit wechselndem lnhalt, un drept natural cu con
ţinut variabil, cum zice jurisconsultul german Stintzing. Or, no
ţiunea binelui variază de la individ la individ şi am risca cu
conceperea unui drept natural pur subiectiv şi avem atîtea ju
ri �prudenţc;_ deosebite, pentru cazurile neprevăzute de lege, cite
tribunale smt.
E nevoie În interesul tuturor de un element obiectiv ; or, pe
acesta nu-l găsim decît în conştiinţa juridică generală revelată,
în mare parte, prin legislaţiunile străine. Vrem ca articolul 3
să nu lase deschisă calea arbitrarului ? Să introducem În pro
gramul nostru un curs de legislaţie comparată, din care se vor
inspira toţi judecătorii pentru materiile neprevăzute de le�ea
română, reglementate însă, în mod compatibil cu principiile
admise la noi, de codurile străine.
40
ln fine, credem că ar fi foarte util a se crea la licenţă şi un
curs de sociologie sau de filozofia dreptului, care ar constitui
teoria faţă de materiile avînd aplicaţie practică. Facultatea din
Iaşi e în privinţa aceasta mai înaintată, căci ea posedă o ca
tedră de filozofia dreptului ocupată cu mult succes de domnul
profesor Stere.
Ziceam mai sus că legiuitorul nostru, înscriind pe program
dreptul roman şi economia politică, nu a cunoscut spiritul în
care trebuie conceput primul din aceste cursuri, importanţa
considerabilă ce prezintă cel de-al doilea.
In adevăr, la ce poate folosi azi un rnrs de Institutele lui
Iustinian, fie chiar completate cu alte texte din Digeste ? Pen
tru cei doi ani de drept roman, unul consacrat persoanelor şi
bunurilor, altul obligaţiunilor şi procedurii ? Teoriile moderne
asupra personalităţii, asupra dreptului de proprietate şi mai
ales asupra procedurii sînt aşa departe de ideile romane, încît
ne putem Întreba, cu raţiune, care-i rostul acestui studiu de
antichităţi ?
Mergem chiar mai departe ; modelele de discuţiuni juridice
rămase de la jurisconsulţii romani sînt călăuze periculoase azi,
cînd dreptul e scris în formule precise. Nimic mai admirabil
ca subtilitatea Sabinienilor pentru un logician ; dar dacă pc
vremea ci nu prezenta inconveniente, dar chiar avantaje, de
oarece te puteai servi de dînsa pentru a corige o regulă juri
dică, aceasta nefiind consemnată într-un text de lege, deci
adaptabilă, la ce consecinţe dezastruoase În practica judiciară
ne-am expune astăzi făcînd pe geometrii faţă de articolele din
cod ca teoreme ? Fineţea de spirit, ce s-ar căpăta din aceste
studii, ne-ar transforma în călăi ai societăţii !
Cu totul altfel se prezintă dreptul roman studiat istori
ceşte.
Să lepădăm tot ceea ce e text roman într-un program de
licenţă ; să le lăsăm candidaţilor la doctorat şi în special pro
fesorilor cărora ele trebuie să servească de suport alegaţiunilor
lor. Să concepem pentru licenţă dreptul roman ca un curs de
istorie.
Plecînd de la fondarea Romii (753 A.J .C., după cronologia
convenţională) pînă la Iustinian (565, era creştină), să împărţim
istoria romană în patru perioade, de pildă .: copilăria (de la
fondare pînă la cele 12 table), adolescenţa (de la 12 table la
August), maturitatea (de la August pînă la Diocleţian ) , bătrî-
11
1 1cţea (de la Diocleţian la Iustinian). Am dat diviziunea cea
mai puţin ştiinţifică, dar cea mai accesibilă ; pentru moment
aceasta ne trebuie.
După ce am rezumat pentru fiecare epocă evinementele po
litice cele mai importante, să căutăm a determina starea socială
corespondentă, punînd mai ales În relief factorii economici şi
ideile timpului. Apoi să studiem toate instituţiunile juridice
ale epocii ce ne ocupă. căutînd a arăta cum ele sînt condiţio
nate de nevoile sociale.
Puterea părintească, de pildă, a fost la origină concepută
sub formă absolută, fără a se stinge la majoritatea copilului,
durînd dinpotrivă pînă la moartea tatălui. Pentru ce acest
caracter special, pentru ce un om slăbit de ani, infirm, să fie
încă depozitarul autorităţii domestice ? Pentru că, departe de
a repauza pe nevoia de proteqie ce simte copilul, cum e azi,
sau pe forţa fizică a părintelui, ca În anumite societăţi, puterea

paternă romană se fonda pe interesul agricol, care cere unitate
în direqia sforţărilor. Cu cît condiţiunile economice se schimbă,
o industrie romană, aşa ca cea agricolă, luînd naştere, struc
tura autorităţii părinteşti se modifică pentru a ajunge final
mente În dreptul lui Iustinian o slabă imagine a instituţiunii
primitive.
După ce s-a dat astfel un tablou complet al instituţiunilor
unei epoci, să trecem la studiul perioadei viitoare, insistînd
mai Întîi asupra cauzelor schimbării stării sociale, reconstituind
�tarea nouă şi arătînd cum modificările instituţiunilor sînt co
relate schimbărilor În societate.
Cînd cineva a asistat timp de peste un an la reconstituirea
majestuoasei evoluţiuni a dreptului roman spre progres, cînd
a ajuns a se convinge că legea nu e opera legiuitorului, că acesta
nu o creează, ci o constată, credem că a obţinut un rezultat de
mii de ori preferabil aceluia, care în acest răstimp şi-a Însuşit

diferenţele de opiniuni între Ul pian şi Papinian !
Şi ce util pentru justiţiabili de a fi judecaţi de oameni, care
sînt În stare a pricepe o nevoie socială şi care n-ar sacrifica-o
1 1 icindată unui exces de logică rău pusă !
Am spus de ;isemenea că legiutorul n-a Înţeles importan\a

economiei politice, relegînd-o în ultimul an şi făcînd din dînsa
un curs anual.
Economia politică domină dreptul, prin ea deci trebuie să
Începem . De asemenea, ce studiu aprofundaţ se poate face În-
ir-un an ? 1n licee se consacră un timp egal unui curs de genul
acesta ; în facultate să rămîic oare aceleaşi noţiuni elementare ?
Dar se uită difo.:ultatca cc sulevă chestiunea ·ualorii, impor
tanţa, în studiul reparaţiunii, a doctrinei socialiste, sau Încă,
în teoria produqiunii şi consuma�iunii, rnmpli:xitatea .w ciet::i(i ·
lor cooperative ? Unde se lasă aplicarea principiilor abstracte:.
la nevoile ţării ?
După noi, doi ani trebuiesc neapărat consacraţi materiilor
economice : Într-un an s-ar face principiile abstracte, adică
teoria ; în al doilea s-ar studia chestiuni practice, ca de pildă
comerţul grînelor în România, industria zahărului sau a hîrtiei
cu întreg cortegiul de probleme ce ridică etc. etc.
Conchidem pînă aci că din cursurile tinzînd la educaţia
ştiinţifică a candidaţilor trebuie să figureze pe program cel pu
ţin următoarele patru :
Dreptul roman. Ansamblul instituţiunilor juridice romam:
studiate în dezvoltarea lor istorică.
Economia politică. I. Teoria economică : produqiunea, repa
raţiunea circulaţiei, consumaţiunea. II. Economia naţională :
chestiuni alese de profesor şi studiate după un program publi
cat la încep utul anului.
Istoria dreptului. Studierea instituţiunilor de drept public şi
privat în diferitele perioade ale istoriei românilor.
Legislaţia civilă comparată. I. Istoria rezumată a dreptului
ţărilor europene şi americane. II. O materie aleasă de profe
sor şi studiată după un program publicat la deschiderea cursu
rilor.
Acestea sînt pentru noi materii indispensabile şi de o egală
importanţă cu dreptul civil sau comercial.
Cu mult folos s-ar putea însă adăuga, după cum am spus,
un curs de sociologie (factorii evoluţiunii şi legile ei) sau încă
completa economia politică prin : istoria doctrinelor economice,
ce nu se pot aprofunda într-un curs general.
Venim acum la materiile pur juridice, considerate de toată
lumea ca indispensabile şi care ţin de domeniul aplicaţiunii
practice a dreptului.
Dacă fără de drept roman, economie politică şi legislaţie
comparată, nimeni nu se poate pretinde decît simplu practi
cian, fără de cunoştinţele ce urmează nu poate fi nici atît. De
aceea, nu utilitatea acestor materii ne propunem a demonstra :
aceasta ar fi a reedita adevărurile lui La Palisse. Modul de a
concepe cea mai importantă din toate branşele dreptului, aceea
care constituie irei sferturi din obiectul lui, dreptul civil, va fi
singurul punct ce ne propunem a arăta.
Opiniunea comună persistă a crede că „drepr civil" e sinonim
cu „cod civi l " , adică tot drepllll civil e cuprins în codul civil.
Consecinţele ce decurg din această manieră de a vedea sînt mai

ales două : 1) din moment ce tot dreptul civil se găseşte în
codul civil, de ce nu am urma ordinea acestuia din urmă în
expunere ? 2) ce poate fi un curs de drept civil, dacă nu un
comentariu de articole ?
Cu toate acestea, de- mult Bugnet simţise deosebirea : Pen
seigne, spunea dînsul, le Code Napoleon ; je ne connais pas
le droit civil.
In ce priveşte opiniunea publică ?
{::î nd un cod e recent, el prevăzînd tot ce nevoile timpului
cereau, e complet pentru epoca la care a fost făcut. Pentru
momentul confeqiunii sale e aproape just a zice că În cod se
cuprinde tot dreptul ; pe de altă parte, cum autorii lui vor în
general să facă operă metodică, deşi aceasta nu e necesar, un
cod adresîndu-se specialiştilor, se poate şi În învăţămînt urma
ordinea lui. In fine, interpretaţia n-are raţiune să existe : tex
tul satisface nevoia aşa cum e redactat, nu altfel ; o aplicaţie
literală se impune.
Cu timpul msă evoluţiunea îşi face opera : nevoile se schimbă
şi legea rămîne aceeaşi. Atunci interpretaţia începe să joace rol
căutîncl a restabili armonia acolo unde ea a încetat să existe ;
codul trebuie dar completat cu deciziunile jurisprudenţei. Ce
argument mai convingător de opera timpului, ca strigătul sin
cer al lui Napoleon faţă de schimbările ce tribunalele sub pre
text de interpretare aduceau codului său : Afon code est perdu !
Legile complementare îşi fac apariţia, apoi se Înmulţesc ; juris
prudenţa începe a crea teorii noi, aşa încît la un moment dat
dreptul ci'\il al unei societăţi devine un ce complex, în care
rndul civil '� sîmburele, dar nu e decît atît.
A spune cu opiniunea comună, după un secol de la con
feqiunea codului, că în el se cuprinde tot dreptul civil, în
seamnă deci a pierde din vedere evoluţiunea şi a egala în naivi
tate pe Iustinian, care a oprit orice interpretare a Pandectelor,
ordonînd ca ele să fie aplicate tels quels În decursul timpurilor !
44
Pentru noi c o axiomă azi ruperea cu ordinea codului tn pre
darea drep tului civil, deci dispoziţia programului actual În
această privinţă trebuie să dispară. Ce vom pune În loc ?
Două soluţiuni se prezintă : sau noul pro�ram se va mărgin=
a obliga pe profesor să facă tot dreptul civil în trei ani, lăsînd
împărţirea materiilor la aprecierea lui, sau o diviziune raţio
nală se va substitui celei actuale, interzicîndu-se orice schim
bare la norma adoptată.
Fiecare din aceste procedee îşi are avantajele şi incovenien
tele lui ; lăsînd liber pe profesor În alcătuirea programului
anual, se dă curs iniţiativei fiecăruia, dar În schimb se riscă o
diversitate aşa de mare în conceperi, încît Învăţămîntul ar pu
tea să sufere din această cauză. Cu sistemul al doilea vom avea
unitatea în predarea legislaţiunii civile, însă cu greu se va pu
tea găsi o ordine care să satisfacă pe toţi.
In materie de metodă, îşi are mai ales aplicaţie maxima :
quot homines, tot sentantiae.
Cu toate acestea, înclinăm pentru procedeul din urmă : un
excelent plan e dat de noul cod german şi, cum tendinţa ger
manică începe a prevala, nu credem că ar fi greu să-l impunem
opiniunii publice. Dar o explicaţie : ordinea ce preconizăm În
învăţămînt au admis-o germanii În legislaţie.
Planul codului nostru trebuie schimbat În consecinţă, căci o
:ttare lucrare nu e şi nu trebuie să fie operă didactică. Se p oate
observa aci un dublu curent caracteristic ; în Franţa, unde co
dul e un uvraj practic prin excelenţă, Învăţămîntul s-a crezut
obligat multă vreme să-i urmeze ordinea ; ceea ce era un rău ;
În Germania, unde codul a fost produsul universităţilor, s-a
urmat pentru dîn sul ordinea Î1 1văţămîntului, ceea ce n u e
necesar.
Am făcut aluzie mai sus la inconvenientele programului nos
tru, trimiţînd la interesanta prefaţă a lui Vareilles-Sommieres
pentru criticile analoge, ce merita o dată predarea dreptului
civil la Paris. Actualmente Însă în Franţa profesorul e obligat
să-şi înceapă cursul printr-o introducere consacrată ideilor ge
nerale, studenţii au astfel timpul să se familiarizeze cu noţiu
nile simple Înainte de a intra în discuţiunile şi controversele
juridice. Dar profesorul nu poate da În leqiunile introductive
decît indicaţiuni sumare lăsate la aprecierea lui.
Din parte-ne, găsim necesar a se impune profesorului de
anul I să expue Într-o introducere generală nu numai cîteva
45
noţiuni indispensabile priceperii celei mai simple probleme <le
drept, Jar încă luate teoriile dumi11,mle care nu-şi găscff lornL
În aLtă parte.
Astfel, după ce s-a definit dreptul şi s-a arătat raportul său
cu sociologia, a cărei ramură importantă e, după ce s-a discu
tat valoarea comparativă a surselor lui, insistînd asupra Legii,
se expune teoria actului juridic, fără cunoaşterea căreia nu ne
vom putea niciodată ridica de la detalii la ideea generală că
lăuză, foc luminos în întunecimea ce ridică examenul aprofun
dat al celei mai simple chestiuni ; se completează apoi intro
ducerea cu teoria personalităţii şi noţiuni asupra naturii drep
turilor, familiale şi patrimoniale. .
Se abordă apoi materiile de fond ; aci o intervertire, ce va
părea multora curioasă se impune ; teoria obligaţiunilor trebuie
prima studiată, înaintea familiei, înaintea drepturilor reale.
Zicem că cunoaşterea obligaţiunilor trebuie să preceadă exame
nul drepturilor familiale pentru o raţiune peremptorie : toate
drepturile patrimoniale, atît cele de creanţă (obligaţiunile), cît
şi cele reale se presupun cunoscute, cînd se studiază familia,
unde e vorba de obligaţia tutorelui de a da eoni de gestiunea
sa, de incapacitatea femeii măritate de a alena sau de a se
obliga fără autorizarea maritală etc. etc. Intru ceea ce priveşte
Însă anterioritatea studiului obligaţiunilor faţă de acel al drep
turilor reale justificarea e mai grea, dacă se raţionează ca
imensa majoritate a juriştilor ; dreptul real e mai simplu de
conceput ca cel de creanţă, deci prin el trebuie să începem.
Greşeşte Însă imensa majoritate ! Conceperea clasică a drep
tului real ca un raport direct Între o persoană şi un lucru n-a
putut să reziste unei analize minuţioase ; ea presupune, cum
s-a observat foarte just, o obligaţie În sarcina lucrului, ceea ce
e o absurditate. O opinie, care vede în dreptul real un drept
de creanţă mai complex, a luat atunci naştere În Germania ;
ideea nouă e atît de luminoasă, încît astăzi tinde a se genera
liza şi În Franţa.
Or, cu dînsa se răstoarnă vechea ordine a dreptului civil :
dacă dreptul de creanţă are ca subiect pasiv una sau mai multe
persoane determinate, dacă dreptul real are ca subiect pasiv
toată lumea afară de titular, noţiunea dreptului de creanţă e
mai simplă ; cu ea dar trebuie să debutăm.
De altfel, codul german, după o introducere consacrată prin
cipiilor ţ;enerale, ex pune obligaţiunile, ceea ce e ultra ra\ional ;
46
iar Planiol, Încătuşat, <leşi mult mai puţin ca la noi, de pro
gramul francez, începe cursul său cu regrete de a nu putea urma
ordinea aceasta logică.
O dată obligaţiunile cunoscute, se intră În examenul dreptu
rilor reale, al efectelor lor şi al actelor ce le creează ; codul
german a consacrat acest mod de a vedea Încheînd cu dreptu
rile reale partea patrimoniului.
Numai după ce s-au studiat toate aceste materii se poate În-
1elege teoria familiei, adică drepturile ce n-au valoare pecu
niară, extra patrimoniale. La noi se face tocmai contrariul, de
aceea nu e rar a se vedea studenţi ce cunosc pe degete ohli
f!,aţ iunile ce tutorele poate contracta în mod valabil, cele care
au nevoie de autorizarea consiliului de familie sau Încă de omn
logarea tribunalului, fără cu toate acestea a şti ce e o obliga\ic !
Să ne mai plîngem de slăbiciunea licenţiaţilor noştri !
În fine, se încheie cursul de drept civil cu succesiunilc, �i e
raţional. Omul cel mai incult se va Întreba înainte de a şti cum
se transmite un lucru, ce se transmite. Programul nostru nu
vrea să ţie cont de aceasta şi obligă pe profesor, cum am spus,
să facă succesiunile Între teoria proprietăţii şi aceea a obl i
gaţiunilor ; cum să Înţeleagă Însă cineva transmiterea unui pa
trimoniu, la moarte, pînă nu cunoaşte din ce el e format (drep
turile familiale).
Rezumăm : spre a merita calificativul de raţional, viitorul
program de licenţă va trebui să poarte :
Dreptul civil. Expunerea generală a dreptului civil, rn ve
deri asupra chestiunilor sociale şi economice În legătură cu ma
teriile civile şi În ordinea următoare : I. Introduqiune co11Sa
crată teoriilor generale. II. Obligaţiunile. III. Drepturile reale.
IV. Dreptul familiei. V. Succesiu nile.
Un Învăţămînt aşa organizat va avea poate şi un alt folos ;
cînd vom ajunge a ne convinge că formula legii nu dă decî t
un palid reflect al unei chestiuni de drept, aşa cum ea se pune
În practică, vom lepăda cu siguranţă interpretaţia literală dato
rită influenţei nefaste a lui Laurent. Spirit original şi viguros,
T .aurent e un interpret care uită În fata abstraqiunii unui arti
col că de soluţiunea ce va da depind interese omeneşti consi
derabile ; el sacrifică unei logici excesive ce n u poate explica
decît reaqiunea ce a voit să stîrnească contra lui Demolombe
Azi Însă, cînd partea socială a dreptului începe a se Înţelege
mai mult ca oricînd, Laurent ca interpret trebuie să dispară,
47
devenit la rîndul său obiect al unei reacţiuni, ce o raţională
organizare a învăţămîntului juridic nu paate decît activa.
Cursul de drept comercial sulevă, dm punctul de vedere cc
ne preocupă, două Întrebări :
1) Ce se face cu dreptul maritim ?
2) Ce, cu legislaţia comercială comparată ?
La rigoare, dreptul maritim ar putea fi lăsat la o parte,
România nefiind o ţară maritimă ; legislaţia comercială com
parată însă, pe lîngă argumente de educaţie ştiinţifică poate
invoca unul practic : necesitatea de a cunoaşte În raporturile
cu comercianţii străini legile lor. Cum însă şi studiul dreptului
maritim nu e fără folos, conchidem că profesorul de drept co

mercial trebuie ajutat În misiunea lui de un docent sau agre
�at, care şase luni ar face dreptul maritim şi şase, u n curs ge
neral de legislaţie comercială comparată.
Astfel, Învăţămîntul nostru de drept comercial, cu profesorii
distinşi ce ocupă ambele catedre, ar fi la înălţimea oricărei fa
cultăţi din Occident.
Intru ceea ce priveşte celelalte ramuri de drept, ce figurează
pe programul nostru, ele nu ridică dificultăţi din punctul de
vedere al reglementării legale, fiind cursuri anuale şi cu obiect
limitat ; totul depinde de metoda profesorului.
Ajungem acum la a doua întrebare ce se pune În alcătuirea
programului ; cum trebuiesc Împărţite materiile Între cele
3 examene, ceea ce revine a determina În ce acestea constau.
Examenul I. Fiind prima probă ce are de trecut studentul,
Încă nou În materiile j uridice, ea trebuie uşurată. Oricine a
făcut dreptul, fie chiar doctoratul şi agregaţia, încă ştie că cel
mai greu examen a fost cel dintîi.
De aceea, o singură probă compusă din 4 interogaţiuni e
suficientă. întrebările se poartă asupra materiilor următoare :
Dreptul roman. Ansamblul instituţiunilor de drept privat
studiate În dezvoltarea lor istorică de la fondarea Romei la
Diocleţian (curs anual).
Dreptul civil. I. Principii generale. II. Teoria obligaţiunilor
(curs anual).
h'conomia politică. Teoria lui : produqiunea, repartiţiunea,
circulaţiunea, consumaţiunea (curs anual).
Istoria dreptului. Studierea instituţiunilor de drept politic şi
privat În diferitele perioade ale istoriei românilor (curs 4nual).
Spre memorie repetăm :
Examenul se trece În faţa unui juriu compus din 4 profe
sori, individual şi timp de o oră.
Minimum de admitere : 3 roşii şi 1 roşie-neagră.
Examenul al I i-lea. Cuprinde două părţi orale trecute În
două zile con.secutive.
Prima parte constă din trei interogaţiuni asupra materiilor
următoare :
Dreptul roman. I . Instituţiunile de drept privat studiate isto
riceşte de la Diocleţian la J ustinian. II. Istoria dreptului ro
man după Justinian : răspîndirea Pandectelor În Europa (curs
semestrial).
Dreptul civil. Drepturile reale (curs anual). Drept consti
tuţional. Principiile teoretice şi explicarea constituţiunii române,
după programul profcsorului (curs semestrial).
Drept administrativ. Organele administrative şi funqionarea
lor, după explicarea profesorului (curs semestrial).
A doua parte, constă tot din 3 interogaţiuni ce poartă asupra
cursurilor de :
Drept penal. Explicaţiunea codului penal şi a codului de in
struqiune criminală, după programul profesorului (curs anual).
Economia politică. Chestiuni de economie aplicată alese de
profesor (curs anual). .
Drept internaţional public. Drepturile statelor şi raporturile
lor în timp de pace şi război (curs semestrial).
Spre memorie repetăm :
Fiecare examen e trecut în faţa unui juriu compus din 3 pro
fesori, individual şi timp de 3/4 de oră. Minimum de admitere :
2 roşii şi 1 roşie-neagră.
Adăugăm :
Ca un student să treacă în anul al I II-iea, trebuie să reu
şească la ambele părţi ale examenului al Ii-lea ; cum candidatu l
e obligat În sistemul nostru să se prezinte la sesiunea de iunie,
cel care n-a satisfăcut aceste obligaţiuni decît pentru una din
părţi, pierde dreptul a trece partea cealaltă în octombrie. Cel
care a reuşit la o parte şi e minat de două ori la cealaltă, pierde
beneficiul admisiunii sale parţiale şi trebuie să reia tot exame
nul de la început.
Examenul al III-iea. Trei probe sînt necesare : una scrisă,
două orale.
.Proba scrisă. Actualmente la noi (şi multă vreme în Franţa)
diploma de licenţă presupune facerea unei teze, care, prin de-
finiţie, c o lucrare originală aprofundată asupra unui subiect
special.
Ce s-a întîmplat în Franţa ? Tezele de licenţă ajunseseră de
o banalitate atît de revoltătoare, plagiaseră În aşa măsură uvra
gele identice apărute înainte asupra aceleiaşi chestiuni, încît su
primarea lor a fost decretată.
Quid la noi ? N-am văzut ceva mai copilăresc, mai conven
ţional ca practica tezelor de licenţă În România. Evident, sînt
unele care fac excepţie, dar cîte ? Mai toate sînt broşuri de cîte
50 pagini, în care sînt tratate cîte 3 subiecte, unul de -drept ro
man, altul de civil, penal etc.
Manualele d-lui Demetrescu sînt mai complete, mult cu toată
scurtimea lor, şi mai bine scrise decît lucrările acestea speciale.
Cumpăraţi un volum de drept de la 1 850, rupeţi cîteva pa
gini, din care ştergeţi multe pasaje, faceţi o mică introducere
şi concluzie şi iscăliţi : X, licenţiat în drept ; ştiţi cum se va
numi copilul operelor dv. ? Teză pentru Licenţă.
Nimeni nu va contesta afirmările noastre decît poate din
spirit de contradiqie, de altfel studenţii Înşişi declară a nu
consacra unei teze mai mult de 1 O zile.
Concluzia : pentru nenorocirea tipografilor, tezele de licenţă
trebuiesc să dispară, lăsîndu-le numai să subziste Într-un caz
excepţional, după cum vom vedea.
Cu ce le înlocuim ? Cu un ex11men scris de 6 ore ; iată proba
serioasă prin execelenţă, dacă se vor lua măsuri severe contra
fraudei. In săli de cîte 50 studenţi, sub supravegherea directă
a unuia sau 2 profesori, la ziua fixată prin tragere la sorţi, cum
am spus, de la 8- 1 1 dimineaţa, candidaţii, fără altă carte de
cît codul, trebuie să facă o compoziţiune asupra unui subiect
de drept civil din două chestiuni date la alegere de consiliul
facultăţii.
ln aceeaşi zi şi în aceleaşi condiţiuni, de la orele 2-5 după
amiazi, candidaţii au a face o compoziţiune de drept comercial,
putînd asemenea alege Între două subiecte.
O săptămînă după proba scrisă, o li stă a celor admişi e afi
şată, cu notele fiecăruia, minimul fiind două roşii. Cel care
nu e admis la scris pierde dreptul a se prezenta la prima parte
orală, pe motiv că e judecat dinainte, primul examen oral con
stînd din materiile civile şi comerciale, la care a fost recunoscut
incapabil.
Prima parte orală. Cuprinde 3 interogaţiuni din :
sn
Dreptul civil. I . Familia II. Succesiunelc (curs miual).
/Jrcpwl Comercial. Explicarea codului Jc comcq, Jupă pro·
gramul profesorului (curs anual).
Legislaţiunea civilă comparată. I . Istoria rezumată a dreptu
lui ţărilor europene şi americane. I I . Chestiuni alese de profe
sor (curs anual).
A doua parte orală. Cuprinde 3 interogaţiuni asupra ma
teriilor :
Procedura civilă. a) organizarea judiciară ; b) competinţa ;
c) procedura propriu-zisă (curs anual).
Internaţional privat. a) naţionalitatea ; b) condiţiunea străi
nilor în România ; c) conflictele legilor civile şi comerciale ;
d) execuţiunea în România a judecăţilor pronunţate În ţări
străine (curs semestrial).
Legislaţie Comercială Comparată. I. Istoria confeqiunii co
durilor comerciale străine. II. Chestiuni alese de profesor (rnrs
semestrial)
Condiţiunile de trecere la admisibilitate sînt absolut aceleaşi
ca pentru examenul al Ii-lea.
Candidatul, care maximum în 6 ani a reuşit la toate probele
menţionate, capătă titlul de licenţiat ; diploma indică notele
obţinute.
O observaţie în privinţa tezelor :
Am spus că practica lor fiind neserioasă, ele trebuiesc înlo
cuite cu un examen scris mult mai greu şi convingător. Cu toate
· acestea, sînt actualmente şi vor fi totdeauna studenţi capabili
a prezenta o lucrare serioasă. Pentru ce să pierdem fructul
muncii lor ? Soluţiunea ce credem convenabilă e să lăsăm face
rea tezei l a aprecierea candidatului . Avantajul, ce poate trage
din efortul lui suplimentar, e că între lucrările astfel scrise s.:
va organiza un concurs, unde tezele cele mai bune sînt recom
pensate. Autorul premiat e îndreptăţit a se intitula : laureat al
facuităţii, În afară de alte avantaje materiale.
Aceasta ar fi un prim pas către încurajarea muncii studenţi
lor buni, aşteptînd ca iniţiativa privată, dacă nu statul, să facă
şi la noi ce a făcut în străinătate o doamnă Duchesm Beaumont
sau un conte Rossi.
Cam acestea sînt vederile noastre, atît În privinţa chestiuni·

lor de organizare propriu-zise cît şi relativ la alcătuirea pro
gramului de licenţă, indicînd evident numai liniile generale,
51
d eoarece fiecare punct ar trebui să fie obiectul unei <lisrntiuni
particulare.
Avem convingerea că îndeplinim o datorie dîndu-le la lu
mină, progresul condiţionat de interesul ce se poartă studiului
Jegislaţiun ii, la adăpostul căreia se săvîrşeşte munca pentru bi
nele comun.
Cu deplină confienţă în cele ce am avansat, ne permitem
deci a atrage atenţiunea domnului ministru al instruqiunei
publice, în opera lăudabilă ce a interprins asupra următoarelor
1 8 puncte :
1 ) Necesitatea unui maxim În numărul studenţilor În drept.
2) Crearea taxelor de inscripţiuni şi de examene.
3) Severitatea cea mai absolută pentru neglijenţa adusă, În
executarea obligaţiunilor sale, de către student.
4) înfiinţarea apelului nominal Înaintea fiecărei leqiuni.
5) Reducerea şcolarităţii l a 3 ani.
6) Crearea conferinţelor de drept.
7) Trecerea examenului în faţa unui juriu de către un can
didat singur, interogat un timp suficient.
8) Reducerea sesiunilor la două : una în iunie, alta În oc
tombrie.
9) Obligarea studentului a se prezenta la sesiunea de iunie
sub sanqiuni severe.
1 O) Recrutarea profesorilor prin concurs.
1 1) Excluderea cumulului : bine plătit, profesorul pierde
dreptul a se ocupa de avocatură sau magistratură.
1 2) Necesitatea unei catedre <le istoria dreptului şi de le
gislaţie comercială şi civilă comparată ; utilitatea unui curs de
sociologie a istoriei doctrinelor economice, drept maritim.
1 3) Inutilitatea dreptului roman, dacă nu e studiat istori
ceşte ; schimbarea direqiunii acestui Învăţămînt.
14) Adăugarea unui al doilea an de economie politică con
sacrat chestiunilor române.
15) Stabilirea unui ordin raţional În predarea dreptului ci
vil : excelenţa planului dat de codul german.
1 6) Gruparea raţională a materiilor Între di feritele examene ;
gradarea progresivă a dificultăţii lor : o probă orală, două probe
orale, o probă scrisă şi două orale.
1 7) Suprimarea tezelor de licenţă şi înlocuirea lor prin două
compoziţiuni scrise : una de drept civil, alta de drept co
mercial.
52
1 8) Infiinţarea unui concurs de teze facultative, un de munca
să-şi găsească recompensa !
Nicola• I. Timie.cu, laureat al Facultă1ii de drept din Pano.

Observaiiuni asupra
( A n icolr apărute în iiarul 11C ronica„ din 9, 101 1 1 , 1 3 , t .J ,

Reorganizării tacul1ă11lor de drepr.
1 5 iuli• 1904.)
2
Cum trebuie să înţelegem educaţia juridică
Discursul „Cum trebuie să Înţelegem educatia juridică" transform.n

ulterior în lucrare de sine stătătoare este o pledoarie magistrală În favoa
rea promovării unor principii şi idei progresiste care dominau la începutul
secolului nostru gîndirea unei păqi a intelectualităţii romaneşti şi care
vedea necesitatea accelerării unor transformări pe o linie burghezo-demo
cratică.
Folosindu-se de o solidă argumentaţie logică şi istorică, Titulescu de
monstrează că dreptul este o ştiinţă a vieţii sociale, şi În consecinţă el
prezintă aceeaşi mobilitate ca şi organismul social. Pornind de la această
convingere el militează pentru o legislaţie care să fie mereu pusă În con
cordanţă cu dezvoltarea societăţii cu scopul de a sluji nevoilor acesteia.
*
Ştiinţa dreptului, care multă vreme a fost o simplă exegezi,
începe a-şi revendica caracterul ei fundamental de ştiinţă so
cială. Legea, în care se credea o dată că se rezumă toată re
glementarea raporturilor de drept ale unei societăţi, nu e azi
decît o vorbă, care-i departe de a ne spune cîtă mobilitat<!,
cîtă diversitate, cîtă viaţă e Într-un organism juridic !
Analog cu aceste schimbări În conceperea dreptului, rolul
jurisconsultului nu mai poate fi acelaşi ca înainte.
A pretinde titlul de jurisconsult astăzi, pentru că cunoşti
bine contextura legislativă a unei ţări şi alta nimic, înseamnă
a permite intrarea În corpul nostru medical, medicilor din
comediile lui Moliere !
Cum trebuie să apară dreptul adevăratului savant, care-i
direqiunea cea mai ştiinţifică şi cea mai utilă ce trebuie să
dăm educaţiunii noastre juridice, faţă de actuala stare a spi
ritelor, e chestiunea la care vom căuta a răspunde, În rîndu
rile ce urmează :
Înainte de toate, o noţiune cît se poate de clară asupra na
turii ştiinţei, În al cărei studiu se intră, se impune aci ca şi
oriunde.
Dreptul e o ştiinţă socială, deoarece obiectul său c să de
termine raporturile dintre membrii unei societăţi, aşa cum ele
trebuie să se petreacă, pentru ca conveţuirea - cerută În
numele interesului fiecăruia - să fie posibilă.
Orice regulă care, sub o sanqiune exterioară, tinde către
acest scop e o regulă de drept, fie ea consemnată într-un text
formal, fie ea nescrisă, dar admisă de toţi.
Legea nu e decît o probă scrisă a unei părţi din drept ; ca
nu e dreptul însuşi.
Dar dacă dreptul e În aşa strînsă legătură cu starea socială,
cea mai m ică schimbare în societate aduce după sine o modi
ficare a prescripţiunilor juridice. Dreptul ne apare atunci ca
ceva extrem de mobil ; şi nimic mai just, căci în mobilitatea
lui continuă se traduce mobilitatea organismului social, viaţa
socială.
Şi aceasta e atît de adevărat, încît în sociologie, şcoala po
zitivă, socotind imposibilă perceperea vieţii sociale În pro
funzimea ei pe cale directă, se mulţumeşte a Înregistra schim
bările prescripţiunilor juridice, În care se materializează viaţa
socială chiar.
Mobilitatea dreptului, consecinţă a caracterului său de şti
inţă socială, e primul lucru de care trebuie să ne pătrundem În
studiul ştiinţei noastre.
Dar mobilitatea dreptului e departe de a fi aparentă pentru
profani : cum interesul general cere ca regulile juridice admise
la un moment dat să fie precise, netede, pentru a evita arbi
trarul, dreptul se cristalizează'. Într-o formulă scrisă numită
lege. Or, această probă a majorităţii prescripţiunilor juridice,
legea, rămîne multă vreme aceeaşi ; şi ea formează primul
obiect al investigaţiunilor celui care se consacra dreptului ; de
unde, dacă nu e prevenit, el trage două concluziuni : 1 ) drep·
tul e legea şi alt nimic ; 2) dreptul e fix, imobil.
55
Contra acestor două neadevăruri, la care fa tal ajungem,
dacă aprobăm direct studiul legii scrise - explicaţiunea co
durilor -, ne previne cunoaşterea naturii intime a ştiinţei
j uridice, priceperea însemnătăţii caracterului social ce ea pre
zintă
Rămîne deci demonstrat că se pătrunde de mobilitatea drep
tului, e prima grijă ce trebuie să aibă jurisconsultul, prima
direqiune ce trebuie să dăm educaţiunii noastre juridice.
Cum vom realiza noi această cerinţă capitală, cum ne
vom convi� ge mai uşor şi mai cu folos de caracterul social,
mobil, al dreptului ?
Prin studii de istoria drept ului.
A cunoaşte evoluţiunea dreptului societăţilor trecute nu în
seamnă a face arheologie juridică - cum din nenoroci re cred
mulţi -, ci înseamnă a fi adînc pătruns de caracterul ştiinţei
cc practicăm, a avea sub ochi în orice moment proba că
dreptul e o ştiinţă a vieţii ; ceea ce uită prea des mulţi din
cei ce - fără această pregătire - aplică zilnic legea !
Ca obiect de studii istorice, pînă azi, ocupă incontestabil
primul rang dreptul roman, atît perioada existenţei sale e de
lungă, 1 3 secole, atît coleqia probelor lui scrise e de bogată.
A fi bun romanist înseamnă deci pentru mine a fi bun so
ciolog şi, ca atare, în excelente dispoziţiuni pentru a face un
pcrfect practician al legii de azi.
Dar o explicare : eu nu denumesc romanist pe cel care cu
noaşte toate controversele cu peceta lui Gaius, Ulpian sau
Papinian, mulţumindu-se a comenta Institutele sau Pandectele
lui Iustinian. Pentru mine, romanist deşteaptă ideea de filo
zof ; pentru mine romanistul e acela care, bazîndu-se pe texte
sigure, poate să facă să se desfăşoare Înaintea ochilor magis
trala evoluţie a dreptului roman spre progres, arătîndu-mi la
fiecare pas cum instituţia juridică era condiţionată de o anu
mită nevoie, cum aceasta schimbîndu-se, paralel cu ea se
schimba dreptul !
Şi de altfel, cu nu concep studiul dreptului roman decît sub
un ghiul istoric, iar nicidecum unghiul dialecticii - cum vor
atîţia !
Studiile istorice au convins pe viitorul jurisconsult că şti
inţa lui e socială, mobilă, că materialul lui de investigaţie e
În <;ontinuă stare de schimbare.
Dar el trăieşte Într-o epocă, cînd, cum am spus, drep tul c
În mare partr cristalizaL în formule precise, În legi. Stud1ilr is�
torice l-au convins că legile epocii lui sint numai u faţa a
dreptului în general, a acestui perpetuum mobile ; dar nu e
mai puţin adevărat că dreptul epocii lui, dreptul care îl intct
resează mai de aproape, cel pe care-l va practica sînt legile
sub care trăieşte şi că pentru aplicarea lor cît mai inteligentă
a avut el nevoie să se convingă de natura ştiinţei juridice în
general.
Care sînt recomandările ce putem face pentru priceperea
dreptului prins într-un moment de imobilitate, dreptul „static" ?
Un lucru de care trebuie să ne ferim de la început e credem
- chiar pentru epoca în care trăim că tot dreptul e cuprins
-
de lege.
Am avut grija să spun că legea e proba unei părţi a drep
tului ; şi acesta e cu atît mai adevărat cu cît legea e mai
veche.
Cristalizarea dreptului în lege, imobilizarea lui aparentă c
un nonsens, ce nu justifică decît nevoia de a înlătura arbitra
rul ; şi pentru a împăca cu această nevoie caracterul mobil al
dreptului, ar trebui ca reglementările legiuitorului să fie foarte
dese ; la o schimbare În structura socială să corespundă ime
diat o schimbare În cod ; aceasta ar fi idealul. Dar în reali
tate, lucrurile se petrec altfel ; Între momentul cînd legl!a a
încetat de a corespunde nevoii sociale şi Între momentul cînd
noua nevoie a devenit destul de puternică pentru a motiva
o schimbare legislativă trece o bucată de timp, de multe ori
foarte îndelungată, în care dreptul a depăşit cadrul legii, şi-a
croit singur drumul pe care un legiuitor neglijent n-a vrut
să i-l facă.
Aceste considerente ne explică enorma importanţă ce ia
jurisprudenţa în studiul dreptului static. Silit a nu denega
dreptatea, judecătorul (art. 2 cod civil) e chemat de multe ori
a face pe legiuitorul. Cîte principii de drept stabilite numai
prin puterea tribunalelor !
Sînt spirite care deplîng starea unei societăţi, al cărui drept
trebuie căutat în mijlocul confuziunii şi al contradiqiunii ho
tărîrilor judecătoreşti ! E just că dreptul jurisprudenţial se
stabileşte numai cu Încetul ; dar cîtă flexibilitate, cîtă armonie
cu necesităţile zilei nu prezintă el.
57
în studiul dreptul ui static, deci trebuie - sub pedeapsă de
strîmtor.nc Îu vederi - să adău găm la re guli le legii opera ju
risprudenţei ; ceea ce În\eleg din ce in ce mai mult autorii re
cenţi !
Materialul investiga{iunilor dreptului 'ltatic găsit, re me
todă trebuie urmată în înlănţuirea ideilor juridice, ce normă
respectată în determinarea sensului regulilor ce se studiază.
Intru ceea ce priveşte prima Întrebare, să ne ferim de tot
ce e catalogare făcută de legiuitor. Rolul lui e să ne dea cele
mai apropiate reguli . de conduită socială, iar nu şi a ni le
oferi în tablourile raţionale.
Legătura între diferitele reguli de drept căutarea principiu
lui superior la care ele răspund e opera omului de ştiinţă a
cărui spirit nu poate pricepe perfect dispoziţiunile ce studiază
pînă cmd nu le grupează în categorii raţionale.
De aceea, singura metodă ce se poate preconiza În educaţia
juridică, relativ la dreptu l static, singurul mijloc de a trans
porta în domeniul dreptului static viaţa dreptului dinamic
e : generalizarea.
Ea însufleţeşte organismul fără viaţă ce e un cod ; ea e
legătura spirituală de care vorbeşte Goethe în Faust :
„Dan hat er die Teile in seiner I-land
Fehlt leider nur das geistige Band".
Se vede de aici ce greşeală comitem, ce lipsă de princ1p11
mărturisim cînd silim prin programele noastre universitare
pe cei ce se consacră dreptului să facă trup cu codurile noas
tre, în care nu domneşte şi nu trebuie să domnească derît
empirismul.
Generalizarea, reducerea Întregului drept static la cîtev:.t
idei care-l explică disting pe adevăratul jurisconsult de obiş
nuitul „om de drept".
Şi folosul generalizării, superioritatea omului de ştiinţă asu
pra simplului practician e incontestabilă în drept.
In domeniul ştiinţelor sociale, în general, în drept special
nu există deosebire Între teorie şi practică, cum se întîmplă în
chimie, de pildă.
Cel mai bun practician În drept va fi acela care va fi mai
luminat asupra naturii sociale a dreptului, va fi acela deci care
va fi mai bun teoretician.
58
Niciodata el nu va sacrifica interesele semenilor sa1 unei
construeţiuni mintale, abstracte, de care dreptul, ştiinţă de
fapte pozitive, nu trebuie să ţie seamă.
Dar aceasta reiese şi mai bine din examenul Întrebării a
doua ce ne ocupa : cum trebuie să interpretăm dispoziţiunile
juridice ?
In orice grup social e un factor : g� vernămî� tul, care sta
bileşte noi'me obligatorii pentru toţi ş1 care e smgur suveran
a decide asupra oportunităţii dispoziţiunilor ce ia. Dar prin
tre aceste norme de conduită, unele sînt formale, altele du
bioase. Primele trebuiesc aplicate tale quale, şi aplicarea lor
literală, oricît ar fi de rea socialmente, se impune tot În virtu
tea unui interes social : acela de a asigura puterea guvernă
mîntului, de a-i menţine prestigiul faţă de membrii comuni
tăţii ; acest draconism necesar se numeşte respectul Legii.
Dar cînd dispoziţiunea e dubioasă, nu mai poate fi vorba
<le prestigiu de menţinut, de respect al legii, în sens draconic.
Atunci rolul judecătorului, din mecanic ce era pînă aci, devine
foarte personal. El e arbitrul chemat a satisface o nevoie -so
cială, şi el va trebui s-o ia în seamă, să-i dea satisfaqia ce ea
cere, adaptîndu-i dispoziţiunea dubioasă. Cu cît judecătorul
va asculta mai cu atenţie nevoile ce-l solicită, cu cît le va
adapta mai bine dispoziţiunile codurilor, cu atît va fi un bun
practician, un factor mai folositor societăţii. Şi el îşi va în
deplini opera lui de adaptare mai cu succes, cu cît va fi mai
pătruns de natura nobilă a dreptului, de natura lui socială.
Convins că dreptul umblă, că cristalizarea legislativă nu e
motivată decît de interesul social, el nu o va Întoarce niciodată
contra acestui interes, decît În rarele cazuri cînd i-o ordonă
aşa-numitul respect al legii.
Dar, a necunoaşte o nevoie, pe motiv că „dacă legiuitorul
ar fi statuat aşa ar fi făcut, avînd În vedere spiritul dispozi
ţiunilor lui, „e un nonsens atît de mare, încît groază Îţi inspiră
situaţiunea sărmanilor justiţiabili, daţi pe mîna unor judecă
tori cu asemenea concepţii" !
Şi totuşi, aceasta e ideea curentă predicată în interpretare
<le toţi acei care cred că educaţiunea juridică nu e alta decît o
înregistrare de soluţii !
Şi graţie ignoranţei nefaste a teoriei j uridice, aşa cum ea
trebuie Înţeleasă, datorăm noi acele hotărîri judecătoreşti, care
59
constituiesc, după frumoasa expresiune a d-lui Alesandresco,
„crime de lese-umanitate" .
Pentru a nu cădea în păcatul acela, pentru a şti „a inter
preta" omeneşte 1 e nevoie de o educaţie juridică îngrijită, a
cărei direqie am căutat a stabili în prezentul articol, şi pc
care e vorba să o rezumăm :
Interpretarea ştiinţifică şi prin urmare umanitară a dreptu
lui constituind finalitatea educaţiunii juridice trebuie să fie că
lăuzită de următoarele adevăruri fundamentale :
1 ) Dreptul e o ştiinţă socială, deci În perpetuă mobilitate ;
de unde : necesitatea studiilor de istorie a dreptului În educa
ţia juridică ;
2) Codificarea nu împiedică evoluţia dreptului ; alături de
dreptul din lege se dezvoltă un drept cutumier ; de unde : im
portanţa jurisprudenţei În educaţia juridică ;
3) Legile şi jurisprudenţa, n-avînd alt scop decît a ne da
materialul dreptului static, catalogările legiuitorului, nu tre
buiesc luate În consideraţie ; de unde : generalizarea omului d�
ştiinţă, singura metodă de studiu a dreptului static.
Educaţiunea juridică trebuie să se măr�inească aci, trebui�
să tindă numai către o interpretare umamtară şi alta nimic ?
Aceasta e un minim, indiscutabil, şi n-ar trebui să existe om
de drept care să nu-l posede.
Dar - după mine unu' elitei j uridice se cere şi mai mult :
-
a şti că dreptul evoluează paralel cu nevoile sociale e un ade

văr ce trebuie să posede oricine se consacră acestei ştiinţe ; dar
elita juridică trebuie să meargă şi mai departe ; ea trebuie să
cunoască însuşi principiul superior care călăuzeşte această evo
luţie. Raţionalizarea dreptului e un plus pe care-l putem pre
tinde - credem - spiritelor alese.
Un autor, dl. Drăghicescu, în două articole, pe care le re
comandăm mult citirii (Dreptul din 2 şi 5 decembrie 1 905),
face din raţionalizarea dreptului obiectul sociologiei şi lasă
deci jurisconsultului numai sarcina de a cunoaşte materialul
juridic.
Eu revendic Însă pentru adevăratul jurisconsult rolul chiar
ce dl. Drăghicescu asemăna sociologului ; titlul de j urisconsult
r
1 Ca o interesantă încercare de inter retare, care rupe cu clasica şi
fatala „intenţie a legiuitorului« e recentu studiu al D-lui A. I. S u c i u,
Combaterea teorii statutare în dreptul român, în „Dreptul", 20 martie 1905.
60
îl rezerv numai aceluia, care pe lîngă educa�ia juridică, astfel
cum o Înţeleg, mai poate şi raţionaliza Întreg dreptul, expli
cîndu-mi pentru ce o instituţiune juridică nu putea fi altfel de
cum e şi arătîndu-mi cum fatal va trebui să fie.
Raţionalizarea dreptului e deci ultima preocupare ce tre
buie să călăuzească educaţia juridică ; după cum ea a făcut
sau nu obiectul cercetărilor unei persoane, dînsa e Înscrisă în
lista j urisconsulţilor sau a simplilor j urişti.
N icoIae I. T i t u I e s c u, Laureat al Facultă1ii de drept

din Paris,
.,C11ritrul J11Jici111• , 27 martie 1905, pp. 185-188.
3
Principiile autorizării maritale într-una din aplicările
lor practice
Examinarea autorizării maritale a fost inspirată lui N. Titulcscu de

nedreptatea pe care tribunalele o făceau femeii complicînd formele pro
cedurale pe baza cărora aceasta era autorizată să se prezinte ca parte
Într-un proces, pentru a-şi susţine cauza prin intermediul unui avocat.
N. Titulescu îşi fixează punctul de vedere în cadrul dezbaterilor care au
avut loc în anul 1905 fundamentînd Într-un articol de Înaltă erudiţie şti
inţifică necesitatea corectării unui principiu de drept În vederea simplifi
cării formalităţilor care se cereau femeii pentru a-şi apăra drepturile în
justiţie.
*
Probleme juridice discutate de doctrină, cu abstraqiunea
lor inevitabilă, cu construqiile lor pur ipotetice, cu proprie
tatea ce au de a pune În relief persoana autorului, sînt privite
de mulţi cu oarecare scepticism, Întrucît nu se vede imediat
legătura ce ele au cu faptele ce sînt chemate a explica, nici
„adevărul obiectiv" ce ar putea stabili, nici gradul lor de rea
lizare, în lipsa unei sanqiuni efective.
Nu e locul să arăt aci importanţa din punct de vedere
practic a unei doctrine juridice solid construite ; mă mărgi
nesc să constat că la noi singurele chestiuni juric.licc care inte
resează sînt cele a căror soluţiuni le dă jurisprudenţa, şi să
rev�ndic pentru subiectul ce voiesc a trata - deoarece el a
venit de curînd În faţa tribunalelor - tot interesul ce inspiră
discuţiunea unei sentinţe.
62
Chestiunea e următoare : u femeie, autorizată <le bărbatul
ci a fal:c toate actele necei.arc pentru a ajunţ;c la triumful unui
proces determinat, are ea nevoie de o autorizaţie suplimentară
pentru a da o procură unui avocat, care s-o reprezinte În acel
p r un:s ? _
Mărturisesc din capul locului că nu văd nici o di ficultate

pentru a răspunde imediat prin negativă ; de asemenea, ln
autorii ce mi-au căzut În mînă nu-mi aduc aminte a fi văzut
tratată chestiunea. In general, autorii, cînd e vorba de o au
torizaţie suplimentară, se Întreabă dacă ea e necesară pentru
a adera la judecată, În caz cînd femeia ar pierde procesul,
pentru a executa o judecată, pentru actele ce duc la adjude
carea definitivă, pentru a recunoaşte o datorie personală rela
tiv la procesul pentru care femeia e autorizată, pentru a tace
opoziţie la un apel autorizat, pentru a se dezista, pentru a
transige etc. etc. şi în special pentru dreptul de apel ; şi nu-mi
pot explica tăcerea lor asupra chestiunii de faţă decît prin fap
tul că nu s-a văzut aci materie de discuţie.
Cu toate acestea, Tribunalul Ilfov, seqia I V, nu s-a pro
nunţat asup ra chestiunii decît În urma unei divergenţe ; mai
mult, soluţiunea adoptată a fost că e necesitate, în specie, să
intervie o nouă autorizare (sentinţa din octombrie 1905, dată
în afacerea Scaritz).
Domnul membru de şedinţă Dem. Ne�ulescu făcînd opinie
separată, a apărut în urmă în Dreptul dm 20 octombrie 1905
un articol datorit d-lui supleant G. C. Christescu, unde se sus
ţinea pe larg şi documentat teza adoptată de majoritatea tri
bunalului.
După cum se vede, chestiunea ce ne ocupă a fost conside
rată la noi ca de natură a constitui o mate.r ie de controversă ;
în orice caz, faptul că ea pune în joc cîteva principii de drept
destul de delicate, mă face să arăt şi eu pentru ce socotesc
că, dacă discutăm, nu trebuie totuşi să acceptăm ca juridică o
altă soluţiune ca cea negativă.
Ce se invocă de cei ce socotesc necesare o nouă autorizare
pentru femeia capabilă de a sta în judecată, atunci cînd ea
voieşte a fi reprezentată în instanţă printr-un avocat ? Două
considerante : a) imposibilitatea pentru autorizare de a reieşi
din circumstanţe ; b) principiul specialităţii autorizării ma
ritale.
Să cercetăm, dacă aceste două capete de combatere sînt f u n
Jate, atunci cînd e vorba de chestiunea cc ne preocupă.
Autorizarea maritală, bazată nu numai pe autoritatea so
ţului În societatea conjugală 1, dar încă pe o idee de protec
tie pentru femeie :!, trebuie să fie expresă, să rezulte dmtr-un
act scris ; afară de cazul cînd soţul a participat la facerea ac
tului, cînd ea se deduce din această participare {art. 1 99 c. civ.) .
E just că alte moduri de a autoriza pe femeie nu există nici
În dreptul francez, nici în dreptul român ; căci se ştie că ten
tativa lui Aubry et Rau 3 de a considera ca simplu enunciativ
articolul 217 Cod. Nap. ( 1 99 românesc), deci de a permite a
deduce autorizarea tacită şi după alte circumstanţe, În afară
de participarea soţului la act, n-a reuşit.
Casaţia franceză, pentru motivul că s-ar înmulţi numărul
proceselor, permiţîndu-se a discuta dacă autorizarea reiese sau
nu din cutare sau cutare circumstanţă, şi fundîndu-se pe re
daqia articolului 217, a respins sistemul autorizării după
circumstanţe 4, acelaşi lucru l-a făcut şi jurisprudenţa română 5•
Deci spune Tribunalul Ilfov şi Dreptul numărul citat : În
trucît în procura dată de femeie unui avocat n-a participat
bărbatul, nici consimţămînt prin înscris special nu există, nu se
poate deduce autorizarea soţului din circumstanţa că el şi-a
autorizat femeia să stea În justiţie.
Uită Însă adversarii noştri că aceeaşi Curte de Casaţie, care
nu permite autorizarea după circumstanţe, nu Împiedica pe
judecător a recunoaşte ca implicit autorizate, actele, care sînt
consecinţa necesară a unui act principal autorizat conform cu
legea 6•
Astfel, femeia autorizată a sta În judecată poate, fără o
nouă autorizaţie, să adere la judecata care-i respinge preten
ţiunile ca nefondate i, să execute sentinţa obţinută în favoarea
1 Demolombe, IV, nr. 1 1 3 şi urm. ; Laurent, III, nr. 95 ; Aubry et
Rau. V. § 472, p. 138 ; asupra autorizării maritale pentru dreptul nostru
vezi : Alesandresco, I, partea a II-a, pp. 1 1 2-1 14 şi Savantele note din
„Curierul judiciar", ca s.e. 1901, p. 136.
! P 1 a n i o l, I, troisieme edition, nr. 928, p. 314.
3 Aubry et Rau IV, p. 472.
' Cass. 26 iulie 1871. D. 71. 1. 293. Cass. 20 ian. 1 8 8 1 . D. 8 1 . 1 . _,54_
a Trib. Ilfov, I, ian. 9 şi 29/ 89, Dr. 5 şi 9 din 1 889.
9 C. Paris 23 iulie 1 852. D. 54. 2. 102 şi Planiol, op. cit. nr. 954.
1 Cass. 7 dec. 1 863. (S. 64. 1. 12) Contra : Demolombe IV, nr. 280.
-
64
ei 1, să recunoască o datorie personală relativă la proces 2, să
facă opoziţie la o decizie a Curţii, cînd a fost autorizată să
facă apelul 3 ; de asemenea, cînd femeia a fost autorizată să
stea Într-o licitaţie, ea poate face fără o nouă autorizare toate
actele care o vor duce la o adjudecare definitivă 4•
J urisprudenţa română face acelaşi lucru, aplică aceeaşi idee
de autorizare implicită, cînd decide că autorizarea de a vinde
imobilul parafernal implică pe aceea de a primi preţul 5, sau
că autorizarea de a cumpăra imobilul urmărit implică adjude
carea provizorie şi supralicitarea 6 (speţa de mai sus) etc. etc.
Deci e bine stabilit că sînt lucruri deosebite autorizarea
după circumstanţe şi autorizarea implicită ; şi atunci, toată
discuţia trebuie să poarte asupra acestui punct : procura dată
de femeie unui avocat este ea o consecinţă necesară a dreptu
lui ei de a sta În judecată ?
Dacă răspundem afirmativ la chestiunea aceasta, nu mai
poate fi vorba că deducem autorizarea după circumstanţe,
cum ne acuză opinia contrarie, Întrucît ne aflăm în ipoteza
permisă a unei autorizări implicite.
Or, eu nu cred că există act care să fie o consecinţă mai
directă a autorizării de a sta În justiţie ca alegerea unui avocat,
fără de care pledarea procesului, care constituie conţinutul
dreptului femeii de a sta În judecată, ar fi literă moartă, fe
meia singură neştiind, ca profană în ale dreptului, afară de
rarisime excepţiuni, pe ce motive de formă şi fond să-şi spri
jinească pretenţiunile.
E curios că opiniunea contrarie recunoaşte femeii dreptul ca
5ingură, chiar în lipsa unei noi autorizaţii, să facă chemări la
interogator, propuneri de martori etc., fără însă a se gîndi
că aceste acte femeia nu le poate face fără avocat ; ad
versarii socotesc ca implicită o consecinţă imediată şi nu recu
nosc ca atare o consecinţă imediată.
Şi motivul care ni se dă e că procura, putînd fi făcută şi
afară de orice proces, nu e o consecinţă necesară a unei
instanţe, deci pentru ea nu există autorizare implicită.
1 Aubry et Rau, V, § 4 72, p. 1 57.
1 Principiu admis dej:i din 1 828. Cass. 22 aprilie (S. chr.). ·
8 Demolombe, IV, nr. 1 97 şi 1 98 ; Aubry et Rau, V § 472, p. 1 57.

' C:iss. 20 iulie 1 835, deja. (D. 35. 1 . 337).
5 Cas. I, 162 mai 2/80, Bulet. 1 880, p. 206.
8 Cas. li, 24 febr. 1 9/92, Bulet. 1 892, p. 165.
S - N. Tltulescn - Dlscursurt 65
Dar n u �e \'ede că dacă procura, ca abstracţiune, e un con
tract ce poţi Întîlni şi în afară de orice proces, procura dată
unui avocat, după numele ce poartă : mandatflm in litem, e un
act care presupune fatalmente un proces ?
Deci cred că nu mai poate fi discuţie că autorizarea de a su
În justiţie implică pe cea de a-şi alege un avocat.
Aşadar, asupra primului argument prezentat de doctrim
contrarie cred că s-au comis două greşeli : 1) din termenii
următori : „adversarii noştri, pentru a susţine că această aft
torizaţie nouă nu este necesară, arată că ea este consecinţa
autorizaţiunii de a face procesul, cu alte cuvinte că autoriza
ţiunea rezultă după circumstanţe", reiese că se confundă au
torizarea implicită cu cea după circumstanţe ; or, am văzut
că e vorba aci de două lucruri deosebite, prima fiind valabilă,
iar a doua nulă ; 2) zicînd că : mandatum in litem e mai
puţin consecinţa necesară a unei instanţe ca diverse acte care
îl presupun, se comite un ilogism neacceptabil.
Al doilea motiv, pentru care ar trebui o autorizare nouă e,
după teoria contrarie, pri11cipiul specialităţii : femeia trebuie
să obţină o nouă autorizare, atunci cînd ea voieşte a da o
procură unui avocat, întrucît prima autorizare nu valorează
şi nu poate valora decît relativ la intentarea procesului.
O idee clară, asupra ce e principiul specialităţii, e singurul
mijloc de a controla, dacă se poate invoca cu succes un atare
argument În discuţia noastră.
Dacă e principiul specialităţii o necesitate inexorabilă, cu
caracter formalist, care cere ca orice act al femeii, fie el in
dependent, fie el parte dintr-un grup avînd singur individuali
tate să fie autorizat în specie, atunci s-ar putea face dintr-însul
un argument contra părerii ce susţin.
Dar principiul specialităţii ·nu e astfel nici raţional, nici le
galmente vorbind.
Din fundamentul autorizării maritale şi din art. 206 c. civ.,
care spune că autorizările generale nu fac pe femeie capabilă
decît pentru actele de administraţie, se deduce pe cale de inter
pretaţiune şi prin analogie cu vechiul drept francez că : o
autorizare dată in globo nu poate fi valabilă, Întrucît ea consti
tuie o abdicare, iar nu un exerciţiu al puterii maritale ; ca au-
1!6
torizarea să fie valabilă, ea trebuie dată pentru acte anumite
şi În cunoştinţă de cauză.
Unde se opreşte specialitatea, cîte acte poţi valabil face în
virtutea unei prime autorizări, nu e text de lege să o deter
mine ; şi atunci doctrina şi jurisprudenţa sînt de acord că
Întinderea autorizării se determină după expresiunile Întrebuin
ţate, urmînd regulile interpretaţiunii 1• Deci nu trebuiesc anu
late decît autorizările, care sînt manifeste date în necunoştinţă
de cauză de către bărbat.
Astfel ar fi nulă autorizarea pentru femeie de a contracta
obligaţiuni nelimitate În număr şi timp 2, de a transige fără
să se specifice condiţiunile 3 ; asemenea ar fi nulă pentru lipsă
de specialitate (dar şi pentru un motiv de ordine publică) dele
gaţia dată de soţ unui terţ, care să-i autorize actele fe
mcii sale 4•
ln orice caz, principiul specialităţii trebuie combinat rn
regula că autorizarea, dată în vederea unui act, se întinde la
toate actele, care îi sînt consecinţa necesară (Fuzier-Hennan,
nr. 14 sub art. 223, I, p. 328).
Deci cînd e vorba de un act determinat : cutare vînzare, cu

tare proces, nu În numele specialităţii s-ar putea cere o autori
zare suplimentară, ci numai În numele Întinderii primei au
torizări ; or, am dovedit că procura dată de femeie unui avocat
e o consecinţă necesară a dreptului ei de a sta În judecată în
cutare proces ; pentru procură dar chestiunea specialităţii nu
se mai poate pune. Numai astfel se pot evita contradiqiile ce
ar izvorî din opunerea a două principii egal recunoscute, acela
al validităţii autorizării implicite şi acela al specialităţii ; nu
mai astfel văzînd lucrurile, vom evita concluzia absurdă de a
cere În numele specialităţii o autorizare distinctă pentru fiecare
mişcare, În cercul unei prime autorizări.
Şi tocmai discuţiunile doctrinei relativ la principiul specia
lităţii în materie de apel şi distinqiunea admisă de jurispru
denţă e o probă vie că acest principiu trebuie Înţeles aşa cum
o facem noi.
1Aubry et Rau, V, § 472, p. 1 56 ; Demolombe, IV, nr. 291, 292, 294.
2 Aubry et Rau, V. 1 5 3 § 472 ; Laurent, III, 1 1 3 şi 1 1 4 ; Ilaudry-La
cantinerie, I, nr. 6 1 9.
3 Bordeaux 1 8 mai 1 838 (D. 39. 2, 97).
4 Cas. Fr. 2 august 1 8 76.
67
E femeia apelantă ? O nouă autorizare e necesară, căd e
vorba de a începe un nou proces 1•
E femeia intimată. O nouă autorizare nu e necesară, Întru
cît aci e vorba pentru dînsa de continuarea unei instanţe 2•
O parte din doctrină critică această jurisprudenţă, consi
derînd fiecare instanţă ca un proces nou şi cerînd pentru
fiecare grad de jurisdiqie o autorizare distinctă 3 ; dar ea
însăşi admiţînd că autorizarea se poate da înainte În ter
meni clari, pentru tribunal şi apel, conchide că totul se re
Ztună Într-o chestie de fapt : ce a voit bărbatul ? 4
Deci, dacă din discuţiile doctrinei şi jurisprudenţei relativ
la autorizarea soţului în apel, se lămureşte aşa de bine ce e
specialitatea, nu se poate trage de aici un argument contra
noastră, după cum pretinde doctrina adversă, ci unul pen
tru noi.
Dar ni se mai spune : soţul trebuie să cunoască persoana
care se însărcinează cu interesele femeii, deci o autorizare
suplimentară pentru procură se impune.
Răspundem : bărbatul care găseşte pe femeia lui În stare
de a conduce un proces (de aceea a autorizat-o) trebuie să o
găsească şi În stare de a face o alegere judicioasă în persoana
unui avocat ; altfel ar fi contradiqie flagrantă în toată con
duita soţului.
Şi dacă bărbatul ar avea raţiuni speciale de preferinţă ca
procesul să fie condus mai bine de un avocat decît de un
altul, ar specifica în prima autorizare cine anume să repre
zinte pe femeia lui în justiţie ; tăcerea lui Înseamnă că lasă
alegerea la aprecierea femeii, neavînd interes să o facă el.
De altfel, dacă argumentul acesta al adversarilor ar fi
fundat, ar Însemna că autorizarea suplimentară ar trebui să
1 Aubry ct Rau. V. § 472 ; Cass. 1 8 august 1 857 (S. 59. 1 . 253, D. 57.
1. 333) ; Cass. 1 8 martie 1 878 (S. 78. 1. 393 ; D. 78. 1. 201) ; Cass. 22 iu
nie 1879 (S. 79. 1. 252 ; D. 79. 1. 121).
1 Cass. 5 mai 1873 (S. 73. 1 . 298) ; Cass. 25 febr. 1 879 (S. 79. 1 . 273)
Planiol, op. cit., I. nr. 978 susţine că în cazul acesta jurisprudenţa fran
ceză ar face o subdistinqiune, după cum femeia a avut la tribunal rolul
de pîrîtă sau reclamantă. Cred subdistincţia atribuită jurisprudenţei de
Planiol nefundată, Întrucît d-sa nu invocă decizii ale Casaţiei posterioare
celor citate de noi, ci se mulţumeşte a enunţa o decizie a Curţii din Poi
tiers din 16 febr. 1 8 8 1 (D. 8 1 . 2. 36).
8 Laurent, III, nr. 149 ; Aubry et Rau, p. 472, nr, 5, Planiol I, nr. 978 .
4 Planiol, ibidem.
6R
fie necesar nominativă, adică să indice sub pedeapsă de nu
litate numele avocatului, care să reprezinte pe femeie În jus
tiţie ; ceea ce nu e acceptabil.
In fine, bărbatul are o armă puternică, care va face tot
deauna preponderentă voinţa lui în caz de neînţelegere cu
femeia : e revocarea autorizaţiunii de a pleda, ce poate in
terveni pînă la sfîrşitul instanţei,
Aşadar : autorizarea de a sta în justiţie, dată de bărbat
femeii, conţine o autorizare cu nume deschis de a-şi alege un
avocat.
Iată singura soluţie dictată de logică, interesul părţilor şi
principiile de drept, atunci cînd le considerăm În fond, cu
toate nuanţele lor, iar nu numai În cuvintele ce le numesc.
Soluţiunea dată de majoritatea Tribunalului Ilfov îmi parc
deci criticabilă, atît din punctul de vedere al principiilor, cît
şi din acela al consecinţelor bizare la care ea dă naştere,
cum arată foarte bine dl. Dem. Negulescu, în opinia separată,
cînd demonstră că În sistema tribunalului prima autorizare
e lipsită fără cuvînt de orice efect şi că autorizaţia judecă
torească, care e menită să suplinească pe aceea a soţului, e
mai eficace ca aceasta.
Să sperăm că pe viitor Însuşi Tribunalul Ilfov va reveni
asupra doctrinei sale !
N i c o I a e I. T i r u l e s c u. Princ;piilt autoriztJrii mt1ritalt
Într-11nt1 din aplicirilt /or practice, „Curierul judiciar•, 1 3 no·
iembrie 1 905.
4
Problema cestunu uzufructuare în dreptul român
Ocupîndu-sc de problema cesiunii uz;ufructuarc, N. Titulcscu demon

strează prin temeinice argumente istorice şi juridice că Între prevederile
În materie de uzufruct ale codului francez şi Între prevederile codului
romS.n nu există nici o deosebire.
El militează în consecinţă pentru similitudinea de interpretare a acestei
prevederi şi se ridică Împotriva unor subtilităţi juridice lipsite de orice
legătură cu realitatea.
*
Art. 595 cod francez : Uzufructuarul se poate bucura el
însuşi, închiria altuia sau chiar vinde sau ceda gratuit drep
tul său.
Art. 534 cod român : Uzufructuarul se poate bucura el
însuşi, sau închiria altuia, sau ceda exerciţiul dreptului său.
�„ �· *
Termenii Întrebuinţaţi de legiuitorul român În materie de

cesiune uzufructuară diferă, după cum se vede, de acei a1
legiuitorului francez.
Cum alta e a ceda un drept şi alta e a ceda numai exerci
ţiul lui, doctrina noastră, reprezentată prin dl. D. Alesan
dresco (voi. II, 5 88), conchide că legiuitorul român a inovat
prin articolul 534 deci că principu, contrarii celor admise în
70
dreptul francez, trebuie să guverne cesiunea noastră uzu
fructuară.
Astfel, concesionarul unui uzufruct nu va putea ipoteca,
aliena, greva de un alt uzufruct uzufructul concedat ; credi
torii concesionarului nu-l vor putea urmări, nici consolidarea
nu va opera În persoana lui.
Şi toate aceste consecinţe, contrarii celor admise de doctrina
franceză, se explică prin aceea că concesionarul a dobîndit
numai exerciţiul uzufructului, dreptul rămînînd în mîinile
concedentului.
Cu toată elocvenţa textelor şi cu toată greutatea unei dis
cuţiuni ştiinţifice, avînd pe un Alesandresco adversar, voi
Întreprinde a dovedi că legiuitorul român n-a inovat prin
art. 534, că problema cesiunii uzufructuare se pune la noi
În acelaşi timp ca şi În Franţa.
Concluziunile la care voi ajunge fiind cu totul contrarii
celor enumerate mai sus, chestiunea are un mare interes prac
tic ; lipsa de jurisprudenţă În materie constituie de asemenea
un motiv puternic pentru discutarea problemei.
* >:· *
Inainte de toate - ş1 aceasta e fundamental - cum se

explică distinqiunea aceea Între „drept" şi „exerciţiu", la
care au ajuns juriştii În materie de cesiune uzufructuară ?
O dată cunoscută raţiunea formării acestei distinqiuni, nu
se va mai vedea În <linsa lucruri pe care nu e menită a le
spune.
In determinarea valorii unui drept de proprietate, conside
rarea obiectului e suficientă ; proprietatea fiind un drept
perpetuu, persoana titularului nu poate influenţa valoarea
dreptului. Dreptul cumpărătorului, tocmai din această cauză,
e perfect egal cu acela al vînzătorului.
In determinarea valorii unui drept viager ca uzufructul
însă, la considerarea obiectului trebuie adausă vîrsta titularu
lui. Altă valoare are, asupra aceluiaşi bun, uzufructul unui
copil şi alta, uzufructul unui bătrîn.
Noţiunea curentă a cesiunii, care e substituirea unei per
soane În locul alteia, într-un raport juridic, nu se împăca
deci cu caracterul viager al uzu fructului ; căci a schimba
'i J
titularul unui uzufruct Înseamnă a schimba dreptul chiar
(aci, toată delicateţa chestiunii care ne ocupă).
Astfel stînd lucrurile, e logic ca Într-o societate puţin înain
tată, cu un simţ juridic rudimentar, absolutist, uzufructul să
fi fost conceput ca un drept netransmisibil.
Vestigii despre aceasta avem În anumite texte romane a
astfel ni se spune în lnst. II. p. 4, 3, că acel care-şi cedează
uzufructul altuia ca nudului proprietar : nihil agit ; şi totuşi
e cert - după cum vom vedea - că romanii cunoşteau
transmisibilitatea uzufructului. S-ar putea vedea o urmă in
conştientă a primei stări de lucruri în imposibilitatea de a
ceda, azi chiar, un drept de uz sau de abitaţie ; deşi doctrina
modernă le explică altfel acest caracter.
Cu timpul Însă, s-a simţit inconvenientul de a avea un
element activ în patrimoniu, fără a putea trage profit din
el la nevoie ; s-a mai observat că durata uzufructului rămî
nînd fixată la viaţa primului titular, nimic nu se opune pen
tru a transfera unui terţ toate drepturile pe care le are un
uzufructuar.
Şi s-a conchis astfel la transmisibilitatea uzufructului, ră
mînîndu-i însă durata neschimbată, fixată, oricare ar fi nu
mărul cesiunilor la viaţa primului uzufructuar.
Dar simţul juridic face progrese ; din absolutist cum fusese,
Începe a distinge, şi a distinge prea mult.
Cum se poate spune de un drept că e concedat, atunci
cînd tot primul titular îi determină durata ?
Şi, pentru a-şi explica această curiozitate, în loc să exa
mineze natura uzufructului, juriştii imaginează o distinqie
Între drept, care rămîne În mîinilc concedentului, şi exerci
ţiu, care trece concesionarului.
După cum se vede, distinqiunea de care ne ocupăm, de
parte de a fi o realitate, e numai o subtilitas juris menită .i
explica pentru ce durata uzufructului m1 se schimbă prin
cesiune ; alt nimic.
Dar subtilităţile juridice sînt periculoase ; o dată create,
ele au o forţă, care te face să vezi în ele lucruri pozitive.
Astfel, luîndu-se ca o realitate distinqia Între drept şi exer
ciţiu, unii au tras consecinţe logice din ambele noţiuni şi
n-au permis concesionarului a face decît ceea ce intră în
ra
ladrul exerciţiului unui dre pt. Soluţiunile dictate de logică
fiind Însă adesea În contradicţie cu intenţia p ărţilor, alţii au
căutat a demonstra că Însuşi dreptul de uzufruct se cedează,
nu numai exerciţiul. De unde, controversă, dar controversă
unde lumea nu discută asupra aceluiaşi lucru ; unii sp�n :
dreptul nu trece concesionarului, durata uzufructului fiind
fixată de moartea primului titular ; alţii, necontestînd ches
tiunea duratei, spun : dreptul Însuşi a trecut concesionarului,
altfel acesta din urmă n-ar putea face anumite acte conforme
cu intenţia părţilor, şi care depăşesc un simplu exerciţiu.
Dreptul roman ne-a lăsat texte doveditoare de discuţiunile
ce s-au iscat asupra cesiunii uzufructuare.
Aşa, de pildă, în Dig. VII, 1 , 12, 2 ni se spune că numai
exerciţiul uzufructului se poate ceda ; asemenea în Dig. 2,
3, 3. De jour, dot. 66.
In altă parte găsim Însă că dreptul de uzufruct e dobîndit
de uzufructuar, fie jure civili (arg. Inst. 2, 5, 1) sau cel
puţin jude practorio, prin analogie cu cele ce se petrec În
materie de gaj (D. 20, 1 . De pign. 1 . 2).
In rezumat :
1 . Cesiunea uzufructuară nu poate schimba durata uzu
fructului ; pentru a exprima aceasta au imaginat autorii dis
tincţia Între drept şi exerciţiu.
2. O dată chestiunea duratei tranşată, nu e obstacol raţio
nal ca toate prerogativele concedentului să treacă concesiona
rului, adică însuşi dreptul de uzufruct să fie dobîndit de
acesta.
Legiuitorul francez a fost deci logic, spunînd, În art. 595,

că se poate Înstrăina dreptul de uzufruct.
Dar abia Înscris principiul În lege şi anumiţi autori Încep
spre a atrage atenţia că, cu toată cesiunea, uzufructul nu se
stinge decît tot cu viaţa concedentului şi că tot acesta ră
mîne obligat faţă de nudul proprietar a critica expresiunea
art. 595, zicînd că ceea ce se cedează e numai exerciţiul 1•
1 Demante, Programme, 1 .601 ; Proudhon, II, 894. Toulier, II, 3 1 2
Hennequin, I I , 267.
73
Intru ceea cc priveşte însă actele, ce concesionarul poate
face conformîndu-se intenţiunii părţilor, aceşti autori au
aceleaşi concluziuni ca cei care se mulţumesc cu expresiunea
art. 595 ; adică, toată lumea e de acord că concesionarul
poate aliena, ipoteca, greva de un alt uzufruct uzufructul
concedat ; toată lumea recunoaşte creditorilor concesionaru
lui dreptul de urmărire.
Astfel stînd lucrurile, n-are dreptate Planiol cînd spune 1
că discuţia e pe vorbe ?
Legiuitorul român, luînd act de criticile aduse de o parte

a doctrinei franceze expresiunilor art. 595, substituie În
art. 534 cuvîntul „exerciţiu" cuvîntului „drept" şi motivul
pe care l-a ascultat e, după propriile expresiuni ale d-lui
Alesandresco (II, 588), temerea „ca nu cumva să se creadă
că momentul stingerii uzufructului se va determina prin
moartea cesionarului, iar nu a uzufructuarului".
E un rău actul legiuitorului român, fie ; căci cum spune
cu dreptate dl. Alesandresco „temerea este lipsită de temei".
Dar dacă se cunoaşte precis preocupările de care era cu
prins legiuitorul În momentul cînd a redactat art. 5 34, cum
se poate vorbi de inovaţie ?
Am spus că autorii francezi care preconizau expresiunea
„exerciţiu", şi pe care i-a avut în vedere legiuitorul român,
nu difereau de loc în concluziuni de cei care susţineau expre
siunea „drept".
Or, n-ar fi o violare a intenţiunii legiuitorului, cînd am
spune că în momentul cînd a Întrebuinţat cuvîntul exerciţiu,
el a voit ca concesionarul unui uzufruct să nu-l poată vinde,
ipoteca etc. ?
Şi celor care nu vor voi să ţie cont de intenţia legiuitorului,
raportîndu-se numai la expresiunile sale, le voi aminti ra
ţiunea distinqiunii Între drept şi exerciţiu, aşa cum am sta
bilit-o ; ce ne permite a face dintr-o subtilitate juridică rea
lităţi, atunci mai ales cînd intenţia legiuitorului nu poate fi
invocată ?
1 Traite clcm. dr. civ., 1 , 3 eme
- edition, no. 2810.
O dovadă şi mai mult că legiuitorul n-a inovat În art. 534
sînt articolele 1 780 al. 2 şi 1 8 24 al. 2, unde, nemaiîntîlnin
du-se criticile doctrinei franceze, se permite ipotecarea şi
urmărirea dreptului de uzufruct chiar.
Opinia contrarie ne va spune : legiuitorul a uitat să pună
în armonie aceste două articole cu noul principiu din
art. 534.
Dar aceasta ar fi o chestie de intenţie, şi cum intenţia le
giuitorului doctrina contrarie n-o vrea s-o ia în considerare,
căci altfel ar fi imposibil să se susţie că legiuitorul nostru a
vrut inovare, trebuie să ne raportăm numai la expresiunile
legii ; or ce observăm ? Codul ne permite a aliena mai mult
pe cale indirectă, ca pe cale directă.
Să fie aceasta posibil ?
Mai mult : a susţine că art. 534 inoveaza, mseamnă a sa
crifica interesele terţilor ? In adevăr, în momentul cînd o per
soană îşi vede ameninţată averea de urmăririle creditorilor,
îşi cumpără cu dînsa un uzufruct, care să-i asigure viaţa mai
mult timp.
Şi prin aceasta - în afară de cazul aqiunei pauliane,
rareori aplicabilă - creditorii personali se vor găsi frus
traţi ; deoarece ei nu vor putea urmări uzufructul dobîndit
de debitorul lor, pe motiv că acesta n-a cîştigat chiar dreptul,
singur urmăribil, ci numai exerciţiul lui.
Interesul terţilor, interesul social e precumpănitor în m
terpertare. Doctrina, contrarie nouă, îl neglige ; ceea ce nu
trebuie să fie.
In afară de interesul terţilor, opiniunea contrarie mai vio
lează şi intenţia părţilor.
Cînd cineva vinde un uzufruct, vrea să se dezbrace de
toate drepturile, ce are în favoarea cumpărătorului. A nu
permite concesionarului a vinde, ipoteca, atunci cînd conce
dentul vrea să-i dea acest drept, înseamnă a nu respecta
voinţa părţilor, şi aceasta în afară de un text formal, căci
art. 5 34 nu va putea fi invocat ca atare ; În afară chiar de
principiile de drept, căci ce e uzufructul, dacă nu un drept
supus unui termen extinctiv, şi unde-i textul de lege, care să
7!i
Împiedice Înstrăinarea unui drept afectat de o modalitate
extinctivă ?
„ „ „
Pentru motivele expuse, şi care, după cum se vede, sînt pe

atît de variate pe cît de puternice, cred că art. 534 nu îm
piedică pe concesionarul unui uzufruct a-l vinde, ipoteca,
greva de un alt uzufruct, de a-l vedea urmărit de creditorii
săi şi stins cînd el va dobîndi nuda proprietate.
Interpretarea art. 534 ce preconizez, e singura, îmi pare,
care cadrează cu intenţia legiuitorului, a părţilor, cu exame
nul raţional al problemei şi cu interesul terţilor.
T i t u I e s c u.
român. „Curierul judiciar•, 22 mai 1905.
N. Problema cesi11nii uzufructu1irt ;n dreptul
5
Iubiţi săteni
N. Titulescu şi-a depus candidatura 1n alegerile generale din vara anu

lui 1 907 la colegiul al 111-li:a al judeţului Dolj. Era momentul În care
marea răscoală a ţăranilor. pusese problema agrară, cea mai acută pro
blemă social-economică a Rominiei burghezo-moşiereşti, în centrul aten
ţiei vieţii politice a ţării. Nicolae Titulescu al cărui interes pentru problema
ţărănească se oglindise în unele lucrări juridice, a editat gazeta semni
ficativ intitulată „Ţăranuln din care însă n-au apărut decît trei numere.
Prin gazeta „Ţăranulg N. Titulescu a urmărit să-şi facă cunoscută con
cepţia asupra rezolvării problemei ţărăneşti.
Cu toate că N. Titulescu nu s-a ridicat la Înţelegerea importanţei unei
reforme agrare radicale, care să ducă la dispariţia marii proprietăţi, -
recunoaşterea necesităţii Împroprietăririi ţăranilor ca şi măsurile pe care
le-a preconizat ulterior În vederea creşterii produqiei agricole, îl plasează
în rîndurile oamenilor politici înaintaţi, adepţi ai unei poziţii burghezo
democratice În soluţionarea chestiunii ţărăneşti.
Imposibilitatea de a desfăşura o largă propagandă electorală, precum
şi lipsa de experienţă În practicile luptelor politice interne, l-au împiedicat
să obţină victoria în alegerile din 1907. El a reuşit să ajungă deputat În
parlament în urma alegerilor din 1912, cînd a candidat pe listele Partidu
lui conservator-democrat, condus de Take Ionescu.
*
După cuvintele pline d;! laudă cu care mă înfăţişează faţă
de voi fraţii voştri sus-scrişi, nu-mi rămîne alta decît să vă
arăt în puţine vorbe ceea ce doresc a face pentru voi, o dată
ce voi fi alesul vostru. Cele cîteva rînduri ce voi scrie aci le
voi dezvolca pe larg şi treptat în coloanele acestei gazete,
'17
astfel încît pma m ziua alegerilor veţi avea cunoştinţă com
pletă de programul meu politic.
Prima chestiune care trebuie să preocupe după mine pe
cîrmuitorii noştri e aceea a pămîntului de care aveţi nevoie
pentru a vă îndestula trebuinţele. Care e mijlocul prin care
plugarul poate, muncind, să dobîndească În chip uşor pă
mîntul necesar traiului său ; care e mijlocul prin care pă
mîntul dobîndit să n-ajungă a se împărţi pînă În mici fă
rîme care nu mai pot fi arate cu plugul ; care e mijlocul prin
care pămîntul dobîndit de un sătean să-i rămîe cu adevărat
pe vecie, să nu-i poată fi ridicat de cămătari şi exploatatori ?
Iată cele trei puncte În jurul cărora se strînge Întreaga chestie
a împroprietăririi ţăranilor, şi pe care le vom expune aci !
A doua chestiune care interesează ţăranul e înlesnirea să
tenilor de a lua moşii În arendă : dacă nu toţi ţăranii vor
reuşi a căpăta pămînt, cel puţin cei neîmproprietăriţi să poată
găsi lesne moşii cu arendă.
A treia chestiune cu privire la interesele ţărăneşti e Învoie
lile agricole. Cei care nu capătă pămînt îndeajuns sau care
nu pot lua În arendă atîtea pogoane de cîte au nevoie, vor
trebui să muncească pe moşia proprietarului. In ce chip se
va face această muncă ? Care e măsura după care proprieta
rul să-şi ia dreptul său, dar după care şi ţăranul să-şi vadă
sporul muncii ? lată o nouă chestiune pe care o vom rezolva
în această gazetă.
A patra chestiune mare pentru ţărani e aceea a vitelor.
Ţăranii iubesc prea mult aceşti tovarăşi ai muncii lor, pen
tru ca să mai am nevoie a le arăta cît de mult stă În strînsă
legătură produqiunea agricolă cu creşterea vitelor. Cu ce chip
să ajungem la îmbunătăţirea şi la sporirea animalelor de
muncă, azi, cînd fîneţele şi imaşurile noastre par a nu fi
îndestulătoare ?
Acestea sînt cele patrn puncte cardinale ale chestiunii ţă
răneşti în măsura în care această chestiune trebuie discutatti
direct cu ţăranii interesaţi.
Neapărat, sînt încă două chestiuni mari care privesc ţă-
1 tmimea : regimul sanitar şi cultural, prin şcoală şi biserică.
Dm· aceste chestiuni urmează a fi discutate mai mult în cercu

rile cîrmuitoare decît faţă de săteni. Noi le vom atinge în
acMstă gazetă, dar numai după ce vom fi studiat primele
patru puncte stabilite, şi care răsp1md la interesul de căpe
tenie şi imediat al ţărănimii ; interesul ei economic.
După cîte vedeţi, gazeta de faţă va deveni ecoul intere
selor ţărăneşti ale ţării şi în special ale Doljului.
De aceea invit pe toţi acei preoţi, învăţători sau săteni
care voesc ca păsurile lor să fie aduse la cunoştinţa generală,
să ne scrie nouă cele de ce se plîng ; tînguielile lor vor fi
date imediat publicităţii.
Cît despre mine care scriu aceste rînduri, declar a mă pum
cu desăvîrşire la dispoziţiunea tuturor ţăranilor nevoiaşi, aju
tîndu-i pe cît voi putea la toate păsurile lor, şi mai ales în
procesele ce pot avea la Craiova, dîndu-le serviciile mele În
chip cu totul gratuit.
ln aşteptarea numărului viitor în care voi Începe dezvol
tarea p5o g ramului meu rămîn, iubiţi săteni Doljeni, al vostru
cu toata dragostea.
„Tăranul", 4 mai, 1 907, p. 2.
6
Ţăranul şi pămîntul
Am spus ca m primul rînd privirile celor ce se interesează

de soarta ţăranului trebuiesc îndreptate asupra legăturii ce
există Între dînsul şi pămîntul ţării lui. Pămîntul constitue bo
găţia prin excelenţă, pentru că de la el îşi aşteaptă fiecare om
hrana şi pentru că el se găseşte Într-o cantitate riguros deter
minată, care nu mai poate creşte progresiv cu nevoile noastre.
E dar o chestiune de interes general ca acest bun, unic În felul
lui, să fie astfel Împărţit între membrii unei societăţi, încît
traiul ei să .fie cu desăvîqire asigurat.
Cine trebuie să posede prin excelenţă pămîntul unei ţări ?
Acei care nu pot trăi decît muncind pămîntul şi care îşi fac o
profesiune de a-l munci şi pentru ceilalţi membri ai societăţii
ocupaţi cu industria, comerţul sau profesiunile liberale. Aceşti
posesori îndreptăţiţi ai pămîntului naţional trebuie să fie prin
excelenţă ţăranii.
Fără pămînt ţăranul moare, căci n-are cum trăi altfel în În
tocmirea socială de azi. Cu pămîntul, clasa ţărănească trăieşte,
se dezvoltă, ba şi ajută la îmbogăţirea ţării, procurînd celor ce
nu se pot ocupa cu agricultura cele trebuincioase vieţii.
A asigura raportul necesar care trebuie să existe între ţăran
şi pămînt e dar o preocupare capitală de cel mai înalt interes
politic.
"
Cum stăm azi În această privinţă ? lată o Întrcban1 tare tre
buie neapărat pusă înainte de a spune cel mai mic cuvînt asu
pra celor ce-i de făcut pentru ţăran.
Ţăranii români se pot împărţi în trei categorii : 1) cei care
n-au de loc pămînt ; 2) Împroprietăriţii de la 1 864, Însurăţeii
de la 1 879, veteranii şi cei care au cumpărat loturi de la stat
şi de la particulari ; 3) răzeşii şi moşnenii.
Evident e că ţăranii care trebuiesc să ne atragă În primul
rînd atenţiunea sînt cei care n-au pămînt de loc şi cei care n-au
îndeajuns.
Dar aceasta presupune determinarea unui număr mediu de
pogoane necesare îndestulării unui ţăran. Cei ce n-au acest nu
măr de pogoane vor fi singurii săteni care ne vor interesa aci.
1'vledia aceasta a fost fixată - şi toţi vor recunoaşte că e
mică - la patru pogoane. De altfel, 4 pogoane şi 1 5 prăjini
pogoneşti (2,3 1 ha) au fost date la 1 864 ca teren cultivabil
codaşilor din Muntenia.
Întrebarea care se pune acum e dar : care e numărul ţărani
lor care n-au pămînt de loc sau care au mai puţin de 4 po
goane ?
S-au făcut mai multe calcule În privinţa aceasta. Noi vom
prezenta pe cele mai însemnate.
Dl. Creangă În broşura sa : Prop rietatea rurală şi chestiunea
ţărănească ajunge la concluzia că m România ar fi 688 975 ţă
rani capi de familie fără pămînt sau cu mai puţin de patru
pogoane.
Cum a făcut dl. Creangă această evaluare ?
Dl. Creangă a plecat de la faptul că În comunele rurale
(afară de Dobrogea * se găsesc 398 975 bărbaţi peste 21 ani
care plătesc numai căi de comunicaţie. Or, zice d-sa, aceşti să
teni neplătind foncierea ori n-au pămînt, ori sînt copărtaşi în
parcele a căror foncieră o plătesc careva din rude. Mai mult,
dl. Creangă arată că În această cifră nu sînt cuprinşi rezer
viştii (scutiţi de impozitul căii de comunicaţie) care n-au pă
mînt ; pe de altă parte, dl. Creangă susţine că cei 398 975 lo
cuitori fără pămînt nu-şi agonisesc traiul cu negoţ sau cu vreun
meşteşug, căci nu plătesc patentă sau licenţă, că sînt dar ţărani
muncitori agricoli.
* După dl. Creangă, În Dobrogea 660/o din ţărani au o Întindere mai
mare de 7 hectare (p. 1 1 din lucrarea citată).
6 81
Acum, dacă la cei .398 975 sa'.teni cu totul lipsiţi de pămînt
se adaugă numărul de 290 OOO ţărani contribuabili care au pă
mînt mai puţin de 4 pogoane, se ajunge tocmai la cifra Jc
688 975, care însumează, după dl. Creangă, pe toţi ţăranii fără
pămînt sau cu pămînt neîndestulător azi la noi În ţară.
Cifra de 688 975, la care ajunge dl. Creangă, a fost însă viu
contestată, pe motiv că neplata patentei sau licenţei nu se poate
admite drept bază pentru statistica ce ne trebuie : În adevăr,
în alte direqiuni, ea a condus la unele rezultate manifeste
neadevărate. Astfel, dl. Gîdei În interesanta sa lucrare
Chestiunea ţărănească arată la p. 17 cum, Întemeindu-se pe
faptul plătirii de patentă sau licenţă, se poate ajunge la con
cluziunea că : nu există nici un blănar În oraşele Bacău, Boto
şani, Galaţi şi Huşi ; nu există nici un negustor de lapte În
Bacău, Bîrlad, Dorohoi, Fălticeni, Focşani, Huşi, Piatra, Ro
man, Vaslui ; nu există nici un potcovar În Dorohoi şi Focşani
etc. etc. Şi toate acestea de ce ? Pentru că nu se vede plătită
patenta pentru aceste comerţuri în diferitele oraşe citate ! !
Prin urmare, dacă cifra de .398 975 dată de dl. Creangă
poate să reprezinte bărbaţii peste 2 1 ani care nu plătesc fon
cieră nu se poate numaidecît susţine că toţi aceşti 398 975 oa
meni ar fi numaidecît ţărani ; poate să fie printre ei comer
cianţi şi industriaşi ; faptul că ei nu plătesc patentă sau licenţă
nu înseamnă nimic, după cîte am văzut.
Cum să determinăm atunci numărul ţăranilor fără pămînt
sau cu mai puţin de 4 pogoane ? O cifră sigură, dată şi de
dl. Creangă, o avem : 290 OOO ţărani contribuabili care au pă
mînt mai puţin de 4 pogoane. Pentru a determina restul, iată
cum trebuie să raţionăm dimpreună cu dl. Gîdei.
Populaţiunea rurală a ţării, fără Dobrogea, este de
5 0 1 1 584 suflete ; scăzînd pe străini în proporţie de 20/o, popu
laţiunea noastră rurală rămîne de 4 9 1 1 .353 suflete. Socotind
acum că În mijlocie sînt 4 şi 5 suflete la o familie, rezultă că
in comunele noastre sînt 1 1 05 054 capi de familie.
Dacă scădem din aceştia pe cei 895 457 ţărani contribuabili
cu foncieră pînă la 10 hectare, restul de 209 579 reprezintă :
pe capii de familie săteni lipsiţi cu totul de pămînt, pe copăr
taşi la parcele, pe locuitorii săteni care au mai mult de 1 0 hec
tare, pe locuitorii care deşi n-au pămînt fac comerţ şi meşteşug
fără a fi trecuţi În rolurile de patentă.
82
Cîţi săteni fără pămînt şi cu profesiune să aibă România ?
Populaţia rurală cuprinde 82-83 0/0 agricultori şi 20/o străini ;
rămîne 150/0 săteni care se hrănesc altfel decît cu munca pă
mîntului.
Cîţi copărtaşi la parcele cu 4 pogoane şi mai mult sînt În
România ? O evaluare exactă n-avem ; ei sînt însă puţini la
număr după unanima părere, de pildă, 3 copărtaşi la un pă
mînt de 15 pogoane.
Cîţi săteni cu mai mult de 10 hectare avem în România ?
După evaluţiunea d-lui Gr. G. Turburi, şef de birou În serviciul
statistic al Ministerului Domeniilor, ei ar fi în număr de
64 OOO.
Luînd acum cifra de 209 579 de mai sus şi scăzînd din ea,
după datele arătate, 150/o populaţia rurală cu profesiunea, pe
copărtaşii cu 4 pogoane şi mai mult, şi pe cei 64 OOO ţărani
cu pămînt mai mult ca 1 0 hectare ajungem la concluzia că sînt
1 14 OOO săteni complet lipsiţi de pămînt.
Adăugînd la acest 1 14 OOO pe cei 290 OOO care au mai pu
ţin de 4 pogoane, constatăm că sînt în total 404 OOb ţărani
capi de familie lipsiţi de pămînt sau fără pămînt suficient şi
fără vreo profesiune.
Orice om imparţial nu-şi va ascunde cît de periculoasă c
această cifră, cea mai slabă din cîte s-au dat, după cum am
văzut : mai mult decît a treia parte din populaţia noastră rtt
rală n-are pămînt şi nici n-are vreo profesiune din care să-şi
agonisească traiul.
Să adăugăm la aceasta cifrele pe care le prezintă dl. Căpi
tăneanu în valorosul său raport asupra recensămîntului fiscal
pe anul 1905 şi ne vom face o imagine exactă a stării clasei
noastre rurale din punctu l de vedere al proprietăţii. In adevăr,
se constată că 3 787 1 92 hectare, adică 47,530/o din întinderea
cultivabilă se găseşte În mîna a 4 1 7 1 persoane, pe cînd

3 319 695 hectare, adică 4 1,660/o din întinderea cultivată, se
g,lseşte în mîna a 1 015 302 săteni. lată dar cum şi ţăranii zişi
cu pămînt sînt abia stăpîni pe o mică întindere, abia îndestulă
toare, ameninţată chiar de a dispărea prin aplicaţiunea princi

piului egalităţii noastre succesorale.
Constatarea aceasta prealabilă a fost necesară pentru a arăta
cît e de imediată trebuinţă de a studia în ce chip se poate da
acestor lipsiţi mijlocul de a se hrăni şi de a lucra. Prea uşor se
spune : ţăranul are pămînt destul ; Învăţaţi-l să-l muncească !
Peste o treime din ţăranii noştri n-au ce munci pe socoteala
lor ! Lucrul trebuie să fie bine pătruns de toată lumea, căci
merită Încordată atenţiunea.
Aceasta Însă nu Înseamnă că cei ce au pămînt îndestulător
să fie fără multă vorbă obligaţi a-l da celor lipsiţi ! Sîntem
mai respectuoşi ca oricine de drepturile fiecăruia : cifrele de
mai sus n-au alt scop decît de a arăta cît de urgent e să se gă
sească mijlocul ca, nejignind pe nimeni, să uşurăm pe cei care
au nevoie să fie ajutaţi în lupta lor pentru trai !
Prea de multe ori, fiindu-ne teamă ca interesul personal să
nu sufere, ne oprim a cugeta la interesul aproapelui, fără ca
cel puţin să fi cercetat dacă nu cumva există un mijloc de a le
concilia pe amîndouă, respectîndu-le pe fiecare în parte.
Dar aceasta va face obiectul unui viitor articol
„Ti ranul", 9 mai 1907, pp I, 1
7
Poziţia României faţă de evenimentele din Balcani
(1912-1913)
Discursul rostit de N. Titulescu în cadrul dezbaterilor Adunării depu

taţilor din decembrie 1 9 1 3 poate fi socotit ca începutul afirmării deose
bitelor sale calităţi pe arena vieţii politice din România.
Impresia puternică a discursului rostit şi-a găsit o sintetizare admira
bilă în aprecierile lui Take Ionescu :
„Un mare, un extraordinar talent s-a ridicat la tribuna românească,
şi acest talent este al nostru. Nu numai că Titulescu a făcut ieri începutul
cel mai strălucitor din istoria elocinţei parlamentare a României, dar acest
început l-a clasat deopotrivă gînditor şi orator" („La Roumanie" 23 de
cembrie 1 9 1 3).
Evoluţia crizei balcanice În ansamblul ei cît şi poziţia adoptată de
·România fată de aceste probleme sînt examinate de N. Titulescu de pe
poziţiile guvernului de coaliţie care a cîrmuit ţara În acea perioadă, expri
mînd punctul de vedere al partidelor politice bur�heze.
Acest punct de vedere se reflectă nu numai m acea parte a discursului
care apreciază ca legitimă aqiunea guvernului dar şi În partea consacrată
situ:iţiei generale a statelor din Balcani şi căilor de rezolvare a problemelor
majore care stăteau În fata acestor state. De fapt, dacă primul război bal
canic a avut c:iracterul unui război de eliberare naţională, al doilea război
balcanic (iunie-august 1 91 3) a fost un război nejust pentru toate statele
participante. Alături de posibilităţile largi de analiză a evenimentelor, de
logică în gîndire şi argumentare, sub raportul concepţiei, discursul oglin
deşte limitele politice ale lui N. Titulescu, determinate de poziţia de clasă
:i burgheziei, pozi\ie de la care el n-a abdicat niciodată.
*
Dl. prejedinte : Dl. raportor Titul•scu are euvîntul.
Dl. N. Tit11lescu, r.1portor (Aplauze) :
85
Domnilor deputaţi, după pilda de înălţare pe care a dat-o
banca ministerială în Senat, cu ocaziunea dezbaterii adresei,
menţinînd discuţiunea numai pe tărîmul izbînzilor ţării În
afară, refuzînd să primească, pe asemenea chestiuni, o luptă
de la partid la partid, căutînd, dimpotrivă să înlăture tot cc
în momentele de faţă ar putea să dezunească, eram în drept
să ne aşteptăm ca cel puţin de data aceasta opoziţiunea să facă
tot astfel.
Credeam că cel puţin acum adversarii guvernului vor renunţa
la criticile mici, cu care obişnuit se îndeletnicesc, şi nu vor mai
persista în sarcina ingrată de a privi istoria ce ni se înfăţişează
numai În forma şi În trăsura literelor cu care ea a fost scrisă.
Credeam că vor cuprinde, În fine, tot conţinutul ei măreţ,
pentru ca Încetînd de a se întreba : cine a scris istoria şi cum
a fost ea scrisă, să se Întrebe cum ar trebui să facem ca, prin
sforţări unite, să sporim din nou, cît mai curînd şi cît mai mult,
gloria zilei de azi. (Aplauze).
M-am Înşelat. Cu toate acestea rar sînt momentele În care
critica să fie mai îndreptăţită a-şi ceda locul mîndriei, şi nu
mai ei, ca astăzi.
Criza balcanică e Într-adevăr menită să constituie o des
părţire însemnată În istoria noastră modernă. Cu ea se Încheie
o epocă, netăgăduit, plină de străduinţe şi de izbînzi, şi se des
chide una nouă, care pare plină de făgăduieli, dar care sigur
impune datorii noi.
Pînă la criza balcanică, am putea rezuma istoria ţării, zi
cînd că am asistat la sforţările prin care statul nostru şi-a cu
cerit dreptul la viaţă ; cu Începutul crizei balcanice asistăm la
sforţările prin care statul nostru îşi cucereşte dreptul la pres
tigiu.
Pînă la criza balcanică România a ţinut să dovedească că
oriunde se găseşte un mănunchi de forţe latine, oricît de vrăj
maşe le-ar fi condiţiile istorice, viaţa naţională trebuie să se
aprindă şi să strălucească (Aplauze) ; cu începutul crizei bal
canice România a luat un rol şi mai însemnat, dar şi mai greu,
anume acela de a dovedi că destinele glorioase ale popoarelor
nu mai depind azi nici de forţa lor numerică, nici de Întin
derea lor teritorială, ci de felul În care pricep civilizaţia şi se
pun În slujba ei (Aplauze).
Într-un cuvÎnt, pînă la criza bal ca n i că , rolul nostru istoric
a fost să dovedim, din nou, În această parte a Eu ropei, vitali-
tatea rasei ; de a1c1 mainte rolul nostru istoric este şi trebuie
să fie să-i dovedim din nou puterea ei de înălţare. (Aplauze.)
Asemenea constatări, desigur, nu se pot face fără un serios
examen de conştiinţă, care În faţa rezultatelor dobîndite să ne
lumineze asupra importanţei lor, şi mai ales asupra datoriilor
noi, pe care, fără îndoială, Împrejurările de azi le creează.
Era dar firesc ca dezbaterile mesajului să se poarte, înainte
de toate, asupra acestor două puncte. Prin felul Însă prin care
reprezentanţii Partidului naţional-liberal, atît În Senat cît şi
în Cameră, au Înţeles aceste dezbateri, ele s-au circumscris pen
tru dînşii mai mult la o chestiune prejudicială ; şi anume : la
ce se datoreşte succesul României ? Silit voi fi dar, · d-lor, să
fac şi eu la fel, şi să mă întreb, împreună cu opoziţiunea şi
Înainte de toate : căror factori se datoreşte succesul nostru
extern ?
Răspunsul la această chestiune este, pentru mine, simplu.
Trei sînt factorii care au contribuit la triumful României :
forţa ei militară ; conştiinţa ei naţională ; şi guvernul, care n-a
pus forţa dintîi în slujba celei de-a doua decît În ceasul În care
a trebuit. (Aplauze.)
Le voi examina pe rînd şi atît cît timpul îmi va permite.

forţa militară, pe care Împrejurările ne-au adus să o desfă
şurăm Întreagă de două ori în mai puţin de 40 de ani, a dove
dit, d-lor, nu numai saltul uriaş pe care l-am făcut în tot acest
interval, dar ne-a Întărit În ideea că un stat, clădit cu arma,
cum e statul nostru, nu- i oate re ăti viitorul decît aşa cum
i l-a croi adică mînd veşnic altoita, e vite 1a
stra�şească, - toată puterea pe care timpu mo ern a.__geat-o
armateror.
1n--âCei@l constatare trebuie să stea şi răsplata jertfelor fă
cute pînă acum pentru oştire, şi imboldul jertfelor noi pe care
ea e în drept să le pretindă de la ţară.
Şi cînd vorbesc de jertfe deja făcute, departe de mine do
rinţa de a redeschide o dezbatere, al cărei rezultat să fie colo
rarea politică a armamentului şi a muniţiunilor. Să-mi fie În
găduit însă o singură observaţie ; e permis Partidului liberal
să se pretindă adevăratul apărător al echilibrului balcanic, pen
tru că la un moment cînd bugetul armatei era numai de 39 de
milioane a afirmat un principiu Într-o notă circulară, şi nu e
permis acest lucru partidelor conservatoare, atunci cînd înscriu
Într-o singură iarnă În capitolul Înarmării naţionale o sumă de
87
270 de milioane ! ? Întîlnim aci un aspect nnu al eternului con
trast între vorbe şi fapte, care doresc din toată inima ca dcr
aici înainte să nu mai diferenţieze partidele noastre, în luptele
ce duc.
Intărirea forţei armatei, desigur, e un ţel de căpetenie al
oricărei politici serioase. Şi, din acest punct de privire, Împăr
tăşesc şi eu părerea acelora care au susţinut aici că, pentru
aceasta, nu sînt suficiente nici intenţiunile cele mai bune, nici
bugetele cele mai ridicate, ci e nevoie de un rogram militar,
serios diat, acce tat de toate part1 e e, a carm rea 1zare sa
ie 1mpăr ita e o sene m ş1 care, o ata mtocmlt sa ra-
mma ca un el de Constituţiune a armatei, e care să nu ne
utem atmge fiecare m arte, chiar atunci CÎnd am crede că o
putem i m unataţ1. p auze.
O-lor, al doilea element, care a contribuit la succesul Româ
niei, e netăgăduit conştiinţa ei naţională.
Cînd întrebuinţez însă această expresiune, daţi-mi voie nici
să o cobor, nici să o reduc, ci să o aplic numai manifestărilor
acelora care prin însemnătatea şi generalitatea lor pot pretinde
că oglindesc, la un ceas dat, o credinţă colectivă.
Conştiinţa naţională eu o văd În încrederea liniştită şi demnă
cu care ţara noastră a privit aqiunea externă de la octombrie
şi pînă la iunie ; conştiinţa naţională o mai văd în rezistenţa
pe care a opus-o ţara acelora care, de bună credinţă poate,
dar greşit, au căutat să o agite, răscolind cel mai nobil, dar
şi cel mai periculos din sentimentele unui popor : amorul pro
priu (Aplauze) ; conştiinţa naţională o văd, în fine, în nepă
sarea de moarte, În desăvîrşita uitare de griji şi de nevoi per
sonale, În avîntul cu care ostaşii noştri şi-au părăsit căminurile
în iunie trecut ; conştiinţa naţională nu o pot scoborî însă În
tr-atîta, încît să o găsesc În murmurul acelora care dezaprobau
o aqiune de guvern (Aplauze), sau chiar Într-o manifestaţiune
de stradă, fie ea făcută sub ferestrele Palatului, pentru ca un
decret de mobilizare, care exista deja, să apară în ochii unei
opoziţiuni decepţionate izbînda priceperii celor de jos contra
incapacităţii celor de sus. (Aplauze prelungite.)
O asemenea coborîre a conştiinţei naţionale, în momentele
înălţătoare prin care am trecut, eu nu o pot primi ; căci, ori
cîtă simpatie m-ar lega de mişcările populare, oricît aş recu
noaşte că prin ele s-au realizat revendicări mari, nici nu pot
confunda primul grup care manifestă cu o mişcare populară ;
88
nici nu pot atribui grupului Întreg sentimentele pe care le măr
turisesc numai CÎţiva ; nici nu pot admite, pentru prestigiul ţării
mele, ca în ceasurile mari ale istoriei ei strada să treacă a fi
avut mai multă minte decît organele superioare de conducere.
(Aplauze prelungite.)
De aceea, d-lor, şi forţa militară şi conştiinţa na\ională sînt
în funqiunc de guvernul chemat să facă apel la ele, şi valo
rează mai ales prin felul în care guvernul ştie să tragă din ele
foloasele ce sînt În stare să dea.
Şi azi, cînd am avut aproape, foarte aproape, pilda că Îm
perecherea unei conştiinţe naţionale puternice cu o forţă mili
tară care a stîmit admiraţia n-a fost În stare să Împiedice nici
chiar dezastrul, atunci cînd a lipsit regulatorul care să le de
termine aqiunea, n-ar fi să mă micşorez pe mine, ca om de
partid, ci ar fi să-mi micşorez ţara, dacă n-aş recunoaşte ce a
avut ea mai mult ca alţii : un guvern care a ştiut să comprime
forţele naţiunii pînă În ceasul În care au putut fi Întrebuinţate
cu succes. (Aplauze prelungite.)
De aceea, d-lor, dacă recunosc, şi nu pot să nu recunosc, că
triumful e al naţiunii întregi, nu pot pricepe sforţările acelora
care tind să excludă din naţiune tocmai organul care a repre
zentat-o, tocmai organul prin care naţiunea a vorbit, a lucrat,
şi-a desluşit aspiraţiile ei ; nu pot pricepe ce ar cîştiga naţiunea
noastră, ca În momentele istorice prin care am trecut să ni se
înfăţişeze trunchiată, ca un fel de monstru fără cap ! (Aplauze.)
Aceasta e d-lor istoria ! Simplă, dar mare !
Legenda cată să fie alta ; şi de data aceasta ea vrea să fie
mai urîtă decît realitatea.
Legenda sună astfel : La Începutul conflictului balcanic
România n-a avut atitudinea pe care trebuia s-o aibă ; rezul
tatul greşelilor ei a fost Protocolul de la Petersburg. Cu prile
jul celui de-al treilea război, norocul începe să ne surîdă ; pro
fitînd de el, România intervine În conflict, obţine satisfacţiunea
intereselor ei, impune pacea în Balcani şi-şi Întinde graniţei<!
pînă la apus de Turtukaia şi la miazăzi de Ekrene.
Nu vreau să insist din nou asupra caracterului jignitor, pen
tru prestigiul nostru În afară, a acestei coborîri În ochii noştri
a acţiunii noastre externe ! Nu !
Mă mulţumesc şi eu pentru moment cu scuza acelora care
cred că dacă s-au făcut greşeli, e mai bine să le ştim, căci cu
pocăinţă, nu cu trufie, se pregăteşte viitorul !
89
Atît numai că trebuie să declar de la Început că îmi va fi
foarte greu să îm eac pocăinţa d-lui V. Brătianu cu trufia d-lui
Duca ! (Aplauze, ilaritate.)
Pocăinţă dar înainte de toate, cu o condiţie : să nu uităm că
atunci cînd ceri pocăinţă de la un învingător trebuie să fii alt
fel armat decît cînd o ceri de la un învins !
Aşa fiind, eu cred că, fie că am privi politica armată din
tr-un punct de vedere mai înalt, fie că am căuta să analizăm
aqiunea guvernului zi cu zi, o singură concluziune putem trage :
la orice moment guvernul n-a dus decît o singură politică,
aceea care convenea mai bine salvgardării intereselor noastre.
(Aplauze.)
Aşa încît, acolo unde ni se cere pocăinţă, eu cred că voi reuşi
să demonstrez că putem simţi mîndrie ! Dintr-un punct de ve
dere general, dacă privim aqiunea guvernului nostru În timpul
crizei balcanice, ca un tot indivizibil, exista un moment În ca.re
o intervenţiune armată să fi fost mai oportună decît momentul
ales de guvern ? Desigur că nu ! Atunci cînd guvernul a decre
tat mobilizarea blocului balcanic era o simplă amintire ; pre
gătirea noastră militară era sporită ; simpatia concertului euro
pean pentru beligeranţii balcanici se obosise ! (Aplauze.) Atunci,
tot ceea ce a făcut guvernul pînă În acel moment, oricare ar
fi fost motivele pentru care a lucrat, dar tot ceea ce a făcut,
toată rezistenţa pe care a opus-o, ca să Împiedice rezolvarea
conflictului prin arme, Înainte de iunie, sînt binevenite, şi aces-
tei rezistenţe se datoreşte, Înainte de toate, faptul că la momen
tul oportun România a putut să aibă şi integralitatea forţelor
ei şi libertatea ei de aqiune. (Aplauze.)
Dar, d-lor, se spune : evident, dacă priveşti lucrurile În tot,
aşa este. Cum însă guvernul nu putea prevede ultimele eveni
mente, ceea ce a legitimat inaqiunea lui iniţială, a fost noro
cul ! Inainte de a vedea dacă este exact, întreb : ce fel de jude
cată istorică este aceea care se face fără să aştepţi ca toate fap
tele să se fi desfăşurat În Întregime şi ce fel de critică este aceea
pe care o faci intrînd În mijlocul unei serii istorice, Întorcîncl
spatele la tot ce este înaintea ta şi judecînd istoria ca şi cum
s-ar opri acolo unde te afli tu ? (Aplauze prelungite.)
Eu cred că o asemenea judecată, că o asemenea critică un
singur lucru dovedeşte : teama de strălucirea prea mare a fap
telor, dacă le priveşti de acolo de unde trebuie să le priveşti !
(Aplauze prelungite.)
96
Dar, d-lor, nu numai dintr-un punct de vedere general, dar
chiar zi cu zi aqiunea guvernului este perfect de legitimă. Din
punctul de privire al intereselor româneşti criza balcanică se
poate împărţi în trei mari perioade care, evident, existînd nu
mai din punctul nostru de privire, nu se confundă fatal cu di
viziunile mari pe care le-a creat : începutul, suspendarea şi
reluarea ostilită_ţ ilor.
Prima perioadă Începe o dată cu conflictul şi sfîrşeşte În
ziua în care statele balcanice reuşesc să înlocuiască formula sta
tului quo teritorial cu formula nouă Balcanii balcanicilor ; cea
de-a doua Începe diri acel moment şi sfîrşeşte cu primirea de
către noi a Protocolului de la Petersburg ; cea de-a treia începe
cu desfacerea alianţei balcanice şi sfîrşeşte cu pacea de la
Bucureşti.
Fără a intra în prea multe detalii, mă voi mărgini să constat
că la fiecare din aceste trei epoci corespunde din partea noastră
o manifestare politică deosebită : neutralitatea, aqiunea diplo
matică, intervenţia militară. Aşa fiind, dacă vom ajunge la
convingerea că neutralitatea a fost necesară, că aqiunea diplo
matică a fost bine dusă, că intervenţiunea militară a fost aştep
tată şi pregătită, incontestabil că am îmbrăţişat Întreaga ac
ţiune a guvernulµi şi cred, am şi justificat-o.
înainte Însă, d-lor, să rezumăm care erau interesele româ
neşti În joc, pentru ca să avem un criteriu de la care să putem
judeca politica statului nostru.
Interesele româneşti erau diferite. România avea interese ca
regat, ca neam şi ca stat european.
O parte din interesele României, acelea ca regat şi ca neam,
apăreau clar tuturor de la început ; erau : stabilirea unui echi
libru balcanic favorabil nouă ; asigurarea unei graniţe Dobro
gei ; respectarea drepturilor macedoromânilor.
Două din interesele noastre apăreau mai greu la prima
vedere.
Primul era un interes al nostru ca neam ; era acela de a nu
veni În conflict cu Întreaga alianţă balcanică decît la extrem,
pentru că aceasta era şi contrar tradiţiunii noastre istorice şi
contrar menirii noastre În viitor, care nu ne Îngăduie să avem
la nici un ce::: s din viaţa noastră naţională vrăjmaşi În statele
de peste Dunăre.
Al doilea interes care nu apărea tuturor aşa de clar de la
Început era interesul nostru ca stat european, care cerea ca în
91
tot timpul conflictului România să-şi arate sol idaritatea cu ci
vilizaţiunea europeană, pînă Într-atît încît legitimitatea re
vendicărilor ei să se reazime tocmai pe necesitatea, pentru dînsa,
de a deveni un factor cît mai important al acestei civilizaţiuni,
căreia e tributară şi la strălucirea căreia era de datoria ci să
contribuie cu forţe p roprii cît de sporite. (Aplauze.)
Aşa fiind, d-lor, m prima perioadă, care era datoria Româ
niei ? România avea îndoita datorie să cunoască ceea cc se pe
trecea în juru-i şi să ia o atitudine conform intereselor ci faţă
de evenimentele ce se desfăşurau.
Şi-a îndeplinit sau nu, În această primă perioadă, \ara noas
tră pc de-a Întregul datoria ei ?
S-a afirmat că nu. S-a afirmat că România nici nu ştia re
se petrece în Peninsula Balcanică ; nici nu a luat atitudinea pc
care o impuneau in teresele ei. Şi critica prezintă un aspect cu
adevărat uluitor.
Deşi în februarie 1912 se face o alianţă Între bulgari şi sîrbi,
În vederea unei aqiuni comune contra Turciei ; deşi În mar
tie 1 9 1 2 Grecia aderă la această alianţă ; deşi cu mult înainte
o mulţime de Împrejurări puteau indica că se va petrece ceva
în Balcani : războiul din Libia, revoluţia albaneză, interviewu
rile oamenilor de stat bulgari, oprirea traficului pe căile fe
rate bulg are, la septembrie 191 2, oprirea contingentului bulgar
care trebuia să se elibereze etc., Într-un cuvînt, deşi toată lu
mea ştia, simţea, vedea că se petrece ceva În Balcani, numai
România, singurul element senin În cerul Întunecat de nori, nu
ştia, nu simţea, nu vedea nimic, şi împingea seninătatea aşa de
departe, încît renunţa şi la unica manifestaţiune militară pe
care i-o sugera nu teama de furtună, ci o simplă obişnuinţă
anuală : manevrele care de data aceasta trebuiau să aibă loc
În Dobrogea.
Eu, d-lor, vă mărturisesc, nu am trebuit să aştept explicaţiu
nile d-lui prim-ministnt ca să văd că lucrurile nu puteau să
fie aşa. Era prea gravă o asemenea inconştie·n ţă, ca să fie reală ;
era prea urîtă, ca să fie românească ! (Aplauze prelungite.)
Fiindcă o asemenea inconştienţă nu putea să fie românească,
mă ridic şi protestez contra ei ; căci Înţelegeţi, ca membru al
unui partid care nu şi-a luat răspunderea guvernării decît de
la 14 octombrie 1912, această chestiune putea să nu intre în
acelea pe care era necesar să le discut !
92
D-l prim-numstru a arătat În Senat că În arhiva confiden
\ială a Ministerului de Externe există acte uşor controlabile
de acei care vor avea sarcina de a-i urma ; că, Încă din iu
nie 1 91 2, guvernul ştia ce se petrece În Balcani, şi anume
aflase de existenţa unei alianţe balcanice, nu numai ofensive,
contra Turciei, dar şi defensive, În previziunea unui atac de
la nord.
Evident că faţă de o asemenea constatare, ca şi faţă de
Împrejurarea că la orice moment din criza balcanică, gu
vernul trebuia să ştie mai mult decît opoziţiunea ; un conflict
între guvernul, care nu putea să spună ce ştie, şi cititorul de
ziare, care nu putea pricepe ce nu ştie, era inevitabil. (Aplauze
prelungite.)
Cu atît mai rău, d-lor, pentru acei care rezolvă conflictul
mulţumindu-se să acuze guvernul că nu citeşte ce se scrie !
(Ilaritate).
Dar îmi veţi zice : dacă România ştia ce se petrece În
Balcani, pentru ce În prima perioadă a păstrat neutralitatea ?
Pentru că era aproape fatal să fie aşa, din cauza unor
Împrejurări istorice vechi, ce nu se puteau schimba Într-o zi,
şi care făceau ca, aproape fără voie, politica neutră să se
impună.
Dl. Duca, În cuvîntarea d-sale, se credea în drept să exami
neze o serie de şase explicaţiuni, pe care dl. prim-ministru
le-ar fi dat una după alta, pentru a justifica inaqiunea Româ
niei la începutul crizei balcanice.
Dacă o asemenea prezentare a lucrurilor nu venea din partea
d-lui Duca, pentru care am o deosebită consideraţie, dar din
partea altcuiva - după cum d-sa a relevat spiritul prea in
ventiv al d-lui prim-ministru -, aş fi relevat şi eu în persoana
acelui critic : prea marea lui dragoste de simplu ! (Aplauze).
Căci, d-lor, cine nu vede că, oricît am urî complexul, aceste
explicaţiuni, dacă au fost date, n-au constituit niciodată o serie
de explicaţiuni, ci un grup de explicaţiuni, menit să justifice
întreaga politică neutrală de la început.
Pentru ce spl,lneam fosă că ni se impunea această politică de
neutralitate ? Explicaţia e simplă şi ar fi ajuns la ea şi dl. Duca,
dacă după ce a analizat diferitele motive, care ar explica inac
ţiunea guvernului În prima perioadă, şi-ar fi dat oboseala să
meargă mai departe şi să cerceteze prin ce mijloace precise s-ar
putea traduce politica noastră de participare În rezolvarea ches-
93
tiunii Orientului. Ar fi văzut dl. Duca, dacă făcea astfel, <.:ă
fiecare din aceste mijloace, pentru diferite motive, erau imposi
bile, astfel încît neutralitatea se impunea.
Şi, Într-adevăr, ce ar fi putut să facă România, În prima
fază a conflictului balcanic ? Trei lucruri - şi toate celelalte
formule nu ar putea să nu intre Într-unul din aceste trei mij
loace sau să se alieze cu Turcia, sau să se alieze cu blocul
balcanic, sau să stabilească dinainte preţul neutralităţii.
Veţi recunoaşte d-lor că aceasta a treia politică nu era o
politică mare. Putea să fie o excelentă tîrguială dacă reuşea,
o politică mare nu putea să fie ! (Aplauze).
Odată stabilit preţul neutralităţii, România nu mai avea
nici dreptul, nici autoritatea necesară să se amestece în rezol
varea ulterioară a chestiunii Orientului.
Şi cînd trebuia stabilit preţul neutralităţii ? La un moment
cînd, oricît de mare ar fi fost spiritul de previziune, nu pu
team şti exact toate schimbările pe care le va provoca conflic
tul oriental, cînd se va desfăşura Întreg ; încît nici acel preţ
nu se putea stabili În toată cunoştinţa de cauză. (Aplauze).
Dar dacă prin extraordinar am fi avut În septembrie 1912
viziunea completă a ce se va petrece mai tîrziu, dacă am fi
obţinut chiar atunci linia Turtucaia-Balcik şi recunoaşterea
drepturilor macedoromânilor, credeţi d-voastră că am fi putut
asista indiferenţi la desfăşurarea ulterioară a problemei Orien
tului ? Desigur că nu ; căci ceea ce nu trebuie noi românii să
Îngăduim era nu mărirea paralelă şi concomitentă a tuturor
statelor balcanice laolaltă, care nu ne putea vătăma, ci mă
rirea unuia din aceste state în dauna celorlalte, hegemonia
unuia din aceste state în Întreaga Peninsulă Balcanică !
(Aplauze prelungite).
Or, veţi recunoaşte că atunci cînd ai prmut un preţ de
neutralitate anticipat de la bulgari, cu greu te mai puteai
amesteca în conflictul dintre ei şi alţii cu privire la împăr
ţirea teritoriilor cucerite, căci ai fost plătit ca să priveşti,
logic vorbind, ca un simplu spectator la războiul contra
Turciei şi la consecinţele lui imediate. Şi ce cuvînt mai aveam
să ne plîngem de mărirea Bulgariei în dauna Serbiei şi a Gre
ciei, cîri"d numai Bulgaria ar fi făcut sacrificii pentru a ob
ţine neutralitatea României ? Veţi recunoaşte că problema de
venea atît de grea şi libertatea noastră de aqiune era atît de
94
scumpă, încît nu puteam să facem o vină nimănui din faptul
că nu s-a urmat această politică.
Rămîn celelalte două soluţiuni : alianţa cu Turcia şi alianţa
cu blocul balcanic.
Alianţa cu Turcia nu era nici Înţeleaptă, nici moral posibilă.
Nu era Înţeleaptă, pentru că oricîtă simpatie ne-ar lega de
Imperiul otoman, şi oricît am căuta pe viitor să stabilim cu el
relaţiuni strînse, nu cred că era prudent pentru statul nostru
să se pună alături de Turcia, la un moment cînd toată Europa
o părăsise.
Nu era nici posibilă, moral vorbind, pentru că socotesc că
un stat ca al nostru, care şi-a cucerit independenţa În lupta cu
turcii, nu putea opri un război pentru libertate, dus de un
popor creştin în contra Semilunii.
Dl. Duca spunea Însă : n-au mai fost alianţe Între statele
creştine şi Turcia ?
Desigur că da, dar după cum însuşi dl. Duca nu voia ca
ceea ce hotărîse Ion Brătianu în 1885, în chestiunea echilibru
lui balcanic, să lege Partidul liberal În conflictul actual, tot
aşa şi noi nu Înţelegem să fim legaţi, În anul de graţie 1 9 1 3 ,
de normele politice după care s-a condus Francisc I, acum
cîteva sute de ani. (Aplauze prelungite.)
Dar, d-lor, mai spunea dl. Duca : în cazul de faţă alianţa
se făcea nu numai între Turcia şi România, dar şi Între popu
laţia românească din Turcia şi poporul român din România.
Foarte bine, dar această alianţă, dacă s-ar putea serios susţine
sub această formă, se făcea contra cui ? contra unor state care
luptau În numele unui principiu, care stătea la baza vieţii na
ţionale a românilor din Turcia, după cum stă la baza vieţii
naţionale a românilor de pretutindeni. (Aplauze.)
Vedeţi că posibil nu era ! ·şi-mi aduc aminte cum în faţa
acestor explicaţiuni, date din vreme, Înainte de izbucnirea răz
boiului Între aliaţi, adversarii noştri ziceau : guvernul caută
să-şi ascundă incapacitatea sub formule deşarte.
Ei, acum, la lumina evenimentelor, cine a avut dreptate ?
Cine nu vede ce dezastru ar fi fost un război contra statelor
balcanice ? Cine nu vede că, chiar dacă am fi reuşit să împie
dicăm conflictul balcanic, intervenind numai În folosul Turdei,
fără a fi împins alianţa mai departe, cine nu vede că a fi îm-
95
piedicat conflictul în 1 9 1 2 înseamnă a fi Împiedicat gloria
Rom�niei în 1 9 1 3 ? (Aplauze).
Desigur că nimeni nu are pretenţia să fi avut Încă În oc
tombrie 1912 viziunea exactă a ceea ce trebuia să se petreacă
În iunie 1 9 1 3 ! Dar ţin să relevez că evenimentele dezmint
mai curînd pe aceia care le privesc numai sub egoismul unui
echilibru de prezent decît pe aceia care, printr-o admirabilă
intuiţie, ştiu să se ridice deasupra dificultăţilor momentului
şi nu pierd o singură clipă din vedere adevărurile permanente
care cîrmuiesc viaţa popoarelor. (Aplauze.)
Rămîne d-lor politica cealaltă, politica de alianţă cu blocul
balcanic.
Era aşa de uşoară această politică ?
Imi veţi permite - pentru că vedeţi cît de uşoară părea
această politică d-lui Duca, autorizat reprezentant al Partidu
lui naţional-liberal - să citesc cîteva rînduri dintr-o intere
santă conferinţă ţinută de d-sa în ianuarie 1 9 1 3 !
Să vă rog să nu luaţi În nume de rău faptul că atunci cînd
combat ce vorbeşte dl. Duca recurg la ceea ce scrie dl. Duca ;
căci d-sa are o formă atît de desăvîrşită, şi cînd scrie, şi cînd
vorbeşte, încît de cîte ori l-am ascultat am avut impresiunea
că-l citesc, astfel că îmi va fi îngăduit şi mie ca atunci cînd
vorbesc să-l combat pe ceea ce scrie. (Aplauze.)
Spunea dl. Duca În acea conferinţă : „Oare nu găseam mij
locul practic de a interveni. Slavă Domnului, aveam la înde
mînă destule modalităţi. N-aveam decît să alegem ! Puteam să
intrăm În confederaţiune, puteam printr-o prealabilă Înţele
gere cu bulgarii să determinăm condiţiunile neutralităţii noas
tre, puteam să plătim chiar revendicările ce le aveam de for
mulat printr-un concurs militar determinat şi mărginit, şi cîte
alte formule".
Mai întîi, acest „cîte alte formule".
Imi reamintesc pe faimosul quibusdam allis a lui Pic de la
MirandoI.
Ştiţi că Pic de la Mirando] ştia toate cîte sînt pe lume şi
cîteva lucruri pe deasupra. (Ilaritate, aplauze.)
Şi, în adevăr, d-lor, cîte alte formule ? Cîte formule, din mo
mentul ce deja una din formulele date : plătirea avantajelor ce
solicitam p rintr-un concurs militar mărginit, mie mi se pare
deja cuprmsă în noţiunea de alianţă ! Căci este indiferent,
nu-i aşa, dacă intru în alianţă pe picior ele egalitate sau nu l
96
dacă plătesc cu armele nu sînt aliat ! Cît anume am să plă
tesc, aceasta nu importă din punct de privire al formulei.
Dar de ce zic de această alianţă că era imposibilă ? Era
mai Întîi istoriceşte imposibilă. Şi nu voi mai insista asupra
acestei teze, dl. Iorga demonstrînd admirabil că ceea ce stă
la baza alianţelor este o pregătire sufletească îndelungată,
care dacă lipseşte, alianţa nu se poate face.
Dar mai era domnilor şi o chestiune de formă, care făcea
imposibilă o asemenea alianţă, o chestiune pe care eu aş bo
teza-o de procedură :
O alianţă se face În secret Între trei state la sudul Du
nării sub ocrotirea unei mari puteri. Oricine poate să intre
În această alianţă dacă vrea ?
Şi aşa nepoftit ?
E drept că bulgarii s-au arătat mai generoşi decît dl. Duca :
ei nu ne-au Învinuit de faptul că nu le-am cerut să intrăm
în alianţă, ci de faptul că am fi respins ofertele ce ne-ar fi
făcut.
Că n-am avut ce respinge, pentru că nu ni s-a făcut nici o
ofertă, lucrul e azi limpede pentru toată lumea. Dar, din mo
ment ce Înşişi bulgarii recunosc că trebuia să primim oferte
- nu să facem - şi nu ni s-au făcut, guvernul nu mai poate
fi vinovat nici chiar pe tarîmul doctrinii internaţionale ; nu-i
aşa ? Trebuie să adăugăm Însă o rezervă, şi anume că dl. Duca
e În drept să socotească pe bulgari ca pe un popor tînăr,
puţin iniţiat în secretele politicii externe ! (Ilaritate).
Prin urmare, dînd la o parte formula alianţei cu statele
balcanice, cum am înlăturat formula alianţei cu Turcia şi
formula preţului neutralităţii dinainte stabilit, ce mai ră
mîne ? Rămîne o singură soluţie, aceea pe care a adoptat-o
Romlnia : neutralitatea atentă şi condiţionată, de menţine
rea statului-quo teritorial În Balcani. (Aplauze.)
Dar, d-lor, îmi veţi da voie să examinez această chestiune
şi din alt punct de vedere. Noi nu sîntem aci o Acac\emie de
Ştiinţe, ca să discutăm normele politice numai din punct de
vedere teoretic, noi sîntem o adunare politică, şi dacă discu
tăm aceste chestiuni, le discutăm mai ales din punctul de ve
dere al răspunderii.
Şi atunci, cînd un partid politic vine şi acuză un guvern
că n-a urmat politica pe care la un moment dat o reclama
7 -- N. Tltulescu - Discursuri 97
interesele statului, sînt În drept să mă Întreb şi eu dacă, la
ceasul oportun, acel partid ştia că urma să se facă aceea ce
ne spune astăzi că trebuia făcut. (Aplauze.)
Şi, d-lor, îmi veţi da voie să deosebesc în această privinţă
două lucruri absolut distincte : una este atitudinea Partidului
liberal, care dintr-un spirit de lăudabil patriotism, pe care
îmi place să-l recunosc, a hotărît să nu recurgă la o aqiune
distinctă de aceea a guvernului ; şi alta este opiniunea Parti
dului liberal asupra chestiunilor la ordinea zilei, opiniune pe
care cred că poate să o dea, opiniune pe care atîtea mijloace
să o facă cunoscută, opiniune pe care eu aş zice că este dator
să o dea, atunci cînd o crede spre binele general.
Or, d-lor, cu atît mai mult socotesc că se poate distinge
Între fapt şi cuvînt, cu cît, la începutul crizei balcanice, opo
ziţiunea Partidului liberal faţă de guvern era făţişă, deci li
bertatea cuvîntului nu era cu nimic stînjenită. Iar mai tîrziu
cînd, formîndu-se guvernul de colaborare, Partidul liberal
şi-a impus datoria patriotică de a-l sprijini, aceasta nu l-a
Împiedicat să spună tot răul ce gîndea de politica guvernului
prin presă, conferinţe, comunicate şi declaraţiuni, separînd el
însuşi atitudinea politică de opinia politică.
Aşa fiind, să retrăim puţin m memorie începutul crizei bal
canice la noi Nu voi tăgădui, d-lor, că Partidul liberal a dat
..
destul de curînd o formulă vagă din acelea pe care le afecţio

nează în special o formulă care poate să spună mult şi nimic,
anume că rezolvarea conflictului oriental nu trebuie să se facă
fără noi ! Foarte frumos ! Din ce reiese Însă că această for
mulă cuprindea din prima zi, pentru Partidul liberal, cele trei
mijloace politice precise pe care le-am analizat mai sus ? din
ce rezultă că această formulă nu Însemna atunci pentru Parti
dul liberal, numai ceea ce opiniunea generală din acel moment
socotea necesar, anume că interesele romineşti trebuiau apă
rate, dar nu ca interese balcanice, ci ca interese europene, ast
fel încît trebuia să aşteptăm să fie rezolvate În momentul cînd
Europa avea să-şi spuie cuvîntul În problemul oriental.
De unde vreţi să iau aceste elemente preţioase, ca să fac dis
tinqiunile necesare, dacă nu din presa oficioasă a Partidului
liberal ?
Dl. Vintilă Brătianu : Intrebaţi pe d. Take Ionescu, care...
Dl. N. Titulescu, raportor : Dar ce spuneţi Între patru ochi
aceasta n-o poate şti toată lumea şi este de datoria domniei
98
voastre de a vă pronunţa asupra chestiunilor mari nu în col
ţuri, ci În public, dacă aveţi curajul opiniunii. (Aplauze).
Dl. Take Ionescu nu mă onorează cu destăinuirile pe care i
le fac alţii, dar În orice caz, în chestiunile de politică externă
sînteţi primul partid care se apără, punîndu-se la adăpostul
unei confidenţe. (Aplauze).
Dl. Vintilă Brătianu : Dar şeful Partidului liberal a spus
că ... (Zgomot).
Dl. N. Titulescu, raportor : Atunci vă Întreb cum Împăcaţi
acele confidenţe cu principiile pe care le-aţi mărturisit În pu
blic la acea epo �ă �i vă rog să aveţi răb�ar_;a să le �scultaţ� :
La 2 1 septembne, m „Independenţa romana", sub titlul Nici
aventură, nici indeciziune, iată ce cităm :
„In ce priveşte Rominia, profund legată de cauza păcii,
ea nu poate decît să continue a face sforţări pentru a o men
ţine şi, În sfera aqiunii ei, a nu neglija nimic pentru atingerea
acestui scop.
Regatul Rominiei a păstrat o fidelitate, pe care nimic n-a
zguduit-o, interesului european, cu care s-a identificat.
In toate Împrejurările grave, el n-a separat cauza lui de
cauza Europei, pe care a ajutat-o leal În sforţările ei de pacifi
care şi de civilizaţie, aşa de tulburată şi plină de greutăţi.
Rominia nu rămîne constantă În această linie de conducere,
pe care a urmat-o cu hotărîre şi care a dus-o la rezultate sa
tisfăcătoare" .
Dl. preşedinte : d-lor, sînt orele 6 , consult adunarea asupra pre
lungirii şedinţei.
- Adunarea a primit prelungirea şedinţei.
Dl. N. Titulescu, rap ortor : Veţi recunoaşte, d-lor, că cu o
asemenea profesiune de credinţă, o alianţă a Rominiei cu
Turcia, părăsită de Europa, sau o intervenţie contra blocului
balcanic, susţinut de Europa, sau chiar o alianţă cu blocul bal
canic, care Însemna războiul, nedorit atunci de Întreaga Eu
ropă, intra mai curînd În aventura de care acest articol voia
să ne ferească prin chiar titlul său Nici aventură, nici indeci
ziune. (Aplauze).
Ideea revine şi se întăreşte Într-un articol din 30 septem
brie : Europeana Românie, în care citim :
„ ...Să fim bine Înţeleşi. Nu contestăm desigur că ora e gravă,
foarte gravă, dar nu e pentru noi gravă În sensul balcanic
(mais elle ne !'est pas pour nous balcaniquement), dar din-
99
tr-un punct de vedere european, la fel ca pentru oncare din
marile puteri.
La ceva răul e bun. Evenimentele actuale ne fac să ieşim
hotărît din grupul statelor balcanice, unde, În neştiinţa lor
asupra situaţiunii acestei regiuni a Europei, ziarele străine ne
băgau, contra geografiei şi contra bunului simţ, cu o rară ob
stinaţie.
Să fim calmi, ceea ce nu Înseamnă să dormim. România a
văzut şi altele, ea singură, atunci cînd era slabă. Ea poate
acum, răzimîndu-se pe forţa ei, să privească cu sînge rece
consecinţele unei conflagraţiuni, care n-ar fi, În privinţa ei,
nici mai mult, nici mai puţin gravă, ca pentru orice alt mem
bru din familia europeană".
În faţa acestor norme de conducere veţi· recunoaşte că Eu
ropeana Românie n-avea ceva mai logic de făcut decît să aş
tepte ziua cînd interesele ei balcanice deveneau interese euro
pene şi, rezervîndu-şi dreptul să le apere, să păstreze pînă
atunci o neutralitate atentă. (Aplauze.)
Dar, d-lor, la 1 9 octombrie, 5 zile după venirea guvernului
de colaborare, punctul acesta de privire se precizează Într-a
tîta, încît găsim În oficiosul liberal declaraţiunea expresă că
ceea ce făcuse pînă atunci era bine făcut.
Într-un articol intitulat : România şi războiul, „Indepen
denţa" scrie : „Marea chestiune europeană, pe_ lîngă războiul
balcanic, e aceea a atitudinii regatului român În faţa războiului.
Toate marile cotidiene discută În această privinţă şi exami
nează ipoteze, care denotă importanţa decisivă ce se leagă de
politica României. Ce a declarat M. S. Regele ? „Prestigiul
României sporeşte În raport cu rolul important ce va avea de
Împlinit". Regatul nostru a adus deja În această ocazie un
mare serviciu cauzei europene, abţinîndu-se de la orice act de
natură a deştepta inchietudini şi a complica lucrurile.
„Politica ei de neutralitate atentă, aceasta se Înţelege de
la sine şi nu putea fi altfel, a secundat leal şi eficace sforţă
rile Puterilor pentru a localiza un război ce ele n-au putut
evita". (Aplauze.)
Şi după ce „Independenţa" arată cum Înţelege Partidul li
beral interesele româneşti faţă de evenimentele balcanice şi
realizarea lor, adaugă următoarea frază, pe care singură o voi
cita-o În franţuzeşte, ca să nu-şi piardă nimic din Înţelesul ei :
100
„Nous avons d'ailleurs l'impression que tel et aussi le sens
de la declaration faite par M. Take Ionesco, ministre de l'In
terieur, a un confrere de Bucarest, au sujet de la fa�on dont
Ies journaux etrangers ont interprete l'allocution du Roi".
Care sînt aceste declaraţiuni la care se referă „Independenţa
Română" şi asupra cărora n-a formulat nici o rezervă ?
Le voi citi, aşa cum au fost făcute, ziarul „Bukarest Tage
blatt", la care „Independenţa" se referă :
„Atitudinea României pînă azi decurge din salvgardarea
bine Înţeleasă a intereselor ei şi e hotărîtă a persevera În ea.
Cuvintele regelui Înseamnă numai că România e conştientă de
situaţia actuală foarte grea şi că încrederea şi liniştea ţării
noastre rezultă nu dintr-o necesitate impusă, dar din senti
mentul forţei ce reprezintă, o forţă care va continua a fi pusă
În serviciul păcii şi al localizării conflictului. Nu e nimic
nou în afirmaţiunile României că are interese în Orient şi
că le va apăra la momentul oportun. Dar faptul că are con
ştiinţa intereselor ei n-<t Împiedicat România de a colabora
cu puterile pentru localizarea conflictului. Această atitud:ne
o va păstra şi În viitor. Proba intenţiunilor pacifice ale Ro
mâniei este că nu a mobilizat şi nu se gîndeşte să mobilizeze.
Vă dau asigurarea formală că n-avem intenţia să mobilizăm
În acest moment, şi bursele ar trebui să se Încreadă mai cu
tînd În asigurările guvernului decît În ştirile de senzaţie."
(Aplauze).
Şi mai poate pretinde Partidul liberal, În urma acestor de
claraţiuni pe care şi le-au Însuşit, ca criticile sale astăzi să
mai aibă autoritatea cuvenită ?
Dar, d-lor, mai tîrziu - şi aceasta este ultima citaţiune
pe care o fac - Partidul liberal protestează că ar fi fost
vreodată partidul războiului. într-adevăr, iată ce găsim la
24 octombrie, în „Independenţa", sub titlu Atitudinea Parti
dului liberal : „în ceea ce priveşte politica externă, unii încearcă
să prezinte pe liberali ca partidul războiului ; aceasta e încă
o manoperă neleală ce n-am şti să denunţăm cu destulă ener
gie". (Aplauze prelungite).
Veţi vedea că „Independenţa" nu vorbeşte numai pentru
viitor, căci şi pentru trecut declaraţiunea e aceeaşi : „Dacă
�
a afirma solicitudinea noastră pentru populaţiunea din Ma-
cedonia, dacă a afirma ascendentu ca s�
t:r??;
•
1101 ��
�f
!·. A ldea
1
� "�
i: ;· . ·�
,:,':.�
) Con s fan tir:.
((_ _ Nr. f / �
.ţt?' G i :i l iot�c '.i p e r s o n o . ă '", \
�
munca noastra m această parte a Europei, dacă a afirma ho
tărîrea noastră de a nu sacrifica interesele noastre, e o poli
tică de război, atunci ar fi imposibil de a formula paşnic o
politică românească. Partidul liberal a proclamat de mai mulu
ori sincera lui dorinţă de pace şi nimeni n-are dreptul de a se
îndoi de lealitatea atitudinii lui". (Aplauze prelungite).
Dar mi-am zis : poate ce nu am aflat În presa oficioasă a
Partidului liberal, voi găsi în cercetările teoretice ale repre
zentanţilor lui de seamă, şi imediat m-am gîndit la dl. Duca,
şi mi-am făcut chiar o mustrare ; mi-am zis : cum se poate
să cauţi ce vrea Partidul liberal, Într-o chestiune externă, îna
inte de a fi cercetat ce a scris dl. Duca asupra materiei ! (Ila
ritate).
M-am adresat atunci coleqiunii „Vieţii Româneşti" pe cele
trei, patru luni de la Începutul conflictului balcanic : nimic.
M-am repezit atunci la voluminoasa coleqiune a „Universu
lui", unde dl. Duca cu mult talent, o recunosc, vulgarizează
la noi chestiunile de politică externă, şi nu o dată am avut
emoţiunea pe care o simţi cînd crezi că ai pus mîna pe ce do
reşti ! (Ilaritate).
La 4 septembrie, deja, dl. Duca scria un articol asupra :
'Atitudinei Bulgariei. Citesc articolul, decepţie ! Dl. Duca la
4 septembrie prevedea că război nu va fi, căci socotea că În
cele din urmă acţiunea războinică de care sînt cuprinşi bul
garii se va stinge încetul cu Încetul.
Dl. I. G. Duca : Eram în confidenţa Marilor Puteri ? Această
argumentare nu e la înălţimea frumosului d-tale talent !
Dl. N. Titulescu, raportor : D-le Duca, nu-ţi fac proces că
n-ai prevăzut ceea ce s-a Întîmplat, dar că n-ai ţinut fru
moasa d-tale cuvîntare de la 15 ianuarie - graţiozitate pen
tru frumosul meu talent - cu 4 luni Înainte, ca să dobîn
deşti dreptul de a - ne critica azi ; atît şi nimic mai mult !
(Aplauze).
Dl. I. G. Duca : Dacă aş fi fost la guvern . . . !
Dl. N. Titulescu, raportor : Atunci nu mai ţineai discursuri
pe asemenea chestiuni, căci omul de guvern tace mai mult.
(Ilaritate).
D-lor, trec mai departe de 4 septembrie. Ajung la 1 8 oc
tombrie. Evident, la această dată, nu se mai putea vorbi de ce
102
trebuia să facem, dar de ce trebuia să cerem. Găsesc la data
de 1 8 octombrie un articol intitulat : Kirkillise.
Mi-am zis : după Kirkillise şi după Lule-Burgas, care avu
sese loc la 15-16 octombrie, bătălia durînd trei zile, Împăr
ţirea Turciei era aproape sigură.
Voi găs,i, dar, În acel articol revendicările României, faţă
de schimbarea teritorială evidentă din Balcani.
Citesc articolul. Decepţie ! Dl. Duca întrevede numai , ca
probabilă Împărţirea Turciei !
Ajung la articolul din 1 4 decembrie : Negociaţiunile. Aci,
desigur, voi găsi formularea punctului de privire românesc În
rezolvarea chestiunii balcanice. Citesc articolul ! Dl. Duca se
ocupă numai de negociaţiunile Conferinţei de la Londra ; pre
vede dificultăţi mari pentru Durazzo, nu crede însă că Adria
nopolul să ridice greutăţi de neînlăturat !
Atunci mi-am zis : eu sînt vinovat ! Ce caut În Întreaga serie
de articole, În care dl. Duca examinează chestiunile la ordinea
zilei, precizarea drepturilor româneşti ? Să caut numai la da
tele care corespund momentelor culminante pentru noi, din
timpul conflictului ! Două sînt Împrejurările mai Însemnate
care ies În relief la începutul crizei : vizita d-lui Daneff la
Bucureşti şi călătoria d-lui Take Ionescu la Londra. Atunci
România avea să-şi formuleze cererile ; atunci să caut ! Caut
şi, în adevăr, găsesc : la 17 noiembrie : Alegerea d-lui Wilson
la preşedinţia Statelor Unite. (Aplauze, ilaritate). La 1 6 de
cembrie : Discursul d-lui Bonard Law la eshton under Lyne
(Mare ilaritate, aplauze).
Dl. I. G. Duca : Dacă aţi fi răsfoit coleqiunea cu ceva mai
multă atenţiune, aţi fi văzut, cît şi din declaraţiunile care vi
le-am făcut În particular, că atunci cînd am Început colabo
rarea la „Universul" mi-am pus ca regulă de purtare să nu
scriu nimic asup ra politicii externe a României, şi atunci toată
argumentaţia d-voastră cade.
Dl. N. Titulescu, raportor : Dacă dl. Duca În afară de arti
colele din „Universul " n-ar fi scris sau cuvîntat aiurea nimic
asupra politicii României, argumentaţia d-sale ar fi exactă.
Cînd dl. Duca s-a ocupat de politica noastră externă, cînd a
vorbit la 1 5 ianuarie la „Cercul de studii", cînd mai tîrziu a
scris în revista „Democraţia" asupra ei, atunci Întreb cum se
face că nu a vorbit sau nu a scris, dacă nu În „Universul",
cel puţin aiurea, asupra chestiunii orientale, din punct de ve-
I03
dere românesc, la singurul moment cînd putea s-o facă cu
folos, la începutul crizei ?
Dl. I. G. Duca : Sînt foarte mîndru că aşteptaţi luminile de
la mine !
Dl. N. Titulescu, raportor : Da, dar ca să le criticăm !
(Ilaritate). Şi atunci nu sînt în drept să protestez contra in
diferenţei cu care a fost _privit la timpul oportun problemul
balcanic de criticii noştri de azi ? Cred că da, şi aceasta cu
atît mai mult cu cît în protestarea mea am alături chiar pe
dl. Duca, care iată ce spune În conferinţa d-sale din 15 ia
nuarie 1 9 1 3 : „Este de conceput ca noi să fi privit la asemenea
transformare politică în care se juca soarta şi viitorul nostru
cu aceeaşi nepăsare cu care privim astăzi la desfacerea trata
tivelor dintre Kotukta de la Urga şi Dalai-Lama-ul din Ti
bet ?" (Ilaritate).
Cine e de vină dl. Duca, de această indiferenţă, dacă nu şi
d-ta, care ai luat rolul să deştepţi publicul nostru asupra pro
blemelor externe, şi nu a-i făcut-o la timp ?
Şi atunci constat că nu găsesc nimic la Partidul liberal, ori
cît de multă admiraţie aş avea personal pentru fiecare din
membrii lui de seamă, nimic ca soluţie de politică balcanică,
În sensul preconizărilor lui de mai tîrziu, la singurul moment
la care, serios vorbind, trebui� s-o facă, la începutul crizei.
Dl. Vintilă Brătianu : O să vă trimit coleqiunea „Cercului
de studii", ca să vedeţi că de la 1 2 decembrie a început dl. Da
nielopol.
Dl. N. Titulescu, raportor : Cunosc, d-le Brătianu, intere
santele conferinţe ce s-au ţinut la „Cercul de studii", am citit
şi conferinţa d-lui Păşcanu şi pe aceea a d-lui Danielopol.
Dl. Vintilă Brătianu : O să vă trimit coleqia s-o citiţi.
Dl. N. Titulescu, raportor : V-am spus că o am, d-le Bră
tianu. Vă rog să credeţi că vă fac cinstea de a vă citi, Înainte
de a mi-o solicita d-voastră. (Aplauze).
Toate aceste conferinţe, recunosc, de mare merit, au defectul
comun de a fi tardive - dacă prin ele căutaţi să justificaţi
politica d-voastră de partid.
Şi atunci, d-lor, din două una : sau datoria patriotică vă
impunea tăcerea, şi pentru ce n-aţi tăcut, mai ales În ceasu
rile de restrişte, cînd situaţiunea În Orient era de aşa natură
încît nu speram Într-un succes desăvîrşit, şi aveam nevoie de
104
tot concursul <l-voastră, sau această datorie patnottca, cum
cred, nu vă impunea tăcerea, şi atunci, dacă aţi vorbit, de ce
n-aţi vorbit la timp ?
Aceasta e dilema pe care i'mi permit să o su ptti1 refleqiu
-
nilor d-voastră ! (Aplauze).
Trec acum la examinarea aqiunii noastre diplo.matice.
Orele fiind Înaintate, spre marele meu regret, nu voi putea
să vă Învederez, cum doream, că această acţiune, aş a cum a
fost pusă, presupune o adevărată artă, căci nu există sarcină
mai grea ca aceea de a Împăca demnitatea unei ţări care
cere ceva cu obligaţiunea pentru ea de a rămîne paşnică.
Tratările diplomatice, privite la lumina ţelului urmărit, pun
În evidenţă o serie de calităţi din partea acelor care le-au
adus : abilitatea, claritatea, energia şi măsura. Timpul mă
Împiedică să dezvolt aceste propoziţiuni. De altfel, În Cameră,
reprezentanţii Partidului liberal n-au examinat nici ei În deta
liu aceste chestiuni. Voi fi dar silit să mă mărginesc a vă
5pune că acuzaţiunea adusă aqiunii diplomatice că a fost
nedumerită şi şovăielnică nu mă sperie.
Dl. Take Ionescu, ministru de interne : la fel se spune În
Serbia.
Dl. N. Titulescu, raportor : Tocmai ; dl. ministru de in
terne mi-a luat înainte. Se pare că o lege naturală a pus ace
leaşi cuvinte în acelaşi moment în gura tuturor opoziţiunilor
din Peninsula Balcanică. (Aplauze.)
Luaţi Grecia. Opoziţia atacă pe dl. Venizelos, din cauza
neîncrederii lui În forţele Greciei, din cauza nedumeririi ce a
arătat înaintea primelor dificultăţi, din cauza bulgarofilii sale
exagerate, din cauza concesiunilor prea mari pe care le-a
făcut : Romaniei, din punct de vedere naţional, şi Serbiei din
punct de privire teritorial.
Şi lucru curios, cine e În fruntea acestor atacuri ? E chiar
dl. Stratos, fost ministru, ieşit din guvernul d-lui Venizelos,
pentru motive de ordin psihologic, pe care nu voi să le anali
zez aci, şi intrat În rîndurile opoziţiunii cu faima că posedă
secretele deliberărilor de stat.
Luaţi Serbia. Dl. Pasici a fost atacat un an de zile tot pe
tema şovăielii, a nedumeririi, şi a bulgarofilii. La un moment
dat i s-a contestat pînă şi originea sîrbească, şi i se atribuia
ca o m1urie ongmea bulgară. Acum cîteva zile junii radicali,
11.15
Într-un vot unanim, cereau capul lui Pasici, acuzîndu-1 că
politica lui externă a fost echivocă şi şovăielnică !
La noi ? Acelaşi cîntec, care n-are nici cel puţin meritul
originalităţii. Şi voiţi ca protestările acestea să mă emoţio
neze ? De loc ! Ele mă fac numai să mă gîndesc că victoriile
pe care le-am obţinut peste graniţă, au făcut necesară o vic
torie şi mai mare aci înăuntru, o victorie asupra noastră în
şine, fără de care cu greu putem păşi înainte. (Aplauze).
D-lor, nu .Pot să mă Întind mai mult, orele fiind înaintate,
asupra tratativelor diplomatice, şi ajung imediat la faimoasa
chestiune a previziunii, pe care Partidul liberal a botezat-o
cu un nume foarte profesional : „trenul al doilea" (Ilaritate).
Daţi-mi voie, d-lor, să protestez, de la Început, contra felu
lui În care se pune această chestiune a „trenului al doilea".
Am auzit pe şeful Partidului liberal Întrebînd la Senat pe
dl. prim-ministru : „la data de 15 octombrie, prevedeaţi tre
nul al doilea ? Nu ! Iau act ! La 15 noiembrie, prevedeaţi
trenul al doilea ? Nu ! Iau act !" Şi aşa mai departe.
Dacă din păcate dl. prim-ministru spunea da, atunci se
răspundea imediat : dacă da, de ce aţi făcut cutare act, care
este În contradiqiune cu trenul al doilea ? (Ilaritate, aplauze).
Daţi-mi voie să cred că această chestiune a previziunii se
pune cu totul altfel.
Un guvern chemat să cîrmuiască ţara, În vederea unor anu
mite Împrejurări, este dator să-şi construiască toate ipotezele
care s-ar putea realiza şi să ia măsurile necesare În vederea
tuturor, pentru ca să fie gata faţă de orice eventualitate ;
nimeni neputînd şti care se va realiza din ele şi care nu se
va realiza (Aplauze.)
Guvernul nostru ar fi fost vinovat dacă În previziunile
sale n-ar fi intrat şi desfacerea blocului balcanic, cu toate con
secinţele ei pentru noi ; guvernul ar fi fost Însă şi mai vinovat
dacă ar fi prevăzut numai atît şi dacă şi-ar fi construit În
treaga politică numai pe această previziune. (Aplauze).
De aceea, d-lor, departe de a vedea în această privinţă o
contradiqiune în actele guvernului, eu văd numai complexi
tatea cu care el a îmbrăţişat Întreg problemul balcanic.
Aşa fiind, întreb, la momentul oportun, adică la Începutul
crizei, desfacerea blocului balcanic făcea ea parte din ipotezele
pe care blocul le prevăzuse ? Desigur că da, şi aceasta rezultă
lOi
din com binarea a două fapte care altfel nu se pot ex.rlica !
atitudinea paşnică pe care a avut-o ţara noastră, p aşnica pînă
aproape de umilinţă pentru unii, şi Înarmarea febrilă, care
altfel era o adevărată nebunie !
Combinaţiunea acestor două fapte dovedeşte previziunea
desfacerii blocului, mai ales cînd o examinăm la lumina in
formaţiunilor ce le avea guvernul, şi care pentru mine trec
pe planul al doliea, şi la lumina convingerilor adînci ce le
aveau aceia care alcătuiau guvernul, şi care pentru mine trec
pe planul întîi. (Aplauze).
Informaţiunile le cunoaşteţi, nu le mai _repet, deja raportul
d-lui Ghica, de la 4 noiembrie, vorbea de : „la felure pro
fonde" dintre greci şi b ulgari, din cauza Salonicului ; scrisoa
rea d-lui Take Ionescu de la Londra anunţa dificultăţile
bulgaro-sîrbe, relative la Monastir.
Să-mi daţi voie însă, la aceste informaţiuni, să adaug o con
vingere adîncă a unuia din memb rii guvernului, nu cer exclu
sivism pentru nimenea, dar nu pot trece sub tăcere o opiniune
exprimată şi care, la epoca cînd nimeni nu făcea previziuni
În Partidul liberal, a avut curajul nu numai să prevadă, dar
a avut darul să prevadă aşa cum s-a Întîmplat.
Daţi-mi voie să citesc interviul pe care l-a acordat dl. Take
Ionescu, la 24 septembrie 1912 ziarului englez „Morning
Post" :
„înţelegerea care a intervenit între statele b alcanice, care
atîta timp au urmărit o politică de rivalitate mutuală, şi ho
tărîrea lor de a lucra contra voinţei marilor puteri creează o
situaţiune nouă, care, după mine, face răzooiul inevitabil, sin
gurul mijloc de a-l preveni ar fi de a provoca imediat Întru
nirea unui congres european, pentru a rezolvi chestiunea re
formelor În Imperiul otoman.
Dacă aceasta nu se face, războiul va urma cu o mare iu
ţeală, pentru că b ulgarii doresc să profite de superioritatea
mobilizării lor înainte ca Turcia să-şi poată aduce enormele
rezerve... "
Evenimentele au dovedit că războiul a izb ucnit pentru că
conferinţa nu a fost la timp convocată şi că războiul a fost
foarte iute, pentru că Bulgaria a vrut să profite de superiori
tatea mobilizării ei. (Aplauze.). Citesc mai departe :
107
„Un congres european va fi indispensabil pentru mai multe
consideraţiuni. Războiul, dacă izbucneşte, va fi foarte sălbatec
şi întovărăşit, după toate probabilităţile, de oribile nusacre,
care vor forţa Europa să intervină" .
Aşa a fost. (Aplauze). Continui :
„Dacă Turcia e victorioasă, puterile vor trebui totuşi să
intervie pentru a opri ostilităţile şi a hotărî asupra reformelor
care, cu toată victoria, vor fi indispensabile.
Dacă statele creştine sînt victorioase, victoria le va îm
pinge pe drumul anexiunilor teritoriale şi Înţelegerea lor ac
tuală va Înceta, ceea ce va fi un nou motiv de intervenţie".
(Aplauze prelungite şi repetate).
Să mai citesc ultimele fraze. Ele rezumă Întreaga politică
care s-a dus :
„România este În stare de expectativă şi cu toate că nu e
pe punctul de a mobiliza, aceasta nu înseamnă că e indife
rentă şi că se va abţine de a-şi exprima punctul ei de privire.
România are interese morale şi materiale. Ea le va apăra la
momentul oportun". (Aplauze.)
Şi, mai tîrziu, politica noastră externă n-a fost ea dusă pe
baza acestei previziuni ? Desigur că da !
Şi primirea mediaţiunii e o dovadă despre aceasta. Media
ţiunea a fost acceptată pentru mai multe motive. Desigur, am
voit să evităm războiul general. Chiar dacă războiul general
n-ar fi fost, însă mediaţiunea trebuia primită atît timp cît
necesitatea pentru noi de a nu veni în conflict cu întreg blo
cul balcanic era un punct cardinal al aqiunii noastre externe.
Dar, cine nu vede că, osebit de aceste motive, şi aşa cum re
zultă limpede din actul nr. 89 din Cartea Verde, mediaţiunea
era şi un mijloc de a ne rezerva aqiunea militară pentru ziua
cînd blocul, care începea să se desfacă, nu mai exista ?
Şi dacă rezultatul acestei mediaţiuni a fost sau nu un
dezastru, cum spunea rîndul trecut dl. Duca, vă las să
judecaţi !
Dacă Protocolul de la Petersburg, care, desigur, n-a mulţu
mit în Întregime pe nimeni, era un dezastru pentru ţară, atunci
cum se explică că Partidul liberal, în loc să răstoarne guver
nul, votează protocolul şi ne dă concurs să facem ceea ce nu
trebuia făcut ? ! (Aplauze prelungite).
108
Dar se mai spune : Dacă În timpul mediaţiunii guvernul
prevedea desfacerea blocului balcanic, pentru ce lua măsuri
ca să se Înţeleagă în acelaşi timp cu bulgarii ?
Şi şeful Partidului liberal cita un document din care, prin
interpretare, ar fi reuşit ca la un moment dat, în timpul me
diaţiunii, România şi-ar fi garantat neutralitatea pentru al trei
lea război, numai În schimbul Silistrei !
Că România a căutat, nefiind sigură de realizarea previ
ziunii desfacerii imediată şi integrală a blocului balcanic, să-şi
asigure drepturile şi în ipoteza cînd nu se va realiza, aceasta
este incontestabil un merit ; că însă niciodată România nu şi-a
condiţionat neutralitatea numai de Silistra, aceasta este sigur.
Citiţi documentul la care se referă şeful Partidului naţional
liberal. Este o circulară adresată tuturor legaţiunilor româneşti
cu data de 8 martie 1913. Poartă numărul 1 19 din Cartea
Verde.
„Si la Roumanie acquiert Silistrie, avec une ligne de fron.
tiere raisonable jusqu'a la Mer Noire et si-comme il parait cer
tain - Ies e �lises et les ecoles macedo-roumaines obtiennent leur
situation legitime, la Roumanie pourra regarder en toute tran
quillite la marche ulterieure des evenements dans les Balkans.
Si, au contraire, on lui refuse Silistrie, elle sera necessairement
tente d'intervenir a chaque petite ou grande complication.„ "
Deci, spunea şeful Partidului naţional-liberal, „si 011 lui
donne Silistrie", România nu va mai interveni.
Am fost surprins de o asemenea interpretare. Pentru ce să
deducem prin a contrario condiţiunea neutralităţii noastre, cînd
o avem clar formulată cu un paragraf mai sus : „si la Rou
manie acquiert Silistrie, avec une ligne raisonnable jusqu'a la
;!/ e1 Noire " ?
...
Unind aceste două propoziţiuni, vedem că : „si on lui re

fuse Silistrie" înseamnă : „si on lui donne la ligne raisonnable
jusqu'a la Mer Noire, moins Silistrie ... ". E aşa complicat ?
(Aplauze).
Şi, restabilind aceste lucruri, nu mă pot Împiedeca de a face
o reflecţie. Credeam că defavoarea pe care oamenii de drept
- e just, cei din partidul advers - o Întîlnesc la conducătorii
Partidului liberal, se poate explica prin superioritatea inter
pretării matematice - logică prin excelenţă - asupra inter
pretării juridice, care caută a fi mai mult dreaptă decît Io-
109
gică ! Ei bine, mi-a fost să văd ş1 mterpretarea matematic�
la lucru, şi vă mărturisesc, experienţa n-a fost de natură a-m1
spori admiraţia pentru dînsa ! (Aplauze, ilaritate).
A venit timpul să rezumăm cele expuse.
Cînd în împrejurările prin care am trecut, şi faţă de rezul
tatele ce am obţinut constat că la cîrma ţării s-a aflat un gu
vern, care n-a ieşit din neutralitate atîta timp cît criza bal
canică nu implica schimbări teritoriale ; care a ştiut să reziste
cu stoicism la toate presiunile ce se făceau pentru a-l deter
mina să ia calea armelor, atunci cînd în faţa lui sta blocul
balcanic întreg, iar peste capul lui plutea răspunderea unui
război general ; care de îndată ce blocul se sfărîmă şi atmo
sfera europeană se limpezeşte, păşeşte energic la satisfacerea
intereselor lui şi nu se opreşte decît atunci cînd pacea e resta
bilită în Balcani, cred că ar fi o nedreptate fără folos să tă
găduim guvernului care a prezidat această strălucită pagină
de istorie dreptul să o semneze. (Aplauze).
Din politica urmată România a ieşit mărită şi, desigur, în
societatea naţiunilor europene prestigiul ei s-a sporit în mă
sura în care aqiunea ei a servit cauza comună a păcii şi a
ci vilizaţiunii.
O Românie mărită înseamnă Însă, cum am spus, o Românie
cu datorii noi, atît în afară, cît şi mai ales înăuntru.
In politica externă, România are de azi înainte o datorie
bine definită : Să lucreze fără preget ca opera Conferinţei de
pace de la Bucureşti să fie păstrată şi consolidată. Pentru
aceasta, o politică de raporturi amicale cu toate statele fără
deosebire şi o politică de strînsă prietenie cu statele de peste
Dunăre se impune.
Din acest punct de privire, un început strălucit al acestei
politici îl constituie rezultatul fericit pe care l-a obţinut inter
venţiunea noastră În pacea greco-turcă şi care va rămîne pri
mul act concret prin care, în timp de pace, România şi-a exer
citat influenţe în afară ! (Aplauze).
România nu poate fi mare în afară decît în măsura în care
e tare înăuntru.
Izbînzile ţării în afară au precipitat rezolvarea chestiunii
noastre sociale. Nefăcîndu-se menţiune despre ea în mesaj, nu
pot Întreprinde o discuţiune În această privinţă. Mă voi măr
gini să constat că o Întocmire nouă, bazată pe mai multă
110
dreptate pentru mase se impune ; şi să adaug că lărgirea drep
tului de vot şi stabilirea unei repartiţiuni echitabile a proprie
tăţii, prin toate mijloacele necesare pe care împrejurările le
reclamă, fac parte din preocupările conservatorilor-democraţi.
(Aplauze).
Voci din minoritate : Luăm act cu plăcere.
Dl. N. Titulescu, raportor : E însă o datorie mai mare decît
toate, şi pe care trebuia să o fi Împlinit pînă acum, pentru că
'
de ea depind toate celelalte. Era aceea de a ne ridica sufle
teşte pînă la înălţimea momentelor prin care am trecut, pen
tru ca în conştiinţa faptelor mari săvîrşite să găsim forţele
de care avem nevoie în luptele care se anunţă şi să găsim mai
ales Încrederea În noi înşine, fără de care orice luptă e im
posibilă.
Ne-am Împlinit cu toţii această datorie ? Privind la dis
cuţiile ce s-au ivit în jurul acţiunii noastre externe, eu cred
că pot zice : nu !
Ce mîndrie vreţi să simtă aceia ce au plecat să lupte pe
cîmpiile Bulgariei, cînd la întoarcere li se spunea că ceea ce
i-a mînat n-a fost o voinţă românească, ci încăpăţînarea unui
ministru bulgar ? (Aplauze). Ce ordine se pregăteşte în această
ţară, cînd În momentele istorice prin care a trecut i se spune
că RJV�rnarea i-a fost inexistentă ? Şi ce rămîne din strălu
cita situaţie dobîndită, cînd refuzaţi să o privim la lumina
meritului ?
Aţi pierdut din vedere că atunci cînd o ţară e chemată să-şi
concentreze făptura ei Întreagă, În vederea apărării intereselor
ei superioare, guvernul nu mai e guvernul, guvernul e ţara.
(Aplauze).
N-aţi văzut că atacînd guvernul, slăbiţi ţara !
De ce aţi făcut-o ? Din patimă politică ? Din invidie ? Eu
nu o cred ! Explicaţia e prea mică !
Un partid ca al d-voastră nu cred că se poate mişca numai
din patimă, ori numai din invidie. Aţi atacat convinşi că vă
faceţi datoria !
Cum, n-aţi văzut atunci că împlinind ceea ce credeaţi da
toria d-voastră, departe de a clădi, dărîmaţi, departe de a
întări ţara, îi goleaţi comorile ei sufleteşti ? (Aplauze pre
lungite).
111
Explicaţiunea trebuie căutată mai adînc, nu În ceea ce se
spune şi se vede, ci în ceea ce se petrece şi nu se vede.
Partidele politice sînt forţe prin care evoluţia se Împlineşte.
In atitudinea ce iau, În lupta ce duc, ele simt numai forţe care
se agită. Nimic din ceea ce face un partid nu e altceva decît
rezultatul forţei care îl mînă ; nimic ce iese din cadrul aces
tei forţe nu poate face un partid ! Toate partidele simt azi
mişcare ; ceea ce le diferenţiază e numai directia în care se
mişcă.
In jocul acestor forţe în lupta politică de la noi, Partidul
liberal reprezintă mişcarea ritmică, regulată, dar mişcarea
sub forma ei cea mai simplă : mişcarea înainte şi numai
înainte !
Cercet2�i istoria acestui partid şi veţi vedea că la toate pro
blemele c"?.re s-au pus soluţia lui a fost veşnic aceeaşi : un
pas înainte !
Partidele conservatoare reprezintă mişcarea mai vie, cu
Încetinări şi accelerări, cu scăderi şi cu ridicări, mişcarea sub
forma cea mai complexă, care în ultimă analiză, .dacă se tra
duce prin Înaintare, se traduce însă mai mult prin puterea de
ascensiune ! (Aplauze prelungite). Şi atunci, fatal, în lupta
politică, Partidul liberal a luat drumul neted, bătut, fără ob
stacole, dar drumul care duce pe vale ; partidele conserva
toare au luat drumul mai lung, mai cotit, mai anevoios, care
poate cîn clva coboară, dar care sigur urcă ! (Aplauze).
A fost oprit Partidul liberal în mersul său de opririle pe
care le provoacă suişul ; n-a fost în schimb niciodată pe înăl
ţimile care domină. (Aplauze prelungite).
Şi atunci, cum vreţi să vă fac o vină din faptul că azi, cînd
ţara e pe culmea cea mai înaltă pe care a atins-o vreodată,
nu v-aţi ridicat să priviţi lucrurile de acolo de unde le vedem
noi ?
Nu puteaţi ! Era în menirea dv. să nu puteţi ! Mergeţi îna
inte, tot Înainte, dar numai înainte, aceasta vă e menirea !
Împliniţi-o !
Vom Împlini-o pe a noastră ! Fiţi forţa care Împinge ţara
înainte, vom fi noi forţa care o înalţă ! (Aplauze prelungite
şi îndelung repetate).
Desbaterile Adunării Deputaţi/or sesiunea ordinară 1913-1914
din 1 5 ianuarie 1 9 1 4 şedinţa de vineri 20 decembrie 1 9 1 3 .
8
Nevoia unor îndreptări
Discursul lui N. Titulcscu rostit În Adunarea Deputaţilor din 20 apri

lie 1914 este consacrat integral problemei modificărilor constituţiei. Situat
pe poziţiile Partidului Conservator-Democrat al cărui membru era, N. Titu
lescu abordează cu o largă competenţă necesitatea introducerii unor modi
ficări În prevederile constituţionale, pentru a face posibilă sub raport ju
ridic elaborarea legilor privind reforma agrară şi reforma electorală.
Chestiunea introducerii acestor reforme, devenise mereu mai acută după
marea r::scoală a ţăranilor din 1907 şi de aceea ea a reţinut În mod deo
sebit atenţia cercurilor intelectuale şi politice din Rom5.nia. ln cadrul
dezbaterii acestor probleme N. Titulescu, adept fervent al reformelor În
cadrul social existent a susţinut În discursul său necesitatea unei largi
reforme agrare prin exproprierea parţială a moşierilor precum şi acorda
rea dreptului de vot unui tot mai mare număr de cetăţeni. Ideile susţinute
de N. Titulescu În 1914 au fost aplicate abia după primul război mondial,
cînd burghezia rom5.nă sub influenţa mişcării revoluţionare şi de teamă
să nu-şi pericliteze dominaţia sa economică şi politică a recurs la reali
zarea reformei agrare şi la lărgirea dreptului de vot. Odată reforma agrară
realizată N. Titulescu, a continuat să apere Împotriva unor critici din
afara şi dinăuntrul ţării, legislaţia reformelor şi în special legile reformei
agrare În baza cărora au fost Împroprietăriţi sute de mii de familii ţără
neşti.
*
Domnilor deputaţi
Chestiunile ridicate prin propunerea de revizuire a Consti
tuţiunii, azi în a treia dezbatere, sînt de aşa natură, încît,
dacă, cum s-a spus cu drept cuvînt, exagerarea importanţei
B 1 13
lor ar fi cu neputinţă, tot astfel şi învederarea greutăţii lor
apare de prisos.
Ele au însă pentru mine un caracter mai evident decît În
semnătatea, un caracter mai evident decît gravitatea : ele sînt
fireşti !
In adevăr, în urma consolidării, În chip atît de strălucit,
prin Tratatul de la Bucureşti, a situaţiunii noastre internaţio
nale, era firesc, Într-un stat preocupat mai mult de grija zi
lelor ce au să vină decît de contemplaţiunea zilelor ce au fost,
ca aeţiunea de guvern să nu găsească un tărîm mai rodnic,
decît acel al reorganizării interne.
Şi dacă e adevărat că Partidul liberal a anunţat, din nou,
încă în septembrie trecut, că Înţelege să facă din reformele
interne, politice şi agrare, pro g ramul imediat şi atrăgător al
viitoarei sale guvernări, nu trebuie să uităm că Partidul con
servator-democrat, părtaş la actele istorice ale guvernului de
colaborare, nu s-a lăsat orbit de strălucirea operei la care par
ticipase, şi a profitat de sfîrşitul crizei externe, pentru ca, re
luînd programul său din 1908, să reclame toate măsurile me
nite să ridice ţara înăuntru la înălţimea pe care a atins-o în
afară.
Necesitatea unei prefaceri interne fiind dar în afară de dis
cuţie, un lucru rămîne de cercetat : o prefacere înăuntru, aşa
cum o reclamă trebuinţele acestui popor, şi mai ales destinele
lui, în chipul În care e În drept să le Întrevadă, este ea cu pu
tinţă În cadrul strîmt şi rigid al Constituţiunii actuale ? Eu
cred că nu !
Avea dreptate dl. Stere cînd afirma, În raportul d-sale, că
noi de fapt trăim tot sub regimul Constituţiunii de la 1 866,
căci la 1 879 s-a modificat un singur articol, iar la 1 884 noua
alcătuire electorală nu a atins bazele esenţiale ale Constitu
ţiunii modificate.
Eu cred însă că, de fapt, noi nu trăim nici sub o Constitu
ţiune cu adevărat de la 1 866, adică sub o Constituţiune care
să reprezinte concepţiunile celei de-a doua jumătăţi a veacu
lui trecut ; căci Adunarea noastră electivă din 1 866, mărgi
nindu-se să reproducă Constituţiunea belgiană din 1 8 3 1 , noi
trăim de fapt sub ocrotirea operii revoluţiunii care a creat
independenţa Belgiei, şi, cum între 25 august 1830 şi 1 789
„.
rudenia, deşi in directă, e vă dită, noi tra1m de fapt sub o
Constituţiune care traduce spiritul Revoluţiei franceze.
Or, de la Revoluţia franceză pînă azi, ce schimbări fun
damentale în raporturile dintre individ şi stat, ce Înţelesuri
noi pentru noţiunile curente, ce goliciune în multe din formu
lele, cărora generalitatea lor le-a permis o viaţă legislativă
seculară.
Astfel, concepţia dogmatică şi optimistă a ordinei naturale,
care a stăpînit începutul veacului trecut, în faţa realităţii, a
trebuit să pălească şi să cedeze locul concepţiei ordinei de stat,
realizată prin constrîngere şi prin limitarea libertăţilor.
Legitimitatea situaţiunilor create prin liberul joc al concu
renţii şi al libertăţii contractuale a trebuit să cedeze şi ea în
tot ce -avea excesiv, faţă de politica de intervenţiune a statu
lui, la Început timidă şi fără aqiune generală, mai pe urmă
precisă, repetată şi ener gică, politică care a făcut din stat, În
limite destul de largi, dar foarte greu de precizat, unul din
regulatorii normali ai raporturilor de produqiune şi de re
partiţiune.
In fine, individualismul acela exagerat, care stătea la baza
instituţiunilor nou creiate, şi al cărui triumf, În toate rapor
turile de drept, fusese atît de scump Revoluţiunii franceze, a
fost şi el silit să se atenueze şi să se corecteze prin noţiunea
vagă, o recunosc, foarte vagă, dar cît de fecundă, a solidari
tăţii, care a supus drepturile subiective unui regim de armo
nizare, În care nimeni nu vede azi un atentat la libertate, ci
o necesitate a vieţii colective.
Şi atunci, dacă examinăm nevoile noastre prezente, mai în
tîi la lumina acestor concepte noi, şi apoi la aceea a posibili
tăţilor constituţionale de azi, cum să nu vezi În aşezămîntul
nostru fundamental şi umbre, şi piedici, şi nedreptate ?
Cum să nu vezi că nu importă nici faptul că opera de la
1 866 a fost pentru noi o îndrăzneală mai mult decît o inova
ţiune ; că nu importă nici faptul că ea nu ne-a Împiedicat să
propăşim În toate direqiunile ; că nu importă nici faptul că
o Constituţiune, prin firea ei, determinînd numai formele po
litice superioare ale statului, e destinată să trăiască cît de
mult ?
Din momentul ce Constituţiunea noastră, spre deosebire de
altele, nu se mărgineşte să proclame dreptul de proprietate şi
8• ll5
dreptul de vot, ci le şi reglementează aproape În detaliu, ea
determină În mod efectiv nu numai formele imuabile ale sta
tului, dar Însăşi viaţa politică şi economică de toate zilele, şi
atunci ea nu o poate face fără pericol, decît cu preţul unei
adaptări periodice şi strînse la toată mobilitatea diversă şi
la toate nuanţele fugare ale aspectelor vieţii.
Dacă trecem de la aceste consideraţiuni generale la exami
narea concretă a propunerii d-voastră de revizuire, două sînt
chestiunile care în mod natural se pun : care este scopul pe
care îl urmăriţi În acţiunea dvs. reformatoare ; care sînt mij
loacele prin care voiţi să atingeţi acest scop ?
Scopul, d-lor, este în funcţiune de răul pe care voiţi. să-l
tămăduiţi. Or, asupra acestei prime chestiuni, să o recunoaş
tem, dezbaterile au atins extremele !
Ne-a fost dat să auzim şi prorocirile acelora care, uitînd
lipsurile noastre esenţiale, socotesc cea mai mică atingere a
Constituţiunii ca o impietate atrăgătoare de nenorociri ; ne-a
fost dat să auzim şi imploraţiunile acelora care, uitînd pro
gresele săvîrşite, identifică schimbarea ei cu o renaştere bine
făcătoare a poporului român.
Nimic sau tot !
Din fericire însă, oscilaţiunile politice ale v1eţ11 organizate
<le partid au demarcat repede un domeniu ferit de exagera
ţiuni, asupra căruia numai urmează să poarte reforma şi care
cuprinde chestiunile complexe şi variate, obişnuit Întrunite la
noi sub denumirea de problemul nostru agrar şi politic.
In ce consistă aceste probleme ? Care este esenţa lor ? Cari:
este Însuşirea lor fundamentală, care o dată cunoscută să co
mande imediat soluţia şi să nu ne dispenseze de examinarea
detaliurilor ?
In ceea ce priveşte chestiunea noastră agrară, s-a spus de
repetate ori, şi aci şi în Senat, că ea constituie pentru d-voas
tră prin deosebire de Partidul conservator, un problem de
repartiţiune al proprietăţii. Şi pentru ca să se găsească aces
tei opiniuni antecedente depărtate, care să-i adauge aureola
unei tradiţiuni, se citează obişnuit Împroprietărirea Însurăţei
lor de la 1 879 !
Sîntem, d-lor, În faţa unei caracterizări fundamentale a
problemului, sau sîntem numai în faţa unei formule como<le,
menită să-i ţină locul ?
116
Sporirea proprietăţii ţărăneşti poate să fie azi o necesitate,
şi vom vedea imediat că este ; dar una e să constaţi această
necesitate, alta e să vezi în ea soluţiunea esenţială a proble
mului ; una e să legi de sporirea proprietăţii ţărăneşti anumite
consecinţe care să o justifice, alta e să-i exagerezi eficacitatea
pînă Într-atît încît să faci masele interesate să vadă Într-Însa
soluţiunea întreagă a problemului care le frămîntă.
Proprietatea ţărănească a sporit la noi în mod considerabil
În ultimii 50 de ani. De la un milion de hectare, cît era pro
prietatea răzăşească înainte de 1 864, s-a urcat astăzi aproape
la patru milioane de hectare. Şi cifrele, citate recent de dl. mi
nistru de domenii, dovedesc că la această operă de Împroprie
tărire partidele noastre au participat aproape pe picior de ega
litate.
Cine poate spune, cu toate acestea, că starea ţărănimii s-a
îmbunătăţit în măsura În care i-a sporit proprietatea ?
Revoltele cu caracter pur agrar îşi fac apariţiunea în ul
timii 50 ani, iar criza agrară pare a deveni mai acută pe fie
care zi ce trece.
Trist ar fi, în asemenea condiţiuni, ca problemul nostru
agrar să fie, În esenţa lui, un problem de repartiţiune a pro
prietăţii, azi mai ales cînd nu mai avem la îndemînă decît ju
mătate din Întinderea disponibilă la 1 864, cînd experienţa
trecutului nu e de natură a ne satisface şi cînd recunoaştem cu
toţii necesitatea de a păstra neatinsă o parte din marea pro
prietate !
Ar Însemna, d-lor, că ne găsim în faţa unui problem inso
lubil şi cum problemul este pentru noi vital, ar însemna că
ne pîndeşte un cataclism.
Din fericire, lucrurile nu sînt aşa negre, pentru că, tocmai
în esenţa lui, problemul nostru agrar este altceva decît un
problem de repartiţie.
Ce este atunci ?
Ca să răspundem, trebuie să-l pnv1m, nu În sine, c1 m ra
porturile lui de dependenţă cu Întreaga noastră organizaţiune
socială şi economică.
Ce caracterizează această organizaţiune ? Un dezechilibru
Între instituţiunile democratice introduse acum o jumătate de
veac şi viaţa de fapt a societăţii româneşti ; un gol profund
Între clasa conducătoare şi masele conduse.
il 1 7
Şi în adevăr, ce vedem ? De o parte, o cl asă restrînsă, cul
tivată, în progres continuu, care dirige treburile publice, iden
tificîndu-ş1 viaţa febrilă cu aceea a statului şi care, dînd im
presia plăcută a proprietăţii şi a civilizaţiunii, trăieşte aproape
exclusiv din exploatarea pămîntului sau din venitul statului.
De cealaltă parte, o clasă numeroasă, incultă, cu lipsuri in
comparabile cu starea de civilizaţiune, ducînd parcă o viaţă
în afară de aceea a starului şi neavînd ca mijloc de trai decît
munca agricolă aridă, şi încă aceasta de multe ori iluzorie, din
cauza insuficienţii pămîntului propriu, a sporirii mereu cres
cînde a numărului braţelor şi a unui început de transformare
capitalistă a marii culturi.
Intre aceste două extreme, nici clase intermediare, nici
schimburi sociale reale ! Un simplu contact sufletesc, redus la
două sentimente, cărora ar fi însă o mare greşeală să nu le
dăm Întreaga lor valoare, pentru că numai prezenţa lor ex
plică lipsa urei de clasă la noi : sus, sentimentul că lucrurile
nu merg aşa cum trebuie, că este ceva de schimbat : de unde,
dese intervenţiuni legislative, fără rezultate decisive, poate,
dar totdeauna izvorîte dintr-o sinceră dorinţă de îndreptare ;
jos, un sentiment unic, un sentiment preţios, un sentiment pe
care n-au reuşit să-l şteargă toate perioadele de demenţă,
încrederea că binele poate veni şi de la cei de sus !
Rezultatele unei asemenea alcătuiri economice şi sociale
sînt fatal nemulţumitoare. Veniturile, avînd o sorginte unică.
pămîntul, sînt reduse şi, în orice caz, inferioare trebuinţelor :
iar identitatea tărîmului pe care se dă lupta pentru viaţă,
superioritatea economică a celor puţini faţă de cei mulţi, ra
ritatea capitalului şi mai ales supraoferta braţelor fac ca, prin
jocul legilor naturale, în modul cel mai legitim, minoritatea
diriguitoare să fie favorizată şi la Împărţirea acestor venituri
aşa de reduse, luînd din ele o parte Însemnată, fie direct în
virtutea rentei, fie indirect În virtutea bugetului.
Or, nedreptatea unei asemenea alcătuiri nu poate dispare
nici printr-o lege, nici dintr-o singură trăsură.
îndreptarea nu poate proveni decît din schimbarea bazelor
pe care se reazemă alcătuirea criticată şi aceasta nu se poate
obţine decît printr-o aqiune dublă, lentă şi progresivă : prin
sporirea vieţii politice, în mod efectiv şi În aşa chip încît să
participe la ea un număr din ce În ce mai mare din cei care
azi par a trăi În afară de ea ; prin organizarea produqiunii
118
pe baze economice noi, largi şi variate, care punînd În va
loare bogăţiile naturale ale ţării şi utilizînd toată oferta mun
cii naţionale să aibă ca efect, incontestabil, o repartiţiune mai
echitabilă, dar să aibă ca ţel principal altceva decît repar
tiţiunea, sporirea productului naţional !
Şi, d-lor, această sporire a productului naţional este o ne
cesitate economică atît de importantă, încît, atît timp cît nu
se va realiza, sîntem siliţi să mărturisim fragilitatea forţată
a politicii noastre de intervenţiune, pentru ca să evităm de
cepţia unei soluţii îndepărtate şi să nu perpetuăm la infinit
virtuţile miragiului legislativ !
Atîta timp cît nu vom reuşi să sporim venitul net al pă
mîntului prin schimbarea mijloacelor de cultură, şi vom vedea
imediat cum putem ajunge la aceasta ; atîta timp cît nu vom
crea o industrie mare, care să sporească veniturile generale, şi
eu o cred posibilă, cu toate argumentele serioase ce s-au adus
în contra ei, dar pe care nu e locul să le discut aci ; atîta
timp cît nu vom utiliza toate energiile noastre productive, e
imposibil ca chestia agrară să capete o soluţie cu adevărat
satisfăcătoare pentru că ea nu e decît una din feţele proble
mului nostru social, şi nu poate să fie rezolvată izolat.
Acestea zise, e incontestabil că în organizarea aceasta ge
nerală a producţiunii, chestiunea noastră agrară cere şi ea o
dezlegare care să-i fie proprie, oricît ar depinde ea de nece
sităţile producţiei generale şi oricît de relative ar fi soluţiile
la care am aj unge.
Această dezlegare, pentru dl. Carp, e simp!ă ! Ea consistă
În menţinerea marii proprietăţi, cu caracterul şi întinderea
ci de azi, pentru că numai marea proprietate permite marea
cultură de care e legată În mod indisolubil păstrarea venitu
rilor naţionale şi sporirea lor în viitor.
Nu vreau să zic că această dezlegare nu e una ; nu vreau
să zic că această dezlegare e statu-quo intern, că este păs
trarea actualelor raporturi de produqie, deci, fatal, a produ
sului redus de azi, deci, fatal, a repartiţiei caracteristice de
azi. Nu, pentru că dl. Carp a avut grija să adaoge : schim
baţi mijloacele de cultură ! Şi, evident, dacă se schimbă mijloa
cele, am schimbat şi raporturile de producţie !
Toată chestiunea este însă de a şti cum se pot schimba
aceste mijloace de cultură ! Aşa de la sine ? Dacă s-ar putea
U9
schimba, aşa de la sine, de ce nu s-au schimbat pînă acum ?
Şi de ce nu se pot schimba de la sine ?
Atîta timp cît mijloacele actuale de cultură vor aduce capi
talului, reprezentat prin pămînt şi investiţiunile lui, o remu
neraţiune suficientă, lipseşte interesul ca ele să se schimbe ;
şi atîta timp cît capitalul nostru circulant găseşte În agricul
tură un plasament prielnic şi braţele, neavînd altă întrebuin
ţare, sînt silite să muncească pămîntul, este o imposibilitate
economică ca energia noastră productivă să se îndrepte În altă
direqiune decît aceea a pămîntului !
Ne învîrtim în acest cerc viţios de zeci de ani şi toată
chestiunea este să ştim cum putem ieşi din el.
Ca să ieşim din el, trebuie să modificăm, În mod esenţial,
unul din factorii rapoartelor actuale de produqiune : munca
intervenind În mod hotărît În folosul ei şi transformînd o
parte din munca proletară în munca proprietară, creînd ast
fel o proprietate ţărănească efectivă.
Şi cînd vorbesc de proprietatea ţărănească efectivă, nu mă
gîndesc numai la sporirea Întinderii de pămînt de care dispune
azi ţărănimea, ci mă gîndesc şi la desfiinţarea tuturor îngră
dirilor care sufocă azi proprietatea ţărănească, mă gîndesc
mai ales la organizarea mijloacelor complexe care vor per
mite ţăranului proprietar, pe viitor, o viaţă cu adevărat liberă
şi care, lipsind de la Împrop rietăririle trecute, le-au ridicat
eficacitatea la care eram În drept să ne aşteptăm.
Sporind proprietatea ţărănească Într-o proporţie însemnată
şi organizînd-o astfel Încît să reprezinte o proprietate efec
tivă, două consecinţe economice se vor produce : Întîi, st:
transformă o parte din proletariatul nostru cîmpean În ele
ment de sine stătător, ceea ce trebuie să fie un cîştig, din
momentul ce proprietatea muncii pe instrumentul de produc
ţiune constituie un ideal ; În al doilea rînd, prin reducerea
ofertei braţelor, se provoacă o urcare de salarii.
Ce se va Întîmpla atunci ? O parte din marii proprietari, şi
anume aceia care au văzut în agricultură un simplu plasa
ment avantajos pentru capitalurile lor, nemaigăsind remune
raţiunea pămîntului suficientă, vor căuta un plasament nou
mai rentabil, vor fi siliţi să-şi schimbe activitatea lor econo
mică, vor căuta alte izvoare de venituri, se vor transforma În
energii creatoare de noi bogăţii. Cealaltă parte din marii pro
prietari, anume aceia care au văzut totdeauna În agricultură,
120
mai mult decît o industrie, un fel de legat din tata m fiu, şi,
în pămînt, un obiect de dragoste mai mult decît de venit,
pentru a face faţă noilor cheltuieli provocate de urcarea sala
riilor, vor fi siliţi de data aceasta să-şi schimbe mijloacele de
cultură şi vor continua, ca şi pînă acum, opera lor binefăcă
toare.
Deci, spor de producţie în primul caz, spor de producţie şi
în cel de-al doilea !
Dar numai atît ? Nu d-lor ! Cum schimbarea mijloacelor
de cultură Înseamnă substituirea maşinilor forţei animale, dez
voltarea maşinismului nostru agricol va avea ca efect şi dez
robirea ţărănimii de cea mai penibilă a ei obligaţiune, aceea
de a întreţine un inventar pe cont propriu, şi care se traduce
prin obligaţiunea de a munci o vară întreagă ca să aibă cu
ce-şi hrăni vitele iarna !
Procedînd astfel incontestabil, vom organiza bazele unei
producţii viitoare noi. Nu mergem însă, cu chipul acesta, con
tra intereselor prezentului ? Nu sacrificăm prea mult cunos
cutul deducţiunilor ?
Dl. Carp e convins că da, căci orice reducere a marii pro
prietăţi va aduce fatal după sine o dublă scădere : în produc
ţiunea imediată a ţării, mai Întîi, şi În veniturile generale ale
ţărănimii, apoi.
O scădere În producţia generală a ţării, de ce ? Se reduce
cu ceva pămîntul cultivabil al României ? Se micşorează nu
mărul hectarelor fecunde de munca românească ? Nu.
A, evident, dacă am trece dintr-o singură dată toată marea
proprietate În stăpînirea ţărănimii, atunci da, am asista la o
profundă tulburare a producţiunii preze.nte, căci nu se poate
trece dintr-o singură dată, dintr-o mînă Într-alta, o funqiune
aşa de însemnată !
Dar cine voieşte aşa ceva ? E vorba numai de o reducere
parţială a marii proprietăţi, şi atunci să-mi daţi voie ca fără
statistici, fără analize cantitative şi calitative ale diferitelor
producţiuni pe diferitele feluri de proprietate, să vă pun o
simplă întrebare : este sau nu exact că o parte Însemnată din
marea proprietate se cultivă azi prin arendare În bani sau În
natură la ţărani ? Dacă da, atunci să-mi fie îngăduit să con
stat că transformarea parţială În stare de drept a unei stări
de fapt, constante şi străvechi, nu poate să aibă nici o in
fluenţă asupra procesului producţiei actuale. (Aplauze).
121
Tot aşa şi cu scăderea veniturilor ţărănimii.
Lăsînd la o parte faptul că o Împroprietărire parţială pro
voacă o urcare de salariu - şi avem În această privinţă mărtu
ria preţioasă a însuşi d-lui Carp, care ne spunea de la această
tribună că tocmai acesta era scopul largii Împroprietăriri în
treprinsă în virtutea legii d-sale de la 1889 să ne întrebăm :
-
de unde plăteşte marea proprietate ţărănimii salariile ei de

azi ? Din venitul pămîntului !
Şi atunci, ce zic ? Dacă din venitul porţiunii cu care se
va reduce marea proprietate, ţărănimea nu p rimea pînă azi
decît partea aferentă muncii, adică salariul, de azi înainte ea
va primi şi partea aferentă dreptului de proprietate, adică
renta !
Şi la obiecţiunea că această rentă ea nu o primeşte gratuit,
ci trebuie să o plătească, răspunsul îmi pare simplu.
Dacă e vorba să Împroprietărim pe ţăran, astfel încît anui
tatea pe care o va plăti să nu Înglobeze Întreaga rentă, îi va
rămîne, peste salariul pe care l-ar fi putut cîştiga pe acel pă
mînt muncindu-l la proprietar, o parte din rentă.
Dacă e vorba însă să Împroprietărim pe ţăran în aşa chip
încît anuitatea să depăşească renta, să reducă chiar partea
muncii, adică salariul ce l-ar fi cîştigat ţăranul muncind acel
pămînt la proprietar, atunci da, toată teoria d-lui Carp se
adevereşte, şi în cazul acesta sînt şi eu contra oricării Împro
prietăriri, căci, decît un proprietar rob, mai bine un salariat
liber. (Aplauze).
Şi iată cum, văzînd În reducerea marei proprietăţi un sim
plu accident economic destinat să provoace o schimbare efec
tivă a mijloacelor de cultură, şi, prin aceasta, să determine
organizarea unei producţiuni pe baze noi, de care numai e
legată în viitor rezolvarea chestiunii noastre agrare, putem
ajunge la concluzia că sporirea proprietăţii ţărăneşti e azi o
necesitate, fără să vedem în această necesitate soluţiunea
esenţială a problemului şi fără să mai fie nevoie de a-l exa
mina şi sub celelalte aspecte ale lui pentru a demonstra acelaşi
lucru. Şi, acum concluzia la care ajungem pe această cale nu
datoreşte nimic, nici ideilor egalitare, nici comparaţiunilor de
aiurea, nici amintirilor istorice, nici sentimentalismului firesc
cu care se privesc revendicările mulţimii, şi totuşi satisface
legitimile ei aşteptări, ea e cu atît mai preţioasă pentru că
dovedeşte, o dată mai mult, că nu există interes economic,
122
bine Înţeles, care În rezultatele lui să nu satisfacă şi idealul de
justiţie. (Aplauze).
Crearea unei proprietăţi ţărăneşti efective şi sporirea vie
ţii noastre politice, iată cele două mari scopuri pe care tre
buie să şi le propună Înainte de toate reorganizarea noastră
internă.
Prin ce mijloace le vom atinge ? Prin ce mijloace vom
ajunge să mărim întinderea de pămînt, azi în stăpînirea ţără
nimii prima condiţiune a creării unei proprietăţi ţărăneşti
efective ?
Mijloacele le cunoaşteţi ; dacă înlăturăm confiscarea, in
compatibilă cu ideea modernă de stat, rămîne bunăvoinţa şi
constrîngerea, contractul şi exproprierea ! Şi oricare ar fi mij
locul pe care o minte inventivă l-ar putea născoci, nu se poatt>
ca, în ultimă analiză, el să nu se reducă, fie la ideea de con
tract, fie la ideea de expropriere.
Două fiind mijloacele În prezenţă, era fatal ca partidele
noastre politice să se diferenţieze pe tărîmul reformelor agrare
după cum primesc pe unul sau pe celălalt din aceste două mij
loace, sau, mai exact, după cum primesc sau refuză pe cel
de-al doilea din aceste două mijloace.
Contractul ! Contractul, bunăvoinţa, este incontestabil mij
locul ideal. Dar a propune contractul ca soluţie a unui pro
blem social, Înseamnă a ridica sau ironia sau iluzia la rang de
dogmă politică. (Aplauze).
De aci, d-lor, nevoia pe care o simt partizanii contractului
de a-l masca, de-ai ascunde goliciunea de privirile rău voitori
lor. De aci, o Întreagă operaţie de deghizare, de învestmîn
tare, de înfrumuseţare a contractului, care, cînd se face cu
talent şi cu autoritate, cînd se face în numele unui partid, şi
cînd nu poate fi bănuită că nu izvorăşte dintr-o sinceră do
rinţă de bine, devine ceea ce se cheamă programul Partidului
conservator ! (Ilaritate).
Acest program este, pentru mine, rodul măiestrit datOFit co
laborării a trei sentimente : seduqiunea, iluziunea şi decep
ţiunea. (Ilaritate, aplauze).
Că acest program e seducător nu Încape îndoială. Aveţi ne
voie de 1 OOO OOO de hectare ? Nimic mai lesne ! Vindeţi
bunurile statului şi de mînă moartă, concentraţi În mîinile
ţărănimii, prin măsuri legale, proprietăţile care circulă prin
123
vînzări particulare şi aveţi milionul de hectare. care vă este
necesar !
Ce poate fi mai atrăgător decît această perspectivă ?
Că acest program repauzează pe o iluziune, iarăşi nici o
umbră de îndoială.
In ceea ce priveşte bunurile statului şi cele de mînă moartă,
s-ar putea crede că nu este nimic de adaus, deoarece acest de
ziderat figurează În toate programele politice. Totuşi este şi
aci ceva de relevat.
Bunurile de mînă moartă şi ale statului nu sînt privite cu
acelaşi fel de ochi de toate partidele noastre politice : con
servatorii le văd cu ochi mai mari ! Şi este firesc să fie aşa,
pentru că aceste bunuri de mină moartă şi bunuri ale statului
trebuie să le procure cu orice chip un anumit număr de hec
tare, altfel, lipsind sanqiunea, se strică echilibrul programului
şi tot edificiul se prăbuşeşte.
Or, de la primele Întîlniri, care au avut loc în Senat am
văzut că, dacă pentru reprezentantul autorizat al Partidului
conservator, onorabilul domn Marghiloman, bunurile de mînă
moartă şi ale statului ar putea procura de la 500-600 OOO ha,
pentru dl. ministru de domenii aceste bunuri nu ne pot da
decît 350 OOO ha. Dar veţi zice : ce importă ? Urma alege !
Nu, d-lor.
Dacă s-au înşelat în aprecierile lor partidele care admit ex
proprierea, nimic mai simplu : ele lărgesc cercul dreptului de
expropriere şi pămîntul necesar este găsit. Dar dacă s-a Înşelat
În aprecierile lui partidul care refuză exproprierea, el va lărgi
ce ? Cercul dreptului de preempţiune ? Veţi recunoaşte că n u
este tot una !
Şi, Într-adevăr, ce este dreptul de preempţiune, această co
loană de rezistenţă a programului conservator pînă Într-atîta
încît toată discuţiunea urmată aci s-ar putea reduce la această
simplă Întrebare : eşti pentru preemptiune sau eşti pentru ex
propriere ?
Conservatorii zic : dreptul de preempţiune este facultatea
pe care o are statul, ca la toate vînzările particulare, fie 1u
decătoreşti, fie voluntare, să se substituie cumpărătorului, în
demnizîndu-1 de preţul plătit. Aceasta este definiţiunea JU
ridică, nu mă interesează.
Definiţiunea politică trebuie să se reazeme pe observaţiunea
faptelor şi a rezultatelor. Or, dreptul de preempţiune fiind
124
chemarea din nou la viaţă a bătrînului drept de protimisis, sau
de retract, În floare în epoca medievală şi desfiinţat În timpu
rile moderne, pentru că Împiedica libera circulaţiune a bunu
rilor, politiceşt�, dreptul de preempţiune nu poate să fie alt
ceva decît feudalitatea Înviată pusă În serviciul democraţiei.
(Aplauze).
Cît trebuie să aducă În patrimoniul statului, pe fiecare an,
acest drept bizar şi ancestral ? Onorabilul domn Marghiloman,
În Împresionantul d-sale discurs dela Senat, care, trebuie să o
recunoaştem, a făcut dreptului de preempţiune o puternică
cuirasă din dosul căreia se apără azi cu multă uşurinţă, ne
spunea că pe fiecare an circulă Între particulari 100 OOO ha,
din care statul ar putea să cumpere de la 50 pînă la 60 de mii
anual.
Să presupunem, un moment, că lucrurile se vor petrece aşa.
Ce observăm ? Dreptul de preempţiune poate fi un instru
ment colector al proprietăţii ; dreptul de preempţiune nu
poate fi un instrument modificator al repartiţiunii. Şi de ce ?
Vînzările făcîndu-se, Într-o parte sau În alta a ţării, după con
sideraţiuni speciale acelui care cumpără ş i acelui care vinde,
dreptul de preempţiune va aduce În multe părţi mai mult decît
este nevoie şi În alte părţi nimica ! Or, modificarea reparti
ţiunii o dată admisă, ea nu poate fi lăsată hazardului.
Ştiu ce s-a răspuns : dreptul de preempţiune trebuie com
pletat cu colonizarea.
Colonizarea ! Operă utilă, incontestabil. Operă grea, de
sigur ! Operă care trebuie să ne atragă toată luarea noastră
aminte, nici o îndoială ! Dar colonizarea e un problem cu care
se sfîrşeşte, nu un problem cu care se Începe ! Altmintrelea,
toată reforma nu va avea alt efect, decît acela de a substitui
o dificultate nouă unei dificultăţi vechi, atît şi nimic mai mult.
(Aplauze).
Aceasta s-ar petrece dacă am putea recunoaşte dreptului de
preemţiune virtutea de a face să sporească patrimoniul sta
tului pe fiecare an cu o Întindere dela 50 la 60 de mii de hec
tare. Putem însă să-i recunoaştem această eficacitate ? De
sigur că nu ! Căci, din două una : sau nimeni nu mai cum
pără, de teamă de a fi evins, şi atunci dreptul de preempţiune
moare prin lipsă de hrană (Aplauze) ; sau toată lumea cum
pără Însă exagerează preţul În actul de vînzare şi atunci
125
dreptul de preempţiune moare prm epmzarea forţelor !
(Aplauze).
Afară numai dacă nu se va recunoaşte statului dreptul să
cerceteze ce este În dosul actului, care este preţul real al vîn
zării şi atunci dreptul de preempţiune nu mai este feudalita
tea înviată, ci este inchiziţiunea înviată, pusă În serviciul
democraţiei. (Aplauze prelungite).
Or, d-lor, cu acest preţ veţi recunoaşte, democraţia Înce
tează de a fi un ideal şi devine o sperietoare.
Atunci, cred că sînt În drept să mă Întreb : care institu
ţiune este mai conservatoare : exproprierea, care reduce În
parte marea proprietate, dar îi lasă putinţa de regenerare, sau
dreptul de preempţiune, care nu numai că macină marea pro�
prietate actuală, dar o şi desfiinţează pe măsură ce se reface
izbind-o tocmai În actul care îi dă naştere ? Exproprierea, care
Îţi ridică o parte din proprietatea dobîndită, sau preempţiunea
care te expropriază de însăşi putinţa de a dobîndi proprieta
tea ? (Aplauze).
Nu, d-lor, s-o spunem tare ! Dezamăgirea se ascunde sub
iluziunile atrăgătoare ale programului conservator. Şi poate
că dezamăgirea e şi întrevăzută, căci aud vorbindu-se mereu
de o sanqiune ! Nu fac aluzie, d-le prim-ministru, la sanc
ţiunea care se zice că ar fi acceptată ! Nu sînt indiscret !
Vorbesc numai de sanqiunea ce se zice că este proiectată. Or,
care este această sanqiune ? Nu ni se spune nimic ! In ce
consistă ?
Vedeţi, Înţeleg să mi se spună să nu recurgem la o sanqiune
<lecît atunci cînd vom fi epuizat toate celelalte mijloace de
împroprietărire. E o părere care nu e a mea, dar e o părere pe
care o pricep. Nu Înţeleg, însă, să nu mi se spună de pe acum
În ce va consista această sanqiune la care se va recurge atunci
cînd celelalte mijloace de Împroprietărire vor fi dat greş !
De ce ?
Sîntem În faţa unui fapt concret, în faţa unei propuneri
de revizuire a Constituţiunii, care vrea să facă din expropriere
sanqiunea unui nou proces de repartiţie. Cuvintele sînt inu
tile ! Amînarea revizuirii, pînă În ziua cînd Partidul conser
vator va socoti şi el sanqiunea necesară, e imposibilă. Cînd
poate atunci să-şi dezvolte Partidul conservator, mai cu temei,
ideea sa asupra sanqiunii, dacă nu azi, pentru că numai azi
126
dezvoltînd-o, numai azi demonstrînd superioritatea sancţiunii
lui asupra celorlalte, ne poate Împiedica să lărgim expro
prierea ?
Nu o face ! Atunci, cu regretul de a fi lipsiţi de lumini, de
s�gur preţioa�e, să cercetăm şi celălalt mijloc de Împroprietă
rire, exproprierea.
D-lor, s-ar părea că din momentul ce am demonstrat in
eficacitatea celorlalte mijloace de Împroprietărire, exproprierea
se impune ca o necesitate, fără altă cercetare.
Vă mărturisesc, nu e părerea mea.
Dacă exproprierea ar fi cu adevărat o revoluţie În institu
ţiunile şi ideile noastre, dacă ea n-ar putea să funqioneze cu
toate garanţiile care Înconjură dreptul de prol' rietate, eu nu
aş fi partizanul ei, fiindcă, oricît de mare mt-ar fi dorinţa
să văd vindecate relele de care suferă această ţară, găsesc că
am către ea o datorie mai mare decît aceea de a o tămădui,
am datoria să o conserv. Şi atunci, dacă n-aş avea la îndemînă
decît soluţiuni care să presupună zbucium şi dezordine, aş lăsa
zilei de mîine să-mi aducă luminile care azi îmi lipsesc, şi În
faţa răului, eu unul aş aştepta !
Dar, să fie exproprierea, În noua ei funqiune, o măsură cu
adevărat revoluţionară ? Chestiunea trebuie cercetată din
punctul de privire al ideii de proprietate şi al metodei politice.
Din punctul de privire al ideii de proprietate, pentru mine,
exproprierea nu e un atentat la proprietatea individuală, dar
nu e nici un corolar forţat al proprietăţii individuale, în alcă
tuirea ei de azi.
Nu e un atentat la proprietate, pentru că din ziua În care
s-a admis că proprietatea individuală e compatibilă cu dreptul
de expropriere pentru utilitate publică, lărgirea utilităţii pu
blice e o chestiune care se mai poate discuta pe tărîmul fap
telor şi al intereselor imediate, ea nu mai e o chestiune care se
poate discuta pe tărîmul principiilor. (Aplauze).
Ea nu e Însă nici un corolar forţat al dreptului de proprie
tate În alcătuirea lui actuală, căci toate demonstraţiunile şi
toate teoriile cad În faţa imaginii pe care conştiinţa noastră
şi-o face asupra dreptului de proprietate, din felul în care un
consens general l-a Înţeles şi l-a definit şi care nu cadrează
cu dreptul pentru stat de a lua proprietatea de la o categorie
'
de cetăţeni ca să o dea unei alte categorii.
1zr
Ce e atunci dreptul de expropriere, În noua lui f unqiune ?
Este, d-lor, .o modificare făţişă în organizaţiunea actuală a
dreptului de proprietate.
Această modificare nu trebuie msa sa ne sperie, cac1 ea În
chide perspective vechi, mai mult decît deschide altele noi, ea
desăvîrşeşte o evoluţiune Împlinită, mai mult decît creiază
una nouă, ea face parte dintr-un tot din care singură lipsea :
socializarea dreptului.
Ce a fost, În adevăr, majestoasa evoluţie a dreptului din
ziua în care renaşterea studiilor de drept roman, în plină so
cietate medievală, a fost chemată să fecundeze dreptul consue
tudinal de pînă atunci, dacă nu înălţarea rînd pe rînd şi, de
multe ori, faţă În faţă, a noţiunii de individ şi de stat, pînă
la găsirea unui just echilibru Între ele ?
Şi ce este altceva marşul glorios al dreptului În secolul XIX,
dacă nu cea mai desăvîrşită operă de socializare, adică de
armonizare progresivă şi pe cît posibil totală, Între necesi
tăţile generale şi prerogativele individuale ?
Şi astăzi, astăzi să se vorbească de imposibilitatea lărgirii
utilităţii publice ?
Astăzi, cînd codul civil defineşte proprietatea, dreptul ce
are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru, însă în
limitele legii, adică în limite variabile În timp ; astăzi, cînd
libertatea contractuală n-a Împiedicat crearea unei legislaţiuni
proteguitoare a muncii, care s-o restrîngă În condiţii fixe şi
dinainte determinate ; astăzi, cînd prin crearea noţiunii
abuzului de drept, exerciţiul unui drept nu e socotit legitim,
decît atunci cînd e conform cu destinaţia lui socială şi econo
mică ; astăzi, cînd nu e domeniu al dreptului În care o juris
prudenţă aproape seculară să nu fi redus, printr-o limitare
prudentă şi Înţeleaptă, efectele ciocnirii drepturilor şi violenţa
jocului contrastelor ; astăzi să facem numai din proprietate un
fel de sfinx imobil înăuntrul cadrului, pe care i l-a creiat ne
voia veacurilor duse ? Ar fi absurd ! (Aplauze prelungite ;
strigăte de bravo !).
Şi cu cît prefer exproprierea francă, cu dreptul de a discuta
pe larg şi făţiş utilitatea publică, cu dreptul de a pretinde o
justă şi prealabilă indemnitate, la toate atacurile surde, care
s-au adus şi se vor mai aduce proprietăţii, azi, sub forma unei
regulamentări anodine, mîine, sub forma unei restriqii În ac
tivitatea economică şi care, În definitiv, se traduce tot printr-o
l28
ciuntire a dreptului de propri etate şi care dacă toată lumect
le primeşte pentru că nu le simte imediat şi nu sînt zgomo
toase, eu le resping, fiindcă sînt ipocrite.
Aşa fiind, dacă e adevărat că proprietatea individuală are
ca fundament utilitatea, trebuie să ajungem la concluzia, de
astă dată sub forma unui corolar for\at, că exproprierea e
mijlocul prin care fiecare epocă face să triumfe concepţia ei
asupra utilităţii publice.
Dacă trecem şi examinăm acum exproprierea din punctul de
privire al metodei politice, eu cred că ea constituie o inovaţie
radicală, care, dacă se poate justifica prin necesităţile prezen
tului, nu se poate rezema însă nici pe precedente hotărîtoare,
nici pe un curent de opiniune deja făcut.
Şi vă mărturisesc, nu aş insista asupra acestei chestiuni, care
în definitiv e secundară - căci ce importă, nu aşa ? că un
partid politic îşi schimbă complet mijloacele lui, dacă aceea ce
face este posibil şi util - dacă n-aş fi auzit chiar pe un mem
bru distins al guvernului, pe onorabilul dl. ministru al instruc
ţiunii publice, pentru care, o ştie foarte bine d-sa, am o deose
bită prietenie, afirmînd în frumosul d-sale discurs din Senat,
frumos de altfel ca toate discursurile d-sale, că politica expro
prierii e consecinţa firească a politicii d-voastre agrare de la
1 907, şi că ea nu constituie dar nici o inovaţiune !
Pentru mine unul, lucrul e prea izbitor ca să nu-l relevez şi
are un caracter politic prea evident ca să nu-l discut !
Care erau bazele legiuirii d-voastre agrare de la 1 907 ? O
împroprietărire lentă şi strict evolutivă, prin intermediul Casei
rurale ; o legislaţie tutelară, proteguitoare a muncii ţărăneşti
care să-i îndulcească condiţiunile În perioada intermediară în
care trebuia să funqioneze împroprietărirea evolutivă.
Nu discut ideile personale ale d-lui ministru al instruqiunii,
eu discut doctrina Partidului liberal.
Or, adevărat să fje că Partidul liberal admitea ca principiu,
la 1 907, exproprierea, dar refuză să facă din ea soluţiunea
practică a chestiunii agrare, pentru că ar fi avut atunci carac
terul de ostilitate faţă de marea proprietate şi pentru că tre
buia să se pună ca o condiţiune prealabilă mijloacele evolu
tive, cum spunea onorabilul ministru al instruqiunii În Senat ?
Să cercetăm ! Şi nu cred că pot onora mai bine pe dl. mi
nistru al instrueţiunii publice <lecît referindu-mă, d in toate
discursurile ţinute În Camera liberală trecută, pentru a ex-
8 - N. Tltule11eu - Dlscuraurl 129
plka şi susţine reformele agrare din 1907, decît la unul din
discursurile d-lui deputat Duca !
Iată, în adevăr, ce spunea dl. deputat Duca În discuţiunea
Mesajului de la 1909 asupra exproprierii :
„Pentru noi, am spus-o În nenumărate rînduri, pentru noi
esenţa problemului agrar stă în anormala repartiţie a proprie
tăţii. Dacă în aceasta stă problemul, nu există decît 2 mijloace
de a rezolva chestia agrară.
Prima cale este de a recurge la mijloace violente, de a face
o expropriere, de a transforma dintr-o zi Într-alta o parte din
proprietatea mare În proprietate mică.
Această politică, d-lor, n-am voit să o urmăm ; n-am voit
s-o urmăm întîi, fiindcă nu se potrivea cu credinţele noastre
politice, şi al doilea, fiindcă avem convingerea absolută că
mersul societăţilor omeneşti nu este te,meinic asigurat, prin
transformări de acestea radicale şi violente, că nu pe cale de
revoluţie se poate schimba aşezămîntul agrar al unei ţări, că
opera trainică nu se poate face decît pe cale de evoluţiune.
Şi dacă, d-lor, este să se facă această operă de transformare
pe cale de evoluţiune, atunci mijloacele sînt altele, sînt Casa
rurală, legea pentru arendarea moşiilor statului la obştiile
ţărăneşti, sînt toate legile agrare pe care le-am adus În această
Cameră".
Va să zică, nu aţi admis exproprierea la 1 907, pentru că nu
se potrivea cu credinţele d-voastre politice ; pentru că atunci,
nu revoluţiunea, ci numai evoluţiunea putea să fie pentru
d-voastră soluţiunea problemului agrar ! Ei d-lor. ..
Dl. /. G. Duca, ministrul cultelor şi instrucţiunii : Am să
răspund ...
Dl. N. Titulescu : Dl. Duca zice că va răspunde. II aştept !
Va fi foarte frumos.
Dl. /. G. Duca, ministrul cultelor şi instrucţiunii : Fiindcă
vă place să citiţi aşa de mult discursurile mele, citiţi atunci şi
pe acela de la 1910, care vă va da explicaţiunea pe care nu
voiţi să o Înţelegeţi din discursul pe care l-aţi citat.
Dl. N. Titu/eseu : D-le ministru, vă fac onoarea ca citind
un discurs al d-voastră, să nu admit că vă puteţi contrazice în
alt discurs. (Ilaritate).
Dară evolu�iunea era mijlocul prin care voiaţi ...
139
Dl. Ion I. C. Brătianu, preşedintele comiliului şi minist m de
război : Imi daţi voie să vă Întrerup, fără ca să vă supăraţi ?
Intrebaţi pe şeful d-voastră, dacă la 1907 nu am examinat
dacă era posibilă exproprierea şi numai cînd am constatat că
situaţiunea politică generală şi a partidelor era astfel încît nu
se putea concepe exproprierea, am ajuns la cealaltă soluţiune.
Dl. Take Ionescu : Atunci vă voi face mîine mărturisirea
completă. (Ilaritate, aplauze).
Dl. A. C. Cuza : D-le preşedinte...
Dl. 'l.Jicepreşedinte : Vă rog să nu mai Întrerupeţi, pentru că
protestează d-l Cuza ! (Ilaritate, aplauze).
Dl. N. Titu/eseu : Concluziunea observaţiunii d-lui prim
ministru este aceasta : nu aţi putut admite exproprierea la
1907, puteţi să o admiteţi la 1914, deci inovaţi la 1 914, ceea
ce voiam să dovedesc !
Dacă la 1907 evoluţiunea se potrivea cu credinţele d-voastră
politice, evoluţiunea ce cerea ? Să aşteptaţi ! Aţi aşteptat ?
Ce sînt 4 ani - căci nu sînt nici 4 am de la discursul d-lui
Duca pînă la scrisoarea d-lui prim-ministru din septembrie
trecut - ce sînt 4 ani Într-un proces de evoluţiune ? Atunci,
de ce nu mai aşteptaţi ? A intervenit ceva nou ? Ce ?
Mobilizarea ? Dar aţi declarat de atîtea ori că nu Înţelegeţi
să faceţi ţărănimii injuria de a socoti reformele de astăzi ca
o recompensă ! Avîntul ţării ? El este o dovadă de maturi
tate politică, care poate să explice cel mult reforma electo
rală ! Dar exproprierea ? Atunci ce e ? E ceva nou, ori e mai
curînd ceva vechi, ceva pe care îl vedeţi mai bine la 1914
decît l-aţi văzut la 1 907 şi care vă spune să nu mai aşteptaţi,
căci degeaba aşteptaţi : este insuficienţa legislaţiunii d-voastră
agrară de la 1907 !
Nu eu tăgădui greutatea sarcinii, pe care aţi avut-o la 1907 ;
nu eu vă voi tăgădui toată rîvna de bine cu care aţi Întreprins
opera d-voastră agrară de la 1907 ; nu eu voi tăgădui chiar
că o oarecare ameliorare s-a produs În virtutea reformelor
de la 1907 !
Dar departe trebuie să fie roadele acestor reforme de aştep
tările d-voastră, inferioară trebuie să le socotiţi puterea lor de
tămăduire, ca să veniţi, numai după CÎţiva ani, şi să dărîmaţi
tot ce a fost crezul d-voastră politic dinainte ! Căci, din două
una : sau mai credeţi şi astăzi În miracolele evoluţiunii, şi
131
atun ci de ce expropriaţi ? �au nu mai crede\i, pentru că v-ati
Înşelat la 1907, pentru că n-a\i ascultat ce vi s-a zis la 1907,
şi atunci spuneţi-o franc ! Şi cred că aţi cîştiga mult spu
nînd-o franc !
Dar poate că vă cer un lucru pc care 1-a\i făcut deja, nu
Însă sub forma înălţătoare a mărturisirii, ci sub forma ... mai
omenească, a supărării, a acelei supărări care, cînd te apucă
pe toţi şi pe toate, este poate cea mai bună dovadă că eşti sin
gur În vină !
Reformele de la 1907 nu şi-au dat roadele aşteptate, pen
tru că acordul între partide v-a Împiedicat să le daţi amploa
rea cuvenită şi pentru că adversarii lor le-au stînjenit aplica
ţiunea !
Acordul din 1907 un singur lucru v-a Împiedicat să faceti :
să creaţi servitutea de păşune. Serviciu sau obstacol ? Cine
nu vede ?
Respectul Constituţiunii impus atunci d-voastră v-a dat au
toritatea să-l pretindeţi de la alţii la 191 1 ; iar imposibilita
tatea în care aţi fost puşi de a face acea expropriere deghizată
şi de o valoare economică mai mult decît discutabilă v-a adus
să cereţi azi o expropriere francă şi largă !
Acordul de la 1907 nu v-a împiedicat să face\i nici legea
tocmelilor agricole, nici Casa rurală ; iar la obieqiunea
d-voastră că aţi fost Împiedicaţi să faceţi Casa rurală la 1 897,
vi s-a răspuns de atîtea ori că nu criticile opoziţiei din Ca
meră, care s-au redus la urmă în cinci bile negre, ci Însăşi ma
joritatea În Senat a făcut ca proiectul decedatului Aurelian
să rămînă literă moartă !
Cît despre stînjenirea În aplicarea reformelor, nu observaţi
că patru ani le-aţi aplicat d-voastră ? Că funqionarea Casei
rurale, şi după ce a-ţi căzut de la putere, era tot În mîna
d-voastră ; că aplicarea legii tocmelilor agricole, că aplicarea
legii trusturilor, era În paza justiţiei ?' Şi vi se poate răspunde
că dacă s-a redus la un moment În parte arendarea către
obştii, s-a făcut în vederea Împroprietăririi ordonată de legea
de la 1912. Dar chiar dacă nu aş avea dreptate pe nici una din
aceste consideraţiuni, nu vedeţi că a susţine şi exproprierea şi
neaplicarea reformelor de la 1907 duce la această concluzie
neînţeleasă, că înlăturaţi ca rea o legislaţiune pe care nu aţi
aplicat-o niciodată ?
132
Prin urm.ire, să lăsăm la o par Le şi recriminările inutile ·
şi ex p licaţiunile mici şi Împreunările imposibile, să recunoaş
tem franc că exproprierea este un mijloc politic nou, care este
justificat de necesităţile prezentului şi de insuficienţa legis
laţiei trecutului, şi să cercetăm în ce condiţiuni aplicaţiunea ei
poate să fie legitimă pentru noi.
Trci sînt condiţiunile la care exproprierea, în funqionarea
ci, trebuie să răspundă ca să fie legitimă : Întîi, să nu desfiin
ţeze marea proprietate ; al doilea, să fie Întovărăşită de toate
mijloacele de organizare ale unei proprietăţi ţărăneşti efective
pentru că, altminterea, mai bine lăsaţi Întregul instrument de
produqiune În mîna marilor proprietari, decît să-l dezorgani
zaţi şi să-l pulverizaţi ; şi al treilea, să se traducă printr-o
transformare de capital, nu printr-o reducere de capital.
Primele două condiţiuni Ic vom examina În concret cînd ne
vom afla În faţa textului propus de d-voastră. Punctul de pri
vire al conservatorilor-democraţi asupra acestor chestiuni
există, desigur, de pe acum. Dar cît timp d-voastră nu voi\i
să ne spuneţi cc doriţi să faceţi, nici noi, evident, ca organ de
control, nu putem să anticipăm şi să vă spunem de pe acum
În ce avem să vă aprobăm şi În ce să vă criticăm.
Rămînc Însă chestiunea a treia, care este pentru noi mai mult
decît o modalitate, care este o chestiune de principiu.
Pentru ca exproprierea să nu se transforme Într-o rcducct-e
de capital, şi să rămînă o transformare de capital, două măsuri
cerem : ca despăgubirea să fie arbitrată de justiţie, ca despăgu
birea să fie plătită În bani.
Pentru ce facem din plata În bani o condiţiune esenţială a
lărgirii dreptului de expropriere ?
Să fie această revendicare, aşa cum s-a insinuat, masca sub
care s-ar ascunde dorinţa noastră de a Împiedica reforma ex
proprierii ? Dar cînd a lipsit partidului nostru curajul să-şi
spună pe faţă, şi care e actul din trecutul partidului nostru,
care să autorize pe adversarii noştri cei mai hotărîţi să ne
decerne acest premiu de ipocrizie ? Dar, cum vom vedea ime
diat, exproprierea în bani e departe de a fi o imposibilitate fi
nanciară, astfel Încît, chiar dacă am voi, n-am putea face
dintr-Însa scutul la adăpostul căruia să trăiască netulburată o
proprietate latifundiară.
Să fie indemnitatea în bani o simplă chestiune de amor
propriu, pentru ca atunci cînd va triumfa să ne putem făli
133
şÎ noi cu paternitatea unei contribu\iuni utile la noua alcătuire
rnnstituţională, sau, dacă nu va triumfa, să ajungem, dato
rită ei, la o diferenţiare de program care să dea partidului
nostru o individualitate perfect distinctă În lupta care se
anunţă ?
Dar cînd a făcut partidul nostru din amorul propriu aşa rău
Înţeles baza unei politici înguste şi strîmte...
Cînd d-lor ? Cînd susţinuţi de o mişcare a opinii publice,
cum n-a mai fost la noi, am ştiut să rezistăm ademenirii miş
cărilor turbulente care pot să ridice un partid, dar nu pot
face să se înalţe o ţară ?
Cînd Într-o luptă de exterminare Între partidele istorice,
pe o chestiune de gospodărie comunală, am intervenit pentru a
sprijini o campanie menită să asigure respectul Constituţiunii
pînă la triumful ei definitiv ?
Cînd în faţa greutăţilor externe, create de războiul balca
nic, am primiţ să întărim cu forţele noastre neatinse un gu
vern deja slăbit şi să contribuim cu luminile noastre şi cu
jertfa unei părţi a popularităţii noastre la acea operă naţio
nală, care o dată înfăptuită trebuia să apară ca fiind făcută
de toată lumea numai de noi nu ? (Aplauze).
Şi Înţelegeţi, d-lor, pentru ce nu caut În trecutul mai În
depărtat al partidului nostru '1! acă am făcut sau nu politică de
amor propriu mic, cînd mă izbesc de spectacolul de la 1 907,
de spectacolul unui parlament conservator, votînd proiectele
de legi ale unui guvern liberal şi avînd ca raportor. .. pe omul
tuturor ambiţiilor ! ?
Nu, d-lor, nu e la mijloc nici reaqionarism deghizat, nici
amor propriu de p lasat, nici ambiţie nemărturisită, este ceva
mult mai profund, atît de capital, încît să-mi fie permis, mie,
unul, să văd În natura indemnităţii ce se va da expropriatului,
nu un detaliu, ci chestiunea însăşi !
Din ciocnirea ideilor vechi asupra proprietăţii, socotită ca
un drept intangibil, atît în ceea ce priveşte conţinutul apropria
ţiunilor individuale, cît şi În ceea ce priveşte forma lor exte
rioară cu ideile moderne asupra funqiunii statului şi interdepen
denţei intereselor individuale, a eşit o concepţiune nouă a pro
prietăţii, care, dacă respectă intangibilitatea ei, o reduce Însă la
valoare şi dă dreptul societăţii ca, în raporturile dintre ea şi
individ, să imprime proprietăţii în forma ei exterioară toate
modificările pe care le crede de cuviinţă.
134
La această concepţiune nouă tinde şi frămîntata evoluţiune
a ideilor despre care vă vorbeam ; la această concepţiune nouă
tinde lărgirea dreptului de expropriere. Valoarea este dar
fortăreaţa dinăuntrul căreia se apără azi proprietatea indivi
duală, valoarea este adăpostul În care a intrat proprietatea in
dividuală faţă de concesiunile mereu crescînde pe care a tre
buit să le facă interesului colectiv !
O concesiune principală · cît de mică asupra dreptului in
tangibil la valoare, şi iată, nu o evoluţiune veche care sfîrşeşte,
ci o evoluţiune nouă, care Începe, azi deghizată, mîine francă,
azi insensibilă, mîine dureroasă şi care va tinde să scoată pro
prietatea individuală din ultimul ei refugiu şi să o dea pradă
cu timpul socialismului colectivist.
Acest lucru nu-l voim, aceasta trebuie să o Împiedicăm rn
orice preţ.
Trebuie să ne pătrundem bine de un lucru : cu proprietatea
redusă la valoare, am atins limita care separa politica socială
de politica socialistă !
Or, d-lor, valoarea în societăţile moderne este moned..i !
Ea singură îşi vede puterea ei de schimb la adăpostul fluctua
ţiunilor ; ea singură dă unui schimb de bunuri caracterul lui
de schimb de valori ; ea singură poate legitima exproprierea,
transformînd-o într-un schimb, impus desigur, dar într-un
schimb de valori.
Şi acum, d-lor, să mai fie nevoie să vă spun că punctul nos
tru de vedere nu implică cel mai mic discredit pentru renta
românească ? Eu unul, care am insistat atîta asupra naturii
indemnităţii care se va da expropriatului, dacă exproprierea mă
v a atinge, nu am nici o obieqie să fie plătită în rentă ! Dar
una e chestia de principiu asupra naturii indemnităţii, pe care
are dreptul s-o pretindă proprietarul expropriat, şi alta este
chestiunea de convenienţă pentru proprietarul expropriat de a
primi un fel de plată, sau altul. Una e caracterul legal al ex
proprierii, şi alta e obligaţia morală pentru proprietari, ca s:!
ia o astfel de atitudine faţă de noua funqie a statului, încît
să nu o Îngreueze cu nimic, să uşureze cît de mult Împroprie
tărirea largă pe care voim s-o facem.
Dl. dr. C. Istrate : Eu nu o Înţeleg !
Dl. N. Titu/eseu : Avem atîtea puncte comune, d-ta şi cu
mine, încît daGă n-ar fi această divergenţă, proa ar fi monoto
nie. (Aplauze).
US
Şi nu vedeţi că mai mare Încredere arată rentei româneşti
aceia care, ca noi, lasă ca numai calităţile ei să decidă pe
interesaţi s-o primească, decît aceia, care, cerînd mereu şi
zgomotos constrîngerea legală, dau de Înţeles că, dacă aceasta
nu ar fi, nu ar primi nimeni renta ?
fată de ce, d-lor, socotesc, că apărînd despăgubirea în bani,
apărăm mai mult decît un punct de program, mai mult decît
o credinţă politică, apărăm societatea românească, în for
maţia ei individualistă de azi, de surprizele viitoare pe care i le
rezervă colectivismul.
Şi iată pentru ce au o deosebită valoare declaraţiunile d-lui
ministru de finanţe în Senat şi ale d-lui prim-ministru în Ca
meră, care ne spunea că, „sub orice formă s-ar face plata, ea
trebuie să reprezinte real în bani valoarea despăgubirii acor
date", căci avem speranţa, d-le prim-ministru, că nu va trebui
multă sforţare să ne convingem cu toţii că forma plăţii care
să prezinte cît mai bine, real în bani, valoarea despăgubirii
acordate, e tocmai banul ! !
Şi pentru că ştim că mulţi proprietari vor primi rentă, pen
tru că, din punctul de vedere al principiilor, ştim că exproprie
rea bunurilor de mînă moartă şi a bunurilor statului se poate
face şi altfel decît în bani, pentru că ştim că din totalitatea
valorii moşiilor expropriate trebuie să scădem datoria ipotecară
la Creditul rural, avem convingerea că respectarea dreptului
intangibil la valoarea integrală nu se izbeşte de nici o imposi
bilitate financiară !
D-lor, spuneam la începutul cuvîntării mele că sporirea pro
prietăţii ţărăneşti trebuie legată de sporirea vieţii politice. Or,
viaţa politică se desfăşoară Întreagă În jurul dreptului de vot.
O modificare În organizarea dreptului de vot, o reformă
electorală nu poate tinde decît la unul din aceste două scopuri :
sau să atribuie dreptul de vot acelora care nu-l au, sau să spo
rească eficacitatea lui în mîinile acelora care îl au. La noi,
după Constituţia actuală, avînd dreptul de vot toţi cetăţenii
bărbaţi şi majori, trăind, deci, din punctul de vedere al atri
buţiunii votului, sub un regim de sufragiu universal indirect,
o reformă electorală nu poate să tindă decît la cel de-al doi
lea din scopurile pe care şi le poate propune.
Sub acest aspect şi sub rezQrva discuţiunii modalităţii, o re
formă electorală e ea oportună ? Desigur că da !
136
· De mai bi ne de ui1 veac, n.a\iunile sînt frămîntate de dogm a
g uvernării prin ele Însăşi. In faţa ei, treptat dar continuu, cad
barierile, dispar privilegiile, se topesc inegalităţile. Prin revo
luţiune la unii, prin liberă imitaţiune la alţii, prin concesiuni
smulse Într-o parte, prin bună chibzuială, să sperăm, În altă
parte, această do gmă a cucerit aproape toate statele şi de pre
tutindeni, azi, radiază !
Şi ar fi cu putinţă ca acest fenomen, cu caracter vădit de
lege generală, să nu aibă asupra noastră cea mai mică influenţă.
Ar fi cu putinţă acest lucru ? Cum ? Trăim În cine ştie ce
pustiu ? Nu e viaţa care roieşte în jurul nostru un veşnic
schimb Între noi şi acei cu care o trăim ? Nu sîntem prinşi
şi noi în cercul larg al evoluţiunii care creează deasupra state
lor o societate europeană ? Nu a fost viaţa statului acesta, În
ultimii 50 de ani, o veşnică modelare, din ce în ce mai desăvîr
şită, după chipurile plăsmuite de Înaintaşii lui pe calea civili
zaţiei ?
Şi atunci, În necesitatea cu care se impune azi reforma elec
torală, eu văd mai mult decît un act de dreptate, mai mult
decît o operă utilă, mai mult decît o condiţie de progres, eu
văd una din tainele acelei fatalităţi care conduce omenirea şi
în faţa căreia supunerea antică a rămas şi azi un act de în
\elepciune !
Ceea ce nu se poate Împiedica, se poate desigur, din vreme,
conduce, canaliza, Îm părţi În faze progresive !
Şi, atunci, profitînd de faptul că conştiinţa interesaţilor nu
a reclamat încă direct şi deodată aceea ce trebuie să se În
tîmple, să ne Întrebăm cum ar trebui să procedăm la o re
formă electorală, cu respectarea tuturor intereselor în joc ?
In virtualitate, organizarea electorală trebuie să răspundă
unei singure idei : aceleia de justiţie ! Din momentul ce na
ţiunea este suverană şi îşi exercită suveranitatea prin delega
ţiune, just este ca toţi membrii ei, capabili de a exprima o
voinţă, să participe la recrutarea organului care o reprezintă.
Pe tărîmul virtualităţii, pe tărîmul justiţiei pure, nu există
două formule, nu există decît una singură : sufragiul universal.
Şi oricare ar fi formula care s-ar propune, oricît de atrăgă
toare ar fi ea prezentată, dacă nu dă dreptul de vot la toţi
cetăţenii, ea nu poate să nu lovească sentimentul justiţiei în-
11�scut�, pentru acei care îl au şi îşi mărturisesc exigenţele ltti·
Dacă de la virtualitate trecem acum la realizare, observăm
că un stat nu poate face din justiţie unica lui temelie ; două
idei noi intervin şi trebuiesc combinate cu ideea de justiţie :
ideea de conservare şi ideea de educaţiune a maselor.
Prima, cere ca un stat, în orice moment din viaţa lui, să
nu păşească mai departe decît păstrînd ceva din organizarea
lui trecută, să nu sară În necunoscutul de mîine, decît înarmat
cu o parte din cunoscutul de azi. Cea de-a doua, cere ca un
stat să nu persiste Într-o organizare electorală decît timpul
necesar ca beneficiarii ei să fi învăţat noţiunea şi valoarea
dreptului de vot, ca apoi lărgindu-se treptat şi efectiv cercul
lor prin vot, să putem face educaţiunea maselor.
Nu poate fi dar o reformă electorală serioasă decît aceea
care, avînd ca ţintă luminoasă sufragiul universal, sporeşte
efectiv dreptul de vot în mîinile unui număr de cetăţeni din ce
în ce mai mare, Însă În aşa chip încît, la fiecare sporire, să nu
se deplaseze dintr-o dată conducerea politică de la acei care
au la acei care sînt numai chemaţi să o aibă.
La aceste idei a răspuns formula celor două colegii cuprinsă
În programul partidului nostru.
Ea nu este altceva decît unul din mij loacele de armonizare
a ideii de justiţie În lupta cu ideea de conservare !
Şi dacă primesc discuţia pe tărîmul valoarei acestui mijloc
de realizare ; dacă primesc discuţiunea pe tărîmul alcătuirii
acestor colegii, ca să evităm obiecţiunea că creăm prăpastie
Între sate şi oraşe, ca să evităm obiecţiunea că extragem din
colegiul al doilea elementele culte care pot politiceşte să-i dea
vi aţă ; dacă primesc chiar, în ceasul legiferării definitive, să
mi se dovedească că scopul pe care îl urmărim noi poate să
fie mai bine atins printr-o altă formulă decît a noastră, chiar
prin formula colegiului unic, dar anume alcătuit, nu Înţeleg
să nu se ţie seamă de preocupările serioase, care stau la baza
propunerilor noastre, nici să se vadă În ele o inferioritate pc
tărîmul aspiraţiunilor democratice. (Aplauze).
Cum, d-lor ? Nu sînt şi pentru d-voastră elementele po
li tice culte un capital preţios, care trebuie conservat şi sporit,
nu risipit la toate vînturile ? Dacă da, care e mijlocul prin
care voiţi să atingeţi acest scop ? Ştiu ce se spune : nu e ne
voie de nici unul, forţa lucrurilor ajunge !
Totdeauna cei inteligenţi, cei pregătiţi, cei tari vor con
duce pe cei slabi ! Unii din d-voastră spuneau chiar pe faţă :
138
nu aveţi nici o teamă, tot cei de azi vor conduce pe cei de
l l l l lllC.
Evident, totdeauna cei aleşi vor conduce masele, dar pentru

ca cei aleşi să conducă masele daţi-le ceva, daţi-le putin\a s:i
lupte !
Or, aceasta vă impune să nu lărgi\i colegiile electorale decîr
pînă acolo unde, în Împrejurările actuale şi împrejurările unui
viitor, nu prea îndepărtat, lupta electorală mai este cu putinţă !
O veţi face ? Nu ştiu !
Eu unul nu cunosc gîndurile guvernului şi nici nu mi-e d.n
să le cunosc. Păreri izolate şi foarte autorizate ale colegilor
mei din Cameră cunosc ! Dar n-am auzit încă din partea gu
vernului, pînă astăzi, altceva decît, contopirea colegiilor, fără
să ni se spună anume ce va cuprinde colegiul unic pe care î l
doriţi. Deci n u pot discuta Î n concret !
Dar prea constat, din dezbaterile urmate, unanimitatea
d-voastră asupra dispariţiunii oricărei vieţi politice în nou l
corp electoral pentru vreo 15-20 de ani, ca să nu bănuiesc
ce voiţi să faceţi, ca să nu presimt că voiţi să depăşiţi limit:i
de care vă vorbeam ! A, desigur, la sfîrşitul acestei perioade
<le educaţie necesară, întrevedeţi un tablou strălucitor, care îm i
surîde şi mie : viaţa politică dusă în inima ţării, la sate ; cu
rente sociale străbătînd în toate direqiunile organismului nos
tru electoral ; partide noi, cu idealuri mari, schimbîndu-şi
firea şi mijloacele !
foarte frumos va fi atunci, dacă aşa va fi.
Dar, pentru că nu ştim dacă va fi, noi nu putem să vă dărn
aprobarea noastră pentru o lărgire a colegiilor electorale di 11··
tr-o dată şi În aşa chip Încît să desfiinţeze toată viaţa po
litică pentru un şir lung de ani, ca să asistăm apoi la un
spectacol mare, care oricît de grandios l-aţi dori, scapă complet
voinţei d-voastră şi noi vom lupta ca corpul electoral să fie
lărgit treptat, astfel Încît viaţa politică să nu se stingă o sin
gură clipă ci, dimpotrivă, să se aprinză şi mai mult pe z i ce
trece, pentru ca să ajungem tot acolo unde doriţi, ceva mai
tîrziu poate, dar şi ceva mai sigur !
Şi chiar din punctul de privire al aspiraţiilor democratice,
eu nu mă simt de loc Împăcat, căci tot mai democratic este să
dai dreptul de vot la mai puţini, dar În mod efectiv şi în aş;i
chip încît să le servească la ceva, decît, sub pretext că-l dai
139
· deodată la cît mai mulţi, să-l suprimi, un lung şir de ani, fa
toată. lumea.
D-lor, am terminat cu expunerea consideraţiunilor la lumina
cărora vom examina reforma d-voastră electorală, atunci cînd
o vom cunoaşte, şi care ne vor dicta atitudinea noastră fa\:i
de ea.
Am terminat şi cu examinarea în l inii mari a reformei consti
tuţionale l a ordinea zilei.
Puteţi să criticaţi părerile noastre, puteţi să respingeţi solu
ţiunile noastre, se pot - cine ştie ? chiar Înmulţi pe zi ce
-
trece chestiunile care ne separă ; un lucru însă nu veţi putea

face, dacă veţi voi să fiţi drepţi, nu veţi putea tăgădui că
asentimentul nostru la principiul reformelor ce Întreprindeţi
le-a adeverit, din primul ceas, caracterul lor de necesităţi na
ţionale !
Desigur, din frămîntările celor mici, din durerile celor de
jos, din setea de dreptate, din fiorul care mînă lumea spre
destine noi, mai pline şi mai luminoase, a ieşit şi pentru
d-voastră, a ieşit şi pentru noi, nevoia unei îndreptări !
Dar, dacă aţi fi fost siguri să reclamaţi schimbarea, dacă
aţi fost siliţi s-o faceţi prin luptă În contra tuturor, curate
puteau să vă fie gîndurile, înalte puteau să vă fie scopurile,
opera d-voastră ar fi purtat din faşă pecetea unei opere de
partid.
Şi atunci, cînd văd că unii se Întreabă ce rost poate să aibă
al treilea partid, în lupta care se anunţă, cînd d-voastră re
prezentaţi acţiunea, iar alţii rezistenţa, mă mir că n-au găsit
ei singuri răspunsul cuvenit ! Dacă sîntem mai mult decît
rezistenţa conservatoare, nu cred că sîntem nici mai puţin
decît acţiunea liberală, căci sîntem acel factor care, stăruind în
idealul lui şi aflîndu-se azi deasupra focurilor luptei, dezbrăcat
de patimă şi rece în judecată, poate, în orice clipă, da uneia
din forţele care se agită, puterea care o aprinde, puterea care
o însuteşte, puterea legitimită\ii. (Aplauze prelungite şi În
dd11nr, repeute ; ovaţiuni).
JJiscursul domnului. Nicolllt Tit11/escu rostit în ziua de 20 apri
lie 1914 to Adunart" deputaţilor cu ocazia di:1cu,iunei revizuirC'i
Consritutiunii E x c ras din Monirorul Oficial Buc. 1914.
9
Inima României
Discursul oglindeşte poziţia lui N. Titulescu, şi în general poziţia bur

gheziei româneşti antantofile, fată de război şi de necesitatea desăvîrşirii
unităţii naţionale a României. Cauzele izbucnirii primului război mondial
care şi-a avut originea În ascuţirea contradiqiilor imperialiste n-au fost
văzute şi sesizate de N. Titulescu. El consideră primul război mondial ca
un „măcel Îngrozitor� dar mil itează În acelaşi timp pentru ieşirea Româ
niei din starea de neutralitate şi intrarea ei În război alături de statele
Antantei, convins fiind că numai pe această cale e posibilă desăvîrşirea
unităţii naţionale a României.
El condamnă încercarea unei păqi a burgheziei româneşti de a intra
în război alături de Puterile Centrale, considerînd că o asemenea •·ale nu
poate' să d ucă la unirea Transilv:iniei cu România.
*
J ubiţi cetăţeni,
Se apropie anul, de cînd, brusc, fără pregaure, tragic,
România a fost pusă în faţa clipei, care trebuia să decidă de
toate străduinţele trecutului ei întunecat şi vitreg şi de toate
făgăduielile viitorului ei luminos şi falnic ; clipă supremă, pe
care am Întrezărit-o cu toţii În visurile noastre de mărire, clipă
pe care nu îndrăznea să spere a o vedea sosind generaţiunea
chemată s-o trăiască !
Ce s-a Întîmplat atunci, cum a fost împiedicată făptuirea
păcatului monstruos şi inept de a ne vărsa sîngele pentru apă
rarea graniţelor vrăjmaşilor noştri, a acelor graniţe, care de
veacuri ne sufocă, a acelor graniţe, care sînt ca nişte tăieturi
Ul
adînci şi dureroase În cor{1Jul viu al naţiunii, a acelor graniţe,
care dacă nu vom reuşi să le spulberăm, ne vor încătuşa ca
zidurile unei temniţe, la umbra cărora viaţa se ofileşte şi se
stinge, ce s-a Întîmplat atunci o ştim cu toţii !
Cum am fost feriţi atunci să nu ajungem nenorociţi şi nici
nedreptăţiţi şi nedemni, asupriţi şi totuşi dispreţuiţi, aceasta va
fi o veşnică glorie pentru acei care au avut menirea să o înde
plinească !
Instinctul neamului, prin aleşii lui, a vorbit la timp !
Instinctul nu se poate însă opri aci, instinctul nu poate să
adoarmă, atunci cînd a trezit sufletul !
Şi sufletul românesc, răscolit de amintirile istorice, răscolit
de destinul lui măreţ pe care de-a pururea l-a Întrevăzut În
zare, răscolit de puterea momentului prin care trece, sufletul
românesc, mai treaz şi mai sus azi ca oricînd, ordonă ca ac
! iun ea să nu întîrzie !
Problemul care se pune azi României e înfricoşător, dar
simplu : sau România pricepe datoria pc care i-au creat-o
evenimentele în curs, şi atunci, istoria ei abia Începe, iar
viitorul ei va fi o răzbunare prelungită şi măreaţă a umilinţe
lor ei seculare ; sau România, mioapă la tot ce e „mîine", cu
ochii mari deschişi la tot ce e „azi" nu pricepe şi înlemnită stă
pe loc, şi atunci istoria ei va înfăţişa pentru vecie exemplul,
unic şi mizerabil, al unei sinucideri vieţuite !
Din Împrejurările de azi, România trebuie să iasă Întreagă
şi mare ! România nu poate fi Întreagă fără Ardeal ; Româ
nia nu poate fi mare fără jertfă !
Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care
i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa. Ar
dealul e scînteia care aprinde energia, e mutilarea care strigă
răzbunare, e făţărnicia care cheamă pedeapsa, e sugrumarea
care cere libertatea ! Ardealul e românismul În restrişte, e în
tărirea care îndepărtează vrăjmaşul, e viaţa care cheamă viaţa !
Ne trebuie Ardealul ! Nu putem fără el ! Vom şti să-l luăm
şi, mai ales, să-l merităm !
Pentru Ardeal nu-i viaţă care să nu se stingă cu plăcere ;
pentru Ardeal nu-i sforţare care să nu se ofere de la sine ;
pentru Ardeal totul se schimbă, totul se înfrumuseţează, pînă
şi moartea se schimbă, încetează de a fi hidoasă, devine
atrăgătoare !
142
Ardealul nu e numai muna României politice 1 priviti
harta : Ardealul e inima României geografice !
Din culmile lui, izvorăsc apele care au scăldat românismul
În istorie : La miazănoapte, Someşul , la apus, Mureşul, la
miazăzi, Oltul ! De-a lungul Carpaţilor, România de azi se
Întinde ca o simplă zonă militară a unei fortăreţe naturale,
încăpută În mîini străine !
Acel care nu se simte tăiat la brîu, cînd priveşte Ardealul,
acela nu-i român, acela-i semÎnţă străină pripăşită În România,
pe vremea cînd o băteau vînturile din toate părţile !
Ne trebuie Ardealul, dar ne trebuie cu jertfă ! Nu se lipeşte
carne de carne, fără să curgă sînge ! Nu se ia Ardealul cu
neutralitatea ! Neutralitatea şi-a avut rostul, dar şi-a trăit
traiul !
Şi-a avut rostul, pentru că neutralitatea noastră n-a fost
nici calcul, n-a fost nici teamă !
Neutralitatea noastră a fost la Început zidul definitiv ri
dicat contra acelora care voiau să ne împingă la o. nelegiuire
de neam, şi de care s-a sfărîmat viziunea lor heraldică : vul
turul român purtînd În cioc Coroana Sfîntului Ştefan ; ea s-a
transformat apoi În adăpostul din dosul căruia ne puteam pre
găti şi puteam aştepta ziua cea mare ; neutralitatea a devenit
azi pînza de păianjen, pe care cel mai inocent zefir o poate
rupe În bucăţi !
România nu-şi poate prelungi neutralitatea peste limitele
trebuinţelor sale şi mai ales peste limitele demnităţii sale.
Un stat nu poate să rămînă neutru decît atunci cînd n-are:
de cerut ; un stat nu poate rămîne neutru atunci cînd are
revendicări de impus, atunci mai ales cînd le-a şi formulat !
Aceasta ar Însemna sau că nu e în stare să cucerească ceea ce
pretinde că e al său, ceea ce e umilitor pînă la durere, sau că
a renunţat de bunăvoie la idealul lui, ceea ce e absurd pînă
la nebunie !
Nu se poate ca ceea ce a conceput mintea românească, ca
ceea ce a simţit inima românească, să nu poată înfăptui
energia românească.
Dar nimic nu slăbeşte mai mult energia ca aşteptarea, nimic
n-o uzează mai sigur ca neîntrebuinţarea, nimic în schimb, n-o
aprinde pînă la paroxism ca conştiinţa ei că-i tare şi consi
derată !
143
Or, de această consideraţiune, românismul are azi nevoie mai
mult ca oricînd, ce zic ? mai presus de orice !
Azi cînd cele mai civilizate state au acceptat acest măcel
îngrozitor, această pustiire fără exemplu, nu pentru a desfiinţa
o naţiune, ci pentru a distruge o concepţiune, nu pentru a În
trona o dominaţiune, dar pentru a inaugura o politică, apare
clar că nimeni nu se va bucura de roadele noii stări de lucruri,
dacă nu s-a arătat demn din vreme, nu numai cu vitejia, dar
mai ales cu sufletul !
Fără jertfă sîngeroasă şi bogată, fără frăţie de arme şi de
durere, nici o piatră de graniţă nu se va muta din locul ei !
Fără încrederea acelora care ne-au precedat în luptă, fără
convingerea lor că avem o profundă idee de drept şi de da
torie, fără iubirea sinceră a libertăţii, nu numai a noastră,
dar a tuturor, fără o înălţare sufletească susţinută, jertfa noastră
oricît de mare ar fi nu poate să-şi dea roadele, pentru că îi
lipseşte tocmai aceea ce-i dă fiinţă : valoarea ei morală !
De aceea, eu cred, că acei ce ne conduc, nu vor uita o
clipă, că ei reprezintă azi mai mult decît dibăcia românească,
că ei întrupează azi înalta concepţiune morală a românismulu i,
ca forţă civilizatoare ! Şi poate că aceasta s-ar impune mai
lesne printr-o atitudine decît printr-un argument, mai lesne
printr-un act de eroism decît printr-o negociere prelungită.
Sau românismul se va dovedi a fi o forţă civilizatoare de
prim ordin, şi atunci va triumfa, sau românismul se va dovedi
a fi fost numai marca unui egoism laş şi hrăpăreţ, şi atunci
el va pieri, cum va pieri pe urma acestui război, tot ce n-are
reazem În drept şi jertfă !
Dar ce zic ? Românismul să piară ? Nu e oare În fiecare
din noi dorinţa de jertfă ? Nu e În fiecare din noi revoltă
pentru nedreptate, dezgust pentru asuprire ?
Nu dorm În sîngele nostru strămoşii care aşteaptă ceasul
de-a fi deşteptaţi În mărire ?
Nu, nu va pieri românismul pe urma acestui război ; vor
pieri numai aceia care nu s-au arătat vrednici de dînsul !
i I e V. H a n e '' Antologia
V a !li oratorilor români, Soccc &
Co., Bucureşti, pp. 1 72-176.
10
Introducere în cursul de drept civil
Elementele ştiinţifice şi didactice pe care le conţine leqia introductivă

a cursului de „ Dr ept civil" sînt o dovadă grăitoare că Titulescu nu şi-a
conceput cursul numai ca un mijloc d e a transmite audienţilor cunoştinţe
de s peci a l i tate ci şi ca un prilej de a trezi În studenţi pasiunea de a cu
noaşte cît mai mult. Chemarea studenţilor la datorie pe calea atraqiei şi
nu prin metode coercitive, precum şi tendinţa sa de a cultiva În ei senti
mentul datoriei şi al dragostei de muncă adaugă noi clemente la d efin iţ i a
care-l caracteriza pc Nicolae Titulescu ca profesor cu idei înaintate.
*
Domnilor, materia pe care sîntem chemaţi să studiem îm-
preună, nu numai anul acesta, dar încă doi ani viitori, e ma
teria „dreptului civil". Sînt sigur că dvs. care aţi asistat pînă
acum la o serie de leqiuni de deschidere, aţi auzit fiecare pro
fesor spunîndu-vă, probabil, că ramura de drept pe care o
predă e cea mai importantă din toate ramurile de drept. Să
Încep dar şi eu cum vrea uzul şi să vă spun, poate cu mai mult
cuvînt, că ramura dreptului civil e cea mai importantă ra
mură a dreptului, nu doar că o profesez eu şi bunul meu prie
ten dl. Micescu, cu care facultatea de drept m-a legat În mod
indivizibil, aşa că cursul nostru de drept civil apare ca un fel
de monstru bicefal pentru swdenţii care îl vor urma timp de
trei ani, dacă nici în 3 ani nu se vor rezolva definitiv numi
rile la catedrele de drept civil, dar zic că cursul pe care sînt
chemat să-l profesez e important, deoarece ori de cîte ori e
,,
vorba de drt:pt fără altă specificare, la dreptul civil te gîn
deşti.
Pentru ca să putem Întreprinde cu succes un studiu aşa de
vast, care prezintă, incontestabil, multe greutăţi, şi sper că,
pînă la examen cel puţin, va prezenta şi farmec, e nevoie ca,
înainte de a intra În cercetări mai amănunţite, să facem anu
mite precizări preliminarii, care să servească de idee călăuză,
de stîlpi ai clădirii pe care, În colaborare unii cu alţii, să o
ridicăm. Aceste precizări, aceste preliminări, pentru mine tre
buie să poarte asupra 3 puncte : 1) Terminologia, 2) Metoda,
de care trebuie să fim animaţi cînd facem cursul nostru,
3) Planul, pe care îl vom urma, şi care trebuie bine chibzuit
de la început, pentru că lui trebuie să-i rămînem fideli timp
de trei ani de zile.
Dar, domnilor, înainte de a examina şi aceste precizări pre
liminarii, ca un fel de preliminar al preliminărilor, să-mi daţi
voie să vă arăt, În foarte scurte cuvinte, felul În care trebuie
să concepem cursul de drept civil şi obligaţiunile dvs. de stu
denţi care audiaţi aceste cursuri.
Cursul nu are cîtuşi de puţin scopul de a vă face savanţi.
E o pretenţiune cu desăvîrşire imposibilă ca, În cîteva zeci de
lecţiuni în care se rezumă activitatea profesorului În timp de
un an, să cuprindem şi să studiem o materie atît de variată şi
<le complicată ca materia, pe care programul o atribuie fiecă
ruia din cei trei ani ai cursului de licenţă. Cursul prin urmare
are un singur scop : să vă facă curioşi.
Dacă cursul reuşeşte să deştepte în dvs. curiozitatea ştiin
ţifică adevărată, care consistă În a te întreba ce trebuie să ştii,
iar nicidecum ce mă va Întreba profesorul la examen, el şi-a
atins scopul. Pentru a ajunge aici, e nevoie de două lucruri :
claritatea şi condensarea expunerii suh forma de principii ge
nerale pc care trebuie să le cunoaşteţi perfect de bine, căci
datorită lor veţi putea Înţelege şi duce mai departe cercetările
juridice cu care urmează să vă îndeletniciţi. Timpul lipsind
Însă, cursul ca să fie complet trebuie să fie sumar. Aici profe
sorul dvs. se găseşte În această dilemă, sau studiază amănun
\it aşa cum doreşte, materia pe care programul îl cheamă să
o explice şi atunci fatal cursul nu epuizează programul, sau
nea să sfîrşească pentru dvs., şi pentru el, materia pe care
programul i-o impune, şi atunci fatal cursul e sumar. Intre a
146
fi incomplet şi sumar, eu aleg şi prefer să fiu sumar. Oricit
aş căuta să fiu de sumar, dvs. veţi zice că sînt prea complet !
Atîta numai că acela care trebuie să judece, dacă cursul e prea
dezvoltat sau nu, sînt eu, şi cred că toate dificultăţile ce Ic
veţi întîlni nu vor ridica cursului caracterul lui elementar.
Cîteva observaţii în ceea ce priveşte obligaţiile dvs., evident
orice student de la oricare facultate e obligat să audieze
cursurile ! Regulamentul ne dă mijlocul de a impune acea
obligaţiune : amînare la examen pentru lipsa de frecvenţă.
Eu, d-lor, voi încerca să vă chem la datorie numai prin atrac
iiune. Dacă numai prin atraqiune voi reuşi să vă fac să um
pleţi sălile acestei facultăţi, voi fi cu atît mai mulţumit, dacă
nu, voi face cursul numai cu cei care vor veni aci din pro
priul impuls al conştiinţei lor, rezervîndu-mi judecata asupr.1
celorlalţi.
To tuşi ca să pot face cunoştinţă cu dvs. din cînd În cînd,
vă voi cere cărţile de vizită nu atît ca o sanqiune a frecven
ţei, cît ca un mijloc de a vă cunoaşte ca studenţi, mai înainte
de a vă cunoaşte ca candidaţi.
Cursul nostru va fi completat prin conferinţe.
Ceea ce am făcut anul trecut voi face şi anul acesta. După
4 sau 5 cursuri, ne vom strînge şi vom examina Împreună
toate chestiunile studiate şi altele noi. Vă voi pune Întrebări,
veţi răspunde şi sper că veţi răspunde bine, deşi este prefera
bil să răspundeţi chiar mai puţin bine la o conferinţă, decît
să nu vă prezentaţi de loc. Veţi face disertaţiuni asupra unor
subiecte date. Veţi lămuri ceea ce vi s-a părut incomplect sau
confuz la curs. Intr-un cuvînt vă veţi educa juridiceşte şi prin
aceasta vă veţi uşura şi examenul.
Aceste preliminări terminate, să intrăm în cercetarea
Terminologiei
adică a denumirii noţiunilor fundamentale din combinareol
metodică şi diversificarea cărora e alcătuită ştiinţa dreptului.
Aţi audiat pînă acum mai multe cursuri de drept, prin ur
mare ' noţiunea dreptului nu vă e străină, nici chiar înainte
de a păşi pragul acestei facultăţi. Cu toate acestea e nevoie
să ştiţi de la început accepţiunea ştiinţifică a cuvîntului drept
- pentru ca să nu-l mai întrebuinţaţi decît în această accep
ţiune 1 or, ci-lor, cuvîntul drept, are trei accepţiuni :
10* 147
f ntr-o prlrn � accepţ Î �ne, cuvîntu1 . drept Însumeaz� totai �
tatea regulilor, a perceptelor, a legilor, care cîrmuiesc act1v1-
tatea omului în societate şi care se pot impune la un moment
dat prin forţa publică. In acest sens dreptul se zice că e con
ceput obiectiv. La întrebarea ce e dreptul obiectiv, răspunsul
e dar simplu : totalul legilor, Înţelegîndu-se prin cuvîntul lege
tot ceea ce se poate impune prin forţa publică, adică fie le
gea propriu-zisă, fie obiceiurile cu valoare legală, fie percep
tele care se impun fără nici un fel de text, legiuitorului chiar.
Într-un al doilea sens, cuvîntul drept desemna facultăţile şi
prerogativele care aparţin indivizilor în societate şi care le
permite să facă sau să nu facă ceva. Aceasta e aşa-zisa con
cepţiune subiectivă a dreptului. In acest sens, dreptul implică
o putere de comandament.
Cînd zici de cineva că · are dreptul de proprietate sau că are
dreptul de putere părintească, Întrebuinţezi cuvîntul drept în
a doua concepţiune, în sensul subiectiv şi prin aceasta Înţelegi
că titularul dreptului are facultatea să ordone unei persoane
anumite, sau unei colectivităţi, să-i respecte voinţa de a înde
plini sau nu anume acte. De pildă, cînd e vorba de proprie
tate să respecte colectivitatea liberă şi absoluta folosinţă a
proprietarului asupra bunului care e obiect al proprietăţii,
cînd e vorba de puterea părintească, comandamentul se exer
cită în sensul că persoana care se află sub puterea părintească
va trebui să asculte şi să-şi cîrmuiască viaţa conform voinţei
celui care exercită această putere.
Trebuie să existe o conformitate permanentă între dreptul
subiectiv, aşa cum l-am definit, şi dreptul obiectiv. In adevăr,
nu poate să existe poruncă, fără să nu fie o forţă menită să o
execute. Ceea ce face tăria dreptului subiectiv, e faptul că
dreptul obiectiv se găseşte acolo pentru ca prin forţa publică
pe care o are la îndemînă să permită realizarea întregului con
ţinut al sferei dreptului subiectiv.
In al treilea sens cuvîntul drept desemna ştiinţa pc care sîn
tem chemaţi să o studiem. Astfel se zice : dreptul civil, în
sensul de ştiinţa dreptului civil ; astfel se zice profesor de
drept, facultate de drept, student în drept, sau victimă la un
examen de drept.
Noi vom lua dreptul în toate aceste trei accepţiuni şi fără
prea mare greutate veţi vedea sensul în care l-am luat de fie-
„.
care d ată cînd l-am În trebuinţat. Ce caracter : ză Însă d rep
tul obiectiv, aşa cum l-am definit ? Puti nţa de a fi impus prin
forţa publică. ln această caracteristică a dreptului obiectiv
rezidă şi diferenţa Între dreptul obiectiv şi morală. ln adevăr,
d-lor, nu numai dreptul, da r mai ales morala impune obliga
ţiuni şi nu numai morala - eu merg mai departe şi zic, chiar
şi uzajele moderne impun obligaţiuni. Un exemplu înainte de
toate : Croitorul vă aduce la domiciliu un costum şi voiţi să
mergeţi la dînsul ca să-l plătiţi. Pentru aceasta vă îmbrăcaţi,
după o anumită normă : puneţi În orice caz o pălărie, o haină,
luaţi poate un baston şi plecaţi. Pe drum vă întîlniţi cu un
cerşetor care vă cere un ajutor, i-l daţi. ln fine ajungeţi la croi
tor şi vă achitaţi datoria. Ce vă obligă să vă îmbrăcaţi după
o anumită normă ? Ce v-a obligat să daţi ajutor săracului ?
Ce v-a obligat să plătiţi factura croitorului ? Iată trei obli
gaţii executate, dar nu toate sub constrîngerea aceleiaşi sanc
ţiuni. Sînt raţiuni deosebite care v-au făcut să le îndepliniţi
pe toate. Aşa v-aţi îmbrăcat după o normă convenită pentru
că vă temeaţi de desconsiderarea semenilor dvs., dacă nu v-aţi
fi supus acestor exigenţe externe, care vor ca toţi oamenii
dintr-o societate să aibe o comportare mai mult sau mai puţin
demnă. Aţi dat un ajutor săracului, pentru că aşa vă dicta
conştiinţa ; aţi plătit croitorul, pentru că acesta vă putea forţa
judecătoreşte la plată. Va să zică obligaţiile impuse de uzajele
mondene - luînd cuvîntul monden, În sens larg - sînt sanc
ţionate prin consideraţia publică, obligaţiile morale sînt sanqio
nate prin satisfaqia conştiinţei ; iar obligaţiile civile, ca de
pildă aceea care vă impune să vă plătiţi furnizorul, sînt sanqio
nate prin forţa publică. Prim a şi a doua obligaţie puteţi să nu
o îndepliniţi, fără teamă de constrîngere. Cine vă va trage la
răspundere dacă ieşiţi fără veston pe stradă sau dacă refuzaţi
obolul dvs. unui sărac. Sînt convins însă că mai curînd nu vă
plătiţi furnizorul decît să ieşiţi din casă fără veston.
Există obligaţiune, dar forţa publică nu o consfinţeşte, fe
l ul de constrîngere e altul Într-un caz şi altul În celălalt caz.
In aceasta stă prim a deosebire între obligaţiile dreptului obiec
tiv şi obligaţiile morale şi cele mondene. Dar nu e numai atîta
deosebirea între morală şi drept. Sfera dreptului e -cu mult
mai restrînsă decît sfera moralei. Ca să Întrebuinţez şi eu o
formulă învechită dar foarte practică, formula lui Bentham,
1411
dreptul şi morala au acelaşi centru dar nu au aceeaşi circon
ferinţ� . In adevăr, morala impune obligaţii nu numai faţă de
semem, dar şi faţă de tine însuţi şi în sistemul teist faţă de
Dumnezeu. Dreptul nu impune individului decît obligaţii faţă
de semenii lui.
In sfîrşit a treia deosebire : obligaţia morală porneşte de
la o concepţiune specială asupra omului care nu e aceea a
dreptului. Morala consideră pe om sub un unghi de perf ecti
bilitate cu totul străin dreptului.
Dreptul se gîndeşte la comunul muritor şi regulile lui nu au
Întotdeauna asentimentul moralei pentru că ceea ce trebuie el
să realizeze e ordinea în convieţuire, nu perfecţiunea în viaţă.
E incontestabilă o inferioritate a dreptului faţă de morală şi
evoluţiunea tinde, pe cît posibil, să lărgească sfera dreptului
şi să o confunde cu aceea a moralei, pentru ca astfel, sfera
dreptului lărgindu-se, obligaţiunea moralei să devină eficace
ca şi obligaţiunea juridică. Pînă ce însă procesul acesta de evo
l uţiune nu se desă vîrşeşte, trebuie să facem această deosebire
şi să recunoaştem că obligaţiunile dreptului sînt mult mai
uşoare şi în adevăr a impune cu forţa publică multiplele şi
delicatele obligaţii ale moralei, ar însemna în stadiul actual
de cultură, de cele mai multe ori, a paraliza activitatea ome
nească În societate !
Dacă toată lumea recunoaşte că evoluţiunea dreptului tind.:
a face o confuziune între sfera lui şi aceea a moralei, eu fac
dreptului această urare ca toate obligaţiile juridice să se exe
cute cu scrupulozitatea cu care se execută obligaţiile moralei
de către acei care se simt legaţi de ele, sau chiar simplele
obligaţii mondene admise de toată lumea.
Credeţi-mă, în ziua în care obligaţiile juridice se vor exe
cuta cu grija cu care se execută obligaţiile mondene, societa
tea ar fi aşa de fericită, încît nu ar avea nevoie nici de coduri,
nici de magistraţi, nici de avocaţi şi probabil că Într-un stadiu
atît de înaintat ar dispare şi facultăţile de drept pentru feri
n rea generaţiilor viitoare de studenţi.
Drept civil, ptrsoane. Curs predat 1i revăzut de dl. prot.

N. T i t u l e ' c u, pentru anul I licenţll. Editat cu autori2a
ţiunea d-sale de Ioan Em. Sidor, licenţiat în drept, ur. S(U·
pinei 25 , Bncureşci, 1920.
11
Consideraţii economice, sociale şi politice privind
reforma contribuţiilor directe
(Discursul lui N. Titulescu, ministrul finanţelor, rostit
în şedinţa din JO iunie 1921 a Adunării Depi-etaţilor)
Reforma financiară elaborată de Nicolae Titulescu care fusese numit

?n iunie 1920 ministru finanţelor a fost determinată de transformările
care se produseseră în viaţa statului roman ca urmare a desăvîrşirii pro
cesului unificării sale naţionale. Ea a fost dictată de nevoi sociale, politice,
economice şi fiscale, şi a avut ca scop imediat înfăptuirea unui sistem
unitar de impozite, valabil pentru toate provinciile Romaniei. Piatra un
ghiulară a sistemului contribuţiilor directe preconizat de Titulescu era im
pozitul cedular şi impozitul global. La baza acestui sistem financiar au
fost aşezate principii democratice a căror transpunere În viaţă însemna
impunerea progresivă, menajarea veniturilor mici dobîndite prin muncă,
degrevarea şi chiar scutirea de impozit a unor venituri, precum şi intro
ducerea minimului de venit neimpozabil.
Ansamblul prevederilor reformei fiscale tindea să realizeze o reparti
zare mai echitabilă a impozitelor asupra contribuabililor şi să lase mai
mult cîmp liber de aplicare principiilor democratice burgheze În domeniul
finanţelor.
Deşi purta un caracter burghez, reforma fiscală concepută de Titulescu
a fost o serioasă încercare de a pune În locul empirismului perceptoresc
Jin perioada antebelică un regim fiscal modern. „Ea era chemată să pună
caplit dezordinii care dăinuia în finanţele publice şi să distrugă un Întreg
şir de tradiţii anacronice În materie fiscală, constituind astfel expresia
celei mai radicale şi mai avansate concepţii burgheze În această materie"
(I. M. Oprea, Nicolae Titulescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1 966, p. 80).
Votată de parlament, reforma fiscală preconizată de N . Titulescu nu
a fost pusă în aplicare datorită măsurilor luate după plecarea sa din
fruntea Ministerului de Finanţe la sfîrşitul anului 1 92 1 . Unele din prin-
15 1
c!piile a�estei fdorme au fost folo�it� dţiy<t ani mai tîrziu de către Vin-
.
tdă Brătianu m elaborarea unor legi fmanc1are.
·
*
Dl. N. Titulescu, min istru de finanţe : D-lor deputa\i , în
momentul În care intervin În aceste dezbateri, nu mă pot Îm
piedica să constat ce înfăţişări deosebite prezintă ele, după
cum le privim prin prisma viitorului sau prin aceea a actua
li tăţii.
Din punctul de vedere al viitorului, orice s-ar spune, sîn
tem, Înainte de toate, o adunare de cetăţeni, conştienţi <le
răspunderi, generoşi la jertfă şi hotărîţi la fapte. (Aplauze).
Din punctul de vedere al prezentului, oricare ar fi însă în
suşirile noa�tre, rămînem, mai presus de orice, o adunare po
litică, adică o adunare de oameni în care sentimentele toate
îşi pot da liber curs : şi rîvna de bine, şi intriga, şi chiar inte
resul personal.
Socotelile noastre cu viitorul sînt simple ! Lui îi putem
spune : aşa te-am Întrezărit, aşa am Înţeles să te servim ; aş
teptăm să te realizezi ca să vedem dacă ţi-am fost slujitori
buni sau răi.
Socotelile noastre cu ·prezentul sînt însă ceva mai compli
cate. Fiecare din sentimentele care ne agită trebuie ferit de a
se transforma în stavilă, care ne poate opri să ne atingem
scopul. Astfel, rîvna de bine trebuie ferită de exagerare, in
triga politică trebuie dejucată, interesul personal trebuie în
frînat. (Aplauze).
Şi iată de ce, d-nii mei, într-o reformă ca aceasta, care e
destinată să îmbrăţişeze un lung interval de timp, actualitatea
nu trebuie să cîntărească mai mult decît un grăunte de praf
pe un cîntar. Dar, dat fiind importanţa elementului psiholo
gic, pentru grăbirea rezultatelor de ordin general, pe care le
dorim cu toţii, dat fiind ciudăţenia unor fapte, ca, de pildă,
cazul unui ministru de finanţe sistematic acoperit cu flori,
pentru ca sistematic să i se spintece opera (aplauze), dat fiind
că constat că de la publicarea legilor financiare această ţară
e prinsă Între două panici : panica de a nu muri din cauza
dezorganizării finanţelor publice, provocată de instinctul ei
de conservare, şi panica de a nu se lăsa omorîtă de o prea
rnar� apăsare a sarcinilor fiscale, provocată de iubirea ei de
l.52
I
viaţa, oricît nu aş dori să o fac, va trebui să dau şi actuali
t:îtii partea largă ce i se cuvine În aceste dezbateri.
Voi răspunde dar la tot ce s-a spus, la tot ce s-a scris şi ...
poate chiar la unele lucruri care s-ar mai fi putut spune.
)i făcînd aceasta, d-nii mei, În\eleg să vorbesc nu numai
Camerei, dar şi celor din afară, nu numai celor <le azi, dar şi
celor de mîine.
Vreau să spun acestora ce rele s-au Întrezărit pentru ei, şi
de care nu au fost feriţi dacă reforma financiară nu se înfăp
tuieşte ; vreau să le arăt, dacă reforma, dimpotrivă, se înfăp
tuieşte, ce decepţii le stau În cale, decepţii pe care le ştiu, de
cepţii pe care le aştept, decepţii care nu mă sperie, pentru că
numai trecînd prin ele vom putea să atingem rodul trudei şi al
preocupărilor noastre de azi (aplauze) ; vreau să arăt celor
din afară ce greşeală au făcut ascultînd pe socotitorii de oca
zie, şi ce bine a r fi fost dacă, înainte de a Începe să sufere,
a�teptau explicaţiile oficiale ; vreau să arăt, şi unora şi al
tora, că cei care legiferează au sentimentul răspunderii, sub
forma lui cea mai înaltă, adică conştiinţa gravităţii situa\iei,
conştiin\a limitării mijloacelor, conştiin\a tardivităţii roade
lllr şi totuşi curajul de a merge pînă la capăt şi de a păşi la
aqiune c a u n omagiu suprem adus vieţii, în triumful căreia
ei cred mai presus de toate. (Aplauze prelungite).
Pentru aceasta, d-nii mei, să-mi daţi voie să vă reamintesc
un fapt recent, foarte recent, dar pe care l-am uitat cu toţii :
războiul.
Războiul s-a sfîrşit ; acum fiecare din noi nu are decît un
gînd : să guste din deliciile binemeritate ale vieţii de pace.
Măcelul s-a sfîrşit, este adevărat, dar consecinţele econo
mice dezastruoase ale războiului Încep de-abia să se ivească.
Este drept că fiecare din noi spune : n-are să mai fie cum a
fost şi acum trebuie să plătim. Dar să fim sinceri cu noi în
şine : toate acestea le spunem numai din vîrful buzelor şi e
ceva tainic care şopteşte în noi că o minune se va împlini, că
toate angajamentele pentru lichidarea trecutului vor dispare,
că vom putea Începe o viaţă nouă, rămînînd în posesiunea
tuturor mijloacelor băneşti pe care le avem astăzi şi pe care
voim cu orice preţ să le ferim de reducerile fiscului.
Materia minunei pare a fi gata găsită : bo�ăţiile Româ
niei ; iar făcătorul de minuni gata indicat : ministrul de fi
nanţe.
Din fericire, materia minunii exista ; sînt comorile care se
află pe deasupra şi înăuntrul părnîntului acetsei ţări. Dar co
morile unei ţări nu sînt ca naiadele, care ies singure pe luciul
apelor, astfel încît să fie de ajuns să întinzi braţul ca să le
c u prinzi ; comorile unei ţări sînt mai curînd ca acele domniţe
fermecate, pe care o vrăjitoare le-a ascuns departe, departe de
văzul lumii şi la care numai Feţi-Frumoşi, plini de vlagă, plini
de îndrăzneală şi mai ales plini de răbdare pot să răzbată.
(Aplauze).
Isprăvile mari cer timp. Şi toată chestiunea este de a şti
cum putem face ca timpul să se scurgă fără pagubă pentru in
teresele generale.
�i iată-l pe bietul ministru de finanţe de azi, ca punte de
trecere Între prezent şi viitor, dezarmat, căci, obligat să dea
o soluţiune imediată, şi răspunzător de o situaţiune actuală,
el se vede . nevoit să facă faţă nevoilor care îi stau în cale c u
ceea ce găseşte în jurul lui, cu rizicul de a-şi discredita mi
siunea şi cu rizicul de a arăta tuturor că secretul lui este se
cretul oului lui Columb : a da contribuabilului, sub formă de
chel tuieli pub l i ce, banii pe care i-a luat tot de la el sub formă
de impozit.
Şi totuşi, <l-nii mei, nu există altă soluţiune. Meritul nu
consistă În a o fi inventat, ci În a avea curajul de a o duce
pînă la capăt, orice s-ar zice şi orice s-ar face. (Aplauze).
Datoria publică mondială a crescut de la începutul veacu
lui trecut pînă astăzi în proporţiuni fantastice.
ln timpul Consulatului ea era abia de 15 miliarde ; în
timpul Congresului de la Viena de 35 miliarde ; în timpul
războiului Crimeii de 41 miliarde ; după războiul de la 1 870
de 1 1 0 miliarde ; în preajma marelui război de 220 miliarde ;
astăzi datoria publică mondială a statelor civilizate atinge
fantastica sumă de 1 500 miliarde.
Din produqiunea mondială va trebui doar să se preleveze
În fiecare an cîte 100 miliarde pentru a se putea acoperi, în
capital şi interese, această uimitoare datorie, iar eu ceea ce
rămîne va trebui să facem faţă nevoilor de întreţinere a difo
ritelor populaţiuni, nevoilor vieţii de stat de pretutindeni, şi,
mai ales, nevoilor de refacere industrială, fie pentru motivul
că utilaju l industrial a fost distrus din cauza războiului, fie
pentru motivul că, inexistent înaintea războiului, el devine
necesar astăzi pentru a putea suporta sarcinile cele noi.
Si atunci care este 'situaţiunea ? Două lumi stau faţă În
faţă : una, o lume a realităţii, tangibilă, lumea producătorilor
în posesiunea produsului muncii lor ; alta, o lume abstractă,
de creanţe individuale şi de obligaţiuni colective. Şi problema
consistă În a obliga lumea cea dintîi să se dezbare de bună
voie În folosul lumei celei de-al doilea de cea mai mare parte
a produselor muncii ei şi aceasta pentru a respecta o abstrac
ţiune, pentru a respecta o idee : ordinea de drept.
N-a fost pusă omenirea în faţa unei probleme mai grele
ca cea de astăzi.
Toate instituţiunile create cu atîta trudă : proprietatea in
dividuală, capitalismul industrial, statul, ca organ regulator
În procesul de distribuţiune şi de repartiţiune, toate sînt puse
la grea Încercare şi vor trebui să se adapteze situaţiei celei
noi, sub pedeapsa de a dispare dacă nu o fac.
O tehnică nouă socială şi economică este în formaţiune.
Adevăruri noi vor înlocui În curînd crezurile noastre invc
chite.
Dar pentru a ajunge acolo se cere ca ordinea să domnească,
căci ordinea este necesară pentru limpezirea noilor norme de
viaţă. Or, ordinea nu poate să domnească decît cu condiţiu
nea ca clasele conducătoare să dovedească maselor conduse
truda unei conştiinţe permanente de a găsi o formulă nouă de
dreptate, pe zi ce trece aplicabilă Într-un domeniu, pe zi
ce trece mai desăvîrşită, pe zi ce trece mai largă. (Aplauze).
S-a spus de la această tribună că dreptatea socială n-are
ce căuta În materie de impozite, că impozitele n-au decît un
singur scop : alimentarea tezaurului şi prin aceasta sporirea
forţei guvernelor ; s-a mai spus că dreptatea socială nu se
poate realiza decît prin schimbarea aşezămîntului fundamen
tal al statului şi prin o nouă repartiţiune a bunurilor.
Desigur, d-lor, că ţinta principală a unei reforme fiscale
este dreptatea fiscală, iar nu dreptatea socială, cea dintîi fiind
dreptatea Întrevăzută prin prisma aritmeticii, iar cea de a
doua fiind dreptatea întrevăzută prin prisma idealului. De
asemenea, este iarăşi adevărat că nu pe cale de impozite se
poate obţine Într-un stat maximum de dreptate socială.
Dar să fie oare adevărat că impozitele n-au nici un efect
din punctul de vedere al dreptăţii sociale ?
155
Şi să nu fie mai exact că reforma financiară este una din
pîrghiile esenţiale ale dreptăţii sociale, pentru că permite
menţinerea ordinii, adică realizarea izvorului vieţii celei noi
către care ne îndrumează instinctul, dar pe caa: n-a formulat-o
Încă În chip limpede raţiunea ? (Aplauze).
In adevăr, n-au stat, În toate timpurile, la baz.a reformelor
financiare şi alte consideraţiuni decît cele băneşti ?
Acum două veacuri, cînd p referi nţa generală a economiş
tilor se îndreptase către impozitele indirecte, cum se justifică
ea, dacă nu prin consecinţele sociale care trebuiau obţinute :
sobrietatea, rezultat al reducerii consumaţiunii ; economia,
rezultat al reducerii cheltuielii ; intensificarea muncii, rezultat
al necesităţii de a cîştiga mai mult pentru a putea face faţă
cheltuielilor sporite ?
Astăzi, cînd legiferăm În materie de tarif vamal, (:e consi
deraţie alta decît aceea a prosperităţii naţionale ne poate opri
de a lăsa populaţiunea să beneficieze de ieftinătatea traiului
legată de concurenţa internaţională ?
In materie de legislaţie contra luxului, de legislaţie În con
tra îmbogăţirii de război, care este mobilul care stă la bază,
dacă nu mai ales dorinţa de a reduce anumite consumaţiuni
jignitoare În momente de criză şi de a Împiedica anumite acu
mulări de capitaluri, care, prin originea lor şi prin contrastul
pe care îl provoacă cu secătuirea generală, trebuiesc să fie
micşorate nu atît În vederea unui interes meschin fiscal, cit
în vederea unui interes înalt de înfrăţire socială ? (Aplauze
prelungite).
Dar, d-lor, cînd vorbesc de dreptate socială, să precizez
bine punctul meu de vedere, pentru ca să nu poată fi dena
turat.
Unele spirite distinse au crezut că impozitele pot să ser
vească tocmai pentru a se ajunge la acel rezultat, pe care
membrii eminenţi din această Adunare tăgăduiau că impozitele
îl pot vreodată atinge, anume egalizarea averilor. In special,
marele economist Wagner este acela care învederează cît mai
mult tendinţele comuniste pe care trebuie să le prezinte ştiinţa
financiară. Deşi sînt partizan al unora din teoriile etatiste
ale lui Wagner, cu toate decepţiunile recente, care nu trebuie
să ne Împiedice de a înfăptui pe viitor o anumită politică de
adevărată naţionalizare, de monopol adevărat, adică de mo-
156
nopol în folosul colectivităţii, nu a cîtorva cetăţeni, totuşi eu
nu pot să Împărtăşesc această idee, că fiscul trebuie să urmă
rească în mod conştient şi continuu egalizarea averilor prin
sărăcirea bogaţilor.
Cu totul altul este, după mine, rolul fiscului În materie de
impozite. Fiscul nu poate, deci nu trebuie să suprime inegali
tăţile naturale. Dar, dat fiind că o mare parte din inegalită
\ile de venit şi avere nu sînt naturale, ci sînt datorite statu
lui, care n-a ştiut să proteguiască la timp pe cetăţeni
Împotriva fraudei şi a violenţei (aplauze) ; dat fiind că o marc
parte din inegalităţile de venit şi de averi provin din Înseşi
actele politice ale statului, ca tarifele vamale, ca acordurile
comerciale, ca legislaţia În materie monetară etc. ; dat fiind
că cea mai recentă şi cea mai indecentă deosebire de venit şi
de averi a provocat-o războiul, care prin definiţiunea lui este
un act distrugător de avuţie, atunci eu socotesc că fiscul nu
poate să nu ţină seamă, în elaborarea unui sistem de impozite,
de toate aceste consideraţiuni pentru a nu spori pe cale arti
ficială inegalităţile naturale dintre oameni, pentru a nu su
prapune o nedreptate de esenţă omenească, greu de suportat,
unei nedreptăţi de esenţă naturală cu care omenirea s-a îm
păcat de mult. (Aplauze prelungite).
Supunerea guvernelor la aceste exigenţe ale justiţiei, exi
genţe la care popoarele sînt cu atît mai sensibile, cu cît ele se
găsesc în vremuri de criză, iar nu În vremuri de prosperitate
economică, altcătuiesc pentru mine un act de Înaltă morală
şi de Înaltă prevedere politică, de natură a influenţa în bine
desfăşurarea crizei mondiale la care participăm cu toţii, şi la
dezlegarea căreia România este datoare să aducă şi ea aportul
ci. ( A plauze prelungite).
Şi atunci să examinăm cum se prezintă România din punct
de vedere financiar în mijlocul acestei lumi aşa de greu în
cercate.
Mai Înainte de toate, un fapt ne izbeşte : România nu şi-a
pus Încă În valoare imensele ei bogăţii naturale. Aceasta face
tăria ei viitoare, dar În acelaşi timp aceasta alcătuieşte şi slă
biciunea ei prezentă. In adevăr, România, pe lîngă că are să
facă faţă tuturor sarcinilor pe care i le-a lăsat războiul, tre
buie să facă faţă şi tuturor sarcinilor refacerii şi organizării
sale din punct de vedere economic, care oricît ar fi de produc-
157
ti ve, cer bani imediat, cer resurse ce imediat fiscul trebuie să
�ăsească.
Datoria publică a României a crescut În mod considerabil
de la Începutul războiului pînă astăzi. La 1914 ea era de
1 700 OOO OOO lei aur, astăzi este de 27 de miliarde lei unităţi.
Zic lei unităţi, fiindcă dacă o mare parte din această sumă este
datorită În lei hîrtie, a căror valoare este departe de valoarea
leului aur, o mare parte este datorită În monede străine, care
dacă unele sînt mai apropiate şi altele mai depărtate de valoa
rea leului aur, toate sînt foarte depărtate de valoarea leului
hîrtie.
Cum se descompun aceste 27 de miliarde de lei unităţi ?
22 de miliarde reprezintă datoria flotantă şi 5 miliarde, datorie
consolidată. Şi lucru ciudat, tot 22 de miliarde, dar altele, al
cătuiesc datoria internă şi 5 miliarde alcătuiesc datoria ex
ternă.
Dacă din cele 5 miliarde datorie externă scădem acele circa
1 700 OOO OOO ce datoram înainte de război, dacă scădem
circa 1 500 OOO OOO pînă la 2 miliarde, care reprezintă da
toria noastră de război, contractată faţă de statele aliate ală
turi de care ne-am bătut, datoria noastră flotantă postbelică
se urcă la circa 1 500 OOO OOO lei unităţi. Dar, dat fiind că o
marc parte din această datorie este libelată În dolari şi livre
sterline, dacă voim să convertim această sumă nu În lei, al
căror curs este prea schimbăcios, ci În franci, asupra cursului
cărora nu avem nici o influenţă în raportul lor cu dolarul şi
livra sterlină, datoria noastră flotantă postbelică se cifrează
cam la suma de 2 miliarde pînă la 2 miliarde şi jumătate de
franci, pe ultimele cursuri al dolarului şi al livrei sterline.
Ce rezultă din aceste constatări ?
lntîi : că exprimată pe paritatea legală, datoria noastră
publică este o cincime externă şi 4 cincimi internă ; că ex
primată În lei hîrtie pe cursul actual (5 lei francul), datoria
noastră externă egalează datoria noastră internă ; că oricare
ar fi felul În care am exprima datoria noastră publică, cca
mai mare parte este datoria flotantă şi abia o mică parte este
datorie consolidată. Netăgăduit, că în faţa acestor constatări
se impune o imediată consolidare a acestei datorii flotante,
atît externă cît şi internă.
158
Dar aqiunea ce se impune statului trebuie analizată, după
cum ne aşezăm înainte sau după consolidare.
Consolidarea se poate face repede, dar nu de azi pe mîine,
şi atunci să vedem care sînt obligaţiunile statului din punct
de vedere al anuităţii datoriei publice în primul caz şi în ce
măsură consolidarea, excelentă, necesară pentru dezvoltarea
viitorului nostru economic, ar putea influenţa mult anuitatea
de înscris în bugetul ordinar.
Cum spunea foarte bine dl. raportor Angelescu în luminosul
său discurs de alaltăieri, datoria noastră internă se poate con
sidera în mare parte consolidată, prin faptul că ea există la
Banca Naţională unde plătim dobînzi mici, şi unde putem să
ne achităm datoria în anuităţi seriate pe un interval de timp
mai lung.
Dar, d-nii mei, avem cinci miliarde de franci datorie ex
ternă. La aceasta ar trebui să înscriem În huget ca anuităţi :
cîteva zeci de milioane de franci pentru datoria dinainte de
război, 1 00 milioane franci pentru datoria de război, plus o
dobîndă comercială mai însemnată la bonurile de tezaur, care,
dacă nu pot fi onorate imediat În capital, trebuie să fie cel
puţin onorate cu dobîndă ! Ar urma de aici că În bugetul nos
tru ar trebui să figureze pînă la consolidare, în afară de do
bînda datoriei noastre interne, o importantă sumă în franci.
Netăgăduit că În faţa acestei situaţiuni avem şi o politică
de urmat, trebuie să comprimăm datoria dinainte de război,
respingînd de la plata cuponului toate titlurile care nu se do
vedesc că au aparţinut la 1914 supuşilor aliaţi (aplauze), tre
buie să amînăm datoria noastră de război pînă la lichidarea
generală, şi vă voi da lămuriri suficiente cu ocaziunea discu
ţiunii bugetului asupra acestor două puncte, pentru a vedea
rezultate însemnate pe care le-am obţinut şi pentru care sînt
convins că nu voi avea dezaprobarea d-voastră, trebuie să
anulăm acele bonuri de tezaur care nu corespund unor anga
jamente Împlinite de furnizori.
Dar rămîne dobînda la bonurile de tezaur, regulat deţinute,
rămîne încă dobînda la datoria antebelică, e vorba dar de
sume importante În franci care trebuie să ni-i procurăm acum
înainte de consolidare alături de anuitatea datoriei interne. Şi
atunci, domnii mei, vedeţi că, înainte de consolidare, trebuie
să figureze în bugerul nostru 1 300 090 000 pînă la
1 500 OOO OOO lei ca contravaloarea dobînzilor pe care tre
buie să le plătim În franci în străinătate.
Dar, domnii mei, să presupunem că datoria noastră a fost
consolidată, fie că am socoti că la cele 27 miliarde nu am
plăti decît 50/o, fie că am restitui în fiecare an Băncii Naţio
nale o sumă, şi observaţi că vorbind de 5 la sută mă gîndc:sc
la un termen de 20 de ani de restituire a datoriei noastre
către Banca Naţională, ceea ce e exagerat, şi totuşi ne trebuie
1 350 OOO OOO lei. Şi cîtă vreme cursul leului nu e egal cu
francul, aceşti 1 350 OOO OOO trebuie Încă sporiţi din cauza
valutei. Va să zică un ministru de finanţe În alcătuirea buge
tului său, cînd vorbeşte de datoria publică a trecutului, tre
buie să ţină În seamă o cifră care în cel mai bun caz e de
1 350 OOO OOO lei şi care sporeşte în măsura în care cursul
leului se depărtează de acel al francului. Or, ce este înscris
în bugetul actual din punct de vedere al datoriei publice ? In
bugetul actual aveţi înscris 228 OOO OOO la cheltuieli ordinare
şi 97 milioane lei la bugetul extraordinar, în total lei 325 mi
lioane, va să zică din punct de vedere al datoriei publice un
ministru prevăzător trebuie să-şi asigure de pc: acum cel pu
ţin o sumă de un miliard lei pentru ca să poată face faţă la
toate nevoile datoriei publice pe viitor.
De ce am înscris aşa de puţin ? Nu din nesinceritate bu
getară, dar pentru că o parte din bonurile de tezaur nu au
venit la scadenţă anul acesta, pentru că ne-am putut procura
francii pe cale de avansuri pe cereale şi în fine pentru că am
amînat datoria de război. Aşa fiind, cifra foarte cinstită pe
care o găsiţi în bugetul actual va suferi în bugetul viitor spo
ririle necesare pentru a atinge suma de care vorbeam adinea
ori, ca reprezentînd anuitatea normală a datoriei noastre
publice trecute.
Dar numai atît ? In faţa noastră stă un uriaş program de
refacere, pe tărîmul economic, în genere, pe tărîmul industrial
şi al căilor de comunicaţie, pe · tărîmul cultural, pe tărîmul mi
litar, În special. Noi nu putem - după ce am făcut Rom�nia
Mare - noi nu putem să nu facem toate jertfele necesare
pentru a o păstra şi a o dezvolta. (Aplauze prelungite, strigăte
de bravo). Şi, să se ştie pretutindeni, şi înăuntru şi în afară,
că sîntem hotărîţi să facem pe de-a-ntregul datoria pe care
ne-au legat-o moqii noştri. ( A plauze prelungite).
16f
Priviti puţin chestiunea refacerii căilor noastre ferate.
Dacă pînă l.i 1 9 1 0 s-a făcut rnnstruqiune.i celor 3 500 km cc
poseda Vechiul Regat ; dacă de atunci abia s-a adăugat ceva
la această reţea prin l i n iile de căi ferace judeţene C\:' S·· au con-
struit ; dacă această reţea <le cale ferată ajun �ea, <le bine <le
rău, pentru traficul nostru din 1 9 1 0, în Romania Mică, cum
mai poate ea să ajungă azi pentru canalizarea traficului
României Mari, către debuşeul ei normal care, este tot Marea
Neagră, adică În mare parte tot Brăila şi Galaţi ?
Mai trebuie oare să adaug un alt exemplu pentru a demonstra
ce mari sînt nevoile noastre de mîine ?
Atunci, în faţa acestei sarcini trecute, în faţa acestui pro
gram de viitor, se impune o Întreagă politică financiară, pe
care o voi dezvolta cu ocaziunea discuţiunii la buget, dar ale
cărei 4 puncte cardinale le voiu enunţa imediat.
lntîi : echilibrarea prin resurse ordinare a bugetului ordinar.
Al doilea : alimentarea pe cît posibil mai mult a bugetului
extraordinar prin punerea în valoare a disponibilităţilor noas
tre şi, pe cît posibil, mai puţin prin împrumut.
Al treilea : centralizarea celei mai mari cîtimi de devize în
mîinile statului, printr-o anume politică valutară şi prin dez
voltarea exportului.
Al patrulea : un program de refacere pe 7 ani, stabilit în
toate direqiunile şi, dacă este posibil, prin acordul tuturor
partidelor, program care să rămîie ca un fel de constituţie
economică, care să nu poată să fie atinsă de fluctuaţiunile
vieţii noastre politice de toate zilele. (Aplauze).
Reţiu, d-lor, primele două puncte : alimentarea bugetului
ordinar prin resurse ordinare, pînă la stîrpirea deficitului, şi
punerea în valoare a disponibilităţilor noastre.
Aţi văzut succedîndu-se la această tribună oratori care
combăteau proiectu l legii contribuţiunilor directe, afirmînd că
nu prin impozite; ci prin punerea în valoare a disponibilită
ţilor statului, şi prin crearea unor anumite monopoluri se
poate rezolva chestiunea financiară.
Sînt şi eu de acord cu aceste propuneri, dar să fie bine În
ţeles că Într-un stat, care are de Împlinit un program finan
ciar, care cere sacrificii băneşti egale cu sarcinile lui actuale,
toate mijloacele acestea nu pot înlocui impozitele, ci ele pot
completa numai veniturile statului în acest sen s, că venitu rile
11 - N. Titulescu - Discursuri 161
la care se referă aceste propuneri trebuiesc destinate la alimen
tJ.rca bugetului extraordinar, pc cînd bugcwl orJinar trebui.:
echilibrat înainte de toate prin impozite.
Dar, ci-lor, în afară de adaosele pe care anuirate::i datoriei
publice le rezervă În viitor ministrului de finanţe, bugetele
noastre viitoare vor avea două germene de autocreştere :
1 ) necesitatea de a înscri în bugetul ordinar anuităţile bugetu
lui extraordinar, 2) necesitatea de a spori lefurile funqio
narilor.
Într-un buget ordinar, bine alcătuit, anuitatea bugetului
extraordinar trebuie să fie Întotdeauna înscrisă. Deci, în mă
sura în care nu vom putea să alimentăm refacerea noastră
viitoare prin mijloace bugetare obişnuite şi vom fi siliţi să ne
Împrumutăm, anuităţile acestor Împrumuturi trebuie să cadă
În sarcina bugetului ordinar. Aşa glăsuiesc reprezentanţii cei
mai autorizaţi ai ştiinţei financiare, aşa glăsuieşte şi repre
zentantul cel mai autorizat al partidului nostru politic, care
face din chestiunile economice programul lui de predileqie şi
din tăcerea lui, cînd ele se discută, metoda lui de realizare.
Trec la lefurile funqionarilor.
Ce motivează urcarea lor ?
Scumpirea traiului, datorită slăbirii puterii de achiziţie '.l
leului, rezultat al inflaţiei. Toată lumea spune : inflaţia tre
buie să înceteze. Desigur ! Dar aceasta nu înseamnă că defla
ţia trebuie să se producă imediat. Una este să nu sporeşti cir
culaţia fiduciară mai departe, alta e să o tai subit şi să o
reduci la ceea ce era mai înainte. Deflaţia nu poate să fie
decît treptată, pentru că sărăcirea prin deflaţia repede ar fi
mai catastrofală decît sărăcirea prin inflaţia repede.
In adevăr, pe baza circulaţiei de azi, de bine de rău, s-au
stabilit anumite raporturi de valori. A veni să le tulburi prin
ridicarea subită a puterii de achiziţie a leului înăuntrul ţării,
ar însemna înainte de toate să ucizi iniţiativa cinstită. Un
capital care s-ar băga astăzi Într-o industrie, calculîndu-şi
rentabilitatea pe baza circulaţiei monetare de azi, ar fi total
pierdut, dacă mîine, printr-o subită urcare a leului, preţurile
avute în vedere nu s-ar putea obţine şi prin urmare produ
sele ar trebui să fie vîndute în pagubă. O asemenea politică ar
ucide nu numai iniţiativa cinstită, dar ar face jocul specub-
162
torilor care, pătrunşi pînă În măduva oaselor <le ideea că cî�ti
gul trebuie să fie înainte de toate rezultatul Împrejurărilor la
care ei nu urmează să participe, îşi tezaurizează banii, aştep
tînd ca fapte din afară să vie şi să producă În buzunarul lor
minunea alchimiei, adică transformarea În aur a leilor hîrtie
pe care i-au obţinut prin mijloace uşoare, nu Întotdeauna
vecine cu cinstea. (Aplauze prelungite).
Şi cu toate acestea deflaţia trebuie să se producă, către ea
trebuie să tindă sfortările noastre. Atunci cum să Împăcăm
cele două necesităţi În aparenţă contradictorii ? Eu unul vă
mărturisesc că, În materie valutară, am primit o lectie suges
tivă de la mare, si acei cărora le-am Împărtăşit-o mi-au spus
că desigur un Învăţămînt e de tras din procedeul pe care îl
lntrebuintează natura. După cum marea, cînd se retrage din
cauza refluxului, nu se depărtează dintr-o dată, ci dă Întot
deauna impresia că revine la linia din urma căreia fuge, tot
aşa şi deflaţia, în loc de a fi un act brusc îndreptat într-o
singură direcţie, trebuie să fie rezultanta unei serii de opera
tiuni care, cînd crescînd circulaţia, cînd scăzînd-o, să pro
ducă micşorarea monetarului În mod insensibil, dar învederat
prin comparaţiuni aşternute pe un interval de timp mai lung
(Aplauze).
Or, d-lor, fie că aţi Împărtăşi această doctrină - desigur
numai pentru cîtva timp - fie că aţi fi părtaşii minunii su
bite a reducerii circulaţiei de azi pe mîine, pînă se realizează
unul sau celălalt din aceste două fapte, Încă trebuie să soco
tiţi în bugetele viitoare lefurile personalului prin prisma
puterii scăzute de azi a leului.
A menţine lefurile actuale, în cazul cînd statul ar avea veni
turi normale, e inadmisibil. Tăiaţi tot ce e inutil, dar plătiti
pc cei ce rămîn. Daţi-vă seama că dacă e mult de tăiat, apoi
e mult şi de adăugat. Funcţionarul nu poate să trăiască azi,
decît dacă are venituri proprii, sau venituri pe care nu poate
să le mărturisească. Eu nu pot să aşez la baza funcţiunilor
publice nici censul, nici imoralitatea. (Aplauze prelungite).
Drept concluzie reţineţi faptul că în bugetele viitoare, pc
lîngă sporul anuităţilor datoriei publice, pe lîngă noile anui
tăţi ale datoriilor ce trebuiesc contractate pentru trebuinţele
bugetului extraordinar - în cea mai mică măsură, bineîn -
ţeles - veţi avea şi un spor al capitolului personalul11i.
11* 163
Şi atunci, d -lor, mai e nevoie pentru a avea dreptul de a cerc
�pori rea contribuţiunilor directe cu circa 2 OOO OOO OOO, să
viu cu bugetul În Întregime şi să-l explic articol cu articol ?
Nu, d-lor. Aceasta era doctrina fericită a epocii de aur a fi
nanţelor noastre, cînd sarcinile fiscale nu se puneau <lecît În
măsura trebuinţelor, pentru că trebuinţele erau limitate. Astăzi,
cînd trebuinţele noastre sînt nelimitate, e suficient să vă arăt
ce anume cheltuieli necesare trebuie să acopăr, e suficient, să
arăt că ceea ce cer ţării nu stînjeneşte produqia naţională,
fără să mai fie nevoie de dezvoltarea integrală şi prealabilă
a discuţiunii bugetare.
Dar să admit că modul meu de a vedea nu e cel drept.
Ce s-ar fi Întîmplat, dacă, potrivit cerin\elqr criticilor mei de
azi, veneam cu bugetul Întîi ? Opoziţia, care prin definiţie
t rebuie să fie Întotdeauna În dezacord cu guvernul, mi-ar
fi spus : ministrul de finanţe vine cu un buget echilibrat pc
baza unor legi pe care nu le cunoaştem şi, cerindu-ne să votăm
bugetul, ne cere implicit să-i votăm legile, împiedicînd dis
cuţia asupra lor. Iar azi, cînd am făcut inversul şi am venit
cu legile mai Înainte de buget, pentru a vă da putinţa să cu
noaşteţi precis mijloacele prin care voiesc să-l echilibrez,
mi se răspunde : Nu ştim care sînt trebuinţele statului, prin
urmare nu putem să votăm legile. (Ilaritate).
E imposibil, dar, ca un guvern să Împace opoziţia ! Dacă
îşi Împacă raţiunea şi conştiinţa ajunge.
De altfel, chestiunea bugetară ar trebui, În momentele ac
tuale, separată de chestiunea reformei financiare. Bugetul
e autorizarea pe care o cere guvernul de a cheltui veniturile
publice ; legile financiare sînt o autorizare pentru a crea ve
nituri publice. Cine nu are Încredere În guvern, poate să
refuze votul bugetului : nimeni nu poate Însă să refuze votul
legilor financiare, pentru că nimeni nu are dreptul să lipsească
această ţară de veniturile de care are nevoie după război.
Şi acum, d-lor, vedeţi dacă reforma mea financiară e, pen
tru mine, precum s-a spus de unii, panaceul tuturor relelor,
dacă ea este acea faimoasă pudră a lui Perii Pinpin, pe care,
dacă o Împrăştii În aer, visurile cele mai himerice se trans
formă În realitate, sau dacă nu e pentru autorul ei ceva mai
redus, dar şi ceva mult mai serios : o parte dintr-un Între�
program financiar de realizat ; temelia necesară ridicării unu!
164
edificiu, fără de care edificiul nu se poate ridica, dar temelia
care o dată aşezată, ştii bine că asupra ei edificiul îl pot înăl\a
şi alţii pentru prosperitatea acestei ţări. (Aplatlze).
Prin urmare, scopul pe care l-am urmărit, nu este, cum
s-a crezut, transformarea României într-un rai prin stîrpirea
deficitului în bugetul general Într-un singur an, ci numai stîr
pirea neapărată a deficitului În bugetul ordinar. Insist asupra
cuvintelor pe care le întrebuinţez : neapărat nu însemnează
imediat şi buget ordi11ar nu Însemnează buget general. Bugetul
general cuprinde bugetul ordinar şi pe cel extraordinar. Vor fi
încă multă vreme suficiente deficite în bugetul extraordinar,
pentru ca să Împiedicăm cel puţin deficitul în cheltuielile nor
male ale statului. De altfel, deficitul În bugetul extraordinar,
presupunînd că acesta e bine alcătuit şi că nu cuprinde Într-În
sul trebuinţele normale ale statului, nu sînt atît de periculoase,
căci Împrumutul bine Întrebuinţat poate fi productiv, el regă
sindu-se În patrimoniul colectiv, fie sub forma stingerii unei
vechi datorii în caz de consolidare, fie sub forma unei investi
ţiuni rentabile. Şi stîrpirea deficitului în bugetul ordinar e un
lucru atît de esenţial, încît s-ar părea că Conferinţa de la Bru
xelles, din toamna anului 1920, s-a strîns numai pentru a pro
clama sus şi tare un adevăr banal, dar cît de adînc : necesitatea
stîrpirii grabnice a deficitelor în bugetele ordinare a tuturor
statelor.
Iată, În adevăr, concluziunile la care au ajuns, Jupă lungi
s tudii, reprezentanţii a 39 de state, oameni competenţi care
şi-au luat sarcina să examineze problemul financiar În mod
dezinteresat, ca experţi tehnici, iar nu ca oameni politici bă
nuibili de a făuri doctrine pentru a acoperi greşeli deja făcute,
sau pentru a permite realizarea unor scopuri de partid. Punc
tul de plecare este : crearea condiţiunilor favorabile pro
duqiei.
Deşi cele mai importante din aceste condiţiuni nu sînt în
domeniul financiar, totuşi Conferinţa recunoaşte că : „pen
tru a se dezvolta produqiunea, se impune un sistem financiar
care să permită schimburile şi distribuirea echitabilă a pro
duselor Între popoare".
în acest scop Conferinţa face o recomandare :
� ,Opinia publică a tuturor ţărilor trebuie luminată asupra
situaţiei exacte. Ea trebuie convinsă În special de necesitatea
165
de a stabili finanţe sănătoase, dacă voi m să rcdlizăm larga
politică de reformă socială ce reclamă lumea.
Mai toate guvernele sînt azi solicitate de a Îngădui cheltu
ieli care În cea mai mare parte constituiesc paliative, menite
în definitiv să sporească înseşi relele pe care sînt destinate să
le lecuiască. Oricare ţară care ar accepta principiul deficitului
bugetar, s-ar angaja pe povîrnişul periculos care duce drept Lt
ruină. Pentru a scăpa de acest pericol, nici un sacrificiu nu
e prea mare".
Să medităm această recomandare noi, care de la 1 9 1 6 am
Înscris deficitul cronic În finanţele publice.
De la 1916 şi pînă azi, dacă transformăm datoria externă
În lei, pc cursul zilei, am cheltuit circa 40 miliarde de lei.
Ce venituri bugetare am Încasat de atunci şi pînă acum ?
900 milioane lei de la 1 9 16-19 19, adică 900 OOO OOO lei
În trei ani ; un miliard 36 milioane În anul bugetar 1919/920
şi circa patru miliarde În primul an bugetar al guvernării
noastre. (Aplauze prelungite şi îndelung repetate).
Şi recomandaţiunile Conferinţei de la Bruxelles continuă
astfel :
„în măsura În care resursele normale n u ajung, deficitul tre
buie acoperit din impozit. Sporirea impozitelor trebuie urmă
rită fără slăbiciune, pînă cînd CEL PUŢIN veniturile statu/lti
ajung a acoperi totalitatea cheltuielilor anuale ordinare. Toate
ţările au făcut şi trebuie să facă mari sforţări pentru a sta
bili echilibrul prin noi impozite, în special prin impozite di
recte.
Aceste recomandaţiuni pot avea aparenţa unor adevăruri
elementare mai curînd decît aceea a unei contribuţiuni origi
nale la problemul financiar al lumii ; adoptarea lor Însă, ar
implica o schimbare fundamentală în politica celor mai multe
state din Europa".
Şi raportul Încheie : „Poate să pară de prisos a mai afirma
că este esenţial ca guvernele să-şi echilibreze prin reţete nor
male cheltuielile ordinare şi că în caz contrariu inflaţia şi
scumpirea vieţii sînt inevitabile. Totuşi În cea mai mare parte
a tărilor reprezentate la Conferinţă, În special la cele mai
multe ţări europene, bugetele n u sînt azi echilibrate. De aceea
recomandarea Conferinţei, unde 39 de ţări sînt reprezentate,
poate, În Împrejurări aşa grave, prin unanimitatea ei, să pre
tindă a avea o autoritate specială " .
166
Iată pentru ce, el-lor, orice ÎntÎrzÎere a votării legilor fi
nanciare cu nu o pot aJmi �e. S-au dat multe argumente pentru
a se atinge această ţintă : unele france, altele implicînd con··
d uziJ n umai pe C;l)e de consecinţă.
A s t fel s-a zis : Nu se poate face o reformă financiară se-
rioasă, pînă nu se revizuieşte aşezămîntul fundamental al sta
tului. Şi argumentul înfăţişează două aspecte : unul juridic,
altul politic. România trebuie să aibă o Constituţie ; reforma
trebuie făcută de un guvern naţional. Desigur, ar fi fost mult
mai bine să fie aşa. Dar ar fi posibil, pentru ca să atingem cele
mai bune condiţiun i de realizare ale unei reforme, să renun
ţăm şi la binele ce se poate obţine În condiţiunile actuale, pe
motiv că ele nu reprezintă maximum care ar fi de dorit ? Ar
fi absurd. Realizarea, chiar în condiţiuni mai puţin bune, a
unei reforme salutare valorează Întotdeauna mai mult decît
întîrzierea ei, adică decît continuarea relelor ce e chemată să
în lăture.
Şi argumentul politic se mai complică şi cu acest joc al
opoziţiei : ministrul de finanţe e mereu îmbrăţişat de ea,
pentru a fi desolidarizat de restul colegilor săi, ca un singura
tic.
D-lor, nu sînt solitar În acest guvern şi îmi urez ca atunci
cînd îmi va fi mai rău, să-mi fie aşa. (Aplauze prelungite şi
îndelung repetate).
Şi daţi-mi voie să adaug că, dacă datoresc mulţumiri pen
tru concursul pe care mulţi din reprezentanţii opoziţiei au
promis a-l da reformei financiare, mulţumirile mele cele mai
mari trebuie să meargă către preşedintele de consiliu, în au
toritatea şi în seninătatea judecăţii căruia am găsit Întotdeauna
un preţios sprijin. (Aplauze prelungite ; majoritatea ovaţio
nează în picioare).
S-a mai spus pentru a se Întîrzia cu votul reformei finan
ciare : Nu e timp cîştigat, timpul care se sustrage studiului
unei reforme. In Franţa votul unei asemenea legi a cerut zeci
de ani de frămîntări ! Se poate. Dar oare În cercul evolu
ţiei generale În care sîntem prinşi, experienţa unui stat nu
scurtează ea perioada de aşteptare a altuia ? Fost-a nevoie
de toată frămîntarea prelungită a Occidentului, pentru a
a avea o Constituţie ? Fost-a nevoie de trudele unor generaţii
de jurişti, pentru a avea un cod civil ? Fost-a nevoie de re
voluţie, pentru a introduce sufragiul universal ?
:l67
Pentru ce dar modernizarea României, din punct de vedere
fiscal, să fie singura operă pentru care s t a t u l nostru să fie
obligat a trece prin l urcile caudine ale aşteptării şi ale incer
ritudinii ? (Aplauze).
Dar din două una : Sau există azi în R omânia competcn \e
care pot să-şi spuie cuvîntul autorizat şi concret ; să o facă ;
de luni de zile le rog să o facă ; sau nu există, şi atunci nu
socotesc Înţelept să aşteptăm pînă cînd competenţele noastre
în iarbă vor creşte pentru a ataca problemul financiar care
ne stă în faţă. (Ilaritate).
S-a mai spus că o reformă ca aceasta nu se poate face decît
în condiţiunile unei atmosfere de desăvîrşită morală. De data
aceasta sînt de acord cu criticii mei. Da, o reformă ca aceasta
nu se poate face decît într-o atmosferă morală desăvîrşită, dar
nu poate fi o atmosferă de morală desăvîrşită fără o morală
unică şi fără sanqiuni implacabile. (Aplauze prelungite). Pe
vrăjmaşii moralei unice şi ai sanqiunilor implacabile să-i
căutăm pretutindeni şi să-i pedepsim ; ei nu se găsesc însă
cu precădere în rîndurile noastre, căci nu printre noi strălucesc
persoane care, pentru a putea trăi, au nevoie de două morale :
una care să le permită să se scuze, cealaltă care să le per
mită să acuze. ( Aplauze prelungite) ...
D-lor, mai modest, dar mai franc, mi s-a spus : De ce
impozite noi ! Incasaţi mai întîi pe cele vechi şi apoi vom
vedea.
Contra unei asemenea soluţii se ridică corul unei tnmtaţ1
alcătuite din : dreptatea fiscală, concordia naţională şi nece
sitatea bugetară.
Să examinăm întîi dreptatea fiscală şi să luăm Vechiul Re
gat. Un regim în care impozitul cel mai general, birul, este
deopotrivă pentru sărac ca şi pentru bogat ; un regim În care
omul dator plăteşte statului o dare egală cu cel avut, liber de
orice sarcini ; un regim În care proprietatea imobiliară duce
greutăţile fiscale, iar proprietatea mobiliară, sub pretextul
dezvoltării economiei noastre naţionale, creşte sub ochii noştri
în chip ameţitor, ferită aproape de foarfecele fiscului ; un re
gim în care veniturile mari, ale muncii, cele profesionale, nu
plătesc mai nimic ; cele şi mai mari, ale muncii ... mai liniştite,
remunerate prin tantieme şi jetoane, sînt complet exonerate,
atunci cînd ce l mai umil salariu e izbit de un impozit de 3°/o ;
un asemenea regim fiscal trebuie dărîmat de noi, dacă nu
vrem să fim dă1 îmaţi noi de el, mai ales în ceasul În care su
fragiul universal dă glas puternic exigenţelor justiţiei şi cînd
unirea Vechiului Regat cu Ardealul şi Bucovina pune faţă
în faţă vechiul aşezămînt al României Mici şi feudale, cu aşe
zămîntul fiscal modern introdus peste Carpaţi de legi mai
înaintate şi mai drepte. (Aplauze prelungite).
Ajung la concordia Între fraţi. Să lăsăm Vechiul Regat
şi să privim peste fostele noastre graniţi. Să nu uităm că azi
În România Mare coexistă 4 sisteme fiscale, 4 unităţi de mă
sură pentru sarcinile contribuabililor unei şi aceleiaşi ţări. Or,
dacă se poate trăi provizoriu cu 4 sisteme administrative deo
sebite, dacă se poate trăi provizoriu cu 4 coduri civile deose
bite, nu se poate trăi cu 4 regimuri fiscale deosebite, fără a n u
atinge grav condiţiunile produqiei na\ionale ş i simţul drep
tăţii. Aceeaşi industrie, acelaşi comerţ devin mai rentabile sau
mai păgubitoare, după cum se exercită Într-una sau alta din
cele 4 provincii, după cum fiscul ia mai mult sau mai puţin.
Un asemenea regim Întronează concurenţa oficială, patronată
de unul şi acelaşi fisc, protector pentru unii, asupritor pentru
alţii, Într-una şi aceeaşi ţară, în rîndurile aceloraşi fii ai ei.
Vreţi dovadă de ce s-ar Întîmpla dacă am menţine un statu
quo fiscal şi am proceda la un nou recensămînt - căci cel
puţin atîta vor recunoaşte adversarii impozitelor că România
nu poate trăi nici sub recensămîntul d-lui Costinescu din 1910,
nici cu atît mai mult sub evaluările cadastrale ungureşti
din 1875 ?
Să presupunem că noul recensămînt ar da la hectar un ve
nit de 100 lei. La o proprietate de 1 0 hectare, adică la un
venit funciar de 1 OOO lei, dacă n-am modifica legile existente,
ar trebui să percepem :
In Vechiul Regat (cu zecimile de percepere) 765 lei ;
În Ardeal 474 lei ;
În Bucovina 548 lei ;
În Basarabia 232 lei.
Ar fi posibil ?
Dar să lăsăm la o parte datele noulu i recen s a m 1 1 1 t . Un
negustor cu 5 OOO lei chirie, cu 30 OOO lei venit şi 600 OOO lei
dever, ştiţi ce ar plăti în baza legilor existente ?
In Vechiul Regat lei 1 526 ;
În A rdeal lei 8 460 ;
in Bucovina lei 6 904.
Să luăm o societate anonimă, care nu e cooperativă. Ştiţi
cît trebuie să plătească ea azi ?
In Ardeal : 1 20/o asupra profitului, plus un adaos de 2°/o,
Jupă cum beneficiile variază În raport cu capitalul, de la
1 0-250/o. La un beneficiu de 25°/o faţă de capital, impozitul
e dar de 200/o. Se mai percepe : 300/o din impozit ca supliment,
50/o pentru spitale. 60°/o adaos de război, total 850/o din im
pozit, adică 1 70/o plus 200/o =370/o din profit ; la noi numai
1 00/o şi cu zecimile 1 60/o.
Chiar de nu ar fi necesităţile b ugetare, un a sem e n ea regim
ar putea să dăinuiască ? Desigur, nu.
Să mai vorbesc acum de necesitatea bu get ar ă deja cxam i. -
·
nată ?
Aţi putea spune : E un acord unanim că trebuie schimbat
regimul vechi, că trebuie unificată fiscalitatea În România
Mare, că trebuie sporite veniturile ! Ar rămîne dar de ştiut :
cît ? Si aci un concert de critici : ceea ce ceri e prea mult,
omori producţia naţională ; ai luat cotele cele mai exagerate
din toate părţile şi le-ai pus pe spinarea bietei Românii !
Răspund : Faceţi critică negativă. Vă somez să spuneţi :
Ce propuneţi ?
Aş putea să mă opresc aci. Nu o voi face. Mă voi răzbuna
împotriva acelora ce-şi închipuie că oameni, pe care declară
că-i stimează şi cărora le ridică osanale în discursuri public.:,
legiferează făcînd un mozaic din dispoziţiunile luate din
toate legiuirile, arătînd-le că legiferarea nu e un act care se
întinde în suprafaţă, ci În adîncime ; că ea nu e o Înşirare
de arţicole, ci mai presus de toate o Înşirare de stări sufle
teşti. (Aplauze prelungite).
Şi atunci, d-lor, să dezvălui şi În public frămîntările prin
care am trecut, să înşir şi În public toate mobilele care m-au
determinat să iau o hotărîre mai curînd decît alta şi poate din
această expunere vor trage mulţi învăţămîntul, că ceea ce li
s-a părut a fi atît de �impiu, e, ca Întotdeauna, rezultatul com
plexului.
Şi pentru aceasta să-mi pui şi În faţa d-voastră cele trei
Întrebări, care mi le-am pus ani de zile :
1 . În ce direcţie trebuie căutată sporirea impozitelor În
,nomentul de faţă ;
170
2. Ce jertfă globală pot să impui sub toate formele acestei
\ilri, pentru rn 5ă nu ating r n n di 1 i u 11 il c l'Î de dczvultarc ;
3 . Cum pot repartiza mai bine, atît pe ramurile de avuţie
naţională, cît şi pe cap de locuitor, după puterea de plată,
sarcin:t p,lohală legitim �tabilită ?
încep, d-nii mei, cu prima chestiune, cu aceea a felului

de impozite la care am crezut că trebuie să recurg tocmai pen
tru că ne găsim În moment de criză.
Răspunsul pe care l-am dat acestei Întrebări e : impozitele
directe sînt cele care trebuie mai ales sporite.
Doctrina contrarie ştiu că îşi are ecoul în rîndurile unora
dintre adversarii reformei.
Se zice : vremurile tulburi nu sînt propice aşezării contri
buţiunilor directe ; în zilele acestea de instabilitate a valorilor,
lipsind o bază reală de aşezare a contribuţiunilor directe, tre
buie să recurgem la impozitele indirecte, adică la impozitele
de consumaţie şi monopol.
Părerea aceasta, acum două veacuri, era o părere banală.
astăzi e o părere originală, atît de originală încît singulari
zează pînă Ja· izolare pe cei care o susţin. (Ilaritate).
In adevăr, şi ştiinţa financiară, şi istoria, şi practica actuală
a statelor în timpul războiului dovedesc că tocmai În momen
tele de criză se stabilesc şi se sporesc contribuţiunile directe.

Contribuţiunile indirecte, s-a spus cu drept cuvînt, igno
re:iză pe contribuabil. Rentabilitate:i lor enormă în timp de
pace dovedeşte că ele sînt aşezate m:ii mult pe produse de con
suma\ie necesare, decît pe produsele de consumaţie facultative.
Disproporţia Între averea contribuabilului şi nevoile de consu
maţiune este de multe ori aşa de mare, încît impozitele indi
recte sfîrşesc prin a apăsa mai ales clasele muncitoreşti, iar nu
clasele bogate.
Să vă mai citez părerea autorizată curentă asupra impozite
lor indirecte ?
S-a spus de impozitele indirecte că ele sînt un avans făcut
de clasele sărace celor bogate, avans pe care cele dintîi nu-l
pot face, decît în măsura în care reuşesc să-l repercute asupra
salariilor lor. Aci incidenţa e vădită şi dacă clasele muncito
reşti nu reuşesc să azvîrle, din cauza Împrejurărilor, povara
171
i mpozi telor in directe asupra salari ilor, de trebuie să-şi reducă
hrana şi prin aceasta să micşoreze facultăţile Jc muncă ;i de
produqie.
E o axiomă azi, că impozitele in directe produc sau scumpi
rea vie1 ii, deci compromit condi ţ i u n i le prnduq iunii n.i\Îlmale,
căci statul care abuzează de ele produce mai scump şi e bătut
în lupta economică ; sau produc mizeria claselor muncitoreşti
şi ating libera dezvoltare a naţiunilor.
Cu totul altfel se prezintă contribuţiunile directe. Ele, fiind
aşezate direct pe avuţie, nu stînjenesc produqia ; ele sînt unul
din elementele pozitive ale economiei naţionale, căci nu re
strîng puterea de consumaţie a maselor, ci restrîng numai anume
cheltuieli somptuoase, care sînt azi şi un păcat economic şi un
păcat moral. (Aplauze). Dezvoltarea cheltuielilor neînfrînate,
tocmai În momentele de criză, dovedeşte că există mari dis
ponibilităţi în venitul unor anumite categorii de oameni, dis
ponibilităţi care, în loc să servească la reconstituirea capitalului
prin economie, sînt, conform u nei fericite expresiuni, di lapi
date, din cauza relei organizări a finanţelor publice, de proprii
lor detentori. (Aplauze prelungite).
Făcînd istoricul impozitelor în Franţa, Clamageran spune :
„Impozitele directe sînt un semn al suveranităţii, pe care po
poarele nu-l poate c0ncede decît la ultima limită. Ele sînt con
tribuţiuni prin excelenţă, expresia cea mai desăvîrşită a soli
darităţii naţionale. Ele sînt o resursă preţioasă în timp de criză,
care poate scăpa independenţa unei n a\iuni. Carol al VI I-iea
a recurs l a impozitele directe pentru a goni pe englezi ; Ludo
vic al XI-iea, pentru a-şi mări şi consolida dominaţia ; [-[enric
al II 1-lea pentru a face război hughenoţilor ; R ichdieu la l 6 3 5 ,
Ludovic a l X I V�lea la 1 7 1 0 pentru a scăpa Fr:mţa d e perico
lul invaziunii ; Constituanta pentru a stabili o nouă ordine de
lucruri ; Convenţia pentru a face să trium fe înăuntru şi peste
graniţă i deile revoluţiei.
fmpozitul direct, pentru că apăra În timpurile de criză şi
e singurul eficace în aceste momente, nu trebuie dedus de aci
că el nu e oportun şi în momentele de calm".
Mă veţi ierta, d-lor, <le a vă fi reprodus un citat cu date
aşa de vechi. Am făcut-o numai pentru a vă Învederea că ade
vărul ce el exprimă a .fost din nou confirmat În timpul răz
hui1 1lui actual cînd s-a dovedit o dată mai mult că tocm ai În
172
"\'rehlurile turburi impozitul direct este principalul aiutnr al
·
�teltului.
Ce s-a Întîmplat de pildă În Anglia ?
Anglia, urmînd îndemnul lui Gladstone, după rare cheltue
lile rhboiului trebuiesc acoperite prin impozite imediate di
recte şi nu prin împrumuturi prea mari sau prin impozite in
directe, şi-a sporit în proporţie de 8000/o contribuţiunile di
recte.
Vreţi cîteva cifre trase din tarifele din aprilie 1918 ?
Income tax e ridicat la 6 sh. de livră sterlină, adică, soco
tind livra pe paritate, la 7,50 frs. pentru 25 franci venit, cu
Începere de la un venit de 4 275 frs., şi super tax la 4 sh. 6 p.
de livră sterlină.
Super tax-ul, se ştie, nu e aplicat decît la veniturile mai
mari de 68 750 de franci, astfel : la un venit de 20 OOO lei
se plăteşte ca income tax de la 2 500-3 750 de lei, după cum
venitul provine din muncă sau din capital ; la 62 500 de lei
se plăteşte numai ca income tax între 14 OOO şi 19 OOO de
franci ; de la 68 750 lei, adăugîndu-se şi super tax-ul, se plă
teşte 20 625 lei ca income tax şi 1 080 ca super tax, total 320/o.
Şi acum :
la 200 OOO fr. 80 OOO fr. impozite, adică 400/o
„ 500 OOO „ 236 OOO „ „ „ 470/o
2 500 OOO „ l 286 OOO „ „ „ 5 10/o
.1 750 OOO „
"
„ 1 942 OOO „" „ 5211/o

de la J
850 OOO, 52,40/o impozit.
�i cu toată urcarea aceasta :i i ncome tax-ului, Încas5 rile
bugetare au sporit. Astfel :
Pe exerc. 19 1 3/ 1 4 Încasările au fost de 1 1 8 1 225 OOO
„ „ 1 9 14/ 1 5 „ „ „ „ 1 735 975 000
„ „ 1915/16 „ „ „ „ 3 208 OOO OOO
„ „ 1 9 1 6/17 „ „ „ „ 5 1 25 825 OOO
„ „ 19 17/ 1 8 „ „ „ „ 5 9 8 7 725 OOO
„ „ 1 9 1 8/ 1 9 " „ „ „ 7 279 650 o c o
„ „ 1919/20 „ prevăzute _� � 50 ogo_o_o_o
__
Deci în total în timpul războiului 33 368 400 OOO

Dar Anglia nu s-a mulţumit a impune veniturile contribua
bililor n umai cu t i t lu l
de income tax şi a i nsti tu it Je mult u n
173
impozit pe veniturile excepţionale de război, care a dat Ull
randament din cele mai bune. Astfel :

Pe exerciţiul 1 9 1 5/16 3 500 OOO
1 9 1 6/ 1 7 4 98 OOO OOO
„
1 9 1 7/ 1 8 5 505 350 OOO
„ " 1 9 1 8/ 1 9 7 1 25 700 OOO
" „ 1 9 1 9/20 7 500 OOO OOO
Deci total 20 632 550 OOO
Deci numai cu două impozite Anglia a obţinut 54 miliarde
de franci În CÎţiva ani , impozitele de consumaţie fiind şi ele
mcate În aceeaşi perioadă cu 1 93°/o.
Ştiu ce se va spune : Bine, dar exemplul Angliei e unic În
istorie. Desigur, şi l-am citat numai pentru a învedera ce pueril
e să se afirme că impozitele ce propun sînt cele mai grele
din Europa, pentru că am luat cotele cele mai mari de acolo şi
le-am admis aci.
Dar în toate statele, În timpul războiului, nu numai în cele
germane şi anglo-saxone, dar şi în cele latine, a căror dragostt�
pentru impozitele indirecte e veche, se constată urcarea impo
zitelor directe şi prin urmare scăderea coeficientului la sută,
În raport cu dările totale, a impozitelor indirecte.
Astfel :
în Franţa impozitele indirecte au scăzut de la 35°/u la 1 8°/o
din impozitele totale care se percep.
ln Anglia de la 4.30/o la 250/o ;
în Belgia de la 370/o la 1 00/o ;
în Suedia de la 480/o la 2 1 0/o ;
în Norvegia de la 570/o la 1 70/o ;
Jn Japonia de la 320/o la 250/o ;
În Danemarca de la 486/o la 276/o ;
În Olanda de la 390/o la 1 8°/o.
Ce însemnează aceasta ?
Că toate impozitele directe au fost crescute în aşa fel, încît
impozitele indirecte, chiar sporite, nu mai reprezintă din to
talul încasărilor decît coeficientele slăbite pomenite adineaori.
Ce constatăm la noi ?
2 miliarde impozite indirecte, 5CJO milioane timbru, cuca
800 milioane monopolul, pentru că restul sînt cheltuieli nece
sare pentru a fabrica produsele vîndute.
1 74
(:u alte cuvinte, din vreo 4 miliarde impozite, vreo 400 mi
lioane dacă s-ar realiza reprezintă impozitele directe şi restul
impozite indirecte, deci : 1 00/o impozite directe şi 90°/o impo
zite indirecte. Aceasta reiese din citirea statului nostru de pre
viziuni, Întocmit pe baza legilor actuale şi a experienţei trecute.
Ce puteam să fac eu, ca ministru de finanţe, În faţa acestei
situaţiuni ? Desigur, nu puteam s-o desfac dintr-o zi pe alta,
căci impozitele directe nu-şi produc roadele imediat şi statul
trebuie să trăiască pînă În ceasul cînd legile ce vă propun îşi
vor produce întregul lor efect.
E evident că aveam două datorii de împlinit : În aşezămîn
tul financiar fundamental al statului să prevăd sporirea cun -
tribu\iunilor directe şi pentru nevoile imediate ale tezaurului

să păstrez contribuţiunile indirecte, ba chiar - În moJ provi
zoriu - să le sporesc prin anumite impozite, ca : ci fra de
afaceri �i taxa de lux.
Nu e aici nici o contradiqie, ci numai necesitatea de a con
cilia o politică financiară bine chibzuită cu necesităţile trezo
reriei şi declar că, de îndată ce contribuţiunile directe vor de
veni rodnice, trebuie să începem degrevarea fiscală, nu prin
scăderea impozitelor directe - cum o va propune o minori
tate interesată - ci prin scăderea impozitelor indirecte, adică
prin ieftinirea vieţii pentru masă.
Acum, d-lor, care sînt impozitele directe la care putem
recurge ?
Ele nu sînt decît două : impozitul. pe venit, pc care îl Jis
cutăm azi, şi impozitul pe capital, pe care îl veţi discuta în
scurt timp. .
Ţin să declar de pe acum că impozitul meu pe capital nu
are ca scop reducerea mare a capitalurilor dinainte de 1 9 1 4 ,
cît a capitalurilor ce s-au produs după. (Aplauze). 1n adevăr,
În legea pe care v-am prezentat-o şi pe care vom l ua-o În scurt
timp În discuţiune sînt, cum veti vedea, În realitate patru legi,
tinzînd să stabilească pentru capitalurile cinstite o diferen
\Îere de cote a impozitului global, printr-un supliment adău
gat pe baza considerării capitalului care produce venitul, iar
pentru capitalurile necinstite, pentru îmbogăţirea din război,
Împotriva căreia România n-a luat la timp măsurile legisla
tive cuvenite, o reducere Însăşi a capitalului. În definitiv le
gea asupra impozitului pe avere şi îmbogăţire din război alcă
tuieşte : 1) Un mijloc de a lichida anumite sarcini, precum
175
daunele de război su ferite de capita l u rile dinain1e de 1 9 1 4 , ex
propieri etc. ; 2) Un impozit pe sporirea patrimonială, adică
pe veniturile dobîndite după 1 9 14, În mod cinstit, la o epocă
cînd alţii şi-au pierdut averea ; 3) Un mijloc de a reduce ca
pitalurile îmbogăţiţilor de război, şi În fine 4) Un mijloc de
revizuire şi de justificare a avuţiei funqionarilor publici, adică
a oamenilor care au exercitat puterea publică de la 1 9 1 4 în�
coace ...
Şi adaug că pe cît mă veţi vedea de conciliant la cotele im
puse asupra averii dinainte de 1 9 14 ; pe cît mă veţi vedea dl!
conciliant la normele de evaluare ale acestei averi, pe care tre
buie să o evaluez, căci pentru a şti dacă cineva e un îmbogăţit
de război, trebuie să ştiu ce a avut înainte de 1 9 1 4 şi ce are
azi , pe atît mă ve\i găsi de intransigent r n privire la reduce
rea cotelor pentru acei care au dobîndit averea de la 1 9 1 4 în
coace, fie prin simplul efect al norocului, fie prin speculă, fie
prin exerciţiul spurcat al puterii publice. (Aplauze prelungite,
Întreruperi).
Sper, d-lor, că, În această chestiune, cel puţin, toată lumea
e de acord. Eu vă fac propunerea, faceţi-vă d-voastră jandar
mul execuţiunii ei.
D-lor, ajung la a doua Întrebare : dacă contribuţiunile

directe trebuiesc sporite, ce pot să iau ca jertfă globală pc
această cale de la ţară ?
Dar, înainte de a examina această chestiune, daţi-mi voie să
resping de la început un mare sofism pe care l-am auzit :
amestecul valutei În aprecierea sarcinii fiscale.
Cum se prezintă argumentaţia aceasta ?
S-a spus : Dat fiind că puterea leului e azi scăzută, impo
zitele trebuiesc calculate, nu numai în raport cu trebuinţele
statului, dar şi În raport cu ceea ce rămîne contribuabilului.
Cu alte cuvinte : cu cît puterea leului scade, cu atît mai mici
trebuie să devie impozitele, pentru că atît mai multă monedă
trebuie să rămînă contribuabilului, pentru a face faţă nevoi
lor vie\ii de toate zilele. ....
Inainte de toate amestecul unei atare consideraţiuni În
materie de impozite e o răsturnare făţişă a noţiunii impozite
lor aşa cum s-a Înţeles pînă azi şi schimbarea totală a rolului
1 76
statului În materie fiscala. ln adevăr, oricare ar fi teoria care
justifică impozitul : fie că am admite teoria beneficiului
Quid pro quo : plătesc În raport cu avantagiile pe care mi le
procură statul - teorie care duce la proporţionalitatea impo
zitelor - fie că am admite teoria facultăţilor contributive, a
egalizării sacrificiului - teorie care duce la progresiunea
impunerii - impozitul e o dare pe care contribuabilul o plă
teşte pentru trebuinţele colective, pe care singur nu le poate
satisface. Contribuabilul are nevoi individuale şi nevoi colec
tive, pe care le satisface cu bunurile materiale ce posedă. Pc
primele le satisface prin consumaţiune directă, pe cele din
urmă prin remiterea În mîinile statului a unei anumite canti
tăţi de bunuri necesare împlinirii unor funqiuni care cxced
puterile sale individuale.
În materie de impozite statul apare dar ca un sim plu colec
tor de bunuri, cu obligaţia - după mine - de a se strădui ca
În Împlinirea acestor funqiuni să nu sporească inegalităţile
naturale în chip artificial ; fără nici o consideraţie de dreptate
socială, după alţii, În special după oratorii argumentaţiunii
ce combat.
în acest rol de colector, o stavilă se ridică În faţa statului :
obligaţia de a respecta o anume cîtime de bunuri necesare
traiului fiecărui contribuabil şi acesta pentru simplul motiv
că acolo de unde nu poţi lua nimic, fiscul îşi pierde dreptul
lui. Şi ce poţi lua de la cineva care n-are nimic, adică care
n-are decît minimum strict necesar vieţii ? Nimic, sau tot,
adică viaţa.
In afară de respectarea minimului de existenţă, statul are
să se preocupe de necesităţile sale şi de repartizarea egală a
sarcinilor pe care le creiază. Statul nu are să ţină seama de
restul mijloacelor patrimoniale ale contribuabilului şi aceasta
din două motive : Sau nu are nevoie de venituri aşa de mari,
încît să reducă pe toată lumea la minimum de existenţă, şi
atunci nu se pune chestiunea ; sau are nevoie de venituri
mari şi În asemenea caz necesitatea de stat primează, şi statul
poate reduce În interesul colectivită\ii patrimoniul tuturo r in
divizilor pînă la strictul necesar, adică pînă la minimum de
existenţă.
lnţelegeţi bine că am redus chestiunea la esenţa ei, pentru
că, din fericire, nici la noi, nici aiurea, oricît de mari ar fi
nevoile colective, nu poate fi vorba practic vorbind de a s�
12 177
reduce toţi contribuabilii la mizeria minimului de existenţă.
Am voit să desprind numai principiile care stau la baza meca
nismului impunerii, ca să vedeţi pînă la ce punct sînt răstur
nate de amestecul consideraţiunilor valutare.
In adevăr, amestecul valutei În stabilirea impunerilor face
din stat, nu un organ colector al banilor necesari interesului
public, ci organul tutelar al intereselor individuale ; şi con
cluzie a�urdă : organul tutelar al intereselor individuale cu
preţul dispariţiei lui de stat, căci renunţînd la satisfacerea tre
buinţelor generale, pe urma acestui fapt el urmează să dis
pară. Cu alte cuvinte, amestecul valutei face din stat, în ma
terie de impozite, un tutore care se condamnă la moarte ci
Însuşi, în momentul în care primeşte tutela.
Acum să cercetăm aplicarea practică a acestei considera
ţiuni, menită să turbure spiritele.
Impozitele se plătesc cu monedă. Cînd puterea ei scade,
preţurile se urcă, deci impozitele trebuie să urce, pentru ca
raportul Între ce se lua înainte ca impozit şi restul cantităţii
<le monedă să rămînă cel puţin acelaşi pentru stat.
Valuta, în materie de impozite, dacă are o semnificare, apoi
e diametral opusă aceleia ce s-a afirmat. Ea ar justifica urca
rea impozitelor, căci numai urcînd impozitele se poate face
[aţă sporului de cheltuieli datorit inflaţiei. 1n adevăr, infla
ţia sporeşte cheltuielile statului : funcţionarii cer lefuri mai
mari, materialele costă mai scump. Ar fi posibil ca tocmai în
momentele În care cheltuielile se urcă, impozitul să scadă ?
Adică cum, cînd statul e debitor se Învocă caracterul de hîr
tie al monezii şi se cer sume mari În consecinţă şi cînd statul
e creditor să i se poată răspunde : calculează-mi impozitele
pe baza venitului meu exprimat În lei aur, căci numai aşa vezi
cît de mic este şi primeşte cota ce mi-ar reveni„. dar nu în
aur, ci în lei hîrtie. (Aplauze) . ....
Teza ce combat nu reiese ea din memoriul ce mi-a Înaintat
Camera de comerţ, din articolele presei care zilnic speculează
argumentul valutei, afirmînd că fac via\a imposibilă În Româ
nia, tocmai din cauză că percep impozitele fără să ţiu scama
<le ceea ce rămîne În mîna contribuabilului ca valoare efectivă
pe urma scăderii puterii de achiziţie a leului ?
La aceasta mai ales răspund.
Continuu cu exemplificarea practică a acestei teze absurde
pentru a învederea la ce concluzii duce.
171
Înaintea războiului, un pogon de pămînt se arenda cu 40 de
lei, statltl percepea ca impozit funciar şi zecimi 7,20 lei, a<lică
1 80/o. Dacă aş veni azi să iau 1 8 lei la un pogon, pentru că se
arendează cu 1 00 lei, mi s-ar obiecta imediat : Nu poţi s-o
faci, pentru c1 înainte de război luai 1 80/o, dar încă rămînea
în buzunaru l contribuabilului 32 de lei şi aceşti 32 de lei nu-i
mai reprezintă astăzi decît 320 de lei. Care e concluzia ? La
un pogon să nu iau nimic, pentru că arenda e abia 1 00 de lei ;
la două pogoane să nu iau nimic, căci venitul contribuabilului
nu e decît 200 lei ; la 3 pogoane să nu iau nimic, pentru că
venitul contribuabilului nu e decît de 300 de lei ; la 31/2 pogoane
pot să încep să iau ceva, cu condiţiunea ca contribuabilul să
rămînă cu 320 lei, cît reprezentau cei 32 lei dinainte de război ;
deci la 31h pogoane trebuie să se plătească 7,20 lei. Concluzia :
Astăzi logic e să iei la fiecare pogon numai 2,20 lei. (Aplauze).
E serios ? Dar unde am ajunge cu acest sistem ?
Cum minimum de existenţă în Franţa e de 6 OOO .de franci,
concluzia e că pînă la 30 OOO lei venit în România să nu se
plătească bir, căci 30 OOO lei în România reprezintă pentru
contribuabil ceea ce ar reprezenta pentru contribuabilul
francez 6 OOO franci.
Dar cine poate face un buget dacă cei cu 30 OOO de lei
venit nu plătesc nimic ? Şi dacă cei cu 30 OOO lei venit plătesc,
cum voiţi să aplic - aşa cum mi s-a cerut şi aci şi prin repe
tate articole de presă - bogaţilor cu un milion de lei venit
cotele de l a 200 OQO franci francezi, pentru că 200 OOO franci
francezi reprezintă un milion de lei ? Cu alte cu vinte, cum se
poate cîncl nu trag consecinţele valutare pentru cei săraci, să
le trag pentru cei cu veni turi ridicate ? ...
In adevăr, chestiunea valutei e perfidă, cum s-a spus, d.ir
este aşa pentru cei ce au voit să mă combată pe baza ei. Şi
acum, cea mai bună dovadă că scăderea puterii de achiziţie
a manetei nu poate aduce scăderea impozitelor, e că vedem de
la război încoace petrecîndu-se două fapte prelungite şi para
lele : continua scădere a monetei, continua sporire a impozite
lor. (Aplauze).
Să luăm Franţa, unde francul a pierdut 660/0 din valoarea
lui. Oare, În loc să se scadă impozitele, nu s-au dublat cotele
cedulare şi s-au sporit cotele impozitului global ? Prin aceasta
nu rămîne mai puţin În buzunarul contribuabilului azi decît
rămînea În buzunarul lui pe vremea lui Caillaux ? La fel în
12* 179
I taîia, nu coincide ag ravarea fi�cală cu dcprccir re.l lirei ? Si
În lC state sîn t cotele mai r idicate, dacă nu În cele cu valuta
cea mai depreciată ? Şi ar fi putut oare Conferinţa de la

Bruxelles, unde .39 cit! state! e r a u reprezentate şi unde scăderea
valutei a fost examinată Je a p roap e de economişti celebri, să
recomande cu atîta stăruinţă urcarea impo:litelor, dacă consi
deraţiuni valutare puteau să ducă la o concluzie contrarie ?
Dar, pentru că unii voiesc să amestece valuta în materie de
impozite, atunci daţi-mi voie să o invoc tocmai pentru o ur
care a impozitelor, nu pentru scăderea lor.
In adevăr, 1 00/o În Franţa reprezintă 10 franci franţuzeşti
În mîna statului ; 150/o în România reprezintă 1 5 lei. Pe piaţa
mondială 1 O franci franţuzeşti sînt 50 de lei şi prin urmare,
în statele cu valuta urcată cote mai mici dau statului o putere
de achiziţie mai mare decît cotele urcate în statele cu valuta
depreciată. 150/o în România e dar În realitate un impozit egal
cu 30/o În Franţa, şi 1 00/o În Franţa, ar fi un impozit de 50 0/o
În România, dacă vrem să trecem prin gama valutei.
Cred că combaterea reformei pe argumentul valutei e înve
derat pentru toată lumea a fi neîntemeiată, chestiunea fiind
complet elucidată sau ... evaporată, aci vă las pe d-voastre să
alegeţi termenul. (Ilaritate).
Pot dar să păşesc la examenul de la a doua Întrebare pe
care m i-am pus-o : Ce jertfă pot să cer ţării, fără pagub:l pen
tru in teresele ei generale ?
La această Întrebare mi s-a spus că nu pot răspunde cu suc
ces, decît supunîndu-mă la două condiţiuni : 1 ) să nu iau mai
mult dedt trebuinţele s u tu l u i ; 2) să nu stîn jenesc con diţiunile
proJuqiunii naţ ionale.
Veţi vedea că primesc În discuţia mea să fiu înfrînat Jin
ambele aceste puncte Je privire. Dar, daţi-mi voie, În preala
bil, să cer o mică explicaţiune : E posibil să transform o re
formă financiară Într-o chestiune matematică, În care şi tre
buinţele statului şi produqiunea naţională să fie puse În for
mule absolute ? în ce stat de pe glob, cîncl s-a legiferat asuprJ.
impozitelor s-a cerut ministru lui de finanţe să posede balanp .
farmacistului şi ştiinţa alchimistului ? Primesc însă discuţia �i
sub această formă, pentru că veţi vedea imediat la ce se re
duce l ucrul. Dar, daţi-mi voie să vă Întreb pentru ce două li
mite : şi necesităţile statului, şi condiţiunile produqiunii naţio
nale ? Oare dacă trebu inţele stat.u lui a r fi cu a devi ra t lŞl de
180
man mcît proJuqia nationaiă să trebuiască a t'i stln j enită
cî tva timp, ar trebui să lăsăm să s e s m rc s t a tul prn l ru c a Jă
,
nu stînjenim produqia ? Oare, prima co1u.liţiune a produqiei

nu e mersul nonn ..il al vie1 i i de stat ji se po a te spune că viaţa
de stat ar putea fi opri t:! În i n teresul p ro d u q iu n i i , rînJ prn
duqiunea fără stat viabil nu se poate concepe ?
Punîndu-mi această Întrebare, vreau numai să vă arăt că
restriqiile de care se vorbeşte sînt teorii frumoase, care nu re
zistă la cea mai mică analiză, căci, din fericire, situaţia României
e astfel încît multă vreme trebuinţele statului vor putea fi sa
tisfăcute, fără stînjenirea produqiunii.
Toată chestiunea de azi este, dar, nu o chestiune de doctrină,
ci o chestiune de fapt : dacă actualul ministru de finanţe, ca
interpret al trebuinţelor statului, În zelul lui de a salva colecti
vitatea, nu stînjeneşte inuti l produqia ? Rămîne dar în discuţie
numai stabilirea concretă a limitei alcătuite de necesităţile pro
duqiunii.
Ce însemnează Însă, d-lor, necesitatea produqiunii ? Se
spune : cîştigurile fiin d impuse prea mult, dispare interesul,
izvor prozaic, dar sigur al puterii creatoare. La ce să muncesc,
se va zice, dacă nu rămîn cu cîştig, sau dacă surplusul de muncă
e prea puţin remunerat ? Practic ce însemnează aceasta ? La
ce l imită precisă trebuie să se oprească tezaurul, pentru a n u
stînjeni produqia ? Şi daţi voie teoreticianului prin excelenţă,
omului de cabinet, cărturarului cu diplomă recentă, c anJitatu l u i
c u teză savantă Je doctorat, să Întrebe pe oamenii practici :
u n de Începe şi unde sfîrşc�te hotarul c a re separă impozitele ne

legiuite ce ating produqia, de i m po1. i tt:lc legi u i te c a re: n-u stîn
jenesc. (I laritate, aplauze frenetice).
Vorbiţi, o am eni l or cu experienţă ! G lăsui�i, voi care v-aţi
hîrşit În lupta economică ! Tuna�i, o v o i .lupiteri tutcl ari ai
produqiunii naţionale şi spuneţi-mi mie, neştiutorul : care e
limita pe care dacă nu o depăşesc, fac operă salvatoare, iar pe
care dacă o trec, produc prăbu5irea Rom.îniei. Vorbiţi ! Cît
pot să iau <lin venitul n aţion al 1 /2, I /3, 1/5 ? De cc tăceţi ?
R ăspundeţi ! (Aplauze prelungite).
A, tăceţi pentru că nu puteţi răspunde şi nu puteţi răspunde,
pentru că înainte de a vă deda la fantezia d-voastre <le oameni
practici, care ştiu cîte tăieturi se pot face pe răbojul venitului
naţional, ar trebui să ştiţi ce este venitul naţional ! Or, d-lor,
dacă se po•lte �t i cc este a vu ţ i a n a\ ion;llă, nu se poate 5ri b cît
181
se urcă ven itul naţional şi deci ned că e mai serios să se În
tc1 11cic7.c o reformă pc u : ştiu cu, Jcc:ît s - - u În tc1 1 1 c ie1 pc Ct' 1n1
ştiţi d-voanre. (Aplauze prelungite).
Venitul naţional e o noţiune din cele mai imprecise În ştiinţa
financiară. Stabilire.1 lui e desigur ramur a cea mai Înapoiată a
statisticii. Dacă v-aşi cita toate controversele asupra posrnrilor
care trebuiesc scăzute după o teorie, sau după alta, pentru a
ajunge la o concluzie mai consistentă, ne-am tulbura cu toţii
minţile. In timp de pace, cu chiu cu vai, s-au putut obţine cifre
aproximative, care să exprime venitul naţional al diferitelor
ţări . Dar, ce valorează aceste cifre astăzi, cînd unitatea de mă
sură ea însăşi nu e stabilită ?
Desigur, d-lor, că primul capitol care trebuie Înscris În venitul
naţional al României e recolta ei anuală. Să presupunem o re
coltă de 1 1 milioane tone, care valorează În franci francezi, una
peste alta, 700 de franci tona. Un prim capitol al venitului
nostru naţional ar prezenta astăzi o sumă de 7 miliarde 700 mi
lioane de franci. Dar impozitele se percep în lei. Or, În lei
trebuie să exprim venitul naţional, pentru ca să ştiu dacă rapor
tul dintre impozite şi el e legiuit, sau nu. Deci, primul capitol
al venitului nostru naţional, cînd leul cotează 20 de centime,
reprezintă 35 miliarde de lei, iar cînd leul s-ar urca la 30 de
centime, ne-ar da numai cifra de 2 1 miliarde de lei. Si atunci
ar fi oare cu putinţă, pentru a răspunde la Întrebare; dacă u1�
supliment de 2 sau 3 miliarde de lei impozite st�njeneşte s a u n u
produqia, să mă mai Întreb care e venitul naţional, cînd flur
t uaţiunile venitului naţional, din cauza cursului leului, pot
atinge Într-o singură lună 14 miliarde de lei, adică de 7 ori nni
mult, decît Însăşi suma de impozite pe care mă Întreb dad
legitim pot să o cer ţării ? (Aplauze). Şi atunci, nu are dreptate
Conferinţa de la Bruxelles cînd spune : „Evaluarea venitului
naţional era înainte de război o sarcină complicată, care a
chinuit atenţia statisticienilor timp de mai mulţi ani, cr-e acest
rezultat că anume cifre provizorii puteau fi în general accep
tate. A încerca a calcula venitul actual al ţărilor, în funcţie de
o monetă depreciată şi în absenţa datelor celor mai esenţiale,
e o sarcină aproape imposibilă, pe care nu o poţi întreprinde
decît în virtutea maximei că : adevărul reiese mai curîrid din
eroare, decît din co1d1o:i1111e" .
182
Şi iată cum, d-lor, În vinuirile că stînjenesc producţia n aţio
nală, fără alte cercetări, devin un clişeu, cu atît mai gol de
În ţeles, cu cît e mai sonor. (Aplauze).
Să Însemne, însă, constatarea pe care am făcut-o că un mi
nistru de finanţe poate să ceară ţării tot ce vrea, fără altă con
sideraţiune ?
Prea ar face plăcere o asemenea concluzie implicită din partea
mea adversarilor reformei, pentru ca să nu o înlătur cu Însumi
şi să vă arăt pe cc baze reale am procedat la elaborarea siste
mului ce propun.
Fu, perfectul teoretician, mi-am zis : Să lucrez practic, cu
rizicul de a viola preceptele şti in\ei de cabinet.
Cc d a t e pozitive aveam la îndcmînă ? Trei : Impozitele ac
tuale, recunoaşterea unanimă că sporirea lor c necesară, necesi
tatea unei creşteri progresive, iar nu brusce. Şi rezultatele la
care am ajuns, pornind de la această Întreită premisă, le-am
controlat prin trei contraprobe : examenul comparativ al sar
cinei noi cu sarcina pe cap de locuitor aiurea, examenul com
parativ al sarcinei noi cu circulaţia fiduciară ; examenul com
parativ al sarcinei noi cu sarcinile existente azi în teritoriile
noi alipite.
O asemenea operaţiune a fost migăloasă şi, e departe de a
fi acel puzzle legislativ care mi se atribuie şi desfid să se poată
găsi În situaţia actuală un tărîm real de examen al chestiunii,
altul decît acesta.
Desigur, datele nu sînt ideale, dar altele nu avem.
Şi mai Întîi ce impozite avem azi În Vechiul Re�at ? Sarcina
fiscală a Vechiului Regat e interesantă de stabilit, pentru că
nu se poate spune că a omorît producţia, căci toţi recunosc că
trebuie sporită, şi acesta e un fapt important ! Şi nici nu �e
poate spune că În Vechiul Regat, ca În Ardeal de pildă, regimul
fiscal prezintă vestigiile apăsării băneşti a unui stat învins.
Vechiul Regat era un adevărat paradis al contribuabilului şi un
adevărat purgator pentru fisc. (Aplauze).
Acum, d-lor, pe ce baze pot să apreciez apăsarea fiscală în
Vech iul Regat, din moment ce veniJul nu-l pot stabili ? în lipsă
de veni t naţional, am un venit care e sigur : e venitul din roluri.
Venitul din roluri are această superioritate că el e un venit net,
care s-a Înscris după ce s-au scăzut toate cheltuielile de exploa
taţÎune, după ce s-au scăzut dările indirecte, după ce s-au perpe-
183
tuat evaziunile fat.:de În toate regimurile focale. El e un venit,
cu siguranţă, inferior venitului naţional. Şi dacă am să vă do
vedesc că ceea ce cer, o mică parte din veniturile Înscrise în
roluri, rezultă că eu iau o parte şi mai mică din veniturile
reale care alcătuiesc venitul naţional, pentru noi astăzi imprecis.
Şi pentru aceasta să luăm, d-lor, veniturile din roluri aşa cum
apar la ultimul recensămînt făcut sub d. ministru Costinescu.
La proprietatea neclădită aveţi ;
Proprietatea pînă la 1 O hectare 1 28 milioane venit ;
„ peste 1 O „ 1 20 „ „
„ arendată ,, 80 „ „
„ absentei�tă ,, 4 " „
To t a l 3 3 2 m ilioane,
pentru care se percepeau cu zecimile aceste cote : 1 0°/o,
1 2,65°/o, 1 5 ,300/o (ultima pentru absenteişti). -...
Se putea dar percepe în 1 9 1 0 o medie de 1 2°/o la veniturile
Înscrise În roluri, ca provenind din proprietăţile neclădite,
fără să se stînjenească cu ceva produqia noastră naţională.
La veniturile din clădiri găsesc trecute 105 milioane. Cota
impozitului, pe vremea d-lui Costinescu, cu zecimi, 1 5°/o ;
impozitul perceput 1 5 750 OOO lei.
Pentru patentă calculul trebuie făcut astfel :
La societăţi, unde avem venitul direct, deoarece impuilerea
se face pe baza bilanţului, luăm cifn venitului indicat d::
acestea ; la profesionişti şi la ceilalţi patentari trebuie să cal
culăm venitul prin aproximaţie, pe baza valorii locative.
Făcînd aceste calcule şi obsel"Vînd că se încasa : 4 milioane
patentă fixă de la comercianţi şi industriaşi ;
8 500 OOO patentă proporţională de la comercianţi ş1 111 -
dustriaşi ;
8 OOO OOO patentă proporţională de la bănci ;
8 OOO OOO patentă proporţională de la societăţi, adică În
total 20 500 OOO lei, vedem că media impozitului la veniturile
patentarilor era de 10°/o.
Rămîn valorile mobiliare impuse cu 50/o şi salariile cu 311/o.
Cum veniturile acestea erau cele mai puţin importante, ve
dem că media impozitelor directe Încasate p(! vremea d-lui
Costinescu, pe baza veniturilor Înscrise în roluri, era de 1 00/o.
184
Acum, d-lor, ce mi-am zis eu ?
r-.Ii - am zi:; : Să admit că 11oul recensa1111n t nu mi-.ir Ja ca
venituri înscrise în rol pentru Vechiul Regat decît de 21/2 ori
cifra ven i t u r i lor În scrise în roluri pe v rem e a d-lui Consti
nescu şi l l sporire cores punzătoare pent ru evaluările: cadastrale
din Ardeal. Evident, acolo în calcul am Întrebuinţat un coefi
cient mai mare, pentru că acele evaluări datează de la 1 874.
Rezultatul acestor calcule a fost că sumele la care ne putem
aştepta ca venituri Înscrise În roluri ar fi :
6 600 milioane în Vechiul Regat ;
3 1 20 „ „ Transilvania ;
588 „ „ Bucovina ;
1 244 „ „ Basarabia ;
total cca. 1 1 1/2 miliarde.

Observaţi acum cotele, aşa cum se află În primul meu pro
iect, fără nici o modificare, şi veţi vedea că la 1 1 1 h mili�lrde
de venituri propuse a fi Înscrise În rolurile viitoare, ele ne
dau : 1 200 milioane ca impozite cedulare ; circa 400 milioane
impozit global. Cu alte cuvinte, cotele din primul proiect
aplicate la veniturile din rolurile viitoare, chiar dacă acestea
ar fi aşa de mici cum le presupun eu, n-ar fi decît de 1 21/20/o.
Dar aş dori să insist asupra Înţelesului pe care acest calcul
îl are În mintea mea, ca să nu mi se denatureze gîndul. Cifrele
pe care vi le dau pot să fie sau să nu fie verificate prin ex
perienţa de mîine, nu importă, căci dacă cifrele recensămîntu
lui sînt mai mari, impozitele vor fi mai mari, iar dacă cifrele
viitorului recensămînt vor fi mai mici, impozitele vor fi mai
mici. Raportul însă Între cotele noilor impozite şi veniturile
înscrise În roluri rămîne acelaşi, căci noi am făcut impozite de
cotitate, iar nu impozite de repartiţiune.
Şi această preluare de 1 21/20/o din veniturile Înscrise în ro
luri se poate verifica şi altfel, foarte simplu : Luaţi media co
telor cedulare : 1 5 , 1 2, 8 şi 60/o ; admiteţi pentru impozitul
global această absurditate că toate veniturile intră numai În
buzunarele oamenilor care iau SO OOO lei venit, deci, că im
pozitul global ne-ar da o cotă uniformă de 50/o şi, fără să mai
trecem prin calculele care vi le-am făcut, făcînd numai media
cotelor ce cer, veţi vedea că ajungem cam tot la aceeaşi medie.
Mai fac încă această concesiune absurdă, şi anume că im
pozitul pe capital îl voi percepe tot din veniturile Înscrise În
185
rol u ri ; zic concesiune absurdă, căci cîştigurile din ruble şi co
ro an e n u sÎtl l Înst:risc În roluri , p�·11Lru că marc panc d i n d.Hc.1
pe capital se va lichida prin compensaţie, adică prin remi

terea hotărîrilor judecătoreşti, şi admiţînd că impozitul p e
capital ar cere \ării încă o jertfă de 41/2 pe an, abia pot s:î
iau 1 6, 18 sau 200/o, dacă voiţi , din v iitoarele venituri în
scrise În roluri.
Ei bine, d-lor, o reformă a contribuţiunilor directe care ia
ţării numai 18 sau 200/o din veniturile înscrise În rol, adică
din veniturile ei nete, din veniturile stabilite, după ce s-au de
dus cheltuielile de exploatare, după ce s-au dedus impozitele
i ndirecte, după ce s-a produs evaziunea, e desigur o reformă
care ia mult mai puţin decît 1 8°/o sau 20°/o din venitul na
\Îonal. O asemenea reformă poate un om serios să afirme că
jigneşte condiţiunile de producţie normală în România ?
Şi acum, d-lor, ca să vedeţi ce tari sînt criticii mei şi ce
savanţi sînt autorii celei mai moderne torturi a publiculu i ,
tortura c u cifre (aplauze), s ă vă spun că un tînăr doctor în
drept şi în finanţe - nu citez numele, căci celebritatea nu o
merită decît cei care se pricep în ce scriu sau cei ce sînt destul
de maturi pentru · a primi pedeapsa - un tînăr doctor În fi
nanţe scria mai zilele trecute : dovadă că venitul naţional e
redus cu 500/o prin noil e contribuţiuni directe, sînt înseşi cifrele
d-lui Titulescu. Venitul naţional fiind, după propria declaraţie
a d-lui ministru de finanţe, circa 12 miliarde şi impozitele fiind,
după propria declaraţie a ministrului de finanţe : cele directe
1 112 miliarde, cele indirecte 41/2 miliarde, deci în total 6 mi
liarde, statul i a din venitul naţional 500/o. Or, tînărul nostru
critic confunda pur şi simplu veniturile În roluri cu venitul na
ţional şi, ceea ce e şi mai grav, punea în sarcina veniturilor din
roluri impozitele indirecte, care, după cum v-am spus-o de
repetate ori, sînt deja scăzute cînd se înscriu veniturile nete în
roluri. (Aplauze).
Dar se va zice : Comparaţia cu sarcina fiscală a contri
buţiunilor directe în Vechiul Regat dovedeşte că sporirea con
tribuţiunilor directe n u e prea mare. Examinînd totalul jert
felor băneşti, pe care fiscul o cere sub toate formele ţării, pare
saltul să nu fie prea brusc ?
l86
Care sînt impozitele noi de azi ? După previziunile bugetare :
460 OOO OOO impozite directe ;

460 OOO OOO timbru ;
2 OOO OOO OOO impozite indirecte ;
adică trei miliarde în total. Dacă adăugăm monopolurile, 31h
mil iarde.
Dacă admitem că se realizează previziunile noastre şi că
veniturile Înscrise În rolurile viitoare vor fi apropiate de cifrele
ce v-am dat, sarcinile noastre rezultînd din sporul contri
buţiunilor directe, din impozitul pe capital, din impozitul pe
cifra afacerilor şi pe lux, s-ar urca la circa 3 miliarde.
Şi notez că trebuie timp pentru ca aceste sarcini să devie
efective, pentru ca aceste venituri să fie cu adevărat încasate
de fisc.
Deci, reforma financiară sporeşte sarcinile fiscale ale aces
tei ţări cu 700/o, 800/o dacă voiţi le îndoieşte. E brusc saltul ?
Ia să vedem cum au crescut de la război Încoace impozi
tele În celelalte state.
Directo Iodireote
ln Belgia au crescut cu . 6550/o 1 020/o

ln Franţa au crescut cu . 5470/o 1 3 1 0/o
în Italia au crescut cu . 327 °/o 3650/o
În Anglia au crescut cu .
•
• 7470/o 3680/o
Tn Australia au crescut cu . 9 1 20/o 1 80/o
ln Olanda au crescut cu . . . . 3070/o 420/o
ln Norvegia au crescut cu . . . . . . 1 8 5 1 0/o 370/o
în Danemarca au crescut cu
.
. . . . 1 0720/o 2020/o
�i, deci, cînd România şi-ar îndoi impozitele, credeţi că a
făcut salt brusc ?
Dar o reformă a contribuţiunilor directe, care lasă ţării
870/o din veniturile înscrise în roluri şi care face parte din
tr-un total de măsuri financiare care nu îndoieşte sarcina ac
tuală, e abia un început de reformă fiscală. Deci, dacă s-a
făcut vreo greşeală, şi stînjenesc produqia, e poate că sar
cina globală n-am repartizat-o conform celor mai bune ce
rinţe la contribuabili. Voiu examina chestiunea imediat . . . .
O-lor deputaţi, v-am arătat jertfa globală pe care legile
financiare o cer contribuabilului român şi am ajuns l a con
cluzia că pe urma lor veniturile ţării sînt departe de a fi re
duse pînă la stînjenirea produqiunii. Vă spuneam că această
187
operaţiune, destul de migăloasă, am controlat-o prin trei con
traprobe, de care urmează să vă vorbesc acum. Pe una nu e
nevoie să o reiau În detaliu, căci v-am vorbit deja de ea din
alt punct de vedere şi cunoaşteţi datele : comparaţia cu sar
cinile fiscale actuale din teritoriile româneşti nou alipite.
Reforma noastră financiară alcătuieşte, În totalul ei, o uşu
rare simţitoare a sarcinilor fiscale a noilor provincii şi prin
urmare o unificare fiscală care nu obţine nivelarea sarcini
lor, nici prin scăderea bruscă a sarcinilor noilor provincii la
cifrele din Vechiul Regat - ceea ce ar fi fost o imposibili
tate după război - nici prin urcarea bruscă a sarcinilor Ve
chiului Regat pînă la cifrele ridicate din provinciile noi, o
n i velare care se obţine printr--un regim mediu Între aceste
două extreme este desigur soluţia cca mai Înţeleaptă.
Rămîn celelalte două contraprobe : comparaţia sarcinii fis
cale pe cap de locuitor în România cu sarcina fiscală pe cap
de contribuabil În alte state ; comparaţia sarcinii fiscale de
mîine cu circulaţia fiduciară actuală.
Repet că desfid a se putea găsi alte elemente reale de dis
cuţie pentru aprecierea serioasă a noilor sarcini fiscale decît
acestea„.
Lucrările Conferinţei de la Bruxelles au avut meritul, În
tre altele, de a pune l-a îndemîna tuturor date statistice, care
evident au valoarea tuturor datelor - sînt aproximative -
dar date care permit apropierea, adică examenul comparativ
între diferitele regimuri fiscale. Astfel, în lucrările Confe
rinţei de la Bruxelles găsim totalul pe cap de locuitor, pentru
fiecare ţ �ră, al impozitelor directe, indirecte şi a taxelor de
consumaţie.
Pentru ca să fac comparaţie şi mai dezavantajoasă Româ
niei, şi astfel concluzia la care ea să mă poată duce să fie şi
mai puternică, eu am adunat nu numai impozitele directe, in
directe şi timbru, dar şi o anuitate de 400 de milioane, repre
zentînd darea anuală provenind din impozitul pe capital, În
măsura în care el s-ar Încasa În bani peste compensaţiunea
legală dintre acest impozit şi diferitele creanţe menite să Ic
acopere şi am presu p us un buget mai mare dccît cel actual cu
21/2 miliarde, adică un buget de 1 2 miliarde, bineînţeles, in
trînd în această cifră : cheltuielile ordinare, extraordinare şi
anuităţile prezente şi viitoare. Am ajuns astfel la următoarele
cifre : în Franţa, la un buget de 48 miliarde, impozitele figu-
188
rează la venituri cu 14 miliarde, ceea cc dă pe cap de locuitor
cifra 374 de franci numai, dar şi un deficit de 20 miliarde
anual ; În Italia, l a un buget de 27 miliarde, impozitele figu
rează la venituri cu 8 miliarde, ceea ce dă o sarcină pe cap
de locuitor de 208 lire, dar produce un deficit de 14 miliarde
lire ; În Anglia, transformînd livra în franci pe paritatea legală,
la un buget de 40 miliarde, impozitele figurează la venituri
cu 25 miliarde, ceea ce dă o sarcină de 550 de franci pe cap
de locuitor, dar şi un buget echilibrat ; în România, la un
buget de 12 miliarde, socotind că impozitele directe, indirecte
şi timbru ar aduce 4 miliarde 600 milioane de lei, avem nu
mai o sarcină de 255 lei pe cap de locuitor şi u n buget echi
librat . . . . .
O-lor, fără a lua această cifră l'a literă de evanghelic, se
poate Însă nega că compara\ia ce am făcut nu indică neted
lipsa de exagerare a noilor sarcini fiscale ? Şi apoi anul
acesta bugetul nu e decît de 9 jumătate m iliarde de lei şi
atunci pentru cîtva timp sarcina pe cap de locuitor e şi mai
mică. Mai gîndiţi-vă, pentru că prea s-a vorbit mult de va
lută, că slaba putere de achiziţie a leului face astăzi sarcinele
fiscale şi mai uşoare. In ţările În care impozitele se plătesc
În monetă tare, vă închipuiţi cîtă marfă reprezintă suma ce
rută de fisc fiecărui contribuabil ? Se poate compara, de pildă,
o sarcină de 550 franci aur cu una de cîteva sute de lei nu
mai din punct de vedere matematic şi fără să ţinem seama
că, din cauza puterii scăzute de achiziţie a leului, o sarcină
În lei, chiar mai ridicată ca cifră, poate să reprezinte mai
puţin decît o sarcină inferioară Într-o monetă mai tare ?
Ei bine, d-lor, aceste calcule şi raţionamente simple am
avut onoare să le mai fac o dată În public şi aceasta a auto
rizat pe un domn deputat să vie să spuie de la această tri
bună : calculele d-lui Titulescu sînt greşite, căci e suficient
să iei creionul, să Împarţi şi ...
înainte de a cerceta critica, daţi-mi voie să redam pen
tru mine sentimentul necesar de deferenţă pentru oricare au
ditor înaintea căruia vorbesc, ca atunci dnd fac o greşeală
şi c oare posibil să nu fac - prcten\ia infailibilitătii nu o
am - apoi greşeala pe care aş comite-o să nu fie din acelea
pe care primul venit cu un creion să mi-o dovedească într-o
singură clipă.
189
ln adevăr, ce spunea acest domn deputat ?
Dacă Împărţim 9 jumătate miliarde lei la cele 1 7 milioane
de români, atunci ajungem, nu la 255 lei pe cap de locuitor,
ci la 528 lei pe cap de locuitor.
Ei bine, d-lor, de Împărţirea Întregului buget pe cap de lo
cuitor a fost vorba ? Cum, ca să aflu sarcina fiscală pe cap
de locuitor să bag În cifra de împărţit şi căile ferate şi poşta,
adică şi banii ce plăteşte un contribuabil În schimbul unui
serviciu public ? Dar, ceea ce e mai absurd, e că nu s-a ob
servat că Împărţind 9 jumătate miliarde, s-a Înglobat în
această cifră şi bugetul de lichidare, adică sumele cu care te
achiţi de datorii şi la venitul cărora stă Înscris ca izvor ; Îm
prumutul sau punerea În valoare a statului, iar nu impozitul.
Multă doză de răbdare îi trebuie azi la noi ministrului de
finanţe care îşi aşează frămîntările În faţa seninătăţii imper
turbabile a unora. (Aplauze).
Dar, d-lor, dacă am face şi calculul acesta, adică repar
tiţia sarcinii bugetare a României, În comparaţie cu sarcinile
bugetare a celorlalte state, atunci Împărţind şi pentru celelalte
state, nu numai pentru România, cifra integrală a bugetului
lor, nu numai cifra impozitelor, credeţi că comparaţia ar fi
mai puţin favorabilă pentru noi ?
Dacă în România, la un buget general de 9 jumătate mi
liarde şi pentru o populaţie de 17 milioane, sarcina bugetară
ar fi de 582 lei, iar mîine pentru un buget de 12 miliarde, la
o populaţie de 1 8 milioane, sarcina bugetară ar fi de 660 de
lei, apoi, observaţi că În Franţa un buget de 48 miliarde apasă
o populaţie de 38 milioane, ceea ce dă o sarcină de 1 230 de
[ranci pe cap de locuitor ; în Anglia, un buget de 40 miliarde
apasă o populaţie de 46 de milioane, ceea ce dă o sarcină de
868 de franci pe cap de locuitor ; iar În Italia un buget de
27 miliarde, care apasă o populaţie de 37 milioane, dă un
buget de 731 lire pe cap de locuitor.
încă o dată, d-lor, fără a exagera valoarea acestei compa
raţii, trebuie să recunoaşteţi că apropierea Între sarcina pur
fiscală sau sarcina integrală bugetară pe cap <le român şi pe
cap de locuitor în alte state nu c de loc În defavoarea noastră.
(Aplauze).
Acum, trec la ultima contraprobă, anume la comparaţia
dintre sarcina fiscală şi circulaţia monetară.
190
Cu ce se plăteşte impozitul ? Cu monetă.
Teh n ica financiară cea mai bună, este aceea care cunst�ta
În a face să intre cît mai uşor moneta din buzunarul contri
lmabilului la fisc, sub formă de impozit, şi să iasă cît mai
uşor de la fisc, sub formă de cheltuieli publice, pentru a re
intra În buzunarul contribuabilului. Din acest punct de pri
vire, raportul Între circulaţia fiduciară şi sarcina bugetară a
unei ţări e foarte semnificativ. Un buget de cheltuieli egal cu
circulaţia fiduciară e un buget uşor de executat din punct
de vedere tehnic, pentru că se cere ca fiecare leu din buzu
narul contribuabilului să nu intre decît o singură dată pe an
la tezaur, sub formă de impozit, şi să nu iasă decît o sin
gură dată pe an din tezaur, sub formă de cheltuială. Cu cît
depărtarea dintre circulaţia fiduciară şi buget e mai mare,
cu atît bugetul va fi mai greu de suportat.
Ei bine, şi din acest punct de vedere, România are o si
tuaţie mai uşoară decît aceea a celorlalte state.
ln Franţa, circulaţia fiduciară este de 39 miliarde, iar bu
getul de 42 miliarde. Cu alte cuvinte, bugetul e superior cu
circa 200/o cantităţii de monetă care circulă. In Italia circu
laţia fiduciară este de 19 miliarde, iar bugetul de 26 miliarde,
adică bugetul cam cu 300/o superior faţă de circulaţia fidu
ciară ; în Belgia, depărtarea e şi mai mare : o circulaţie de
5 miliarde, suportă un buget de 91/2 miliarde, adică bugetul
de 1000/o, adică îndoitul circulaţiei fiduciare. In Elveţia circu
laţia este de 1 300 milioane, iar bugetul de 1 400 milioane, deci
circulaţia şi bugetul sînt cam la fel ; în Suedia, circulaţia este
de 788 milioane, iar bugetul de 922 milioane, adică bugetul e
superior cu 1 20/o circulaţiei. Cît despre Anglia - dar acolo se
ştie ce răspîndit e usajul cecurilor - circulaţia monetară este
de 1 2 miliarde, faţă de un buget de 40 miliarde, adică bugetul
e superior cu 3008/o, circulaţiei.
Ce se Întîmplă la noi ?
Circulaţia fiduciară e de circa 1 2 miliarde şi bugetul nostru
este de 91/2 miliarde, deci, chiar dacă l-am spori pînă la 12 mi
liarde, încă sîntem un stat care are un buget, ale cărui tre
buinţe pot fi satisfăcute cu mai puţin decît totalul cantităţii
monetei.
Dar s-a zis : circulaţia de 12 miliarde e numai teoretică,
dat fiind că circa 2 miliarde ar fi peste graniţă ş i 4-5 mi
liarde sînt tezaurizate. Admiţînd un moment, pentru discu-
l9J
\tune, aceste date, Întreb : .Mai Întîi dacă impozitele nu sînt
unul din mijloacele care să scoată banii de ]a LOntribuabilii
care îi tezaurizează ? Şi apoi chiar dacă am admite că impo
zitele nu reduc tezaurizarea, încă bugetul nostru de 91/2 mi
liarde a r avea să fie suportat de u circub .ţie de 6 miliarde.
Oare n-a trăit ţara românească înainte de război, sub mi
nisteriatul d-lui Costinescu, cu un buget de 600 milioane la
o circulaţia de 400 milioane de lei ? De ce nu am putea trăi
astăzi cu un buget de 91/2 miliarde la o circulaţie de 6 mi
liarde ?
Vedeţi dar că făcînd şi această ultimă contraprobă, ideea
că noul regim fiscal nu stînjeneşte produqiunea se verifică . ...
Concluzia demonstraţiei pe care am făcut-o este aceasta : spo
rirea impozitelor nu va da statului, sub formă de monetă, o pu
tere de achiziţie comparabilă cu ce avea înainte de război ;
statul nu a tras În materie de impozite, cum au tras toţi cei
lalţi interesaţi, toate consecinţele deprecierii monetare ; cîtă
vreme preţurile vor fi mari şi produqia mică, statul va trebui
să încaseze impozite mari, pentru că în realitate contribuabilul
remite statului contravaloarea unei cîtimi mai mici de bunuri
în natură. Cum însă aşezămîntul nostru fiscal trebuie să aibă
la bază o monetă sănătoasă, de îndată ce sforţările noastre
pentru a o obţine îşi vor produce rodul, preţurile vor scădea,
şi atunci, cum nu am făcut un impozit de repartiţie, ci un
impozit de cotitate, aceeaşi cotă de 1 56/o, aplicată la venituri
mai mici, reduce ipso · facto şi impozitele. Mult mai dureroasă
ar fi urcarea impozitelor, dacă aşteptăm revenirea preţurilor
la normal, mult mai păgubitoare pentru economia generală.
Acesta e adevărul pentru mine.
Acum, d-lor, să reiau firul cuvîntării mele şi să mă Întreb,

dacă sarcina globală pe care o cer României nu e exagerată,
nu cumva am făcut o eroare în repartiţiunea ei pe ramuri de
activitate, sau pe facultăţile contributive individuale şi prin
această greşeală de repartiţie a unei sarcini globale suportabile
să fi adus produqiei o stînjenire ?
Asupra primei chestiuni nu vreau să mai adaug ceva la
discursul raportorului nostru, căruia ţin să-i aduc mulţumirile
mele penrru munca ce a depus În examenul proiectului de
192
taţă, tmpreun ă cl.i comisia financiară, după ce avea un pro
ioct similar propus în numele majorităţii acestei Camere.
Voi spune numai că este nedrept a se susţine că noi lovim
comerţul şi industria Într-o p roporţie mai mare decît am
lovi agricultura, cum au susţinut-o unii, sau invers, că am
impus prea mult agricultura În proporţie cu comerţul şi in
dustria. Repartiţia sarcinelor e dreaptă, căci cei ce vorbesc
că agriculrura e prea mult scutită uită că toate taxele de
export asupra cerealelor se repercută asupra veniturilor agri
cole şi că nu agricultorii Încasează toate veniturile agricole,
o mare parte din veniturile comerciale şi industriale prove
nind din vînzarea produselor agricole. Uită de asemenea cei
ce susţin că agricultura e exagerat impusă, că veniturile im
pozabile în acest domeniu sînt venituri forfetare. Şi nu se
poate spune că tocmai pentru că sînt forfetare sînt sigure
pentru stat şi prin aceasta agricultura nu şi-ar putea acoperi
pagubele eventuale. Totul depinde de evaluarea cifrei forfe
tare. Avea dreptate dl . raportor să spuie că din aceste dez
bateri trebuie să iasă anumite indicaţiuni pentru agenţii fis
cului. Ei bine, d-lor, eu socotesc că În mediu valoarea locativă
a unui hectar de cultură, în afară de mici excepţiuni, nu poate
să fie evaluată la mai mult decît 200 de lei anual. Preţurile
mari de azi ale cerealelor nu trebuie să ne facă să pierdem
din vedere că recensămîntul nu are loc decît din trei în trei,
sau din cinci În cinci ani, şi noi nu putem fi siguri dacă În
acest restimp preţurile nu vor scade, fie prin urcarea valutei,
fie din alte consideraţiuni ; punînd la baza impozitelor pre
ţurile actuale, am putea fi deci exageraţi.
Cu aceasta, d-lor, am răspuns şi temerii exprimate de dl. de
putat Ungureanu, din punctul de vedere al valorii locative a
pămîntului În Bucovina.
Trec acum, d-lor, la discuţia repartiţiei sarcinei globale pe
facultăţile contributive individuale.
Cea mai bună repartiţie a sarcinilor create de contribuţiunile
directe e impozitul progresiv pe venit. Or, mi s-a spus : Ai
conceput în mod greşit impozitul pe venit ; l-ai conceput atît
de greşit, încît ai compromis ideea lui pentru multă vreme în
România.
D-lor, resping cu toată puterea o asemenea acuzare. Nu com
promit o instituţie acei ce pun tot ce au mai curat în suflet,
toată puterea lor de muncă, toată puterea lor de ideal pentru
13 - N. Tituleacu - Discursuri 193

înfăptuirea unei astfel de reforme. O compromit acei care se
pretind sinceri democraţi şi care, pentru motivul că nu au în
credere În guvern, nu vor să dea unei instituţiuni democratice
dreptul de intrare În legislaţia noastră pozitivă. (Aplauze fre
netice îndelung repetate. Strigăte de bravo) . ...
Nu am compromis eu în Romania impozitul pe venit, eu,
care mă străduiesc de atîta timp să-l realizez şi să explic tu
turor : şi industriaşilor, şi comercianţilor, şi bancherilor, şi
publicului, ce stă înăuntrul acestei reforme. 11 compromit acei
care vin să afirme, aci la tribună, neîncrederea lor anticipată
şi care seamănă discreditul În opinia publică Împotriva acestei
legi, mai înainte ca ea să fi fost chiar votată şi aplicată.
(Aplauze frenetice pe băncile majorităţii). . .. . .
S-a spus că impozitul meu pe venit e greşit conceput, pentru

că - tehnic vorbind - eu nu am introdus un impozit pe ve
nit, cedulele dînd o prea mare preponderanţă proporţionali
tăţii ; pentru că elementele progresiunii, aşa cum le-am Întoc
mit eu : scară, reduceri, cote, dau un impozit regresiv, iar nu
unul progresiv.
Prima critică mi-a făcut-o dl. Mihail Popovici Într-un dis
curs, a cărui fineţe şi a cărui măsură În expunere, pe mine
unul, m-a sedus. Nu am făcut un impozit pe venit din punct
de vedere tehnic, spune d-sa, pentru că, din cauza sistemului,
cedular, am Împins proporţionalitatea atît de departe, încît
pro�resia nu înfrînge proporţionalitatea decît de la 100 OOO de
lei m sus.
Recunosc că, din punct de vedere tehnic, impozttul ideal
este impozitul progresiv unic, dar tocmai pentru că nu am
fost teoreticianul pe care îmi spun unii că îl înfăţişez prin ex
celenţă, nu am voit să admit, În vremurile actuale şi În starea
lucrurilor de la noi, acest postulat al idealului fiscal. Motivele
care m-au determinat să mă supun mai ales cerinţelor practice
au fost trei : 1) Puterea fiscală a impozitului unic progresiv
pe venit s-a dovedit a fi pretutindeni inferioară sistemului ce
dular, combinat cu un impozit suplimentar pe venit ; 2) Dis
criminarea veniturilor şi stopajul la sursă sînt mult mai greu
de realizat În sistemul impozitului unic, decît În sistemul im·
pozitului cedular mixt ; 3) Chiar În statele care au impozitul
unic pe venit, acest impozit e unic numai cu numele. Astfel :
în Germania, el e completat prin „Ergănzungssteuer" ; în Ar
deal prin toate dările reale imaginabile : darea pe pămînt,
194
darea pe case, darea pe c1şug, care stau alături de aşa-zisul
impozit unic pe venit. Prin urmare, d-le Popovici, progresiu
nea pe care mă sfătuiţi să o admit, ca fiind mai perfectă, nu
rezultă cîtuşi de puţin din legislaţia fiscală a Ardealului, în
care majoritatea dărilor sînt proporţionale. In fine, oricare
ar fi superioritatea principală a impozitului unic pe venit, el
ar alcătui pentru noi un salt În necunoscut. Cu sistemul cc
propun, cedulele fiind vechile impozite remaniate, impozitul
global e o dare nouă, care chiar dacă nu şi-ar produce imediat
efectele ei rodnice, nu strică ce avem, căci el e un adaos. Dar,
d-lor, dacă argumentaţiunea ce combat ar fi exactă, atunci nici
unul din statele Occidentului nu au azi un impozit pe venit.
Cum, Franţa, unde cedulele au cote ridicate ; Italia, unde co
tele cedulare, deci proporţiunile, ating 180/o din venit ; An
glia, unde corectivul prin excelenţă, al proporţionalităţii super
tax-ul, nu Începe decît de la 68 500 de franci, nu au impozit
pe venit ? Ei, atunci pentru ce un sistem analog, care cadrează
cu actualitatea şi de la noi şi din provinciile nou alipite şi cu
principiile admise în atîtea state occidentale, să fie un impozit
atît de defectuos, încît să nu-şi merite nici măcar numele ?
La fel, d-lor, şi cu imputarea care mi s-a făcut de alţii,
anume că impozitul meu e regresiv. Ea provine dintr-un joc
uşor făcut asupra adaptării la care am fost silit să recurg din
cauza cerinţelor practice de la noi. Zic joc uşor, pentru că
această critică s-a ridicat şi se poate ridica contra oricărei scări
progresive, oricum ar fi ea alcătuită, joc uşor, veţi vedea.
„Impozitul d-tale pe venit e contra Constituţiei, pentru că
poate duce la consfiscarea averii ; el slăbeşte puterea de muncă
a individului şi respectul dreptului de proprietate ; el corupe
toate clasele sociale ; el distruge produqia şi industria ; el să
răceşte bogaţii pentru a ajunge la egalizarea averilor ; el pro
voacă corupţia agenţilor fiscali ; el Întronează imoralitatea, ex
cesul de fiscalitate, obligînd pe contribuabil să-şi ascundă ave
rurile...
"
Mulţi şi de la această tribună şi mai ales prin presă şi ori

de unde ar fi, dacă combat reforma, pentru mine sînt o apă.
Ce vreau să vă dovedesc e că criticile ce se aduc progresiunii
mele sînt critici făcute în toate timpurile.
Oare dl. Iorga nu v-a citat deunăzi combaterea progresivi
tăţii la Florenţa pe timpul Familiei Medicis ? Şi acum să vă
arăt că orice scară s-ar admite, se poate uşor dovedi că veni-
195
turile mm smt mai puţin impuse decît veniturile mari, pen
tru ce ? Pentru că progresivitatea e numai o formulă de drep
tate relativă, iar nu o formulă de dreptate ideală. Două lu
cruri te împiedică să împingi justiţia pmă la ultima ei limită
În materie de progresiune :
1 . Necesitatea unei limite la care progresiunea trebuie să
se oprească, căci altfel caz în confiscare, această limită fie
ea : 550 OOO franci, ca În Franţa ; 4 OOO OOO lei, ca În primul
meu proiect ; 1 0 OOO OOO lei dacă vreţi, sau alta. Trebuie să
vă daţi seama că toate milioanele suplimentare nu pot fi izbite
decît de un impozit proporţional, altfel ajungem la Întreaga
confiscare a venitului. Veniturile mari, comparativ vorbind,
suportă deci o sarcină mai mică decît veniturile mici.
2. In al doilea rînd, orice am face, oricît am impune pe bo
gătaşi, oricît am exonora veniturile mici, inegalităţile de ve
nituri, care sînt independente de sistemul fiscal, fac ca impo
zitul cel mai mic să reprezinte o jertfă mai mare pentru cel
sărac ca impozitul cel mai mare pentru cel bogat. lată un om
care are un miliard venit şi un nenorocit care are 1 0 OOO lei
venit. Chiar de aş lua primului 999 milioane lei şi celui de
al doilea numai 500 lei, încă omeneşte vorbind, sacrificiul pe
care îl face cel dintîi este mai mic, căci tot mai bine trăieşte
primul contribuabil cu un milion venit care îi rămîne, decît
cel de-al doilea cu 9 500 lei, afară numai dacă ne punem pe
tărîmul sacrificiului psihologic şi am zice că sufleteşte costă
pe cineva mai mult să se dezbare de 999 milioane din mi
liardul venit care îl avea, decît pe un sărac de 500 lei din
cei 10 OOO care îi are, căci mai mult reprezintă suma avanta
jelor la care renunţă primul, decît suma avantajelor la care
renunţă cel de-al doilea. Dar, În asemenea caz, Harpagon ar
fi cel mai bun contribuabil, pentru că el îşi rupe din suflet
chiar cînd scoate prima centimă din buzunar. (Aplauze pre
lungite) ...
In fine, d-lor, progresia e o modalitate a impozitelor. Scopul
impozitului e Încasarea de venituri. Justiţia se satisface în mă
sura În care exigenţele ei nu depărtează fiscul de la scop. Re
cunosc, dreptatea ar cere ca veniturile pînă la 30 OOO, 40 OOO lei,
în starea actuală, să nu plătească nimic, dar atunci statul nu
mai are resurse. Deci, Împrejurările silindu-ne să impunem şi
pe cei cu veniturile mici, În mod fatal justiţia nu e complet
satisfăcută. Dar, d-lor, justiţia trebuie să fie un asociat al im-
196
pozitului, justiţia nu poate fi un adversar al impozitului, căci
altfel cădem în absurd. Şi să nu ne plîngem că nu putem face
tot ce simţul de dreptate cere : jumătate e mai mult decît ni
mic. Deci, în toate deviaţiunile care s-ar constata În legea mea
de la soluţiunile impuse numai de justiţie, ar fi trebuit să se
vadă de criticii mei, nu simple călcări de ideal, ci preocupa
rea impusă de simţul realităţii, care m-a silit deseori să sacri
fic ideologia şi simetria de cabinet, realismului autoritar şi rece
cu care alţi adversari ai reformei confundă realitatea întreagă.
Ajung la degrevări şi aci critica pe care mi-o adresează o
parte din opoziţie provine din faptul că am luat În considerare
nevoile locale. România nu e o ţară de bogăţie împărţită ca
Franţa, nici o ţară de bogăţie concentrată ca Anglia, ci o ţară
imens de bogată, dar cu un popor încă neavut, pentru că nu a
putut pune în valoare pînă azi toate admirabilele resurse ce
posedă. Deci dacă admiteam toate degrevările pe care în nu
mele democraţiei le cereau unii din oratorii care au precedat
la tribună, atunci desigur că făceam un impozit fără contribua
bili. Şi ca să vedeţi că am făcut tot ce realitatea îmi permitea
să fac pentru degrevarea claselor sărace, să vă arăt cu cît am
mers mai departe decît un om care cu siguranţă, nici din cauza
trecutului lui, nici din cauza experienţei pe care o posedă, nu
l-aţi fi tratat de teoretician şi al cărui nume trebuie să impună
stima ori de cîte ori se tratează chestiunile financiare : E vorba
de dl. Costinescu.
Examinîndu-i legea din punct de vedere al degrevărilor, nu
voiesc să se creadă că ţinta mea e să-i fac imputări pentru
sistemul d-sale de a concepe degrevările ; vreau tocmai să arăt
că oamenii practici, cînd vin să aplice formulele democratice
- şi nu se poate spune că un om, care a vrut impozitul pe ve
nit la 1910, nu a avut sentimente democratice - În contact
cu realitatea românească, sînt siliţi să admită sisteme de de
grevări, care se depărtează mult de formulele din Occident,
cum am făcut eu, sau care sînt numai cu numele degrevări,
cum propunea dl. Costinescu.
In adevăr, proiectul d-lui Costinescu nu admite nici un fel
de minimum neimpozabil.
Pornind de la ideea că În anumite legislaţii din Occident
munca proprie a tăranilor pentru trebuinţele familiei sale e
socotită ca parte din venitul său, dl. Costinescu propunea ca
197
în loc să se scadă ceva ca minimum neimpozabil din veniturile
ţăranilor, să nu li se mai socotească munca lor pentru ei şi fa
miliile lor ca venit şi pe această cale să ajungă la o scutire 'iUb
altă formă.
D-sa spune textual la pag. 14 din expunerea de motive :
„Ceea ce propun spre a ajunge la acest scop e luat în prima
linie din obiceiurile pămîntului. Tăranul nostru, căci el for
mează masa mare a populaţiei, nu are obiceiul să-şi ţină În so
coteală munca pe care o depune în ogorul său, de aceea el şi
plăteşte preţul cel mai mare pentru arenda pămîntului. Venit
e pentru ţăran numai ce-i prisoseşte de la hrana familiei şi
poate să vîndă. De asemenea venit din munca sa e numai ceea
ce dobîndeşte din lucrul ce-l face cu plată În bani sau În na
tură pentru socoteala altora".
Proiectul de lege admite ca minim neimpozabil pentru ţă
rani tocmai acest mod de a judeca pentru venit. El nu impune,
conform art. 40, decît : venitul dobîndit de lucrătorul agricol
prin munca manuală sau cu cărăuşia făcută pentru socoteala
altora ; valoarea locativă a pămîntului său şi venitul recoltei
care-i prisoseşte şi o vinde ; asemenea şi venitul dobîndit prin
creşterea vitelor şi orice alte produse ale industriei agricole.
Or, d-lor, minimum meu de existenţă pentru ţărani poate să
nu fie mare, dar tot este de : 2 500, 3 OOO, 4 OOO de lei. Nu
m-am gîndit nici un minut să impun munca pe care ţăranul o
Întrebuinţează pentru cultivarea propriului lui pămînt sau că
răuşia pe care o face pentru a transporta propria lui recoltă,
pentru ca să compensez aceste venituri care nici nu intră în
calcul în sistemul meu cu minimum de existenţă. Şi apoi, nici
nu veţi găsi În sistemul meu un impozit şi pe valoarea locativă
şi pe valoarea recoltei pe care ţăranul o vinde, căci cedula C
nu egalează În cel mai rău caz cedula A, şi veţi recunoaşte că
dacă am socoti valoarea recoltei pe care ţăranul o vinde din
tr-un singur pogon astăzi şi am impune această valoare reală,
s-ar lua de 20 de ori mai mult decît ce cerem. în adevăr, un
pogon stăpînit de un ţăran evaluat chiar 100 de lei, va plăti
Ia ambele cedule 1 8 lei *, adică impozit la o sută de lei. Dar,
dacă ar fi vorba să aplic impozitul la kila de grîu pe care a
produs-o pogonul, pe care ţăranul o vinde, ar trebui să percep
• După proiect, căci după textul defin i r i i' v� pl5ti numai 13 Ici,
50 bani.
198
conform proiectului Costinescu impozit la 1 OOO de lei peste
impozitul aşezat pe valoarea locativă.
De asemenea În sistemul meu degrevările sînt pentru fiecare
copil 5 sau 70/o, după anumite distinqiuni din venitul im
pozabil.
Recunosc că e puţin în raport cu alte state. Ştiţi însă În ce
consistă degrevările de sarcini de familie în sistemul d-lui Cos
tinescu ? Art. 19 al proiectului d-sale glăsuieşte :
„Capii de familie care au sub îngrijirea lor cinci sau mai
multe persoane ; copiii minori ai lor sau ţinuţi de milă, ce nu-şi
cîştigă viaţa, nici nu dau ajutor la cîştigul familiei ; părinţii
infirmi ce nu mai pot munci ; sînt scutiţi de impozit pentru o
parte din venit de 100 lei pentru fiecare persoană de la cinci
în sus, afară de capul familiei şi soţia lui, dacă venitul lor
anual total nu trece de 2 OOO lei.
Sînt scutiţi de impozit pentru o parte de venit de 120 lei,
dacă venitul total nu trece de 1 200 de lei :
a) Infirmi, bărbaţi sau femei, În neputinţă de a lucra ; b)
văduvele avînd sub îngrijirea lor copii minori, cu condiţia ca
cei scutiţi să nu fie În stare a munci ; c) orfanii minori pînă
cînd sînt în stare a-şi cîştiga singuri viaţa".
Or, d-lor, ştiţi cît era cota impozitului În proiectul d-lui
Costinescu ? Pentru veniturile mici pînă la 2 OOO de lei 1-20/o.
Prin urmare, degrevarea pentru sarcini de familie se reducea
în sistemul d-lui Costinescu la o iertare de bir, dacă persoa
nele în sarcină erau mai mult decît 5, cu începere de la a
şasea persoană, de la 1-2 lei de cap, iar pentru infirmi cîte
1,20 lei de cap.
lată, d-lor, ce concluzii a impus unui om cu simţ practic
cunoaşterea de aproape a ţării.
Prin urmare, dacă recunoaşteţi că dreptatea îşi are ecoul
în sufletul meu şi dacă mai recunoaşteţi că degrevările, aşa
cum le propun eu, nu se pot Împăca cu simţul meu de drep
tate, apoi concluzia practică, pe care trebuie să o trageţi, e că
a trebuit să fac să cedeze simţul dreptăţii În faţa simţului
practic, că m-am lepădat de teorie În faţa realităţii, că ştiam
că altfel nu se putea ajunge la o echilibrare a bugetului.
(Aplauze).
Ajung acum, d-lor, la cel de-al treilea element al progre
siunii : cotele. Dar, înainte de a examina de aproape ches-
199
tiunea cotelor, să limpezesc chestiunea zecimilor judeţene şi
comunale, aşa cum reiese din proiectul de lege.
Art. 2. alin. e spune că : „Toate zecimile adiţionale şi orice
alte dări suplimentare stabilite asupra impozitelor sus pre
văzute sau asupra bazelor lor, atît în beneficiul statului, cît
şi al oricărei alte instituţiuni publice, afară de taxele mili
tare, şi În Ardeal cele pentru ajutorarea armatei şi Îngrijirea
bolnavilor, se suprimă".
Iar art. 92 în primul aliniat spune :
„In afară de impozitele cuprinse în această lege, pentru anul
financiar 192 1 - 1 922 statul va încasa pe seama sa zecimile
actuale comunale, judeţene, pentru drumuri, camere de co
merţ şi oricare alte instituţiuni, cu obligaţiunea de a plăti be
neficiarilor acestor zecimi o sumă egală cu sumele înscrise
În bugetele respective, fără ca aceste sume să poată Întrece
debitul pe ziua de 1 aprilie 1 92 1 ".
Ce rezultă din apropierea acestor două texte ?
Că de la 1 aprilie 1 922 nu se mai percepe nici un fel de ze
cimi sau adaose la vechile impozite, iar pînă atunci, pentru a
face posibilă viaţa judeţelor şi comunelor anul acesta, se vor
adăuga la noile impozite, nu zecimi stabilite asupra cotelor noi,
ci zecimile mici de azi, care reprezintă o sumă neînsemnată în
raport cu impozitele noi.
D-lor, admit să ziceţi : Impozitele noi nu mai suportă ze
cimi, fiind prea urcate ; admit să strigaţi contra exagerării
fiscale care s-ar face, cînd s-ar adăuga zecimi pe baza impo
zitelor noi. Dar, În acest moment, nu pot primi discuţiunea
asupra acestei chestiuni, pentru că legea mea abrogă adausele
la noile impozite de la 1 aprilie 1 922. Şi greşit se spune : Tot
aşa s-a spus şi În Franţa cînd s-a introdus impozitul pe ve
nit, căci au coexistat de atunci şi pînă azi şi zecimile şi impo
zitele noi. E o deosebire esenţială Între textul legii d-lui
Caillaux şi al nostru.
In Franţa, legea d-lui Caillaux zice : „Pînă la noi dispo
uţiuni se menţin zecimile vechi". Legea mea zice : „De la
1922 nu mai sînt zecimi". Prin urmare, în România trebuie
o lege noui care să creeze zecimile, pe cînd în Franţa trebuie
o lege nouă care să le suprime.
Şi atunci, chestiunea fiind întreg rezervată, faceţi obiecţiu
nile d-voastră ministrului de finanţe care ar veni să vă ceară
mîine adaos la aceste impozite, dar nu susţineţi că sarcina fis-
2110
cală pe care o creiază impozitele ce vă propun e mai mare
decît aceea pe care o indică textele exprese ce v-am citat ...
Pînă la 1922 judeţele şi comunele vor trăi cu ceea ce au
trăit şi pînă acum, căci au vechile zecimi, iar de la 1922 ches
tiunea urmează a fi soluţionată. Cum ? Desigur că ar fi foarte
de dorit ca reglementarea finanţelor statului să se facă În ace
laşi timp cu aceea a finanţelor judeţene şi comunale. Aceasta
presupune Însă reforma administrativă deja desăvîrşită. Ne
cesitatea statului de a avea venituri imediat sporite împiedică
Însă şi aşteptarea.
Judeţele şi comunele trăiesc fie cu venituri proprii, fie cu
adaose la veniturile statului, fie cu afectări de către stat a
unora din veniturile sale.
Nu vreau să examinez acum care e cea mai bună din aceste
trei soluţiuni, sau mai curînd în ce măsură toate trei trebuiesc
combinate. Şi atunci ce zic ? Pînă la 1 922 vom avea recensă
mîntul nou ; vom vedea dacă cotele, aşa cum le-am pus eu,
epuizează capacitatea de plată a contribuabililor. Dacă nu,
nimic nu Împiedică să se adauge zecimi. Dacă da, nimic mai
simplu, decît să zici că În . cotele statului intră şi partea jude
ţelor şi a comunelor, sau să găseşti o altă soluţie de afectare.
Se poate foarte simplu spune, de pildă : în cota de 156/o a
statului sînt bani destui şi pentru stat, şi pentru judeţ, şi pen
tru comună. Şi atunci, primr-o lege, parlamentul poate să dis
pună ca din cei 150/o, 100/o trebuie să ia statul, 20/o judeţul şi
3°/o comuna, sau sînt şi alte modalităţi. Această soluţie nu În
calcă autonomia financiară a judeţelor şi a comunelor, nici
descentralizarea, căci nimic nu Împiedică judeţul sau comuna
să dispuie, potrivit cerinţelor lor şi în conformitate cu noile
dispoziţiuni, de aceste venituri. .
Dar tot această soluţiune realizează în schimb unul din
principiile moderne ale fiscalităţii : unitatea de percepere a
dărilor În stat, organele fiscale ale statului, În starea actuală,
fiind, orice s-ar zice, superioare organelor fiscale ale celorlalte
persoane publice. (Aplauze).
Să examinăm acum cotele propuse de mine, din punct de
vedere al patrimoniilor individuale, adică în funqie de jus
tiţie În repartiţiune.
ve_?ere al veni!u �ilor şi ţinînd se.�ma

scazuta.., a leulm, m patru categoru :
�
Putem împărţi populaţiunea romană de azi, din punct de
utere i ..._;: · · } .,.1
....,
"""( ,,, ,f
�t. : .�t
� -- ·
/i / C� G!]
�'Jf\
c- ·. „ . ...
- .. � �
?0 1
„ -�
/ c . , „- f
-, L � : f--.o .
�\:: c. ��=c' r,c�:�� --�)�
OL . . „ . - · \·
" · " . . ·.
�-„_.. ��-----�..�-- --��

Pînă la 30 OOO lei venit, nevoiaşu ;
Intre 30 000-100 OOO lei venit, mijlocaşii ;
Intre 100 000-300 OOO lei venit, Înstăriţii, şi de acolo în
sus, În jurul unui milion, de pildă, venit, bogătaşii.
Să luăm exemple din lege pentru toate aceste categorii şi
să vedem dacă reiese din cercetările noastre apăsarea celor
slabi, adică caracterul de regresivitate al impozitelor.
Categoria I
Voi da trei exemple :

a) Un sătean cu cinci hectare de pămînt, fără datorii, şi
care cîştiga pe deasupra şi 25 de lei pe zi, adică 9 OOO lei
anual, şi i-a declarat În Întregime fiscului...
Socotind valoarea locativă a hectarului 200 lei şi beneficiul
agricol, tot la maximum 200 lei la hectar, ţăranul va fi în
scris : *
La cedula A lei 1 OOO venit ;
„ „ C „ 1 OOO „
El plăteşte : 100/o la prima mie · de lei şi 80/o la cea de-a

doua, adică 1 80 lei. Cum se socoteşte numai 20 de zile pe lună,
el va fi înscris la cedula F cu 500 lei lunar, adică cu 6 OOO lei
. anual şi prin urmare scapă de impozitul pe veniturile din
muncă.
Venitul lui global fiind totalul veniturilor lui cedulare :
2 OOO plus 3 OOO lei (ştiţi că În proiect veniturile din muncă
se socotesc pe jumătate), adică 5 OOO de lei, fără a mai face
degrevări pentru sarcini de familie, scăzînd numai 1 500 de
lei, rămîn 3 500 de lei, care cu cota de 20/o dau 70 de lei :
total 260 lei.
Deci, la un venit de 1 1 OOO lei, săteanul plăteşte numai a
cincizecea parte din venit. (Aplauze prelungite).
b) Să luăm acum un lucrător care cîştigă 70 de lei pe zi
la Bucureşti. Cum se socotesc numai 20 de zile lucrătoare,
adică 1 400 lei, el trebuie să plătească impozit la un venit de
• In textul definitiv votat de parlament cotele au fost încă reduse la
cedula A. Socotindu-se prima mie de lei pe jumătate la veniturile ce nu
depăşesc 6 OOO lei, cota rămîne numai 71/2 şi pe baza aceloraşi calcule, la
cedula C cota rămîne numai de 60/0• Deci cota adoptată de parlament e
de 131/2, în loc de 1 80/o ca în exemplul citat.
i 6 800 de iei. sdzîndu-se minimum neimpozabil de 7 806 lei,
urmează să plătească 60/o la 9 OOO de lei, adică 540 de lei im
pozit cedular. Cum pentru impozitul global venitul de
16 800 lei se socoteşte pe jumătate, impozitul global la
8 400 de lei este de lei 168. Deci, în total, 708 lei.
c) Să luăm un funqionar care cîştigă 30 OOO de lei anual
la Bucureşti. Scăzîndu-se minimum de existenţă 7 800 lei, el
e impus la 22 200 de lei cu 60/o, adică 1 332. Venitul de
15 OOO lei, minus 2 500 lei minimum de existenţă, e pentru
impozitul global 12 500, pentru care va plăti 240 lei. Deci în
total lei 1 572. Pînă azi plătea 900 lei pe baza taxei de 30/o.
A plăti 1 572 de lei la un venit de 30 OOO lei înseamnă a plăti
(a douăzecea) parte din el.
Vă rog, prin urmare, să observaţi că în prima categorie, aceea
a nevoiaşilor, totalitatea impozitelor directe În exemplele noas
tre fiind de 260, 708 sau 1 572 de lei, sau a cincizecea parte,
a patruzecea parte, sau a douăzecea parte din venit, cota în
această primă categorie variază de la 2-50/o din venit.
Trec acum la categoria doua.
Categoria II
Să luăm un venit de 100 OOO lei.

După primul meu proiect, şi iau cotele din primul meu pro
iect, oricare ar fi modificările pe care d-voastră le-aţi aduce
În urmă, pentru ca să înlătur de la Început acuzaţia de exage
raţiune, impozitul cedular şi cel global de plată ar fi :
Din 100 OOO lei venit al capitalului pur, adică venit obţinut
fără muncă, fie din arenda unui pămînt pe care nu-l mun
ceşti, fie din dobînzile sau dividendele pe care le percepi la
capital, impozitul cedular şi global la un loc, după tariful
plin al primului meu proiect, ne dă 22 740 lei.
La 100 OOO lei cîştigaţi net din comerţ, adică la 100 OOO lei
ce-ţi rămîn după ce deduci toate cheltuielile, impozitele etc.,
impozitul cedular şi global la un loc ne dă suma de plată
17 280 lei.
La 1 00 OOO lei cîştigaţi în industrie ca venit net, adică iarăşi
după toate scăzămintele cheltuielilor de exploataţiune, impo
zitul cedular şi global de plată dă suma de 14 1 60 lei.
In fine, la un venit de 100 OOO lei alcătuit dintr-un salariu,
impozitul cedular şi global de plată n-ar fi decît 7 9 1 2 lei.
203
Prin urmare, din aceast� a doua categorie de venhuri , flscuÎ
ia de la contribuabil a douăsprezecea pînă la a cincea parte
din venit, adică 8-200/o din venit.
Categoria 111
1 Încă o dată, repet, iau cifrele din primul meu proiect, nu

acelea care s-ar cuprinde în textul definitiv votat de Cameră.
La 300 OOO lei venit proveniţi din capital pur, aplicînd ta
riful plin, impozitul cedular şi cel global dau 90 540 lei.
La 300 OOO lei venit net rezultat din comerţ, impozitul ce
dular şi global dau 68 200 lei.
La 300 OOO lei proveniţi din industrie, impozitul cedular şi
global este 56 360 lei.
La 300 OOO lei proveniţi din venitul muncii pure, impozitul
cedular şi global dau 33 650 lei.
Prin urmare, proiectul de lege cere pentru fisc a zecea pînă
la a treia parte din veniturile acestei categorii ; cu alte cu
vinte, proiectul prim, aşa cum vi-l prezint, dă o sarcină de
1 0-300/o.
Categoria I V
Să luăm un contribuabil cu 1 OOO OOO lei venit.

Dacă acest venit provine din capital, după proiectul aşa
cum l-am propus, impozitul cedular şi global va fi de
lei 405 140.
Dacă milionul cîştigat net rezultă din comerţ, impozitul ce
dular şi global va fi de lei 309 560 ;
Dacă milionul net cîştigat provine din întreprinderi indus
triale, impozitele cedular şi global dau cifra de lei 259 160.
In fine, dacă milionul provine din munca pură, impozitul
cedular şi global va fi de numai 162 400 lei.
Cu alte cuvinte, la aceasta a patra categorie fiscul percepe
de la a şasea parte pînă la două din cinci părţi, adică cotele
impozitului se ridică de la 1 6-400/o.
în rezumat, reluînd clasificarea contribuabililor de care vă
vorbeam, nevoiaşii, după primul meu proiect de lege, urmează
să plătească la cedule şi la global de la 2-50/o ; mijlocaşii de
la 8-200/o ; înstăriţii de la 10-300/o şi milionarii de la
16-400/o.
204
Adm �t să se spun� : cotel e d-taie sÎnt mart pr: mesc di scuţi a
şi sugestiile practice ce mi s-ar face ; admit să mi se spună că
cutare fel de venituri e prea apăsat în raport cu altul ; admit
să mi se facă verice critică şi nu voi fi surd la una precisă ;
dar nu pot să admit să se afirme de la această tribună că un
impozit care ia, după cum e vorba de venit din muncă sau
capital :
de la prima categorie de la 2- 5°/o
de la a doua categorie de la 8-208/o
de la a treia categorie de la 1 0-300/o
de la a patra categorie de la 1 6-408/o,
e un impozit regresiv. Şi pentru că cineva adineauri a pomenit
cuvîntul demagogie, ei bine, susţin că nu sistemul meu, ci o
asemenea afirmaţie constituie o sinistră demagogie. (Aplauze
prelungite) . ...
Trec acum la examenul fiecărei cedule în parte.
Dl. raportor în discursul d-sale spunea că impunerile din
legea contribuţiunilor directe răspund unui principiu funda
mental.
Într-o primă categorie sînt strînse veniturile din capital ;
Într-o a doua categorie sînt strînse veniturile din muncă şi
capital, adică veniturile mixte ; Într-o a treia categorie veni
turile din muncă pură. Aşa era de altfel şi proiectul întocmit
de d-sa.
Dacă nu am făcut numai această diviziune tripartită, pe
care o Împărtăşesc căci corespunde celei mai raţionale împăr
ţiri a veniturilor, e că eu, fiind un om care am practica le
gilor, mi-am spus : decît să fac 3 cedule şi să împart fiecare
cedulă în subcedule numerotate, mai bine fac 7 cedule de la
început, pe Înţelesul tuturor, pentru ca fiecare contribuabil
să ştie compartimentul pe care fiscul i l-a rezervat.
Veţi găsi În aceste cedule netăgăduit o parte din vechile im
pozite ; impozitul funciar îl găsiţi în cedula A şi cedula B ;
patenta o găsiţi în cedulele C, D şi E ; impozitul pe salarii În
cedula F ; impozitul pe veniturile capitalurilor mobiliare În
cedula G.
Asupra cedulei A şi C se născuse la Început oarecare ne
dumerire : se credea că impuneam de două ori pe proprietari.
Nu, d-lor, decît o foncieră grea aşezată numai pe valoarea
locativă şi a cărei plată către fisc urma să se facă de proprietar
205
sau de exploatator după l1azardul convenţ iunilor, eu am des
compus darea pămîntului, aşezînd o parte pe valoarea loca
tivă şi cealaltă parte pe exploataţiunea agricolă.
Veţi vedea imediat că ambele cedule nu depăşesc vechea
foncieră. Repartiţiunea e mult mai dreaptă, căci fără această
diviziune, sau exploatatorul pămîntului nu plăteşte nimic
- ceea ce ar fi nedrept pentru că nu poate să tragă cineva
un venit fără plată de impozit - sau plăteşte patenta peste
vechea foncieră ridicată şi atunci fiscul percepe prea mult.
De altfel, sistemul acesta e admis şi În Franţa şi nimeni nu mai
ridică astăzi Împotriva lui vreo critică.
Incep cu cedula A, pe care o voi examina Împreună cu ce
dula C.
D-lor, fac această afirmaţiune că În foarte multe cazuri im
pozitul funciar, aşa cum îl creează legea nouă, e mai uşor
decît impozitul funciar din trecut.
In adevăr, la impozitele vechi, aşa cum se percepeau îna
inte de război În Vechiul Regat, nu trebuie să uităm că se
adăugau zecimile, care le îndoiau. Nu trebuie să mai uităm că
aceste impozite au fost sporite prin decretul-lege nr. 1 901 din
28 aprilie 1920, astfel încît dacă reducem toate cifrele la un
coeficient de atîta la sută, obţinem tabloul următor :
veohe Zeoi-
Cota Cota lmprcunl. ou
Cota Cota din
zecimile
actuali. noul
neepo· mile
veohe actuali.
eporitl. proieot
I
riti
Proprietatea
pînă la
10 hectare 4,5°/o 7,87°/o 13 10,35°/o ia01. 10-1 2°/o
Peste 10
hectare şi -
păduri
nearendate 5,50/o 9,6 O/o 13 12,650/o 22,l O/o 1 50/o
Idem m-en-
date 6,5°/o ll,4 O/e 13 150/o 25,8 O/o 180/o
Proprietatea
absenteiştilor 13 O/o 22,750/o 13 '30°/e 42,570/o 340/o
306
Ce rezultă de aci ?
Dacă m-aş mărgini să fac un recensămînt, fără reformă fis
cală, aş percepe : 1 8 , 22, 25, 42, 570/o. Dacă îl fac cu reformă
fiscală, percep : 10, 1 2, 1 5 , 1 8 şi 340/o.
Ştiu ce se spune : cotele mari actuale s-au aşezat din cauza
imposibilităţii de a se face un recensămînt, pe cînd d-ta faci
şi recensămîntul, şi reforma fiscală. Tocmai din această cauză,
răspund, am scăzut cotele, pentru ca recensămîntul să-l îm
preun cu impozite mai joase.
Dacă n-ar fi consideraţiunile de unificare fiscală şi dacă n-aş
ajunge fără ea la impunerile inegale de care vă vorbeam, aş
fi mult mai mulţumit, ca ministru de finanţe, să fac un sin
gur recensămînt fără să modific cotele actuale, decît să fac
un recensămînt pe baza legilor noi. Dar poate susţine cineva
că recensămîntul înlocuieşte o reformă fiscală ? Cei care şi-au
arendat pămîntul acum de curînd nu plătesc oare cotele mari
stabilite de decretul-lege nr. 1 901 din 28 aprilie 1 920 ? Iar
cei care au profitat de faptul că nu s-a refăcut recensămîntul
timp de 1 1 ani şi au plătit cotele aşezate pe venitul de la
1 9 10, real atunci, dar fictiv azi, să-şi facă drepturi din come
dia pe care au jucat-o timp de 1 1 ani fiscului, percepînd din
ce În ce venituri mai ridicate şi prin aceasta reducînd din ce
În ce coeficientul la sută al impozitelor vechi ? Ar fi absurd.
(Aplauze).
Dar se mai zice : Aşa-i, dar peste cedula A vine cedula C.
Se adună mereu cedula A cu cedula C şi se spune că fon
ciera, În definitiv, sub aspectele ei multiple de mîine, va fi de
27°/o. Se uită că cota de 150/o şi cota de 1 20/o nu sînt aşezate
pe una şi aceeaşi sută de lei. Iată un pogon arendat cu 100 de
lei. E admisibil să se spuie că exploatarea lui de arendaş, în
medie pe mai mulţi ani, nu aduce nimic acestuia din urmă ?
Dacă ar fi aşa, nu ar mai lua nimeni moşii cu arendă. Or, le
gea presupune cîştigul arendaşului egal cu valoarea locativă.
Deci : 150/o din cedula A se aplică pe suta de lei pe care o
percepe proprietarul ; 120/o din cedula C se aplică pe suta de
lei pe care o percepe arendaşul şi dacă e vorba să reducem im
pozitul la coeficientul lui real la sută, amîndouă ne dau o im
punere de 1 31/20/o, iar nu de 270/o.
De asemenea cînd un proprietar îşi exploatează singur mo
şia1 dacă e mai logic să plătească mai puţin decît arendaşu!
ZQ7
care o exploatează, se poate susţine că el nu cîştigă mai mult
decît dacă şi-a arendat moşia ? Evaluînd dar pentru el cîşti
gul ce ar face cu valoarea locativă ce ar percepe şi ţinînd
seama că legea scade cota pentru proprietarii care cultivă sin
guri moşia cu 20/o, coeficientul la sută al cedulelor A şi C e
numai de 1 21/20/o, În loc de 1 31/20/o.
Dar, admiţînd absurdul că cedula A şi cedula C la un loc
ar da o dare pentru pămînt de 270/o, cît se ia astăzi de la pro
prietăţile care sînt arendate, de pildă, după 1915 ? 220/o. Iar la
proprietăţile arendate înainte se ia 91/2°/o foncieră, patru ze
cimi de percepere, opt zecimi judeţene şi comunale şi În anu·
mite localităţi şi zecimi de drum de fier. Chiar admiţînd deci
absurdul, Încă cedula A şi cedula C, dat fiind mai ales că,
după cum vom vedea, se face şi o scădere pentru datorii, nu
depăşeşte sarcina din trecut.
Dar, d-lor, să nu uităm situaţiunea pe care a creat-o ex
proprierea : majoritatea proprietăţii funciare se află, aşa cum
trebuia să fie de mult, În mîinile ţăranilor.
Cotele din proiectul meu sînt de 10 plus 8*, adică de 90/o,
sau, dacă voiţi, iar calculul absurd care aşează şi cedula A şi
cedula C pe acelaşi venit de 1 80/o.
Nu sîntem foarte aproape de cotele d-lui Costinescu de la
1910 ?
Să nu uităm un lucru : Pe vremea d-lui Costinescu nu se
scădeau datoriile, astăzi se scad. Avea dreptate d-sa cînd În
expunerea de motive a proiectului de impozit asupra venitu
lui spunea că sarcina pămîntului nu e cum se crede, numai
60/o, pentru că nu se scade din venit dobînzile datoriilor ipo
tecare. D. Costinescu conchide :
„Nu sînt puţini la număr proprietarii cari plătesc dobînzi
reprezentînd jumătate sau chiar trei sferturi din venitul pro
prietăţii lor şi totuşi ei rămîn supuşi impozitului funciar asu
pra venitului întreg. Ei nu plătesc 6°/o asupra venitului lor, ci
12 şi chiar 24°/o, iar împreună cu zecimile adiţionale pînă
la 521/o".
Are a face sistemul ce vă propun cu rigoarea nedreaptă a
sistemului trecut ?
• S-au scăzut ambele la 1 3,50, adică 61/!8/1 prin votul definitiv al
Gam�rei.
Şi, d-lor, nu uitaţi că de mîine încolo, cum se scad datoriile,
marea proprietate fiind datoare la credit sau la bănci, mica
proprietate fiind datoare pe urma exproprierii, nu mai putem
atinge comparativ vorbind, chiar cu cote mari asupra pămîn
tului, rentabilitatea pe care impozitul funciar o prezenta în
trecut. (Aplauze).
Şi atunci, cînd ţii seama că pe vremea d-lui Costinescu se
plătea 7,20 lei la pogon şi grîul se vindea cu 100 de lei kila ;
că astăzi ambele cedule nu pot aduce tezaurului, în ipoteza
cea mai bună, decît 27 de lei, atunci cînd pogonul se soco
teşte ca valoare locativă 100 de lei - şi cîte mii de pogoane
nu vor fi socotite cu o valoare locativă inferioară - cînd mai
ţii seama că pe vremea d-lui Costinescu, chiar cînd plăteai
40 de ·lei dobîndă la pogon, Încă mai rămînea fiscului 7,20,
pe care îi plăteai atunci din capital, căci venit nu mai aveai
şi nimeni nu strigă, am siguranţa că nu voi putea fi niciodata
acuzat că aşez asupra pămîntului o dare pe care nu o poate
suporta. {Aplauze). Şi uşurarea am făcut-o pentru că nu am
voit să izbesc În marea proprietate, deja încercată prin expro
priere, şi pentru că n-am voit să sugrum proprietatea ţără
nească, abia în faşă. Cu CÎţiva lei la pogon mai mult sau mai
puţin, individul nu se îmbogăţeşte, dar cu suma totală pe care
o reprezintă pentru colectivitate aceste mici suplimente indi
viduale, fiscul se resimte în mod avantajos.
Ajung la cedula B.
Aci uşurarea e manifestă, pentru că impozitul este de 10,
12 şi 1 50/o.
ln Vechiul Regat, Înainte de război, clădirile plăteau 6 si
5°/o, care Împreună cu zecimile reduse la sută, dau 15°/o.
După decretul cu nr. 1 901 din 28 aprilie 1 920 se face o
distinqie Între imobilele cu o valoare locativă pînă la 2 OOO lei,
sau peste 2 OOO lei brut. În cazul Întîi, cota după decret, fără
zecimi, este de 1 1 ,40/o ; În cel de-al doilea, fără zecimi, 1 30/o ;
iar cu zecimi : în cazul dintîi 25,80/o, În cazul al doilea 300/o.
Or, d-lor, ţinînd seama de necesitatea de a încuraja construc
ţiunile de clădiri, precum şi de suplimentul pe care impozitul
global îl aduce fiscului din venitul clădirilor, au admis ca cote
pentru cedula B : 15, 12 sau 100/o, după Însemnătatea valorii
locative, şi am mai admis şi o scădere de o cincime pentru
imobilele locuite de Însuşi proprietarul. (Aplauze).
Şi nu uitaţi că şi din venitul clădirilor se mai scad dohînzile
datoriilor ipotecare. Astfel, pe vremea d-lui Costinescu, o casă
închiriată cu 10 OOO de lei, ipotecată 100 OOO lei cu dobîndă
de 100/o, adică o casă care nu producea nici un venit plătea
totuşi fiscului 1 500 de Iei din capital. Azi o casă În asemenea
condiţiuni n-ar mai plăti fonciera. (Aplauze).
Ajung la cedula C, deja examinată în cea mai mare parte.
Nu mă mai opresc la ea, decît pentru a înlătura acuzaţiunea
că impozitul se percepe şi În cazul cînd anul agricol a fost
rău şi nu s-a produs nimic.
Se uită, cînd se face acest raţionament, că venitul asupra
căreia e aşezat impozitul cedulei C nu este venitul real al ex
ploatatorului, ci un venit forfetar, adică un venit fix socotit
pe o medie de ani. Să luăm unul din cazurile de impuneri ri
dicate : cazul unui pogon evaluat ca valoare locativă la 100 de
lei. Cîştigul, în cel mai bun an agricol, pentru fisc e evaluat
tot la 100 lei.
Deci, la marii proprietari, impozitul cedulei C ar fi de 12 la
sută ; la micii proprietari de 12, de 1 O sau de 8 la sută *. Cînd
pogonul produce o kilă de grîu, care se vinde cu 1 OOO de lei,
fiscul nu poate percepe pe baza acestei cedule decît : 8, 10 sau
1 2 lei, adică În realitate 1 la sută din cîştig. Şi cînd Într-un an
nu s-ar produce nimic, fiscul să dea Înapoi această sumă ? Vor
exploatatorii agricoli să li se scadă dările în anii răi ? Să plă
tească atunci în anii buni dări la venitul real, adică 120 lei,
100 de lei sau 80 de lei ? Dar, unde am ajunge cu acest sistem,
Într-o ţară În care contabilitate nu avem la exploatările agri
cole ?
In loc de socoteli complicate se admite un venit forfetar
mediu, care numai În avantajul fiscului nu e. A se admite şi
scăderi, din această sumă, însemnează a se da proprietarului
dreptul să se judece ani de zile pentru CÎţiva lei la pogon cînd
recolta e rea şi dreptul de a păstra tot CÎştigul peste cifra for
fetară, cînd recolta e bună. Şi cînd ne gîndim că cedula A se
compensează cu dobînzile datoriilor ipotecare şi că cedula C,
o dată sistemul forfetar admis, s-ar mai putea compensa şi cu
paguba, unul din principalele noastre avuţii, pămîntul, n-ar
mai aduce nimic fiscului.
• In textul definitiv cotele s-au redus.
ZJO
J u decaţi d-voastre singuri asupra seriozităţii acestei cereri.
(Aplauze).
Ajung acum la faimoasa cedulă D, În jurul căreia s-au făcut
atîtea discuţiuni : cedula comercianţilor şi a industriaşilor.
In sistemul meu, veniturile capitalului sînt taxate cu 15 la
sută ; veniturile muncii cu 6 la sută. Veniturile Întreprinderilor
comerciale şi industriale trebuie să fie deci supuse unui impozit
mijlociu Între aceste două cifre şi eu propun : 12 la sută pentru
comercianţi şi 10 la sută pentru industriaşi.
Ca să vedeţi cît de acceptabile sînt aceste cote, vă voi cita
cîteva exemple : *
La 50 OOO lei cîştigaţi din comerţ, impozitul cedular şi cel
global reprezintă 7 280 lei, adică 1 4 la sută ;
La 200 OOO lei venit net din comerţ, impozitul cedular şi
cel global reprezintă 36 1 30 lei, adică 1 8 la sută ;
La 600 OOO lei venit net din comerţ, impozitul cedular şi cel
global reprezintă 1 32 OOO lei, adică 22 la sută ;
La 4 OOO OOO lei venit net din comerţ, impozitul cedular şi
global reprezintă 1 202 440 lei, adică 300/o.
Iar dacă aceste venituri vin din industrii, impozitele sînt şi
mai uşoare, şi anume :
La 5 0 OOO lei cîştig net din industrii, impozitul cedular ş1
global reprezintă 6 040 de lei, adică 120/o ;
La 200 OOO lei venit net din industrie impozitul cedular ş1
global reprezintă 29 940 lei, adică 140/o ;
· La 600 OOO lei venit net din industrie, impozitul cedular şi
global reprezintă 1 1 0 840 lei, adică 1 80/o ;
La 4 OOO OOO lei venit net din industrie, impozitul cedular
şi global reprezintă 1 017 840 lei, adică 250/o.
Am omorît cu aceasta comerţul şi industria ? (Aplauze pre
lungite).
Dar înainte se plătea patenta pe semne exterioare, adică o
dare aşezată de multe ori pe venituri fictive. Comerciantul
pierdea sume însemnate şi rămînea dator fiscului, căruia le
plătea atunci printr-un impozit pe capital ipocrit. Şi acesta
se numeşte un regim fiscal convenabil, iar eu cînd uşurez pe
comercianţi şi industriaşi, în acest sens că dacă nu cîştigă nimic
nu plătesc nimic, iar dacă cîştigă plătesc numai impozite raţio-
* Cifrele de mai jos sînt chiar astfel În textul definitiv votat de par
lament.
211
nale aşezate pe ven itul lor net i zbesc în dustda şi comerţul �
(Aplauze).
Dar se zice : Comercianţii şi industriaşii nu sînt greu im
puşi. Societăţile pe acţiuni însă sînt grav stînjenite.
Să examinăm şi această chestiune şi veţi vedea la ce se reduc
criticile.
Mai întîi o chestiune teoretică : După proiectul meu există
dublă impunere la societăţile pe acţiuni ? Al doilea, una prac
tică : E greu impozitul la care sînt ele supuse ?
Dl. Madgearu a arătat foarte bine de ce nu există impunere
dublă. Nu voi insista deci prea mult. Dar vă voi Întreba : Ce
va să zică impunere dublă ? O societate nu ar fi încîntată să
o impui cvadruplu sau cvintuplu cu 20/o decît o singură dată
cu 300/o ? Va să zică : nu există dublă impunere, ci împărţirea
impunerii În felii. Eu mi-am zis : Darea acţionarilor să o re
partizez luînd o parte de la societate şi o parte de la ei. Pentru
ce ? Pentru că nu mai vreau anonimatul în materie de veni
turi. Vreau să ştiu cine e acţionar, pentru ca să ştiu pe ce să
aşez impozitul global. (Aplauze). Dacă luam, ca în trecut,
toată patenta de la societate, acţionarii puteau să ascundă
veniturile lor, pentru că plata dividendelor s-ar fi făcut fără
nici un soi de reţinere, şi prin aceasta nu ştiam pe ce să aşez
impozitul global. Şi cum societatea în sistemul meu nu plă
teşte impozit global, veniturile acţionarilor ar fi scăpat de
această impunere. Atunci mi-am zis : Iau o parte din impozit
de la societate şi o parte de la acţionari. Şi făcînd aceasta am
Întrebuinţat un simplu procedeu tehnic necesar pentru o bună
percepere a impozitului global, nu am făptuit o inechitate fis
cală. (Aplauze).
Ajung la chestiunea practică. Cît iau societăţilor ?
Să începem prin a raţiona abstract şi pe urmă să aplicăm
raţionamentul la 4 bilanţuri a celor mai importante bănci din
Bucureşti.
Obişnuit se zice : impozitul cedulei C e de 120/o ; impozitul
cedulei G e de 150/o, deci acţionarul plăteşte 270/o, din venitul
său numai la cedule, osebit de impozitul global. Or, d-lor,
acest calcul simplist e departe de a fi cel real, căci impozitul
cedulei D de 1 20/o, iar impozitul cedulei G de 150/o, nu se
percepe pe unul şi acelaşi venit, aşa încît 12 plus 15, în loc
să facă 270/o, veţi vedea imediat că nu fac nici 20°/o.
212
Să ptesupuneiri o societate dre a dşdgat un m ii�on. treded
că la un milion iau 1 20/o ? Nu, d-lor ! Din milion se scad mai
întîi 50/o fond de amortizare pentru creanţe dubioase, 108/o
fond de rezervă, dacă rezerva nu a atins 1/2 din capital, şi
altele. Deci 120/o se aplică la 850 OOO lei şi nu la un milion
şi prin aceasta cota la sută e numai de 10°/o. Acum întreba
ţi-vă cît împarte o societate la aqionari ? Luaţi toate socie
tăţile din Bucureşti şi veţi vedea că abia împart până la 40
sau 500/o din profitul net. Deci impozitul de 150/o la cedula G
se aplică la 400 OOO lei şi dă 60 OOO lei, care cu 100/o aplicat la
un milion, adică cu 100 OOO lei, dă 160 OOO. Cedula D cu
cedula G, dar, dau un impozit de 160/o pe venitul net. Nu
voiţi 160/o, pentru că se Împarte mai mult la aqionari, sau se
scade mai puţin, atunci 18, 208/o, dar În nici un caz 27°/o cum
s-ar părea la prima vedere. Impozitul pe cifra de afaceri, im
pozitul pe rezervele care nu se împart şi care înlocueşte impo
zitul global la societăţile anonime, sporurile pentru rentabi
litate specială, impozitul pe capital adăugat la cedula F şi la
cedula G, impozitul suplimentar al acţionarilor, toate la un
loc, d-lor, nu aduc în cel mai bun caz statului mai mult decît
o treime din veniturile societăţii. Şi cu toate acestea cine nu a
citit exagerările presei În această chestiune ? Oameni a căror
năzuinţă supremă a ajuns de a-şi face reputaţie de financiar
în momentele de faţă, pentru că chestiunile economice sînt la
ordinea zilei, au mers. cu.... nebăgarea de seamă în a seri că
legea mea ia din veniturile acţionarilor până la 750/o.
Ca să curm orice discuţiune vă voi aduce înseşi calculele
principalilor reprezentanţi ai băncilor din Bucureşti, care au
discutat cu mine, care mi-au făcut observaţiunile lor asupra
textului de lege, observaţiuni care, cu foarte mici excepţii,
au fost toate admise În cele 8 şedinţe pe care am avut plăcerea
să le am cu dînşii.
Ţin să aduc aci, În mod oficial, mulţumirile mele tuturor
reprezentanţilor băncilor pentru patriotismul ce au arătat în
această împrejurare. Aceasta nu i-a împiedicat câtuşi de puţin
să fie nişte aprigi apărători ai intereselor capitalurilor încre
dinţate - dar nu e mai puţin adevărat că s-au găsit faţă în
. faţă cu un ministru care a apărat şi el aprig interesele tezau
rului. Pot spune că de la publicarea legilor financiare şi pînă
azi, cînd vă cer votul lor, căsnicia Între mine şi bănci a fost
213
6 c�snicie b ună, dar o dsnide de raţtune. C�sesc de altmin·
trelea că o căsnicie de dragoste Între un ministru de finanţe
şi bănci ar fi rea, fie pentru unul, fie pentru ceilalţi, deoarece
ar fi o parte sedusă, adică anume interese compromise. {Ilari
tate). In cazul de faţă am ajuns la un acord, rămînînd prieteni
buni - deşi nici ei nu pot fi complet mulţumiţi de mine, nici
eu complet mulţumit de ei. (Aplauze frenetice pe băncile ma
jorităţii).
Ca să vă demonstrez inexactitatea exagerărilor care mi s-au
atribuit, mă voi servi chiar de socotelile pe care băncile, rugate
de mine a le face, mi le-au prezentat.
Mă voi servi de cifrele (;are mi s-au dat, dar fără să intru
. În discuţia adevăratelor beneficii nete a instituţiunilor cu care
am discutat, fără dar a face prin aceasta o recunoaştere asupra
acestor beneficii. Nu am examinat registrele nici unei bănci
şi prin urmare iau beneficiile nete aşa cum le dau ele. Veţi
vedea imediat că chiar dacă am admite că toate beneficiile
apar integral În bilanţuri, impozitele ce iau sînt departe de
a stînjeni economia naţională, căci eu nu pot fi vrăjmaşul
acestor instituţiuni de credit, care ştiu cît au făcut pentru pro
gresul economic al României.
Am rugat mai întîi pe dl. Săvescu, directorul Băncii Româ
neşti, om priceput, să aplice noile impozite, toate fără excep
ţie, la bilanţul băncii sale. Iată socotelile ce mi-a prezentat
aplicînd impozitele proiectate la bilanţul Băncii Româneşti din
3 1 decembrie 1920 :
Beneficiu net . . 46 257 8 1 9
(din care creanţe amortizate 2 OOO OOO).
Se scutesc de impozit :
Salarii şi cheltuieli generale 1 3 684 093
Gratificaţii obligatorii 2 050 OOO
Din fondul de rezervă 50/o 1 450 OOO
Pierderi 943 900 1 8 1 27 993
28 129 826
din care
1919 5 1 5 254
1 920 27 614 570
Se impune deci 27 6 1 4 570
214
Şi anume :
Pentru 1 ianuarie-3 1 aprilie
ca în trecut 1 OOO OOO
Idem 1 aprilie-31 decembrie
120/o as/p. 9 luni 2 485 3 1 1
Zecimile pe 9 luni (suma din
anul precedent) . 1 OOO OOO
1 O/o asupra cifrei afacerilor
46 257 8 1 9 pe 9 luni 346 500
30;0 impozit complementar peste
120;0 p. div. mai mare ca 6070
pe 9 luni . 6 1 1 228
Ce nu se distribuie :
Amortismente 2 OOO OOO
Fond rezervă 3 625 OOO
Fond clădire 1 OOO OOO
6 625 OOO
8 0/o as/sa pe 9 luni . 397 500 5 840 539
5 0/o prim div. as/capitalului
vărsat 5 129 825
5 0/o div. as/19 200 OOO pentru
aqiuni atribuite sta-
De reportat 5 129 825 22 289 287
tului pe impozit as/capita-
lului de 120/o . 615 579 5 745 404
16 543 883
200/o fond de rezervă as/ 16 543 883
1 450 OOO
- 3 598 776 1 7 993 883
- 1 450 OOO 2 148 776
160;0 cons. adm. cenzon, dir.
as/17 993 883
- 5 1 5 255 2 796 580
6% fond pent. ajut. 1 048 717
1001.0 personal tant. 1 747 862 7 741 935
?lS
6•13070 al 2-lea dividend. 6 668 772
Idem statului 800 253
Fond. clad. local • 1 OOO OOO 8 469 025
332 923
Vedeţi dar ca m calcularea d-lui Săvescu intră : impozi

tul cedulei D, impozitul cedulei G (impozitul pe primul şi
pe al doilea cupon}, impozitul pe avere, aşa cum era În
proiectul de la Început sub forma de aqiuni, impozitul pe
cifra afacerilor, zecimi etc.
Presupunînd eu acum că toate dividendele plătite de Banca
Românească nu intră decît În buzunarul unor contribuabili
al căror venit din capital pur e mai mare decît 50 OOO de lei
şi adăugînd deci încă un supliment de 50/o, ceea ce ar repre
zenta impozitul global pe care aqionarii îl plătesc la 1 769 789
de lei, ajungem la circa 9 026 160. A p ropiind această cifră de
venitul net de 28 129 826 de lei, vedem că el reprezintă mai
puţin decît o treime.
Unde sînt cei 75 0/o de care vorbesc specialiştii improvizaţi ?
Trec acum la bilanţul Băncii Marmorosch, Blank & Co.
(Exclamări pe băncile majorităţii la adresa minorităţii).
Imi pare rău că Într-o discuţie serioasă ca aceasta d-voastră
găsiţi prilej de glume.
Toate instituţiunile de care vorbesc sînt instituţii serioase,
îşi fac datoria şi, prin urmare, oricare ar fi opiniile unora
dintre d-voastre în raport cu opinia celorlalţi, nu e un motiv
să vă criticaţi unii pe alţii. Eu, d-lor, În materie de finanţe,
n-am culoare politică şi sînt ministru de finanţe al tuturor
instituţiunilor, fără excepţie. (Aplauze pe băncile majorităţii).
Am rugat Banca Marmorosch, Blank să-mi facă şi ea cal
culul la care ajunge, aplicînd noile impozite la ultimul bilanţ.
Ştiţi ce mi-a răspuns ?
Nu mai este nevoie să vă dăm calcule detaliate, pentru că
deosebirea Între ce plăteam până acum şi ce ne cereţi d-voa.>tre
va fi numai de vreo 7 milioane. Or, dacă Banca noastră nu
ar putea să facă faţă unui surplus de cheltueli de 7 milioane,
şi-ar da ea singură un vot de blam.
Şi atunci sînt silit să mă mărginesc, În ceea ce priveşte
Banca Marmorosch, Blank la calculele pe care le face dl. Taşc�
în „Universul" din 28 mai, pentru a vă arăta că însăşi socote
lile făcute de un adversar al reformei înlătură ideea exageraţiei
că iau societăţilor pe aqiuni 75 la sută.
Şi luînd aceste cifre o fac şi Într-adins, căci ştiu că dacă
într-un ziar se vede o coloană de cifre şi numele de Titulescu,
nimeni nu mai citeşte şi zice : sigur, trebuie să fie mult. (Ila
ritate).
Daţi-mi voie mie să citesc mai toate din cîte se scrie - căci,
vai, sînt silit să o fac - şi să vă arăt că în însăşi critica ce
se face găsesc cele mai tari motive de apărare ale proiec
tului meu.
Ce spune dl. Taşcă ?
Bilanţul Băncii Marmorosch, Blank acuză un beneficiu de
lei 5 1 567 572. Scăzîndu-se dar reportul 2 687 388, rămîn lei
48 8 80 1 84. Impozitul vechi era de 4 800 OOO lei, la care
adăugîndu-se impozitul funciar asupra clădirilor la un venit
de lei 2 1 95 OOO ajungem la 4 995 OOO lei.
Mai întîi aş putea să zic : dl. Taşcă nu cunoaşte legea ac
tuală, căci impozitul la societăţi comportă şi zecimi şi în loc
de 1 0 la sută se plăteşte 16 la sută. Dar să fiu larg, să admit
că Banca Marmorosch, Blank ar trebui să plătească astăzi
4 995 OOO lei, cît aşi lua eu mîine după calculele d-lui Taşcă ?
La cedula A. lei 240 OOO
„ „ D. „ 5 847 OOO
„ „ G. „ 3 750 OOO
„ cifra de afaceri . . . . . . „ 2 570 OOO
„ impozitul global progresiv pe venit
încă pentru rezervele societăţii „ 2 742 660
Total lei 15 149 760

Adăugînd la suma de lei 1 5 149 760, tot
după calculele d-lui Taşcă, impozitul pe
capital lei 1 800 OOO
ajungem la lei 16 949 760

Nu vreau să intru În fanteziile la care s-a dedat dl. Taşcă,
nici nu insist că între ceea ce plăteşte azi banca Marmorosch,
Blank ·şi ceea ce va plăti mîine, după ea diferenţa este de 7 mi
lioane şi după dl. Taşcă de 1 1 milioane, dar ţin să fiu chiar
şi mai larg şi să mai adaug la cele 17 milioane ale d-lui Taşcă
ZJ7
încă un milion, 250 mii, cît ar reprezenta o cotă medie de 50/o
ca impozit global asupra veniturilor aeţionarilor, admiţînd că
fiecare dividend nu intră decît în buzunarul unui om care are
cel puţin 50 OOO lei venit din capital, căci altfel cota ar fi mult
mai mică, totuşi ajungem la 1 7- 1 8 milioane faţă de beneficii
mărturisite de 52 milioane. Deci, chiar după înseşi calculele
adversarilor reformei, cari adună, înmulţesc, împart, cum vor,
totalul impozitelor directe şi indirecte ce izbesc societăţile dau
o treime din venit. Unde sînt cei 750/o ? (Aplauze prelungite).
Ajung la al treilea bilanţ : la bilanţul Băncii de Credit.
Am rugat pe directorul acestei bănci, pe dl. Kaufmann, să
calculeze impozitele, nu pe baza cifrelor convenite În urma
discuţiunilor cu comisia financiară şi reprezentanţii băncilor,
ci aşa cum reies din însuşi primul meu proiect, ca să se vadă
că nici la început nu a putut fi vorba de o exageraţie de felul
celeia de care am fost acuzat.
Dl. Kaufmann îmi scrie la 19 mai că pentru dînsul totalul
iniţial al tuturor impozitelor ar fi de . 420/o şi că îl surprinde
şi pe dînsul că suma impozitelor e aşa de mare. Or ce s-a
Întîmplat ? Urmărind calculul pe care dl. Kaufmann mi-l
trimite, e uşor de văzut de unde provine eroarea. D-sa scade -
din profitul net 100/o rezerve neimpuse şi aplică impozitul
numai asupra ce rămîne, ajungînd la cifra de lei 5 376 3 1 7,
bani 1 0. Cînd e vorba Însă să stabilească raportul cu cîştigul,
d-sa repartizează această cifră la cîştigul minus 100/o rezerve,
în loc să o repartizeze la cîştig fără a scădea rezerva. Lei
5 376 3 1 7, bani 1 0, la lei 12 657 616, bani 5 1 , reprezintă evi
dent 420/o. Insă lei 5 376 3 1 7, bani 1 0, la lei 14 882 OOO nu
mai reprezintă decît o treime. (Aplauze).
Voiţi să vă citez şi ce ar plăti, după unul din criticii mei,
dl. Alexandru Ştefănescu, Banca Naţională, dacă i s-ar aplica
toăte impozitele noi ?
Iată calculul făcut în „Izbînda" din 9 mai :
Beneficiile brute :
Lei 6 1 557 9 1 0 la care se calculează, conform
art. 30, 1 O/o pe cifra afacerilor . Lei 65 1 579
2 zecimi judeţene comunale . „ 123 1 16
50/o fiindcă trece de 500 OOO „ 369 347
Lei 1 108 042
2JB
Lei 1 1 08 042
Lei 60 449 868 din care se scade :

„ 33 863 840 cheltuielile (eliminînd impo
zitele 6 914 948 ce erau tre
cute la debitul contului, Profit
şi Pierderi, Întrucît se vor per
cepe cum se arată mai jos).
Lei 26 586 028
„ 6 OOO OOO fond de construqii de noi clă
diri rezervat, la care se va
plăti conform art. 53, 200/0
fiindcă beneficiul total trece
de 400/0••• Lei 1 200 OOO
Lei 20 586 028
„ 1 200 OOO impozitul.
Lei 19 386 028 din care prim dividend

720 OOO 60/o la 12 milioane
86 400 60/o la 1 440 OOO
partea statului impozit
pe avere Lei 86 400
1 08 OOO 1 50/o impozit la 720 OOO „ 108 OOO
54 OOO zecimi
„ 968 400
Lei 1 8 4 1 7 628 de aici se scade rezerva 200/o,

736 705 revine statului 200/o ... „ 736 705
fiindcă rezerva a trecut de ju
mătate capital 2 946 820
Lei 3 683 525
Lei 1 4 734 103

„ 4 420 230 revine statului 300/o statutar
Lei 1O 3 1 3 873 din care se ia pentru stat 1 50/o Lei 1 547 080
219
Lei 2 320 620 zecimale . Lei 773 540
Lei 7 993 253

559 528 tantieme consiliu
"
639 460 79 932 pentru pensii
Lei 7 353 793 încă 255

„ 7 344 OOO total 285 de aqiune
La această sumă se mai percepe direct de la ac
tionari 150/o la 24 OOO aqiuni, a 285 lei „ 1 026 OOO
1 56/o J;:i t::inrieme . „ 83 429
Totalul impozitelor Lei 6 669 196

Deci la un beneficiu de 26 milioane de lei un total de impo
zite de 6 milioane ...
Repet că toate calculele acestea nu le fac decît Într-un sin
gur scop, acela de a vă arăta că chiar cu socotelile greşite ale
adversarilor mei, socoteli pe care eu nu le-am controlat, căci
eu În mod oficial nu pot face calculul unei instituţiuni fără
cunoaşterea precisă a datelor, nu reiese că aş impune societă
ţile cu 750/o.
Şi acum notez, d-lor, că În toate aceste exemple fac cal
culul impozitului pe cifra care mi s-a afirmat ca fiind venitul
net. Or, pot să vă citez cazuri de societăţi anonime în care
profitul de 28 milioane lei, de pildă, se repartizează astfel :
1 4 milioane cheltuieli generale şi 1 4 milioane profit net. Toate
calculele făcute se repartizează la profitul net, aşa cum e măr
turisit de toate instituţiunile şi vedeţi că nu depăşeşte o treime.
Aplicat la profitul real, am atinge oare această cifră ?
(Aplauze).
De unde poate veni atunci eroarea care se comite aşa de
uşor, cînd se afirmă că fiscul va lua 750/o ? Din lipsa de stu
diu şi de cercetare amănunţită a lucrului.
In adevăr, aqionarii adună toate dările numai pe dividen
dul pe care îl primesc ei, uitînd că o mare parte din dările
noilor legi sînt deja plătite înainte de a primi ei dividendul.
Un exemplu vă va lămuri imediat : cazul unei societăţi care
cîştigă un milion.
Să presupunem că nu mai exist nici eu ca ministru de
finanţe, nici nimeni, ş1 se Împarte acest milion Între zece
220
aqionari, fiecare primind cite 1 00 de mii lei, din care 60 OOO
lei trecuţi rezerve şi 40 OOO lei primiţi În mină.
Vine acum un ministru de finanţe şi ia :
1 2°/o cedula D, 15 0/o cedula G, cifră de afaceri, impozit pe
venit, impozit pe capital. Ce face aqionarul ? El socoteşte şi
impozitul cedular D şi G şi impozitul pe capital şi impozitul
pe venit la cei 40 OOO lei pe care îi primeşte, uitînd că cedula
D, impozitul pe capital, cifra de afaceri, sînt suportate de
cei 60 OOO de lei pe care societatea nu-i Împarte, că prin ur
mare asupra celor 40 OOO pe care îi ia nu are de suportat decît
150/o plus globalul. Şi atunci din două una : ori aqionarul
trebuie să calculeze numai impozitul ce el plăteşte pe suma
ce Încasează ca aqionar, ori să le calculeze pe toate, dar atunci
să binevoiască a spori venitul pe care îl realizează pe cale de
dividend cu tot ceea ce a rămas la bancă pe contul lui, sub
formă de rezerve şi investiţiuni diverse şi atunci făcînd una
sau alta, va vedea că socotelile sale se apropie de ale mele,
iar nu de ale criticilor mei. (Aplauze prelungite).
Dar se va zice : Atît cît iei, nu iei prea mult ? Saltul nu e
prea brusc ?
Să luăm cazul Băncii Româneşti : Plătea patru milioane,
după calculul d-lui Săvescu trebuie să plătească 9 milioane.
înainte de a mă Întreba dacă 9 milioane e mult sau puţin, por
nind de la suma pe care o plătea şi de la ideea că toţi recu
noaştem că sporirea impozitelor e necesară, discuţia ar rămînc
asupra unui milion sau două. E oare posibil să se afirme cînd
diferenţa e aşa de mică chiar pentru cele mai mari din socie
tăţile noastre că cu un milion sau două, în cazul celei mai
fructuoase impuneri, se poate ucide economia naţională ?
(Aplauze).
Trec, domnilor, la cedulele E şi F. De cedula G nu mai e
nevoie să vorbesc, căci am tratat-o implicat, expunînd ce
dula D.
Se poate vorbi de cote exagerate la un profesionist atunci
dnd, după ce scade cheltuielile necesare exerciţiului profesiu
nii, el plăteşte, de pildă, la 10 OOO lei venit 850 lei impozit
cedular, 82 lei impozit global, adică 932 lei * ;
• In textul definitiv i mpozi tul global s-a mai redus, veniturilor pro·
fcsionale calculindu-se numai 70D/0, în loc de 800/o.
221
la 100 OOO lei venit, 10 OOO lei impozit cedular şi 4 040 lei
impozit global, adică 14 040 lei În total ;
la un milion cîştig, 1 00 OOO lei impozit cedular şi 1 24 840
lei impozit global, total 224 840 lei ?
Un advocat, care ar cîştiga astăzi un milion, poate să plă
tească pe baza patentei vechi fixate numai pe valoarea loca
tivă cîteva sute de lei ? Care e soluţia mai dreaptă ? Cea veche,
sau cea care, impunînd desigur mai puţin chinuitele venituri
profesionale le face totuşi să participe, cînd devin considera
bile, la greutăţile statului ?
Cît despre veniturile muncii ce să zic ? Totalul impozitelor,
cedular şi global, atinge :
1 O/o pînă la 10 OOO ;
30/0 „ „ 1 5 000 ;
60/o „ „ 60 OOO ;
80/o „ „ 1 50 OOO ;
şi abia 1 00/o „ „ 350 OOO.
Ajung acum la impozitul global.
înainte de toate să înlătur fanteziile care s-au putut grefa
pe interpretarea alin. I din art. 64 din nepriceperea unui sis
tem fiscal bazat pe impunerea tranşelor.
Vă reamintiţi cum dl. Giulea se... muncea la tribună ...
(Ilaritate). Nu spun acest lucru ca să-l jignesc, pentru că d-sa
merită a fi considerat pentru munca ce depune şi ţiu să spui
d-lui Inculeţ că, dacă am Întrerupt pe dl. Giulea, nu am fă
cut-o, cum credea d-sa, ca un profesor care şi-ar dojeni disci
polul, ci pentru că îmi părea rău că tocmai dl. Giulea, care
munceşte aşa de mult, să cadă Într-o greşală aşa de elemen
tară. Vă reamintiţi, deci, d-lor, cum dl. Giulea spunea că la
1 00 OOO de lei impozitul cuvenit ar fi de 35 OOO lei.
Art. 64 din proiect spune :
Impozitul e stabilit aplicîndu-se :
Cota de 20/o fraeţiunii cuprinse Între 1 500, 2 OOO, 2 500
sau 3 OOO de scăzut conform art. 60 şi 10 OOO lei ; cota 40/o
fraqiunii cuprinse Între 1 0 000-20 OOO lei şi aşa mai de
parte, sporind cota de impunere cu 2 pentru fiecare por
ţiune de :
1 O OOO lei pînă la 60 OOO lei
20 OOO „ dela 60 OOO- 1 00 OOO lei
25 OOO „ „ 1 00 OOO- 200 OOO „
222
50 OOO lei de la 200 OOO- 400 OOO lei
100 OOO „ „ 400 OOO- 600 OOO „
200 OOO „ „ 600 000-1 OOO OOO „
500 OOO „ „ 1 OOO 000-2 OOO OOO „ ş.a.m.d.
Să luăm un venit de 100 OOO lei.
Presupunînd minimum de existenţă 4 OOO lei, deci că se
scade din prima tranşă 3 OOO lei, vom avea de plată :
Pînă la 1 0 OOO lei 20/o adică lei 140
De la 10 000-20 OOO „ 40/o „ „ 400
„ 20 000-30 OOO „ 6°/o „ „ 600
„ 30 000-40 OOO „ 88/o „ „ 800
„ 40 000-50 OOO „ 108/o „ „ 1 OOO
„ 50 000-60 OOO „ 1 20/o „ „ 1 200
De aci tranşele sînt de 20 OOO lei, deci :

Pentru tranşa :
De la 60 OOO- 80 OOO lei 140/o adică lei 2 800
„ 80 000-100 OOO „ 1 60/o „ „ 3 200
Total lei 10 140

Aceasta e cifra din primul meu proiect.
Unde sînt cele 35 OOO lei de care e vorba ? (Aplauze).
Să examinăm acum cotele impozitului global propriu-zis.
Recunosc că sentimentul aproape unanim e că ar fi trebuit
să Începem cu nişte cote mai mici în această direqiune. Vă
zînd şi recolta, care se anunţa ceva mai bună, mi-am zis :
Să-mi fac eu singur o contrapropunere precisă şi am profitat
de vacanţa parlamentului pentru ca să refac toate calculele şi
să-mi propun eu singur un amendament la legea mea. Dar ştiţi
ce s-a Întîmplat ? Cotele impozitului global ce vă voi propune
eu la discuţia pe articole vor fi mai mici decît cotele pe care
mi le-au cerut persoanele competente cu care m-am consultat,
reprezentanţii băncilor şi dl. Alexandru Ştefănescu, de pildă.
Am rugat, în adevăr, pe reprezentanţii băncilor . să-mi in
dice cotele ce aş putea să cer la impozitul global fără pagubă
pentru interesele generale.
Dl. Ştefănescu a binevoit să-mi adreseze o scrisoare prin
care să-mi indice şi d-sa cotele ce ar socoti mai convenabile.
Ba încă, dl. Alexandru Ştefănescu mi-a spus că în vederea
zecimilor şi În vederea suprimării impozitului pe capital, pe
228
care d-sa nu-l accepta, s-ar putea cere sporirea impozitelor
cedulare.
Trebuie să mai adaug că reprezentanţii băncilor, după ce
mi-au indicat cotele ce credeau convenabile, au cerut ca aqiu
nile să fie trecute numai cu 4 din 5 părţi la venitul global,
la fel ca veniturile din comerţ, lucru pe care nu l-am putut
admite, pentru că atunci tariful p lin nu mai izbea decît pămîn
tul şi casele, ceea ce era inadmisibil.
Pentru ce vă spun toate acestea ?
Pentru ca să vă arăt că dacă pun laolaltă cotele prime ale
mele, cotele reprezentanţilor băncilor, cotele d-lui Alex. Ştefă
nescu şi cotele noi ce vă voi propune, cote ce la discuţia pe
articole vă vor fi Împărţite tipărite cu calcule pentru fiecare
venit, ca să nu votaţi un text abstract, ci un text concret, e
între toate o Înrudire apropiată ...
încă o dată, punînd alături toate cifrele pe care le voi cita,
nu o fac cu scopul de a răpi oricui dreptul gîndului de pe unnă,
ci cu scopul de a vă arăta că există o înrudire de concepţii la
toţi aceia ce se ocupă de mult de problemele financiare şi că
numai cei care au devenit financiari cu ocazia discuţiunii le
gii au putut să răspîndească exagerările de care lumea se alar
mează. (Aplauze).
La 50 OOO lei, după reprezentanţii băncilor, impozitul ar tre
bui să fie 2 940 lei, după dl. Ştefănescu 2 650 lei, iar după
noua mea propunere 2 340 lei.
La 1 00 OOO lei băncile propun 9 940 lei impozit global,
dl. Ştefănescu 8 550, iar noua mea cotă 7 340 lei.
La 200 OOO lei băncile propun ca impozit global 26 440 lei,
dl. Ştefănescu 25 350 lei, iar noua mea cotă 21 840 lei.
La 400 OOO lei băncile propun ca impozit global 68 440 lei,
dl. Ştefănescu 70 850 lei, iar noua mea cotă 58 840 lei.
La un milion venit băncile propun ca impozit global lei
220 440, dl. Ştefănescu 246 300, iar noua mea cotă 199 840 lei.
Unde ne deosebim ?
La veniturile mari de tot. Astfel la 20 de milioane venit, de
pildă, băncile propun ca impozit global 7 680 440, cota mea
nouă lei 7 944 840, iar dl. Ştefănescu cere ca de la trei milioane
În sus cota să nu poată depăşi 300/o ca maximum, adică impo
zitul să fie la 20 de milioane 6 666 OOO lei.
Şi acum, dacă adăugaţi la cotele pe care vi le voi propune
cotele impozitului pe capital, contracăruia se ridică de pildă,
224
dl. Alexandru Ştefă.nescu şi alţii În ipoteză că impozitul pe ca
pital s-ar lichida nu prin compensaţie cu creanţe din despăgu
biri de război, din expropriere sau bonuri de rechiziţie, ci în
bani peşini, Încă noile mele cote ale impozitului global, Îm
preună cu cotele impozitului pe capital, nu dau o sarcină care
să se deosebească de sarcina pe care nu o găsesc stînjenitoare
pentru produqia naţională oamenii competenţi pit care i-am
consultat. (Aplauze prelungite).
Unde e atunci exagerarea ?
Unde e fantezia, atunci cînd ceea ce v-am propus sau ceea
ce voi propune e rezultatul unei trude pe care am Împărtă
şit-o şi altora şi cînd Între ceea ce am propus şi propun eu şi
ceea ce propun ceilalţi nu este deosebire sau, dacă este, nu este
În dezavantajul meu. {Aplauze prelungite).
Nu pot să adsc decît mulţumiri tuturor acelora care au voit
să colaboreze la această lege prin sfaturile lor şi să insist asu
pra faptului că nu ele au fost înlăturate şi că ele nu izbeau
propuneri originale exagerate.
Şi acum, d-lor, să ajung la ultima chestiune : la greutatea de
aplicare.
O reformă poate să fie greu de aplicat din trei motive :
1 . Pentru că lipseşte persoAalul necesar să o aplice 1
2. Pentru că sistemul pe care îl consacră este p r � :1 complicat 1
3. Pentru că redaqia legii nu este clară.
Să luăm primul aspect al chestiunii.
Dacă mă Întrebaţi : Ai personalul necesar profesional pe
care îl doreşti, personalul perfect pe care îl reclamă o lege
modernă de impozit pe venit ? Răspund : Nu. Şi adaug ime
diat : sînt sigur că cu timpul îl voi avea.
Argumentul tras Împotriva unei reforme fiscale din insufi
cienţa organelor fiscului e aşa de tare, încît pe baza lui nici
o reformă nu ar putea fi Întreprinsă. In nici un stat pe lume
personalul nu s-a născut de azi pe mîine, dar s-a făcut credit
din toate părţile şi de aceea spuneam la Începutul cuvîntării
mele, bizuindu-mă pe experienţa �mpozitului pe venit În primii
ani în statele mult mai înaintate ca noi În civilizaţie, că vom
avea decepţiuni la început, dar că nu trebuie să ne descura
jăm şi că trebuie să stăruim pînă la capăt, căci numai aşa
putem să ne atingem ţinta. (Aplauze). Aceasta ca principiu.
15 - N. Tlt1 1l„scu - Dlsf'11;s11r1 225
Examinînd Însă chestiunea prin prisma practica, 1a să ve
dem dacă există diferenţă aşa de mare Între ceea ce a�entul
fiscului avea să facă ieri şi ceea ce are de făcut astăzi ?
Agentul fiscului nu are să facă calculele complicate pe care
îşi Închipuie unii că legea i le dă În atribuţie. Calculele vor fi
gata făcute pentru toate veniturile în tabele tipărite, astfel
încît e suficient să citeşti la fiecare venit suma ce corespunde.
Se va zice atunci : dificultatea va fi, deci, nu la calcul, ci
la stabilirea veniturilor.
Dar, d-lor, practic vorbind, la ce se reduce stabilirea veni
turilor ?
La cedulele A şi B, agenţii fiscului vor avea de făcut pe
viitor aproape ce au avut de făcut şi în trecut. Procedura
legii de fată nu se deosebeşte mult de cea din trecut. Cedula
C nu presupune o evaluare distinctă, ci o echivalare parţială
sau totală cu cedula A. In ceea ce priveşte cedula D, cum
ştie fiscul astăzi să aplice unui bilanţ 160/o şi cum nu va
putea mîine să aplice aceluiaşi bilanţ 120/o ? La cedula E,
declaraţia desigur are o însemnătate mai pronunţată, dar
tocmai ca să nu las veniturile fiscului la hazardul unor de
claraţiuni mincinoase sau meşteşugite, cu riscul de a călca un
precept al ştiinţei teoretice, am introdus patenta minimală
obligatorie, adică am menţinut În parte sistemul actual pentru
a ajunge la o bază minimală de impunere obţinută prin apli
carea unui coeficient aplicat la valoarea locativă. Deci, dacă
străduinţele fiscului de a dovedi că veniturile reale sînt mai
mari decît cele rezultînd din patentă, din cauza insuficienţei
organelor sale, nu vor reuşi, încă tezaurul e asigurat de anu
mite venituri minimale prin menţinerea parţială a sistemului
actual.
Ce să mai zic atunci de aplicarea cedulei F şi G, unde re
ţinerile se fac de către debitorii venitului şi se varsă direct
statului ?
Cît despre venitul global, el fiind, în cea mai mare parte,
totalul vent't:urilor cedulare, deci cunoscute, veţi recunoaşte că
nu va fi o greutate prea mare în stabilirea lui.
Deci, legea ce propun e astfel alcătuită, încît dacă roadele
ei depline nu se vor vedea decît mai tîrziu, epoca de tranzi
ţie, chiar cu personalul nostru actual, va putea fi trăită fără
greutăţi prea mari ; puţină bunăvoinţă numai şi puţină În
credere.
226
Ajung la al doilea aspect al ultimei chestiuni ce mă pre
ocupă : sistemul legii ce propun nu e prea complicat ?
Nu ştiu, d-lor, dacă cei care m-au criticat şi mă critică pe
această temă au mai cetit şi alte legi financiare. Să mi se arate
una singură mai simplă şi mă dau bătut.
Aţi citit legea d-lui Costinescu ? Om practic, om stimat, om
pe care nu îl puteţi acuza de teorie. Nu Împarte şi dl. Costi
nescu veniturile În şapte ? Nu scade din fiecare venit cheltuie
lile de întreţinere, anuităţile datorite ? Nu suprataxează d-sa
ulterior fiecare venit după natura lui ? Nu aplică apoi degre
vări ? Credeţi d-voastre că mecanismul acelei legi e mult deose
bit de mecanismul acesteia ?
Faptul că am venit cu o lege studiată în toate amănuntele
şi nu m-am mulţumit numai cu principii generale, lăsînd totul
numai În sarcina instruqiunilor, aceasta În loc să fie un merit,
devine un păcat ? (Aplauze).
Complicaţia sistemului ? Ultimul argument al vrăjmaşilor
impozitului pe venit, al vrăjmaşilor progresiunii.
Să nu cadă În cursă părtaşii mei alcătuirii fiscale mai drepte
şi prin aceasta să facă jocul interesaţilor. Citiţi şi celelalte legi
şi pe urmă vorbiţi de complicaţie.
Ajung la al treilea aspect al chestiunii : necesitatea de cla
ritate În redactarea legii.
Desigur o lege trebuie să fie clară şi pînă acum nu am avut
reputaţia de om confuz la minte. Dar claritatea nu e numai
în funqie de ceea ce spune legiuitorul, ci şi de ceea ce pricepe
acel ce îl citeşte. Luaţi un cod civil străin şi daţi-l unui pro
fesor de drept român - mie de pildă. Credeţi că pricep ime
diat sensul legii, fără să intru în toate comentariile ? Şi totuşi
deosebirile dreptului civil sînt mai mici de la un stat la altul,
decît deosebirile dreptului fiscal. (Aplauze).
Dar, d-lor, dacă nu e vorba decît de claritate, luaţi-vă un
ministru clar la gîndire, clar În expresiune şi votaţi reforma.
înainte de aceasta însă, daţi-mi voie să vă arăt şi eu, cu
cîteva exemple concrete, felul În care cei ce pretind a nu fi
priceput legile mele ... pricep chiar lucruri scrise negru pe alb
în legi străine, pe care le citează ca argumente şi pe care deci
pretind că le pricep.
Să-mi daţi voie Însă, înainte de toate, să fac printre criticii
mei un loc aparte d-lui Alexandru Ştefănescu.
1 5* 227
S-a spus de unii din adversarii mei că eu nu iubeK cnttca.
Ca să vedeţi . cît c de exagerat aceasta, vă voi spune că de
îndată ce am simţit la unii bună-credinţă În critică, am căutat
ou singur să iau contact cu dînşii şi să mă explic.
Veţi recunoaşte că dl. Alexandru Ştefănescu nu a ocrotit
cu o particulară indulgenţă legile mele, pe care le critică zil
nic În articolele d-sale din „Izbînda". D-sa a priceput foarte
bine legile, dar adăuga mereu la impozitele noi zecimi calcu
late pe bazele ridicate ale acestora. M-am dus de l-am văzut,
i-am explicat nedumerirea şi d-sa Într-un articol din „Izbînda"
din 21 aprilie 1921 , intitulat Rectificare, scrie :
„Nu am avut de la Început toate informaţiunile necesare,
fiindcă nu s-a crezut necesar a se da presei, nici chiar mem
brilor parlamentului, textele necesare". (Legile le-am depus la
22 martie şi au trebuit a fi tipărite pînă la redeschiderea par
lamentului, spre a fi distribuite). „In ceea ce priveşte dările
comunale şi judeţene, ele figurau pe drept în calculele noastre.
Ni se spune că aceste zecimi vor fi percepute numai anul
acesta ... Să ne fie permis a ne îndoi de eficacitatea acestei dis
poziţiuni, atîta timp cît nu formează obiectul unei dispo
ziţiuni cuprinse în lege".
Dispoziţia e cuprinsă în textul legii care, după cum aţi
văzut, abrogă În mod expres orice zecimi, cu începere de la
1 aprilie 1922.
In acest moment, dl. Alexandru Ştefănescu îşi întemeiază
critica pe un alt motiv : Prea marea apăsare fiscală a venitu
rilor mari.
E dreptul d-sale să aibă orice părere şi prefer curajul unui
om, care vine să spună franc în public că legile mele apasă
prea mult veniturile mari, atitudinii celorlalţi adversari care,
pentru a-şi apăra interesele, asmut masele, atît de ocrotite,
pentru a le face să creadă că noua lege fiscală le omoară.
Aşa fiind, de la mai înainte, dl. Alexandru Ştefănescu in
sistă asupra caracterului prea înaintat şi prea puţin burghez
al reformei mele.
D-lor, socotesc că servesc mai bine burghezia din care fac
parte, nu ca clasă dominantă, căci toate clasele trebuie să
trăiască în înfrăţire, nu să caute să se asuprească una pe alta,
ci ca mediu din care se poate recruta, pentru moment şi în
aşteptarea altor zile mai bune, elementele cele mai pregătite,
!28
dacă îi impun jertfele, pe care socotesc că trebuie să le facă
pentru a-şi păstra prestigiul şi a-şi primeni sufletul, decît dacă
i-aş măguli interesele actuale în dauna intereselor ei viitoare.
(Aplauze).
Şi ca să vedeţi ce bine cunoaşte dl. Alexandru Ştefănescu
legile şi ce bine le-a Înţeles, să vă arăt cum raţionează d-sa
cu privire la apărarea fiscală asupra sărăcimii, cînd caută să
dovedească că toate dările nu se vor ridica nici la 1 O/o din
venitul efectiv al acestei clase.
Citiţi „lzbînda" din 1 mai :
„Terminasem articolul precedent cu întrebarea dacă, În ade
văr, ţăranul va plăti 27 la sută din venitul său, aşa cum sus
ţine dl. Titulescu că l-a impus. N-avem nimic contra ţăranu
lui, dar dorim să examinăm puţin aritmeticeşte chestiunea aşa
cum o pune dl. ministru. D-sa ştie că pogonul de pămînt pro.:.
duce cam o kilă de grîu şi că pe o kilă se ia 800 lei cel puţin.
Dar în acelaşi timp ne spune că nu va socoti agricultorului
venitul la pogon decît maximum 100 lei (ţinînd cont şi de
anuitatea ce are de plătit), deci a opta parte din venitul ce
încasează. Acum, dacă se ia conform cedulei A 15 la sută,
presupus că posedă mai mult de 15 ha, şi 12 la sută cedula
muncii, aceştia fac 27 la sută, însă la o a opta parte din veni
tul lui real, procentul plătit de fapt este 3 3/8 la sută. Ţăranul
mai are şi alte venituri care acum sînt considerabile. Unul
ne-a comunicat că a cîştigat 70 OOO lei net Într-un an din că
răi.1şie cu 4 boi. Se mai adaugă venituri din lapte, ouă, păsări
şi atunci întrebăm dacă impozitul pe adevăratul venit nu d..:: s
cinde chiar l a 1 l a sută".
Şi consecvent cu părerea d-sale, ori de cîte ori era Întrebat
prin scrisori adresate redacţiei sale, relativ la venituri mici,
răspundea că sumele nu sînt importante. Astfel, întrebat
asupra impozitului ce se va plăti la un venit de 30 OOO de lei,
d-sa răspunde în „Izbînda" din 1 1 mai, sub titlul Opinia pu
blică şi impozitele, făcînd vreo t r e i calcule şi conchizînd d
o r i c a r e ar fi calculul cc s-ar face, cota la un asemenea ven it
e infimă.
Cît mai cinstit găsesc acest fel de a mă critica felului pe
care l-a Întrebuinţat un mare cotidian din Bucurc�ti, care
- nu ştiu în ce scop - a afirmat că impozitele noi vor face
229
pe lucrător să-şi vîndă mistria şi pe ţăran sa-ş1 vîndă plugul,
continuîndu-şi meseria la cimitir. (Aplauze).
Vin acum la ceilalţi critici ai reformei.
Să-mi daţi voie să aleg trei profesori universitari, Ab uno
disce omnes !
Vă voi arăta la ce se reduc, ce consistenţă au criticile aces
tea, a celor chemaţi. Mă veţi dispensa să intru în examenul
criticilor nechemaţi.
Mă voi opri dar cîteva clipe la dl. profesor Gheorghe
Taşcă, la dl. profesor Constantin Dissescu, la dl. profesor
Constantin Arion.
Dl. Taşcă citeşte mult, dar ... iute ; d. Dissescu citeşte mult,
dar... nu tot ; iar d. Arion cred că în această materie i-a citit
mai curînd pe primii doi decît pe mine. (Aplauze, ilaritate).
Să-i iau În ordinea vechimei.
Dl. Dissescu, Într-o scnsoare deschisă ce-mi adresează la
1 9 mai, scrie :
„Am citit proiectul d-voastră de lege pentru reforma fi
nanciară a contribuţiunilor directe. Expunerea de motive e o
lucrare profesională de mare valoare, o operă de ştiinţă. Vă
mărturisesc că aş fi preferat o operă ministerială, adică o ex
punere a situaţiunii economice şi financiare a României Mari,
pentru ca să ştii.I unde ne găsim, ce datorim, cît ne trebuie ca
doză de sacrificiu pentru noile impozite. O reformă fiscală e
o lucrare de aplicaţie. Desigur, ştiinţa e necesară. Dar ce tre
buie parlamentului, administraţiei, autorităţilor fiscale şi cetă
ţenilor, e cunoaşterea faptelor din care tragem logica lor pen
tru a aviza la îndreptare.
Am voit să cercetez la Mini;terul de Finanţe ; datoria pu
blică, cuantumul bonurilor de tezaur, bugetul Ministerului de
Finanţe, nu am putut afla nimic" .
D-nii mei, la 2 2 martie, o dată cu proiectul de lege a l con
tribuţiunilor directe, am depus parlamentului şi proiectul bu
getului general al statului.
Dacă dl. Dissescu, Înainte de a seri asupra contribuţiunilor
directe, ar fi cercetat şi aceasta a doua lucrare a mea - prac
tică de data aceasta - Expimere de motive a bugetului pe
1921- 1922 ar fi aflat : toate datele de care avea nevoie
asupra datoriei publice de la pagina 6 pînă la pagina 1 1 ;
asupra cuantumului bonurilor de tezaur repartizate : pe data
230
de emisiune, al monetei În care au fost libelate, al operaţiunii
în virtutea căreia au fost emise şi al scadenţei, de la pagina 1 1
pînă la pagina 1 9 ; asupra încasărilor şi cheltuielilor trecutu
lui de la pagina 28 pînă la pagina 44, şi În fine asupra buge
tului de venituri al Ministerului de Finanţe În restul paginilor
pînă la 1 1 0.
A venit dl. Dissescu la Ministerul de Finanţe şi nu i s-au
dat aceste date, comunicate parlamentului la 22 martie ? Pe
vremea cui a făcut o asemenea vizită ? Probabil pe vremea
predecesorului meu. (Ilaritate, aplauze).
Dl. Arion a făcut în interviuri şi articole de gazetă o cri
tică frumoasă, dar care nu ştiu pînă la ce punct se poate
aplica legii mele, căci În ceea ce scrie dovedeşte că mai bine
a citit alte legi, decît pe a mea.
Nu spune dl. Arion că în Franţa la impozitul funciar se
scade 250/o din venitul net şi se aplică impozitul numai pe
rest, pe cînd la cedula B din proiectul meu nu se face nici
un scăzămînt ? Oare art. 14 nu scade şi el prin paragrafele
A şi B : 1 50/o cheltuieli de gestiune, asigurări contra riscului,
Întreţinere şi 5°/o pentru amortizare, adică 200/o din veni
tul net ?
Ajung la dl. Taşcă.
Că dl. Taşcă m-a citit iute pe mine, nu ar fi prea grav :
prietenia mea e indulgentă. Dar ca dl. Taşcă să citească iute
textul d-lui ministru de finanţe al Franţei, fram;ois Marsal,
şi de la înălţimea citirii sale pripite să vrea să edifice opinia
publică românească, aceasta prietenia mea 'tlU o poate explica,
decît prin faptul că dl. Taşcă se găseşte cu ministrul de fi
nanţe al Franţei În raporturi şi mai bune decît cu mine. (Ila
ritate).
Vreţi să nu glumesc ?
Dar atunci cum se poate face exponentul criticii Camerei
de comerţ al legii mele cineva cînd tratează cu atîta dezinvol
tură, cum a făcut-o dl. Taşcă, textele străine la care se referă,
pentru a arăta cît de apăsătoare e legea mea În raport cu legile
strame �.
v•
într-un articol din „Universul" din 27 mai, dl. Taşcă spune :

„Nu vreau să jignesc pe dl. ministru de finanţe, dar la pa
gina 25 din legea contribuţiunilor directe am văzut că fon
ciera nu e decît de 9°/o, i ar nu de 27°/o, cum zice d-sa".
231
Dacă dl. Taşcă citea mai bine, vedea că la pagina 1 2 1 se
găsea şi cota 9,75 şi cota 1 3 - liber pentru d-sa să aleagă
pe care vrea - dar obligat era să adauge zecimile şi cred că
un profesor de economie politică şi finanţe în Bucureşti tre
buie să ştie că pe baza legilor vechi sînt : patru zecimi de
percepere, circa opt zecimi comunale şi judeţene, prin urmare
12 zecimi, în afară de anumite zecimi de drumuri şi Camere
<le comerţ şi industrie, în anumite judeţe, ceea ce face ca cota
să se transforme în 22 sau 27°/o.
Toate acestea treacă. Dar, să vină În numele Camerei de
comerţ şi industrie dl. profesor Taşcă şi să citeze texte din
legi franţuzeşti, altfel decît sînt, aceasta nu poate să treacă,
căci aceasta nu o pricep.
Iată ce citesc În memoriul privitor la reforma financiară
redactată în numele Camerei de comerţ şi industrie de dl. ra
portor, profesor G. Taşcă, membru corespondent al Camerei
de comerţ şi industrie din Bucureşti, la pag. 5 :
„Credem însă că cu toată părerea d-voastră contrară - im
pozitele cedulare noi sînt cu mult sporite faţă de vechile im
pozite şi mult mai ridicate, decît impozitele similare din
Franţa. Astfel :
a) Impozitul funciar rural era de 4 1/1 şi 5 1 /2, potrivit
legi i din 1 907, şi a fost ridicat prin decretul-lege nr. 1 90 1
d i n 28 aprilie 1 920 l a 6 , 1 9 ş i 7,61 ...
ln Franţa acest impozit este numai de 50/o foncieră şi nu
mai de la 1925 el se va ridica - de va fi nevoie - la 100/o".
Or, d lo r art. 47 al legii franceze din 21 iunie 1 920, la
- ,
care se referă dl. Taşcă, sună astfel :

„Cota impozitului funciar a proprietăţilor clădite şi neclă
dite e fixată în principal la 100/o. Totuşi cota de 50/o e men
ţinută 5 ani cu începere de la 1 ianuarie 1920 faţă de contri
buabilii care vor dovedi că venitul funciar anual al proprie
tâţii lor clădite de la 31 iulie 1914 - 31 decembrie 1919 a
fost inferior cu 500/o zisului venit în timpul anului 1913, cu
condiţia că acest venit să nH fi depăşit 10 OOO de franci".
Prin urmare, reducerea la 5°/o a impozitului funciar, care
constituie în Franţa o favoare acordată numai proprietarilor
de casc cu un venit mai mic de 1 0 OOO de franci şi păgubiţi
,prin reducerea acestor venituri de la 1914-1919, devine sub
p a n <l d-lui Taşcă cota normală a impozitului funciar În Franp
23.?
pentru toate proprietăţile, cota reală de 10°/o fiind numai o
cotă eventuală . . ., de va fi nevoie.
Ce să gîndim de o asemenea procedare ?
Dar numai atît ? ...
Repet, d-lor, în această lege eu nu am zecimi de la 1 922
şi atunci criticii mei fac mereu comparaţia sarcinilor fiscale
între întregul impozit care apasă asupra pămîntului în legea
mea şi numai o parte din impozitul care se plăteşte în Franţa.
Sînt atîtea adause la impozitul funciar În Franţa, încît art. 47,
alin. 2, dispune, după ce alin. 1 ridică fonciera la 10°/o :
„În nici un caz toate contribuţiunile grevînd proprietatea fun
ciară, inclusiv centimele, departamentale şi comunale, aşezate
atît pe impozitul funciar, cît şi pe impozitul pe uşi şi fercstre,
nu va putea depăşi 306/o din venitul net, servind de bază la
contribuţiunile funciare. Dacă această depăşire c constatată,
reduqia impozitului va fi imputată pe zecimile judeţene şi
comunale, proporţional pe numărul centimelor, În nici un caz
partea statului nu va putea fi micşorată " .
Deci, impozitul cedular funciar î n Franţa n u este de 100/o,
ci este de 300/o, pe cînd la noi este de 150/o şi pînă acum n i
meni nu a pomenit În discuţie în această Cameră de acest
adaos ...
Dar pentru că se vorbeşte mereu de Franţa, îmi daţi voie
să vă arăt eu sarcinile fiscale care se suportă acolo şi pentru
aceasta trebuie să puneţi laolaltă atît impozitele pe care Ic
percepe statul pe baza legii impozitului pe venit, cît şi ace
lea pe care le percepe pe baza dispoziţiunilor care lasă În vi
goare vechile impozite directe : Ies quatre vieilles, ca bază la
fel de fel de zecimi judeţene şi comunale. Voi arăta imediat
cu cît se sporesc şi aceste sarcini cînd le punem în faţă cu
obligaţiunile create de legea asupra beneficiilor din război.
In Franţa, caracteristica impozitelor locale e dependenţa
lor de impozitele statului. Izvorul cel mai rodnic al venituri
lor din impozite pentru toate patrimoniile administraţiilor lo
cale sînt centimele adiţionale, un adaus de sută parte la im
pozitul luat de stat. Judeţele nu au ca venituri din impozite
decît produsul centimelor adiţionale. Acestea reprezentau
înainte de război mai mult decît două treimi din veniturile
judeţene. înainte de război agenţ11 însărcinaţi cu gestiunea
patrimoniilor judeţene recurgeau la cinci feluri de centimi adi
ţionale :
a) 25°/o centimi adiţionale ordinare, purtînd asupra celor
două contribuţiuni funciare şi asupra contribuţiunilor perso
nale mobiliare ;
b) 8 centimi ordin a re, purtînd asupra celor cinci contri
buţiuni directe ;
c) 1 0 centimi speciale aferente celor cinci contribuţiuni di
recte pentru cheltuielile vicinalităţii ;
d) 1 2 centimi extraordinare pentru insuficienţa resurselor
ordinare, al căror număr maxim e fixat de legea financiară
- de fapt 12 ;
e) 1 2 centimi extraordinare pentru trebuinţele accidentale
sau temporare.
Total 67 centimi, adică aproape 7 zecimi judeţene.
în ceea ce priveşte comunele, veniturile lor sînt alcătuite
din anumite impozite comunale aşezate pe lux, pe consumaţie,
pe venitul capitalurilor, pe venitul profesional, din atribuţia
unei părţi din impozitele statului, comunelor şi din centimele
adiţionale foarte dezvoltate pretutindeni. Ele variază cu co
munele. In 1909 media centimelor adiţionale era de 65.
Comunele erau Împărţite astfel :
Comune neimpuse 12
„ impuse la mai puţin de 15 centime 3 022
„ „ de la 1 5-30 de centime 5 621
„ „ de la 3 1-50 „ „ 8 315
„ „ de la 5 1 - 100 „ „ 1 2 835
Comune impuse la peste 100 de centime, adică comune a
căror impozite comunale îndoiau contribuţiunile directe, 6 432.
Şi Parisul avea un regim special.
Deci, În medie, peste impozitul la stat, contribuabilul tre
buie să plătească 1 3,2 zecimi, adică încă o dată şi jumătate
impozitul către stat.
D. Bugnet Baudouin, directorul contribuţiilor directe din
Franţa, în publicaţia oficială pe care o face asupra sarcinilor
fiscale derivînd din contribuţiunile directe, apreciază că cen
timile judeţene şi comunale s-au urcat la aproximativ de 3 ori
cifra lor din 1 9 14. Iată pentru ce cînd s-a discutat În parla
mentul francez ridicarea foncierei de la 5 la 10°/o au fost
234
deputaţi care au zis : Cum mai urcaţi fonciera, cînd zecimile
fac din această dare o sarcină atît de grea ? Şi atunci legiuito
rul francez a trebuit să puie maximum la ridicarea centimilor
adiţionale şi să decreteze prin aceasta că sarcina cedulelor A
şi B nu poate depăşi 300/o <lin venit.
Şi cînd vin cu o lege, care cere numai sacrificiul cuprins
În ea şi declar că va trebui o lege nouă ca să sporească acest
sacrificiu sau dacă el e deja prea mare ca să-l repartizeze
Între diferitele patrimonii administrative : stat, judeţ şi co
mună, se mai poate vorbi de comparaţia sarcinilor fiscale în
România şi Franţa ? (Aplauze).
Să vă mai dau şi alte amănunte asupra regimului fiscal
francez.
Un om care exercită o profesie, credeţi că plăteşte numai
impozitul cedular aferent cedulei noastre D ?
Nu, d-lor. El mai plăteşte şi toate zecimile existente la
contribuţiuni directe, desfiinţate de legea Caillaux ca contri
buţii principale, dar rămase în vigoare ca bază pentru supra
punerea de adausuri judeţene şi comunale. Prin urmare, un om
care exercită o profesie plăteşte şi noul impozit cedular şi toate
zecimile imaginabile la vechea patentă desfiinţată şi la con
tribuţia personală şi pe uşi şi ferestre, desfiinţată şi ea ...
Şi acum, d-lor, trecem la impozitele lovind aşa-zisele be
neficii de război. Veţi vedea că impozitul nostru pe capital nu
este decît o dare palidă, pe lîngă sarcina ce creează această
lege În Franţa.
Ştiţi ce cuprinde noţiunea de beneficiu de război în Franţa ?
Chiar diferenţa de cîştig pe care a avut-o orice persoană su
pusă patentei între media cîştigurilor pe cinci ani înainte de
1 9 14 şi cîştigul pe care l-:2 realizat de atunci încoace.
Un profesionist, de pildă, care cîştigă de la război încoa
mai mult decît cîştigul său pe media celor cinci ani anteriori
războiului, trebuie să Întoarcă statului 500/o din cîştigul lui
suplimentar (aprobări) ; iar dacă cîştigul suplimentar onest,
derivînd din muncă, e mai mare de 1 00 OOO de lei, statul tre
buie să ia 600/o din cîştigul suplimentar şi contribuabilul 400/o ;
Dacă cîştigul suplimentar este Între 100 OOO şi 250 OOO lei,
statul ia 700/o, contribuabilul 300/o ;
Dacă cîştigul suplimentar este Între 250 OOO ş1 500 OOO lei,
statul ia 700/o şi contribuabilul 300/o ;
!35
Dacă cîştigul suplimentar este de la 500 OOO lei În sus, statul
ia 803/o, rnntribuabilul 20°/o.
Şi atunci, vedeţi de ce nu s-a făcut impozit pe capital În
Franţa. Cînd cineva a plătit ani de zile pînă la 800/o din cîşti
gul suplimentar în raport cu cîştigul dinainte de război, de
sigur e îndrituit să spuie că o jenfă nouă nu li se poate cere
de azi pe mîine. (Aplauze).
* * "'
D-lor deputaţi, acestea sunt explicaţiile ce am crezut că

trebuie să vă dau În susţinerea proiectului de lege a contri
buţiunilor directe.
Am socotit aceste explicaiiuni necesare, pentru a risipi at
mosfera pe care complicitatea neştiinţei, a uşurinţei şi a inte
resului a încercat să o ţese în jurul reformei fiscale.
In alcătuirea legii nu am fost decît un interpret al cerinţe
lor generale. In măsura însă În care am avut o parte perso
nală, din acest moment legea încetează de a-mi aparţine şi
devine bunul d-voastre, bun de care puteţi să dispuneţi, aşa
cum credeţi, în absolută libertate, fără nici un soi de conside
raţiuni, decît aceea de ordin general. (Aplauze prelungite).
De îndată ce această lege va avea încuviinţarea d-voastre ea
va intra În legislaţia noastră pozitivă, şi va deveni un bun
al ţării. (Aplauze prelungite).
Nu tăgăduiesc că primii paşi ai reformei fiscale vor fi ne
siguri ; socotesc însă că reforma are în sine puteri suficiente
pentru a se Întări şi a grăbi rezultatele pe care le dorim
cu toţii.
Pentru aceasta, d-lor, e însă nevoie să îndeplinim, În fine,
condiţiunile prealabile ale oricărei reforme mari şi care con
sistă În punerea în acord cu procesul modern al evoluţiei, nu
numai a instituţiunilor noastre publice, dar şi a mentalităţii
noastre generale. (Aplauze prelungite şi îndelung repetate).
In Vechiul Regat, de pildă, în materie fiscală educaţia ce
tăienească e mai Înapoiată ca În orice altă direcţie. Şi vina nu
este a contribuabilului, vina e a noastră a conducătorilor. Zeci
de ani am pus fiscul, nu în slujba reformelor mari, ci numai
În slujba unor probleme meschine bune pentru viaţa de toate
zilele. (Aplauze prelungite şi îndelung repetate). Zeci de ani
a m luat b a n i i contribuabililor în forma cea mai ipocrită, în
236
forma birului indirect. Zeci de ani nu am avut curajul să pre
zentăm franc nota de plată a birului direct, de teamă ca ne
pierdem popularitatea. (Aplauze prelungite şi îndelung
aplaudate).
Astăzi, d-nii mei, recoltăm ce am semănat : simţul civic,
care culminează pretutindeni în controlul banului public, la
noi nu a putut să ia naştere i din lipsa de control a ieşit lipsa
de frîu şi din lipsa de frîu au ieşit cheltuielile nesocotite, care
stau, în mare parte, la baza greutăţilor financiare prin care
trecem azi. (Aplauze prelungite).
România, eternă ţară a contrastelor, înfăţişează azi un con
trast mai mult ! În această ţară, în care patriotismul cel mare,
patriotismul care cere jer:tfa integrală, patriotismul naţional,
strălu ceş te în acest moment pe vîrfuri, patriotismul fiscal,
care, oricît ar fi de excesiv, cere totuşi jertfe mai mici, se tî
răşte anevoie pe poale şi abia îndrăzneşte să-şi ia zborul.
(Aplauze prelungite) .
Va trebui să ne unim cu toţii puterile ca să înlăturăm o

asemenea stare de lucruri, altminterea nu reuşim 1 dacă ne
unim Însă, izbînda e a noastră !
Contribuabilul îşi va ascunde averea de fisc ?
Nu mă tem, dacă toţi oamenii cinstiţi din această ţara iş1
vor lua sarcina să dovedească că substanţa privată nu poate
fi salvată, cîtă vreme interesul public e în primejdie, şi dacă
glasul lor, în loc de a rămîne mut, va şti să sune mobilizarea
nouă, mobilizarea pe care o reclamă vremurile de azi, mobili
zarea generală a tuturor conştiinţelor curate. (Aplauze pre
lungite).
Agenţii fiscului nu-şi vor face datoria ?
Nu mă tem, dacă ne vom sili cu toţii să-i educăm, dacă
vom înceta o dată cu rivalităţile absurde ale luptei de partid
şi dacă vom începe să pricepem că tot scormonindu-ne unii
altora păcatele noastre reciproce, vom sfîrşi prin a da roadele
unirii sacre pradă discordiei fratricide. (Aplauze prelungite, În
delung repetate) .
Cei tari îşi vor Întrebuinţa atotputernicia ca să zvîrle po

vara birului pe cei slabi ?
Nu mă tem, dacă cei treziţi la viaţa nouă le vor arăta că
Jzi n i m e n i nu e tare, că a te considera azi tare înseamnă să fii
u n Întîrziat al cugetării şi că a persevera în această impuber-
tate mintală, Înseamnă a da lovitura de graţie regimului În
care trăim. (Aplauze prelungite şi îndelung repetate).
Iar dacă nu vom face toate acestea, d-lor, nu numai re
forma fiscală va fi compromisă, dar vor fi compromise toate
reformele ce s-ar Întreprinde şi nu mai văd posibilă nu numai
îndreptarea relelor de azi, dar şi dăinuirea mai departe a alcă
tuirii actuale.
Priviţi În jurul d-voastre ! Ce vedeţi ?
Pe de o parte frigurile speculei ; omenirea alergînd nebună
după bogăţia fără muncă ; pe de altă parte, frigurile revoltei
provocate de mizeria războiului şi de indignarea pe care o
resimţi cînd o compari cu avuţiile scandaloase care s-au făcut
Într-o singură noapte. (Aplauze prelungite, îndelung repetate).
D-lor, e în acest moment, şi la noi şi aiurea, o aşa frenezie
de materialism, îmbinată cu o aşa frenezie de dreptate, încît
cred că nu greşesc dacă spun că am ajuns la una din acele răs
pîntii, la care, ori se plămădesc religiile noi, ori se plămădesc
cataclismele istoriei. (Aplauze prelungite şi îndelung repetate ;
strigăte de bravo).
Văd, d-lor, toate greutăţile de care sînt Înconjurat ! Le
pipăi, le număr, le cîntăresc ! Măsor puterile slabe cu care
trebuie să le înving şi totuşi nu poate să-mi intre în minte o
clipă că n-aş putea ieşi învingător. (Aplauze prelungite, în
delungat repetate).
D-lor, care să fie cauza acestui optimism ?
Unii vor spune : O necesitate a oficialităţii.
D-lor, eu ştiu că guvernele sînt optimiste pentru timpul cît
stau la cîrmă, dar sînt extrem de pesimiste pentru momentele
cînd ar prevedea că nu ele vor avea conducerea ţării. Or, eu
aşez optimismul meu Într-un viitor mai depărtat, nici în pre
zent, nici În viitorul imediat. (Aplauze prelungite).
Care să fie deci cauza acestui optimism ?
Alţii vor zice : Secretul artei d-tale, o necesitate a vra1e1
prin cuvînt !
D-lor, acei care ar putea să creadă aşa ceva nu ştiu şi nu
vor şti niciodată ce aport de sensibilitate deosebită aducem
fiecare din noi În dosul acestei haine uniforme, care ne îm
bracă gîndirea şi care se chiamă cuvîntul. Acei care ar putea
crede aşa ceva nu ştiu că dacă cuvintele au aşa de mare vrajă,
e că poartă În �le bucăţi din sufletul acelora care le rostesc,
238
bucăţi din sufletul pc care oratorul şi-l rupe şi îl împrăştie ca
să ajungă, fie măcar numai pentru o clipă, la deliciul suprem,
care se cheamă comuniunea desăvîrşită cu ceilalţi. (Aplauze
prelungite, îndelung repetate ; strigăte de bravo !).
Şi atunci cauza acestui optimism nu poate să rămîie decît
aceea pe care mi-o servesc zilnic criticii mei : iluzia optică
provocată de firea mea idealistă care mi se azvîrlă mereu În
faţt pentru a mi se profetiza că voi ieşi învins în duelul meu
cu realitatea fiscală şi cu cifrele prozaice.
Ei bine, primesc explicaţia. Dar atunci, binecuvîntată eroare,
salutară iluzie, care Îngăduindu-mi să Întrezăresc strălucirea
zilei de mîine, nu mă lasă să fiu doborît de micimile zilei de
azi, de toate micimile zilei de azi, căci nu e una care să-mi
scape din vedere. (Strigăte repetate de bravo ! Aplauze pre
lungite, îndelung repetate).
Şi atunci, departe de a mă lepăda de ea, ca de un păcat,
eu o revendic dimpotrivă ca o bogăţie această minunată ilu
ziune : departe de a o păstra pentru mine, eu vreau să o îm
părtăşesc tuturor. (Aplauze prelungite).
Da, d-lor : Idealul creator e talismanul care transfigurează
realitatea şi Îţi dă puterea ca s-o birui ; idealul creator e izvo
rul la care, dacă te adapi;· eşti ferit şi de descurajare şi de li
mitare în satisfaqii ; idealul creator e sinonim cu intuiţia cea
mare care azi, în lumea bîntuită atîta vreme de fiorii reci ai
morţii, Îţi Îngăduie să încerci, în fine, fiorii dătători de viaţă
ai presimţirii sacre şi ai renaşterilor nesfîrşite. (Aplauze pre
lungite şi îndelung repetate ; lungi ovaţii ; strigăte entuziaste
de bravo ! Camera cere afişarea discursului).
Adunarea Deputa\ilor. Reforma Financiară. Discursul d-lui Ni
1 0 iunie 1921 î n discuţiunea generală a legii contribuţiunilor

colae Titulescu, ministrul finanţelor, rostit În şedinţa de la
directe. Afişat din ordinul Camerei. Bucureşti. Imprimeria sta

t u l u i , 1 921.
12
Despre ridicarea economică mondială
(Discursul lui N. Titu/eseu la Liceum-Cfob din Londra, 1922)
Numirea lui N. Titulcscu l a începutul anului 1 922 ca ministru al

RomS.niei în Anglia, şi reprezentant permanent al ţării noastre la Liga
Naţiunilor, constituie momentul consacrării activităţii sale apărării intere
selor RomS.niei pe plan extern.
De la plecarea sa În vara anului 191 Ş,,. la Paris şi activitatea desfăşu
rată în cadrul Consiliului Naţional Roman Împotriva condiţiilor umili
toare ale păcii separate Încheiate de guvernul Marghiloman cu Puterile
Centrale, a activităţii în cadrul delegaţiei romane la Conferinţa de Pace
şi a contribuţiei sale la recunoaşterea unirii Transilvaniei cu Rom:inia, a
poziţiei adoptate În calitate de conducător al delegaţiei romS.ne la Confe
rinţa de la Spa unde s-a dezbătut problema reparaţiilor de război pe care
Germania le datora ţărilor Învingătoare, la negocierile cu cercurile finan
ciare engleze şi franceze se marchează creşterea participării sale În politica
externă a ţării.
Stenograma discursului rostit la 3 iulie 1922 la „Liceum-Club", cerc
artistic londonez, nu a fost găsită. Din relatările presei rezultă că N. Titu
lescu şi-a pronunţat discursul în prezenţa unor personalităţi marcante
engleze.
*
Răspunzînd toastului ridicat pentru prosperitatea României,
dl. Titulescu spune că cunoaşte Anglia de mult, pentru că a
visat-o adesea. După fiecare călătorie, sentimentele sale de în
credere şi afecţiune faţă de Anglia sporeau.
Ca toate celelalte ţări. Anglia are de trecut prin numeroase
dificultăţi. Ea are însă mult curaj şi le va înfrunta . Eu admir,
sfoqările gi �antice făcute de Anglia În timpul războiului, În
numele manlor principii de justiţie şi echitate. O admir Însă
şi mai mult pentru exemplul re care-l dă Romîniei în înfăp
tuirea operei de pace. Ea a ştiut să dea naştere la sentimentul
ele încredere, care este condiţia esenţială a oricărei munci pro
ductive.
Vorbind despre România, dl. Titulescu a declarat că uni
tatea naţională a fost realizată, chestiunea socială a fost re
wlvată prin marea reformă a împroprietăririi tuturor sătenilor.
Situaţia financiară se ameliorează din ce în ce, mai cu seamă de
cînd cu bugetul anului trecut, s-a restabilit echilibrul Între În
casări şi cheltuieli.
în momentul de fată, numai datoriile din trecut apasă greu
asupra României. Ea cere un termen spre a le amortiza. Dacă
izbuteşte să obţină acest termen, România va deveni într-un
viitor apropiat o piaţă din cele mai active pentru desfacerea
produselor engleze.
Privitor la ridicarea economică mondială, ministrul Româ
niei obsert>ă că ar fi mult mai raţional a se începe cu ţările
care n-au nevoie de ajutoare prea mari decît cu ţările ale
căror nevoi ar absorbi credite colosale şi a căror restabilire ar
cere vreme îndelungă. Avantajul de căpetenie al acestui sistem
ar fi că ţările din cea dintîi categorie, ajutate din vreme, ar
putea şi ele, la rîndul lor, să ajute pe celelalte, contribuind în
modul cel mai eficace la opera generală de reconstituire.
Amintind apoi călătoriile efectuate de englezi în România
de mai bine de patru veacuri, dl. Titulescu nu cere altceva
decît să se spună despre România adevăruri şi numai adevă
ruri. Cunosc de ajuns pe englezi, pentru a-mi da seama că ceea
ce iubesc ei mai presus de toate este adevărul şi sporturile. Din
nefericire, nu sînt sportman şi singurul lucru pe care-l pot
face pentru a fi pe placul poporului englez este de a spune
adevărul.
„Adov5rul", 5 i1Jlie 1922, p 2.
13
Declaraţia din 19 martie 1923 cu privire
la reparaţiile de război
Prin această declaraţie N. Titulescu îşi exprimă Îngrijorarea că marile

state învingătoare vor nesocoti şi pe viitor drepturile integrale ale Româ
niei asupra reparaţiilor de război aşa cum deja ele făcusaă la conferinţa
de la Spa din anul 1920 şi arată că România nu poate lua parte la plata
obligaţiunilor înainte ca drepturile ei să fie stabilite şi În consecinţă nu
va participa la lucrările conferinţei de la Insbruck din 25 iunie 1923.
*
Guvernul român Înţelege să-şi îndeplinească toate obliga-
ţiile ce decurg pentru el din tratatele de pace pe care le-a sem
nat şi deci să ia asupră-şi datoriile ce revin ca sarcini derivînd
din eliberarea teritoriilor sale pe baza Tratatelor, de la St. Ger
main şi Trianon.
Cu toate acestea guvernul român se află în imposibilitatea de
a privi obli g aţiile sale izolate şi independente de drepturile pe
care tratatele corespunzătoare le consacră ...
Scopul acestei conferinţe fiind acela de a stabili o stare de
plată imediată În executarea obligaţiilor care se referă la lua
rea În sarcină a datoriei austro-ungare de dinaintea războiului,
guvernul român consecvent principiilor expuse mai sus pe care
le-a comunicat în toate Împrejurările marilor săi aliaţi, declară
că nu poate să ia parte, spre marele şi sincerul lui regret, la lu
crările subcomitetului d-voastră, la care a fost invitat, şi roagă
pe dl. preşedinte de a binevoi să înscrie prezenta declaraţie În
procesul verbal al şedinţei".
Monitorul Ofici>l. Dezbaterile Adunării deputaţilor, 28 febru�·
rie 1925, şedinta d i n 1 1 februarie.
242
14
Poziţia României în problema generală
a reparaţiilor
Memoriul lui N. Titulescu la a 3-a şedinţă plenară a conferinţei inter

aliate de la Londra (28 iulie 1924) reprezintă un nou şi important mo
ment În aqiunea diplomatică dusă pentru apărarea intereselor economice
şi politice ale Romaniei peste hotare. Fireşte analiza problemei repara
ţiilor de război nu depăşeşte În general cadrul concepţiei burgheze.
Valoarea informativă şi documentară a textului reprodus În formă
prescurtată, prezintă un mare interes pentru cercetarea istoriei economiei
naţionale a României în perioada dintre cele două războaie mondiale.
N. Titulescu bizuindu-se pe date certe face o comparaţie grăitoare Între
multiplele obligaţii financiare cărora trebuia să le facă faţă România, şi
Între cota infimă şi de aceea nedreaptă, care i s-a oferit de către marile
puteri din totalul reparaţiilor de război.
In consecinţă N. Titulescu cere să se respecte drepturile legitime ale
României, de a participa la executarea planului experţilor privitor la re
paraţii pentru a primi din volumul reparaţiilor de război o cotă superi
oară cotei acordate la conferinţa de la Spa, cotă pe care România a res
pins-o ca fiind nesatisfăcătoare. Ulterior, unele dintre problemele ridicate
de N. Titulescu În acest memoriu şi-au găsit o soluţionare parţială În
favoarea României.
•*
România aprobă raportul experţilor referitor la Germania,
el constituind un instrument de plată pentru sumele fixate sau
ce se vor fixa ; ţinînd seama de posibilităţile ei de plată, în
aşa fel, încît creanţele României, atît ca aliată cît şi În baza
altor titluri speciale, să poată fi acoperite.
Aprobînd planul experţilor, România Înţelege ca toate sta
tele să-şi dea asentimentul lor, cere, în acelaşi timp, să parti-
16* 243
cipe la aplicarea acesteia, şi în speaial să facă parte din Co
mitetul de transferuri.
Conferinţa actuală are un scop limitat şi anume : aplicarea
planului experţilor.
Conferinţa actuală nu are a se ocupa de problema reparti
zărilor Între aliaţi, de problema priorităţii plăţii, de creanţe
privilegiate, de obligaţii impuse prin tratate, de datorii de
război etc., Într-un cuvînt de toate problemele care depind de
titlul individual al fiecărui stat creditor la reparaţii şi la obli
gaţiile rezultînd din război.
De aceea, România îşi permite să depună pe masa Confe
rinţei un memoriu ca să dovedească interesul său deosebit faţă
de problema reparaţiilor şi să precizeze, odată mai mult, po
ziţia sa în această materie, pînă cînd aceste probleme vor de
veni obiectul tratativelor interaliate.
Dl. Ramsay MacDonald - Conferinţa ia act de această
declaraţie, al cărei text va fi distribuit în limbile franceză şi
engleză.
MEMORIUL PREZENTAT DE ROMANIA LA CONFERINŢA DE LA LONDRA
Excelenţei sale onorabilului Ramsay MacDonald, preşedin

tele Conferinţei de la Londra.
Domnule preşedinte,
România aprobă raportul experţilor, cu privire la Germa
nia, ca constituind un instrument de plată pentru sumele sta
bilite sau care se vor stabili ţinînd seama de capacitatea ei de
plată, în aşa fel încît creanţele României, derivînd din cali
tatea sa de aliată sau În baza altor titluri, să poată fi aco
perite.
România este interesată În cea mai mare măsură în pro
blema reparaţiilor. Ca dovadă, este suficient să se amintească
unele fapte. 2/ 3 din teritoriul românesc a fost ocupat şi
pustiit de Puterile Centrale 1 timp de 2 ani România a avut
numeroşi morţi şi invalizi de război, iar pensiile acordate
celor în drept ating o cifră foarte mare. In afară de pagu
bele de război propriu zise, populaţiei româneşti i s-au ridicat
bunuri în valoare de peste 2 miliarde de lei aur (adică peste
80 _OOO OOO lire sterline) calculate la preţ aur, prin interme
diul unei monede fără valoare (biletele Băncii Generale) emisă
de Puterile Centrale şi înlocuită azi cu moneda naţională de
Guvernul român. Un tratat de violenţă şi mutilare im pus
244
României de Puterile Centrale În 1918 deşi neratificat de
aceasta şi anulat mai tîrziu de p uterile aliate şi asociate, a
fost executati cu anticipaţie. In afara daunelor de război pro
priu-zise, România a trebuit să incendieze propriile sale sonde
şi rafinării de petrol, În interesul comun al Aliaţilor şi la
cererea acestora. Tot la cererea Aliaţilor, România a trebuit
să evacueze la Moscova o cantitate imensă de valori.
Dacă se adaugă la cele amintite : obligaţiile pe care trata
tele le-au impus României în calitatea sa de succesoare a fostei
monarhii austro-ungare şi a căror executare nu s-ar putea
aduce la îndeplinire decît numai cu acoperirea integrală a
dreptului la reparaţiile acordate României prin tratate ; pro
centajul redus care i s-a oferit la Spa şi pe care România nu
l-a putut accepta ; amînarea pe timp de mulţi ani a repara
ţiilor austriace, ungare şi bulgare 1 repercusiunea produsă prin
înlocuirea cu moneda naţională a coroanelor austriace, un
gare şi a rublelor ruseşti depreciate cu totul, la care a fost
obligată prin tratate ; greaua sarcină care o prezintă pentru
bugetul României pensiile acordate invalizilor, orfanilor şi
văduvelor de război din Vechiul Regat şi din noile teritorii ;
se poate constata imediat că preocuparea cea mai mare a
României, În interesul său şi al aliaţilor, constă în a veghea
cu mare grijă la executarea obligaţiei la reparaţii, demonstrînd
că o corectare echitabilă a drepturilor sale faţă de obligaţiile
care îi sînt impuse de tratate sau pe care i le-a provocat
războiul, reprezintă pentru ea o problemă vitală.
De aceea România cere să participe la -executarea planului
experţilor. Cererea ei apare şi mai îndreptăţită cînd se com
pară creanţele sale asupra foştilor inamici (aşa cum rezultă
din cota redusă propusă la Spa), cu obligaţiile care i-au fost
impuse prin tratatele de pace sau prin consecinţele războiului.
Iată ce ne propunem să facem în paginile următoare, care
reprezintă poziţia actuală a României în problema generală
a reparaţiilor.
Să ne mai fie permis să amintim că România nu a putut şi
nu poate accepta procentul de 1 °/o oferit la Spa, pentru că el
nu corespunde nici din punct de vedere material, nici <lin
punct de vedere moral eforturilor sale din timpul războiului.
Că puterile aliate şi asociate au considerat România ca o ţară
dintre cele mai interesate la reparaţii, rezultă şi din propu
nerea ce i s-a făcut de a-i completa coeficientul redus asupra
reparaţiilor germane, cu un coeficient mult mai ridicat asupra
reparaţiilor austriace şi ungare.
De aceea, deşi noi considerăm că toate ţările interesate la
reparaţii ar trebui să participe la executarea planului exper
ţilor, trebuie să adăugăm, în cazul În care acest fel de a vedea
nu ar fi reţinut, că ţinînd seama de reparaţiile germane şi de
faptul că acordul de la Spa nu i-a repartizat totuşi României
coeficientul cel mai redus, României i se Întăreşte prin aceasta,
chiar, dreptul de a fi una dintre ţările chemate să colaboreze
la executarea planului experţilor.
Dar nu se pot judeca în mod echitabil cererile şi revendi
cările României decît dacă se examinează în ansamblul său
situaţia financiară şi economică pe care i-a creat-o războiul.
Această analizare, va mai avea un avantaj. Se crede cu
destulă uşurinţă că dacă teritoriul României s-a mărit mult
aceasta constituie un factor de natură să compenseze toat�
greşelile şi toate nedreptăţile care ar putea rezulta pentru
România din tratamentele care i s-au creat în problema re
paraţiilor.
Insă, oricum ar fi, ni se pare că realizarea unui principiu
de justiţie, cum este principiul naţionalităţilor, nu poate fi
considerat ca un element de corectare a situaţiei actuale, defi
citară din punct de vedere economic şi financiar, ni se pare,
dimpotrivă, că cel mai bun mijloc de a Împiedica realizarea
principiului naţionalităţilor este de a-l asocia unei situaţii eco
nomice şi financiare nefavorabile, din cauza consecinţelor pe
riculoase ale acesteia. Expozeul pe care ni-l propunem va do
vedi, cu precizie, că mulţi ani de aci Înainte, unitatea naţională
a României se va exprima printr-o creştere considerabilă a
Obligaţiunilor sale. România nu se plînge ; ea se pregăteşte să
suporte aceste mari sacrificii, consecinţă a unităţii sale naţio
nale, cu aceeaşi abnegaţie şi devotament cu care a consimţit
marile sacrificii din timpul războiului. Dar cere ca situaţia
ei să fie privită În adevărata sa lumină.
Aşa fiind, pentru a proceda la un examen de ansamblu al
obligaţiilor pe care războiul i le-a lăsat României trebuie să
246
avem în vedere : 1 ) obligaţiile, consecinţă directă a războiu
lui ; 2) obligaţiile financiare provocate de război ; 3) obliga
ţiile impuse de tratate ; 4) obligaţiile de ordin intern, conse
cinţă a eliberării noilor teritorii.
îndreptăţirea cererilor româneşti şi justeţea concluziilor lor
vor putea fi constatate numai comparînd totalitatea acestor
sarcini cu : a) drepturile acordate României de aliaţi şi b) cu
modificările pe care le-au suferit aceste drepturi în timpul
primilor 5 ani de aplicare a tratatelor.
Vom examina diferitele probleme În ordinea amintită :
1 ) sarcini directe derivînd din război ;
2) sarcini financiare (provocate de război) ;
3) obligaţiile impuse de tratate ;
4) obligaţii interne provenind din eliberarea noilor teritorii ;
5) Creanţele recunoscute României de aliaţi.
1. Sarcini directe derivînd din război
A. Lista daunelor de război a fost prezentată şi discutată
În comisia de reparaţii. Constatarea juridică a acestor daune,
stabilită prin tribunale şi curţi de constatare, a totalizat suma
de 3 1 .096.853.76 1 lei aur şi se Împarte astfel :
Pagube cauzate particularilor civili 8 103 287 710 lei aur
Pagube cauzate ministerelor şi comu-
nelor 895 825 719 „ „
Pagube cauzate statului (inclusiv
biletele Băncii Generale) 8 723 1 89 568 „ „
Pagube pentru prizonierii morţi 3 536 782 579 „ „
Pensii militare 9 296 654 070 „ „
Asistenţa acordată prizonierilor
şi familiilor lor 1 1 947 689 „ „
Alocaţii acordate familiilor
celor mobilizaţi 4 1 6 703 847 „ „
Cheltuieli pentru comisiile de
constatare 32 OOO OOO „ „
Despăgubiri prizonierilor români
pentru condiţiile grele de tratament
În lagărele inamice 8 3 462 579 „ „
3 1 099 853 761 „ „
Nota nr. 1 . Nu sînt cuprinse În această sumă : pagubele di
recte şi indirecte provocate de petrolul incendiat în 1916 ;
247
... Nu sînt cuprinse în această sumă nici pagu he Ic referitoare
la teritoriile eliberate precum şi alte pagube ca de exemplu :
1 ) Pentru instituţiile de educare
a orfanilor 84 OOO OOO
2) Pentru institu\iile de asisten\ă
a mutilaţilor de război 167 400 OOO
3) Întreţinerea spitalelor pentru invalizi,
în staţiunile balneare 84 OOO OOO
4) Compensare în natură ş1 pensu 1 73 052 OOO
508 452 OOO lei
Nota nr. 2. Explicaţie asupra emisiunii biletelor de bancă în
timpul ocupaţiei duşmane.
Ea s-a ridicat la 2.173.000.000 lei. Această sumă reprezintă
valori aur, pentru că Germania a luat de la populaţia română
bunurile de care avea nevoie, pc bază de preţ aur, folosind în
schimb o monedă fictivă.
Foloasele acestei emisiuni pentru germani sînt explicate în
raportul directorului tehnic german de la secţia de emisiune,
care scria În mai 1918 :
„Crearea acestei secţii de emisiune a adus foloase extraor
dinare Puterilor Centrale pentru că ele au impus guvernului
român, prin Tratatul de la Bucureşti, rambursarea biletelor
emise. Acoperirea acestor bilete, care este depusă la Reichs
bank din Berlin, În fapt, va fi eliberată şi va reveni din nou
Puterilor Centrale, care În acest mod, vor obţine gratis măr
furile furnizate de România. Şi Întreţinerea trupelor În teri
toriile ocupate va ajunge tot gratuită. In felul acesta am în
făptuit toate speranţele Întemeiate pe crearea acestui mijloc
de plată".
Această emisiune forţată de bilete de bancă româneşti a
constituit prima inflaţie monetară din ţară, pentru că pe 2/3
din teritoriul României (ocupat de germani) s-a pus în circu
laţie o cantitate de bilete reprezentînd o valoare de trei ori
mai mare decît aceea care era în circulaţie pe întregul terito
riu al României în momentul intrării în război. Şi aceste bi
lete au fost răscumpărate de România fără ca cel puţin acope-
mea depusă la Reichsbank din Berlin, să fi fost restituită
pînă acum.
B. Punerea în vigoare anticipată a Tratatult4i de la Bucu
rtşti. Deşi Tratatul de la Bucureşti nu a fost ratificat de
România el a fost pus în vigoare anticipat de germani care au
obligat România să le livreze mari cantităţi de vite, alimente,
material de război etc. Toate aceste pagube fac obiectul
art. 259 din Tratatul de la Versailles şi reprezintă 750 mi
lioane- 1 miliard de lei.
C. Pagube aduse industriei petrolifere, provenite din distru
gerile cerute de Aliaţi şi puse în sarcina lor. Numai partea re
venind industriei particulare se ridică la cca. 1 O OOO OOO lire
sterline. Cît priveşte partea revenind statului, ea încă nu a
fost stabilită de acord cu Aliaţii j dar aplicînd aceleaşi prin
cipii de evaluare ca pentru particulari, ele lasă să se Întrevadă
o sumă foarte ridicată la care vor trebui să se mai adauge pa
gubele indirecte aduse economiei naţionale prin reducerea
combustibilului din ţară ...
2. Obligaţii financiare consecinţă a războiului
A. Datorii externe faţă de Aliaţi
Ele se cifrează la sume foarte importante repartizate după
cum urmează :
Pentru Franţa 1. 106.072.899 franci
„ Anglia 23.000.000 lire sterline
„ Statele Unite 3 8 .OOO.OOO dolari
" Italia 151 .000.000 lire italiene
„ Belgia 24.000.000 fr. belgieni
E necesar să arătăm că cea mai mare parte a datoriei noas
tre faţă de Statele Unite provine din reaprovizionarea ţării,
prădată complet În timpul ocupaţiei inamice...
România n-a refuzat să recunoască aceste datorii a căror
sumă a fost stabilită, în mod contradictoriu şi aproape în în
tregime cu Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite. La fel se
va proceda şi cu Italia.
Guvernul român a declarat că reglementarea acestor datorii
va fi făcută În condiţii care vor fi stabilite prin acordul dintre
el şi celelalte state creditoare şi debitoare.
B. Datorii interne derivînd din război
249
Fiind izolată de aliaţii săi, în timpul războiului, România
n-a putut să primească din partea lor decît un ajutor parţial,
şi astfel a fost obligată să ducă războiul cu propriile sale mij
loace. A rezultat din aceasta o datorie internă car·e se cifrează
şi se repartizează după cum urmează :
1) Datorie la B.N.R. la 3 1 .XII.
1919 (în care nu se cuprinde
emisiunea necesară unificării
monetare) 3 800 807 656,1 0 lei
2) Bonuri de tezaur interne,
bonuri de rechiziţie, emisiune
de rentă 6 467 339 339 „
3) Bonuri de tezaur În monede

străine egale în paritate aur 1 401 026 1 86 "
din care s-a consolidat
pînă acum orca 35 OOO OOO lire
sterline
C. Datorii provenind din uni/icarea monetară

Conformîndu-se prevederilor Tratatelor (art. 206, Tratatul
de la St. Germain şi 1 89 din Tratatul de la Trianon) precum
şi necesităţii de unificare monetară, România a fost obligată
să absoarbă două monede complet depreciate : coroanele caFe
se găseau pe teritoriile cedate de vechea monarhie austro-un
gară şi rublele din Basarabia. Aceasta a făcut-o să schimbe
cca 9 miliarde de coroane pe 43/2 miliarde lei şi cca 1 ,3 ruble
pe 1 ,3 miliarde, adică o sarcină de peste 5,5 miliarde lei şi, în
plus, în acelaşi scop încă 339 OOO OOO lei. Urmare acestei sar
cini a fost creşterea datoriei flotante interioare faţă de Banca
de emisiune (B.N.R.) şi creşterea inflaţiei (în afară de cele
2 1 73 miliarde de lei emise de germani în timpul ocupaţiei),
care s-a tradus printr-o scădere dezastruoasă a schimbului
român, În momentul critic în care tocmai balanţa comercială
ne era deosebit de nefavorabilă din cauza dificultăţilor ali
mentare, agricole etc·., prin care trecea ţara la sfîrşitul războiu
lui. Repetăm că cifrele de mai sus nu cuprind şi sumele nece
sitate de retragerea biletelor de bancă.
Or, lichidarea fostei bănci a Austro-Ungariei n-a permis
României să recupereze pînă acum decît numai 37 milioane co-
250
roane aur. O altă sumă de 9 4 1 6 994 coroane aur i-a fost alo
cată în contul celor 773 OOO OOO coroane depuse la Reichsbank
din Berlin drept acoperire din partea austro-ungară a emisiunii
de bilete pe teritoriul român ocupat.
3. Obligaţii impuse României de tratate
A) Tratatul de la Trianon şi St. Germain
1 . Datoria zisă „de eliberare" . Ace.astă obligaţie a fost for
mulată În momentul semnării tratatului de la St. Germain şi
În ipoteza principală că foştii inamici îşi vor îndeplini în în
tregime obligaţiile lor stabilite prin tratate. Comisia de repa
raţii a fixat cota parte a României la suma de 235 milioane
franci aur.
2. Cota parte din datoria publică austro-ungară dinainte
de război
României îi revine cam următoarea cotă parte :
43 175 OOO cor. hîrtie
41 OOO OOO cor. aur
71 340 OOO franci
Capital 67 327 OOO monezi strame cal-
Datorie asigurată culate în coroane
297 OOO mărci germane
{
636 877 franci
Anuităţi 789 490 coroane
Datorie neasigurată 1 108 230 OOO coroane hîrtie
493 431 OOO coroane aur În
monedă străină.
3. Plata bunurilor transferate
In această problemă Comisia de reparaţii nu a Întocmit eva
luarea definitivă. Evaluarea română atinge 1 , 1 miliarde co
roane aur, în timp ce pretenţiile foştilor inamici ating cca
4 miliarde coroane aur, pentru bunurile din Transilvania şi
532 9 1 1 462 coroane aur pentru bunurile de stat din Bucovina.
Aşa cum am mai arătat, obligaţiile României fată de noile
teritorii, depăşesc cu mult foloasele pe care acestea le-ar putea
aduce. : �·,, 4
·
Iată, cu titlu de exemplu, valoarea, pe categorii, a unora

din aceste bunuri din Transilvania, veniturile pe care le pro-
25 1
duc şi avantajele imediate pentru stat (Extrase din raportul
din 1 1 iunie 1 923 al Ministerului Finanţelor :
Transilvania
Păduri 74 5 1 1 956 coroane aur
Căi ferate 690 091 881 „ „
Mine 82 040 1 4 1 „ „
Saline 9 895 998 „ „
Este de la sine Înţeles că există o legătură strînsă între obli-

gaţiile pe care le-am amintit şi care au fost cuprinse În tra
tatele amintite şi drepturile la reparaţii, atît din punct de ve
dere al existenţei lor cît şi al executării„.
4. Obligaţii de ordin intern derivînd din eliberarea noilor
teritorii
Se face adesea o comparaţie între pagubele suferite de unele
ţări succesoare şi creşterea teritoriilor lor respective creştere
care ar trebui să aibe ca urmare, în mod neîndoios, o creştere
proporţională a vechilor venituri. România pare vizată în
mod special de acest mod de a vedea.
Ce urmează va arăta că România, departe de a putea pro
fita de îndată de avantajele creşterii teritoriului său, va tre
bui, dimpotrivă, să investească timp de mulţi ani importante
capitaluri pentru a putea face faţă obligaţiilor de ordin intern
impuse de urmările războiului mondial.
I ată, În adevăr, cîteva din aceste obligaţii aşa cum sînt pre
cizate ele În raportul Min. Finanţelor din 1 1 .VI.1923 :
A) Pensii şi alocaţii pentru invalizii, orfanii şi văduvele de
război, din teritoriile eliberate
Pînă în prezent s-au verificat drepturile a 37 206 invalizi,
71 499 văduve, 9 301 orfani, 7 942 ascendenţi (numai tata şi
mama) precum şi 900 pensionari de război, pentru Transil
vania şi Bucovina. Pensiile şi alocaţiile aferente se ridică pînă
acum la 182 330 330 lei pe an. Valoarea totală se va cunoaşte
cînd toate cererile vor fi fost controlate.
Statul plăteşte celor 900 pensionari de război anual
1 23 962 192 lei, pensionarilor civili 40 500 OOO lei şi pensio
narilor căilor ferate austro-ungare 1 7 868 1 38 lei anual. Pen
tru Basarabia se plăteşte 25 341 276 lei pe an la 23 726 orfani,
1 0 4 14 invalizi, 1 6 1 1 9 văduve de război şi 385 ascendenţi
(tata şi mama).
U!
B) Pensiile funcţionarilor civili şi militari din teritoriile
eliberate care au optat pentru naţionalitatea română.
Suma exactă se va cunoaşte după ce noua lege a pensiilor
va primi aplicarea sa integrală.
C) Obligaţii ale colectivităţilor şi fundaţiilor din teritoriile
recuperate
Fondurile În devize care n-au fost restituite de foştii ina
mici unor colectivităţi şi care, În situaţia actuală, sînt greu de
recuperat (case de economii, case de asigurări, ale Crucii
Roşii etc.) mai reprezintă încă sute de milioane de lei. Tot
statul român a trebuit să facă faţă plăţilor pe care le recla
mau creditorii acestor instin1ţii.
D) Pagubele aduse populaţiei din teritoriile eliberate. Lucră
rile de evaluare arată pînă acum 1 ,5 miliarde lei.
E) Obligaţii ale statului român faţă de cetăţenii români de
ţinători de titluri ale împrumuturilor de război austro-uniare.
În principiu problema este dintre cele mai delicate. Se poate
susţine că România va putea Întotdeauna să opună un refuz
categoric cererilor de despăgubire ?
E vorba de cca. 3 ,5 miliarde lei.
F) Adaptarea economică şi culturală a teritoriilor elibe
rate, la noua viafă economică şi culturală a României Mari.
Este vorba aci de transformarea vechilor soluţii care îndru
mau Înainte mărfurile din teritoriile eliberate spre Budapesta,
Fiume, Lemberg, Odesa. Aceste lucrări sînt evaluate la mai
multe miliarde de lei. Pentru Basarabia este de construit totul.
(Ea nu are decît 200 km şosele faţă de 42 OOO kmp şi numai
1 OOO km cale ferată). Aceasta va mai necesita sacrificii imense,
ne gîndim că chiar liniile existente nu pot fi folosite înainte
de a li se normaliza ecartamentul şinelor.
Mai trebuie adăugat la aceasta necesitatea absolută de a se
construi şcoli pentru populaţia română din aceste regiuni, căci
şcolile existente nu reprezintă decît un coeficient foarte mic
faţă de şcolile de limbă germană şi ungară. Să mai adăugăm,
de asemenea, necesitatea unificării celor patru regimuri legale
de organizări diferite, pentru a vedea ce sarcini economice
grevează bugetul României şi-l vor mai greva încă mulţi ani
de aci înainte.
5. Creanţele recunoscute României de aliaţi
IS3
Creanţa globală asupra Germaniei, solidar răspunzătoare
cu aliaţii săi, a fost fixată la 1 .V.1 92 1 de Comisia de repa
raţii la 1 32 miliarde mărci aur.
Stabilirea cotei-părţi pentru fiecare dintre puterile recu
noscute de Comisia de reparaţii ca avînd drept la reparaţii a
fost elaborată la Spa, şi a oferit României un coeficient de 1 °/o
asupra reparaţiilor germane însă ea nu a putut să-l accepte
din cauza sarcinilor ce-i revin ca urmare a războiului şi a
obligaţiilor impuse de tratate.
Cît priveşte coeficientul reparaţiilor austro-ungare şi bul
gare (din care numai creanţa bulgară � fost fixată prin trata
tul de la Neuilly) art. 2 din acordul de la Spa nu fixează
decît partea Italiei ca ţară succesoare a fostei monarhii austro
ungare. Celelalte ţări succesoare vor trebui să-şi Împartă restul
de 600/o din această tranşe.
Dacă se adaugă la aceasta că prin atitudinea sa Germania
a blocat, acum, orice plată, că Austria a şi beneficiat de un
moratoriu de 20 ani pentru a-şi plăti obligaţiile sale şi de un
ajutor financiar din partea Societăţii Naţiunilor, că Bulgaria
beneficiază de asemenea de o înlesnire de plată pe termen lung
(care a avut ca rezultat stabilizarea monedei sale la o valoare
net superioară monedei româneşti, de exemplu) că Ungaria
beneficiază de dispoziţii analoge cu ale Austriei, este de în
ţeles că România, care trebuie să suporte o sarcină extrem de
grea ca urmare a războiului dus alături de Aliaţi, are datoria
să se intereseze în modul cel mai activ de lucrările prezentei
conferinţe şi să spere să obţină o justă satisfacere a cererilor
sale legitime.
Concluzii
E destul să comparăm sarcinile pe care războiul le-a lăsat
României, cu creanţele recunoscute pînă acum, ca să putem
constata, că chiar În cazul în care creanţele n-ar fi suferit
reducerile sau amînările de care am vorbit, România tot s-ar
găsi în imposibilitate de a face faţă tuturor acestor obligaţii,
dacă situaţia actuală nu va suferi o modificare în favoarea sa.
Aprobînd planul experţilor, România nu Înţelege să re
nunţe În nici un fel, nici direct, nici indirect, la poziţia pe
care ea a adoptat-o în problema drepturilor şi obligaţiilor
254
rezultînd din război, aşa cum rezultă fie din exp0zeul cu ca
racter general fie din expunerile asupra problemelor speciale
pe care le-a făcut pînă acum în această materie.
Ne permitem să formulăm unele concluzii care, pe bună
dreptate, exprimă contra-partea solidarităţii pe care România
n-a Încetat să o mărturisească faţă de toate interesele ţărilor
aliate şi asociate.
a) Participarea României la executarea planului experţilor,
în special al comitetului de transferuri.
b) Revizuirea în favoarea României a procentajului de la
Spa. acesta din urmă nefiind În raport cu drepturile sale şi
cu creanţele asupra Austriei, Ungariei şi Bulgariei, care i-au
fost oferite În compensaţie şi care ulterior au fost suspendate.
c) Plata sau acoperirea pe cale de privilegii a unor creanţe
�peci �le ale României fie faţă de aliaţi, fie faţă de ţările fost
inamice.
De aceea, România cere Între altele ca creanţele sale deri
vînd din emisiunea de monedă a Puterilor Centrale şi execu
tarea anticipată a Tratatului de la Bucureşti să fie acoperite
cu prioritate şi ca aceste creanţe să fie Înscrise printre cele
care vor trebui plătite din sumele obţinute prin aplicarea pla
nului experţilor.
d) Indivizibilitate, atît din punct de vedere al existenţei
cît şi al execuţiei între obligaţiile impuse de tratate şi dreptu
rile la reparaţii, tratatele avînd în vedere plata primelor prin
produsul celor de al doilea, logic tratatele neputînd urmări să
creeze un regim mai favorabil statelor fost inamice decît sta
telor aliate şi cu atît mai mult neputînd intenţiona să creeze
un bilanţ pasiv pentru acestea din urmă.
e) Soluţia problemei datoriilor de război, bazată pe toţi
factorii problemei : scopul În care ele au fost create, modifi
cările pe care le-au suferit, de la semnarea tratatelor şi pînă
acum, dreptul la reparaţii, necesitatea reconstruirii economice
·
a Europei, echitatea.
Vă . rog, dl. preşedinte, să primiţi asigurarea înaltei mele
consideraţiuni.
Delegatul Rominiei
N. Titulescu
Roumanie a la 1 1 1-eme s�ance plfoiere <le la Conffrence de l.on

Revendications de la Roumanie. DCclaration faite au nnm de la
dres - 24 juillec 1924 (Londres, ) QlA - 16 pag.)
15
Condiţiile de plată ale rentei române peste graniţă
( lnter�iul acordat de N. Titu/eseu trimisului special
al ziarului „Adevărnl" mai 1924)
Interviul reflectă preocupările lui N. Titulescu de a reglementa rapor

turile economice româno-engleze, şi în special grija sa de a stabili condi
ţiile tn care statul român Înţelege să achite renta română deţinută de cre
ditorii străini, În conformitate cu prevederile tratatelor de la Versailles,
rentă care fusese emisă cu prilejul împrumuturilor contractate de România
în timpul primului război mondial. Intrudt titlurile de rentă erau trans
misibile, România potrivit tratatelor de pace nu era obligată să achite
acele rente care în timpul războiului s-au aflat În mîna inamicului An
tantei.
*
LONDRA, mai 1924. Serviciile pe care le aduce dl. Titu-
lescu ca ministru la Londra ţării sînt atît de remarcabile, încît
le vede fiecare.
Punînd interesul general peste pornirile de partid, fostul
ministru de finanţe, intrat pentru prima oară în diplomaţie, a
ştiut să-şi cîştige repede locul alături de reprezentanţii diplo
maţiei ai marilor puteri chiar.
la Geneva, la sediul ligii Naţiunilor, Sir Erik Drummondt,
la Bruxelles dl. Paul Hymans, ministrul de externe, în con
vorbirile ce mi-au acordat ate arătat cît de valoroasă a /ost
contribuţia d-lui N. Titu/eseu la lucrările ligii Naţiunilor.
Cu financiarii din City, cu ziariştii englezi, cu diplomaţii
tlin Londra, cu bărbaţii de stat englezi dl. N. Titulesrn a ştiut
1 . Nicolae Titulescu , ministrul României la Lo ndra ( 1 922) .
3
2, 3 , 4. Nicolae Titulescii la semnarea Tratatu lui de la

Trianon ( 1 920) .
5. Clipe de odihnă în compania soţiei şi a. lui Sei'giu Nenişo1',
secre Iaru I să11 .
6. Baie marină la
San Reino ( oc
toinb1'ie 7 926) .
7. 1mpreitnă cu soţia la Portofino (octombrie 1 928) .
8. Rapallo. - Hotel Excelsior
(octombrie 1 928) .
9. Lido (augiist 1 928) .
1 0. Nicolae Titulescu ministntl de externe al României la
Curtea de A rgeş ( 2 1 mai 1928) .
să cultive raporturi de sinceră amiciţie, care au folosit apoi
intereselor ţării.
lnainte de a părăsi Londra m-am dus să-l văd pe dl. N. Ti
tulescu la locuinţa sa din Grosvenor Street, acolo unde au
avut loc recepţiile strălucite de care voi vorbi cu alt prilej.
M-a primit imediat ce a terminat o conferinţă cu o delega
ţie de comercianţi din City veniţi să trateze chestiunea dato
riilor antebelice.
- Ne-aţi putea pune în curent cu stadiul conflictului
nostru cu Stock-Exchange (Bursa) din Londra ?
- Imediat ce m-am înapoiat din ţară la 28 aprilie am avut
de expus înaintea comitetului Bursei londoneze teza româ
nească în chestia cotării rentei române.
Inutil să repet că socotesc irefutabile argumentele României
În această chestiune.
In primul rînd, nu s-au prezentat de la 1 9 1 4 pînă azi nici
un creditor în carne şi oase peste cele 6 400 OOO lire la care
plătim cuponul.
Prin urmare pînă azi, adică În timp de zece ani de la război,
n-au apărut cei interesaţi pentru care ni se cere să schimbăm
regulile tratatelor.
Am prezentat Bursei consultaţiile juridice ale lui Sir Dou
glas Hogg şi Armstrong, primul fost attorney general (subse
cretar la justiţie) în timpul guvernului Baldvin şi al doilea
cel mai mare specialist jurist britanic în materie de tratate.
Ambii ne-au răspuns că în conformitate cu Tratatul de la
Versailles dreptatea este de partea noastră.
In al treilea rînd, pînă acum două luni băncile britanice
erau Împiedicate de a plăti vreunei persoane cuponul unui
titlu pînă ce nu prezenta un white ticket. Aceasta era o do
vadă prin care se adeverea că acel titlu n-a fost niciodată în
posesiunea unui fost inamic.
Al patrulea argument ce am susţinut În teza mea a fost că
dacă am admite principiul lui Stock-Exchange, şi anume de a
repudia tratatul, ne-am angajat să plătim sau numai un milion
şi jumătate lire sterline, renta aparţinînd supuşilor germani din
tranşa engleză, dar mai multe zeci milioane lire sterline, renta
aparţinînd supuşilor germani din Împrumuturile emise În cele
lalte state aliate.
17 - N. TltUlNCU - Dl1cursurl 251
Stock-Exchange, cu o curtenie pentru care ţ În să-Î exprim
aici mulţumirile mele, a amînat hotărîrea pînă la 2 iunie.
In acest timp negociem !
După părerea mea, soluţia trebuie căutată pe tărîmul fap
telor şi cazurilor individuale, iar nu pe tărîmul principiilor
tratatelor de care nu ne putem îndepărta.
- Oare guvernul englez nu poate interveni ?
- Nu, Stock-Exchange, după cum ştiţi, este o instituţie
asupra căreia nu arc influenţă nici un organ oficial.
Singurul mijloc de care dispunem este convingerea.
Orice s-ar Întîmpla, sentimentele noastre faţă de Marea
Britanie trebuiesc să rămînă nealterate, căci ele sînt bazate pe
interese permanente care nu pot fi influenţate de neînţelegeri
momentane.
„Adevbul", 27 mai 1924, p. I .
16
Memoriul prezentat de N. Titulescu şi V. Brătian1t
la Conferinţa miniştrilor de finanţe de la Paris,
14 ianuarie 1925
Prin acest memoriu N. Titulescu reia, în faţa Conferinţei miniştrilor

de finanţe de la Paris, acţiunea de apărare a drepturilor României asupra
reparaţiilor de război. El reaminteşte pe această cale principalele reven
dicări ale României şi anume : revizuirea în favoarea sa a procentului
de 1 0/o din volumul reparaţiilor oferit la conferinţa de la Spa procent care
era necorespunzător sacrificiilor făcute de ţara noastră în primul război
mondial ; recuperarea valorii emisiunii biletelor de bancă oe care Germania
le-a făcut pe teritoriul ocupat al României, emisiune prin care Germania
a luat aurul şi moneda naţională românească ; participarea României la
executarea planului experţilor, acoperirea cu prioritate a anumitor creanţe
speciale ale Rominiei atît faţă de aliaţi cit şi faţă de inamici ; rezolvarea
datoriilor de război în funeţie de scopul În care au fost contractate, modi
ficările survenite ulterior În dreptul la reparaţii, necesitatea reconstruirii
economice a Europei şi echitatea.
*
România a atras deja atenţia statelor aliate şi asociate, În
23 iunie 1 923, printr-un memorandum al guvernului român
asupra situaţiei care i se crease prin felul În care se interpreta
aplicarea tratatelor. Cu ocazia Conferinţei de la Londra (au
gust 1924), ea şi-a exprimat din nou punctul de vedere şi,
aderînd la planul experţilor, pentru a nu pune piedici scopului
conferinţei, a indicat în mod mai precis problemele care o in
teresau şi necesitatea imperioasă de a le rezolva. Ea spera că
viitoarea reuniune a miniştrilor de finanţe aliaţi şi asociaţi se
va ocupa de această problemă şi că România va fi în stare să
17 * Z59
părăsească atitudinea de rezervă pe care i-o impunea nepreci
zarea principalelor puncte privind reparaţiile (despăgubirile).
Referindu-ne la cele două memorii citate, nu vom mai re
veni asupra amănuntelor acestor probleme şi ne vom limita să
precizăm anumite puncte a căror soluţionare se vădeşte a fi
tot mai necesară. Arătînd interesele române care sînt În joc şi
atitudinea involuntară care ne-a fost impusă printr-o rezol
vare incompletă, sperăm că vă veţi putea convinge că noi nu
apărăm numai cauza noastră, ci şi un interes de ordin mai ge
neral, cu scopul de a facilita şi accelera aplicarea tratatelor,
lichidarea chestiunilor În suspensie Între diferite state, precum
şi pentru a Încuraja eforturile depuse de fiecare ţară pentru
ridicarea sa.
Vom examina acum punctele principale indicate În conclu
ziile memoriului prezentat la Conferinţa de la Londra În au
gust 1924 :
1 . Revizuirea în favoarea României a procentului de la Spa,
dat fiind că acesta nu era În raport cu drepturile sale, iar
creanţele sale asupra Austriei, Ungariei, Bulgariei care i-au
fost oferite În schimb şi care În plus au fost suspendate ul
terior.
Acordul de la Spa constituia o reglementare de ansamblu
a reparaţiilor datorate de către foştii inamici ai statelor aliate
şi asociate, el fixa un procent pentru repararea Între aceste
5tate a vărsămintelor corespunzătoare. Dar aceste procente nu
se aplicau ca o sumă fixată dinainte decît pentru anumite ţări
foste inamice (Germania şi Bulgaria), În timp ce pentru cele
lalte creanţe nu . era fixată.
Pe de altă parte, este indubitabil că intenţia tratatelor şi a
acordului de la Spa era de a atribui prin reparaţii puterilor
aliate şi asociate un bilanţ activ pentru a facilita acoperirea
pagubelor lor de război.
România, ţinînd cont de cota ce i s-a atribuit de către acest
acord, era departe de a corespunde sacrificiilor făcute şi pagu
belor suferite, a fost pusă În situaţia de a nu o putea accepta.
Ulterior, această situaţie a fost chiar agravată prin faptul că
s-au redus În mod continuu creanţele despăgubirilor asupra
foştilor duşmani, favorizîndu-i numai pe aceştia din urmă.
Astfel a fost redusă creanţa globală a reparaţiilor germane şi
s-au acordat plăţi eşalonate la obligaţiile celorlalţi foşti duş-
Z60
mani, din care România urma să recupereze partea cea mai
importantă din pagubele sale.
Ca urmare, la o schimbare radicală a părţii active a bilan
ţului s-a neglijat să se facă o ajustare corespunzătoare a obli
gaţiilor impuse de tratate.
Această situaţie a forţat România să menţină a fortiori re
zervele făcute la Spa şi să evite angajarea sa pe un teren atît
de periculos şi nesigur pentru ea.
Se cuvine de asemenea să adăugăm că această situaţie n-a
Împiedicat fixarea şi chiar cererea reglementării obligaţiilor
statelor succesoare ale fostei monarhii austro-ungare.
Fără să fi recuperat nimic din creanţele sale, şi aceasta În
tr-un moment În care trebuia să se preocupe singură de dez
voltarea sa financiară şi economică, a patriei, guvernul român
s-a văzut deja obligat În iunie 1923 de a Înainta comisiei re
paraţiilor un prim memorandum pentru a atrage atenţia asupra
situaţiei speciale care i se crea prin acest fel de a aplica uni
lateral tratatele ; ea a revenit asupra acestei chestiuni la Con
ferinţa de la Londra.
România consideră că numai prin examinarea de ansamblu
a situaţiei sale se va ajunge la stabilirea unui bilanţ activ aşa
·cum se desprinde din spiritul tratatelor. In consecinţă, ea nu
şi-ar putea da adeziunea deplină la acordurile interaliate ce au
intervenit sau vor interveni pentru aplicarea tratatelor decît
după ce va avea loc o astfel de examinare.
2. In virtutea tratatelor, România are dreptul de a recupera
restituirile Germaniei şi îndeosebi valoarea emisiunilor ger
mane făcute pe teritoriul ocupat.
Prin această emisiune germanii au reuşit să ia din România
aurul şi moneda naţională ce se afla pe teritoriul său precum
şi bunurile particularilor pe baza preţurilor-aur fără vreo con
travaloare reală. Tratatul de la Bucureşti impune pe de altă
parte României să ia în sarcina sa această emisie.
Deşi Tratatul de la Bucureşti a fost anulat prin cel de la
Versailles, România a fost obligată pentru unificarea sa mo
netară şi pentru a Împiedica orice creştere a unei asemenea
emisiuni să retragă ea Însăşi aceste bilete fără să primească
contravaloarea acestei operaţii.
i!6l
România cerînd comisiei repara\iilor recuperarea acestor cre
dite, aceasta i-a indicat să se adreseze direct Germaniei, aşa
cum de altfel s-a procedat şi cu Belgia, care se afla Într-o si
tuaţie analogă, dat fiind că această creanţă constituie adevă
rate restituiri şi ,nu reparaţii.
Între timp, deoarece Conferinţa de la Londra a aprobat pla
nul expeqilor, fără a preciza, aşa cum noi o cerusem, mijloa
cele de executare a acestor creanţe, Germania n-a intrat Încă
pînă astăzi pe calea indicată de comisia reparaţiilor, iar creanţa
noastră-aur suferă Încă.
România s-a văzut deci obligată să ceară rnnferinţei să in
cludă În executarea planului Dawes restituirile sale privind
leii-aur ai emisiunii germane precum şi celelalte restituiri care
au făcut obiectul unei executări anticipate a Tratatului de la
Bucureşti fie prin În terme<liul comisiei reparaţiilor, fie prin
Înţelegere directă. Prezenta conferinţă, În şedinţa sa din 1 3 ia
nuarie 1925, i-a rezervat în mod formal drepturile sale.
3. Amintim cu această ocazie şi celelalte concluzii ale me
morandumului prezentat de delegaţia română la Conferinţa de
la Londra din iulie-august 1 924 :
a) Participarea României la executarea planului experţilor,
În mod deosebit la comitetul de transferuri.
b) Revizuirea În favoarea României a procentului <le la
Spa, acesta din urmă nefiind în raport cu drepturile sale, iar
creanţele asupra Austriei, Ungariei, Bulgariei, care i-au fost
oferite În compensaţie, fiind ulterior suspendate.
c) Plata sau acoperirea cu prioritate a anumitor creanţe spe
ciale ale României fie faţă de aliaţi, fie faţă de ţările foste
inamice. De aceea, România cere, printre altele, ca creanţele
sale ce derivă din emiterea de monedă de către Puterile Cen
trale şi din executarea anticipată a Tratatului de la Bucureşti
să fie recuperate cu prioritate şi ca aceste creanţe să fie în
scrise printre acelea care vor trebui plătite din sumele obţinute
prin aplicarea planului experţilor.
d) Indivizibilitatea, atît din punct de vedere al existenţei
lor cît şi din cel al executării lor Între sarcinile impuse de tra
tate şi dreptul de reparaţii, tratatele avînd în vedere plata ce
lor dintîi prin produsul celor din urmă, deoarece tratatele n-au
putut crea un regim mai favorabil statelor foste duşmane de -
262
cît statelor aliate, şi cu atît mai mult cu cît n-au putut crea
un bilanţ pasiv pentru acestea din urmă.
e) Rezolvarea problemei datoriilor de război, bazată pe toţi
factorii problemei : scopul În care ele au fost create, modifică ·
rile pe care Ie-a suferit dreptul la reparaţii, de la semnarea

tratatelor, necesităţile reconstruirii economice a E.1;1 ropei, echi
tatea.
Înaintăm de asemenea ca anexe două memorii prezentate
în 1923 şi memoriul de la Londra din 1924, care a servit drept
bază la declaraţia pe care am făcut-o la 14.1. 1925 şi ale cărei
condiţii determină semnătura depusă de România pe protoco
lul din 14.1.1925.
bruarie 19251 anexă.

Moni<0rul Oficial, Dezb3!erile Adunării Depura 1ilor, 28 f•
17
Pentru reglementarea paşnică a diferendelor
interna_ţionale
(Declaraţia în faţa subcomisiei pentru reglementarea paşnică
a diferendelor internaţionale, Geneva, 19 septembrie 1925)
Consecvent aparator al păcii, N. Titulescu aderă în numele României

prin această declaraţie, la propunerea Spaniei privind reglementarea paş
nică a diferendelor internaţionale.
Această propunere care a făcut obiectul unui protocol a fost prezen
tată Ligii Naţiunilor În 1924 de către delegaţia Spaniei.
Revelînd o idee a sa formulată cu un an în urmă, Titulescu cere co
misiei speciale a Ligii Naţiunilor în cadrul căreia se dezbăteau problemele
reglementării diferendelor internaţionale, să propună Adunării Generale
a Ligii Naţiunilor, constituirea unui comitet de studii care să cerceteze
posibilitatea legării Între ele a acordurilor regionale deja existente sau să
intervină în viitor pentru a stabili că statele membre ale Societăţii Naţiu
nilor care nu doresc să-şi asume alte obligaţii în afară de cele prevăzute
În Pact să-şi limiteze asistenţa suplimentară b ceea ce consideră ele just
şi posibil.
Propunerea lui N. Titulescu era cu atît mai eficace cu cît În acel mo
ment se duceau negocieri în vederea Încheierii pactului de la Locarno.
Cu acest prilej Titulescu emite ideea de o valoare inestimabilă că pacea
organizată în occident era primul pas în stabilirea unei păci eficace În
Orient.
*
„Tin .să vă .mulţu� esc pentru invitaţia d-v. curtenitoare
de a-m1 exprima parerea asupra textului excelenţei sale
d. Quinones de Leon, pe care l-aţi aprobat! În şedinţa de eri.
Voi declara de la început că nu voi cere nici o modificare
a acestui text, ci voi prezenta numai anumite observaţii de
care v-aş ruga să luaţi notă, căci ele îşi pot avea importanţa
lor În viitor.
264
Protocolul din anul trecut a fost considerat ca acceptabil
imediat de către anumite ţări care l-au semnat : este cazul
Franţei.
Alte părţi l-au considerat ca incomolect şi au Întîrziat sem
nătura lor cu scopul de a-l supune unui examen mai apro
piat : e cazul României. In sfîrşit altele l-au privit ca inac
ceptabil : e cazul Marii Britanii.
Respect toate consideraţiile politice care au determinat o
atitudine sau alta, căci consider că o ţară nu poate participa
la o operă internaţională într-un mod util şi sănătos decît
dacă are conştiinţa că interesele sale vitale, pe care numai ea
le poate aprecia În deplina şi libera sa suveranitate, au fost
salvgardate.
Rezultatul acestor Împrejurări a fost că protocolul de anul
trecut n-a putut Întruni numărul necesar de ratificări ; că din
acel moment el n-a mai putut deveni instrumentul tehnic al
păcii organizate ce era destinat să fie ; că acordurile regionale
au rămas singurul mijloc recomandabil În scopul de a obţine
realizări politice imediate.
Acordurile regionale sînt prevăzute, ce-i drept, de către
pact ; natura lor este profund diferită de aceea a alianţelor
militare dinainte de război. Acordurile regionale sînt însă acte
ce trebuie să fie negociate de la guvern la guvern. Societatea
Naţiunilor se mărgineşte de a le înregistra, după ce s-a convins
că ele ni.I contravin principiilor pactului.
Este oare aceasta tot ce trebuie să cerem de la Societatea
Naţiunilor ? Este oare, În special, singurul rol ce-i se poate
atribui atunci cînd speranţele din anul trecut făceau din Liga
Naţiunilor pivotul păcii mondiale ?
îmi pare rău că nu.
Este adevărat că Liga Naţiunilor are de partea sa viitorul
şi pactul (e vorba de pactul de constituire al Ligii Naţiuni
lor - Nota Red.).
Însă viitorul fără alte precizări riscă de a fi confundat cu
o ideologie fără influenţă practică imediată. Iar pactul
-, care constituie o chartă a păcii mult mai importantă
decît se presupune -, este considerat, de unii, că ar conţine
maximum de obligaţii ce ei şi-ar putea asuma, iar alţii ca un
instrument care trebuie completat şi fortificat.
Ce trebuie făcut În faţa unei asemenea situaţii ?
Domnilor, ţin să vă fac o mărturisire :
265
Anul trecut cînd am constatat divergenţele de păreri care
trebuiau - eram sigur de aceasta - să ne aducă În situaţia
grea de astăzi, am încercat de a face să se accepte, Într-un
mod amical, de către aceia care erau atunci cei mai calificaţi
a dispune de soarta chestiunei, o idee care permitea o Înţe
legere ; o idee care, o credeam, ar fi permis Înţelegerea Între
partizanii protocolului - adică Între partizanii pactului am
plificat şi fortificat - şi aceia ai pactului pur şi simplu aşa
cum există şi astăzi.
Această idee consistă În a menţine protocolul astfel cum
l-am conceput de la Început - adică bazat pe obligaţia de
asistenţă juridică şi nu numai morală - şi de a introduce o
clauză facultativă, care ar fi permis statelor ce nu voiau să
depăşească angajamentele pactului, de a limita obligaţiile
suplimentare de asistenţă la ceea ce ele considerau, În deplină
suveranitate, ca just şi posibil În momentul unei agresiuni.
Mărturisesc că În entuziasmul legitim pe care l-a deslănţuit
protocolul anul trecut, această idee a fost considerată ca o
restriqiune, iar primirea ce i s-a făcut n-a fost aceea pe care
aş fi dorit-o.
Şi totuşi, domnilor, În intenţia mea nu se cuprindea nici
un fel de restriqie În ce priveşte marile principii de arbitraj,
siguranţă şi dezarmare, pe care le aprob În modul cel mai
desăvîrşit ; nu eram preocupat decît de teama trezirii de
mai tîrziu.
Simţeam foarte bine că dacă protocolul nu devenea ime
diat o realitate, alte sisteme mai puţin generoase îi vor fi
substituite alte sisteme care nu vor şti să dea imediat, anumi
tor ţări, şi În special ţării mele, proteqia pe care le-o rezerva
marea promisiune de anul trecut.
Diferenţierile Între frontiere - diferenţieri pe care poate
nimeni nu le doreşte, dar care, În aparenţă cel puţin, pot fi
create prin simpla succesiune În timp a acordurilor regionale
apropiate - justificau, gîndesc, temerile mele Jin trecut şi
dorinţa pe care o aveam de a vedea zidindu-se mai mărunt
pentru a construi mai solid.
Faptele sînt Însă fapte. Nu serveşte la nimic de a ne împo
trivi lor.
Ce putem face anul acesta ? De a constata faptele şi de a
prepara viitorul.
266
Din aceste motive, revenind la ideea mea de anul trecut,
m-am hotărît să vă rog de a binevoi să acceptaţi următoarele :
„Să se propună Adunării de a invita Consiliul să constituie
un comitet de studii, care să cerceteze dacă este posibil să se
lege între ele acordurile regionale deja intervenite, sau cele
care vor fi încheiate în viitor, Comitetul acesta inspirîndu-se
din marile principii de arbitraj, siguranţă şi dezarmare şi din
ideea că, statele membre ale Ligii Naţiunilor, CMe nu doresc.
să-şi asume alte obligaţiuni decît cele stipulate în pact, să
aibă facultatea de a limita obligaţiunile lor suplimentare de
asistenţă, la ceea ce vor considera - În deplina lor suvera
nitate - just şi posibil în momentul agresiunii".
Această propunere îmi pare că ţine cont de preocupările de
azi şi în special de următoarele :
a) De a nu decide nimic, Însă de a studia depe acum o
posibilitate ;
b) De a afirma credinţa noastră În marile principii care au
întrunit asentimentul unanim al naţiunilor şi care, orice s-ar
spune, vor rămîne stăpîne ale vieţii internaţionale de mîine ;
c) De a da Ligii Naţiunilor, de pe acum, un rol precis,
demn de înaltele sale misiuni ;
d) De a da fără Întîrziere şi Într-o formă clară, ţărilor
care nu doresc să-şi asume alte obligaţii decît cele din pact,
asigurările necesare că, În afară de pact, ele vor avea libertatea
de a decide În deplină suveranitate, ceea ce le pare just şi po
sibil În domeniul agresiunii ;
e) De a da ţărilor care nu pot spera Încheierea imediată
a unor acorduri regionale în vederea tuturor eventualităţilor,
proteqiunea psihologică ce va decurge, pe de o parte din
incertitudinea În care se va găsi agresorul, din lipsa unei cu
noaşteri exacte a felului în care statele vor exercita obliga
ţiunile facultative de asistenţă, iar pe de altă parte, protec
ţÎunea psihologică ce se degajează, din simplul fapt al univer
salităţii Ligii Naţiunilor.
Universalitatea nu Înseamnă identitate de legături. Precum
există state membre ale Ligii Naţiunilor care sînt separate
prin distanţe diferite, tot astfel pot şi trebuie să facă parte
din comunitatea internaţională - care se va ridica Împo
triva agresorului - acele ţări care sînt l\lai mult sau mai puţin
'
legate Între ele.
267
Aceasta era propunerea pe care vroiam să v-o fac ; acestea
erau preocupările care au determinat-o.
Reflectînd Însă, mi-am zis : negocieri importante sînt În
curs pentru Încheierea unui mare acord regional, a acelui
acord care este destinat să asigure pacea În Occident.
Pacea organizată în Occident Înseamnă Însă, orice s-ar
spune, primul pas pentru stabilirea unei păci efective şi În
Orient.
în asemenea condiţii, o nouă propunere, chiar dacă ar fi
inspirată din intenţiile cele mai curate, chiar dacă ar avea
norocul de a deveni formula de mîine, ar putea - prin dis
cuţiile pe care le-ar prilejui - să creeze dificultăţi şi să facă
mai grea Încă sarcina, îndeajuns de grea, a negociatori
lor de azi.
Ţările din Orient vor beneficia şi ele, o sper, de marea
destindere pe care o va aduce În lume noul statut al păcii
pe frontierele occidentale, atunci cînd acesta va fi încheiat.
Nu este decît În interesul lor de a împiedica negocierile
actuale ; datoria lor este de a se prepara În vederea unei
munci analoage pentru mîine.
Iată de ce, ca încheiere, declar că mă raliez la propunerea
d-lui Quinones de Leon, pe care aţi aprobat-o cu toţii, eri,
rugîndu-vă, totodată, de a lua act de observaţiile făcute aci" .
Adevărul, 29 septembrie 1925
18
Reforma agrară din România şi problema optanţilor
în faţa Societăţii Naţiunilor
(Expunere în faţa Consiliului Societăţii Naţiunilor 5 iulie 1923)
Problema optanţilor unguri adică a acelor proprietari agricoli din

Transilvania care au optat pentru cetăţenia ungară în virtutea dreptului
acordat de statul român după unirea Transilvaniei cu România, a apărut
pe terenul unei interpretări eronate a legilor româneşti privitoare la re
forma agrară din 1921, interpretare care a dus guvernul ungar la conclu
zia existenţei unei incompatibilităţi între legislaţia reformei agrare şi tra
tatul de la Trianon.
După ce s-a adresat diferitelor foruri naţionale rom5.neşti şi interna
ţionale, guvernul maghiar conştient că nu are de intentat o acţiune precisă
a adus problema optanţilor În faţa consiliului Societăţii Naţiunilor. Din
1 923 şi pînă În 1930 această problemă a făcut obiectul cercetării celor
mai celebri jurişti din lume. N. Titulescu În calitate de reprezentant per
manent al României la Liga Naţiunilor a apărat cu talent, demnitate ii tact
diplomatic, timp de 7 ani poziţia României repurtînd un strălucit succes.
lndelungatul proces al opranţilor s-a stins in 1 930 prin crearea unui fond
agrar internaţional, alimentat din drepturile de creanţă ale României, lugo
slaviei, Cehoslovaciei şi altor ţări asupra datoriilor ungare rezultate din
obligaţiile reparaţiilor de război.
*
Schimbarea neaşteptată a atitudinii guvernului ungar şi de-
zavuarea pe care a considerat necesar să o aplice p lenipotenţia
rului său, pentru a putea redeschide astăzi o dezbatere care
fusese definitiv Închisă prin acordul nostru din 29 mai trecut,
aşa cum a recunoscut şi guvernul ungar şi reprezentanţii So
cietăţii Naţiunilor prezenţi la Bruxelles, îmi impune îndato
rirea preliminară foarte precisă de a fixa poziţia României în
această dezbatere şi de a declara În mod deschis, de la început,
că nu voi urma pe onorabilul reprezentant al Ungariei În toate
amănuntele noii sale dispute.
Dacă aş proceda altfel, mi s-ar părea că n-aş răspunde obli
gaţiei pe care o am ca în interesul bunei vecinătăţi cu Ungaria,
În interesul funqionării normale a Societăţii Naţiunilor, În
interesul prestigiului acesteia din urmă, să nu permit ca două
lungi şedinţe În faţa onoratului consiliu - cele din zilele de
20 şi 23 aprilie - şi munca desfăşurată la Bruxelles de un
sprezece persoane timp de cinci zile, cu rezultate constatate
În scris şi legal parafate, să rămînă pur şi simplu literă
moartă.
ln adevăr, ce vrea guvernul ungar în această problemă ? Am
să rezum situaţia în cîteva cuvinte :
Guvernul ungar face apel l a Societatea Naţiunilor ca să-i
atragă atenţia, în mod amical, potrivit art. 1 1 § 2, asupra
pericolului în care s-ar putea găsi pacea În viitor, din faptul
că noi interpretăm drepturile optanţilor unguri, în privinţa
exproprierilor din Transilvania, altfel decît o face el.
Concluzia acestei cereri era restituirea imediată a pămîntu
rilor - aşa e scris negru pe alb - şi plata În aur a despă
gubirilor.
Nu vă ascund că cererea Ungariei, frumos tipărită, aducînd
la cunoştinţa publicului fapte de care auzea vorbindu-se pen
tru prima dată, a creat o oarecare impresie favorabilă. Guver
nul român, care nu fusese informat de această cerere decît cu
puţin înainte de susţinerea ei orală la Geneva, şi-a expus
pentru prima dată punctul său de vedere la 20 aprilie. El arăta
că dacă tratatul acordă optanţilor unguri dreptul de a-şi păs
tra imobilele, aceasta înseamnă că tratatul nu-i obligă să-şi
lichideze bunurile lor aşa cum îi obligă pe străini, foşti ina
mici, să facă şi că optanţii unguri puteau să-şi păstreze aceste
imobile în cadrul legii române, adică în aceleaşi condiţii, din
punct de vedere juridic şi material, ca şi supuşii români.
Se pare că expunerea noastră a impresionat pe reprezen
tanţii guvernului ungar şi mai ales pe ei, pentru că, de îndată,
al doilea reprezentant al regatului ungar, acela pe care mi-aş
permite să-l numesc reprezentantul permanent - pentru că
am avut plăcerea să-l vedem tot timpul, pe cînd primii dele
gaţi se schimbă mereu - a declarat că nu era incompatibili
tate Între tratate şi expropriere. Această declaraţie era foarte
importantă, pentru că dacă am fi putut s-o constatăm imediat
270
Într-un proces verbal, partea spinoasă din dezbaterea noastră
ar fi fost închisă.
ln adevăr, nu există problemă internaţională decît dacă
există contradicţie între un tratat şi dreptul de expropriere.
Dar, din moment ce declaraţi că exproprierea este compatibilă
cu tratatul, amănuntele, modul de aplicare al acestei expro
prieri aparţin dreptului intern al ţării suverane, căci nu vedem
care ar fi altă autoritate de stat care ar putea stabili condiţiile
de aplicare a unui drept pe care l-aţi recunoscut în mod pu
blic, în afară de parlamentul statului căruia îi recunoaşteţi
dreptul de expropriere.
Al doilea delegat al Ungariei şi-a revenit de îndată după ce
am semnalat contradicţia dintre punctul său de vedere şi al d-lui
Lukacs * şi în urma unei Întrebări foarte fine puse de dl. amba
sador Adatci ** a arătat că dacă a declarat că exproprierea era
posibilă, a făcut-o pentru că s-a gîndit la o expropriere care îi
convenea, cum sînt cele din Iugosla-via sau Cehoslovacia. ln cele
din urmă s-a retractat, iar prima problemă care ne despărţea a
rămas o problemă de interpretare a tratatelor.
De aceea, în şedinţa din 23 aprilie, consiliul ne-a cerut să
supunem această chestiune !naltei Curţi de Justiţie.
Am explicat atunci motivele pentru care, din nefericire, nu
puteam să urmez această sugestie. Pentru cei care n-au trăit
neliniştile noastre, această problemă poate reprezintă o simplă
chestiune juridică. Pentru noi, ar fi să aducem În faţa arbi
trajului Întreaga structură socială a Romaniei şi să punem în
discuţie soluţii care sînt fructul a zece ani de luptă şi de dife
rite compromisuri Între interesele de clasă şi interesele partide
lor. A judeca aşa nu Înseamnă să aşezi constituţia unei ţări
deasupra legii internaţionale, În scopul de a anihila efectul ce
lei din urmă, aşa cum a pretins contele Apponyi.
Însă toată lumea a recunoscut că arbitrajul nu era obliga
t� riu şi în consecinţă v-am învederat, doar, motivele psiholo
gice pentru care, după părerea mea, am făcut alegerea care
mă împiedica să urmez sugestia onorabilului ambasador al Ja
poniei. Totodată, am declarat că nu voi fugi de lumină şi că
eram gata să angajez cu Ungaria, în faţa d-lui ambasador
Adatci şi a funcţionarilor Societăţii Naţiunilor, o dezbatere
* Lukacs - reprezentantul Ungariei. - N.T.
* * Adatci, ambasador, reprezentantul Japoniei în Consiliul Societ ăţii
Naţiunilor, raportor. - N.T. _
271
exact în aceleaşi eon di ţi uni În care am fi putut să o facem În
faţa Curţii de la Haga şi că dacă moralmente aş fi ieşit În
vins din această dezbatere, Ungariei i-ar fi rămas, totuşi, ceva
mai mult în favoarea ei decît a putut obţine în urma cererii
pe care a formulat-o.
J\m fost convocaţi, aşadar, la Bruxelles de dl. ambasador
Adatci şi am început să discutăm punct cu punct cererea Un
gariei în prezenţa unor Înalţi funqionari ai Societăţii Naţiu
nilor. Mai întîi am căutat să cercetăm care sînt punctele juri
dice care se ascund sub bogatele dv. argumente de detaliu şi
am reţinut cinci. Este adevărat că analizînd cererea ungară,
am constatat că era destul de slăbuţă. Din cele 28 pagini tipă
rite, abia am putut găsi patru puncte asupra cărora s-ar fi
putut angaja discuţia ; şi din aceste patru puncte, trei făcură
obiectul unui acord.
Primul punct : Există, da sau nu, incompatibilitate Între
legea română şi dispoziţiile tratatului referitoare la drepturile
optanţilor unguri ?
Al doilea punct : Există, da sau nu, o agravare a exproprierii
prin dispoziţiile referitoare la absenţă ?
Al treilea punct : Există, da sau nu, un preţ just fixat prin
·
exproprierea română ?
Al patrulea punct : Articolul 1 9 din antiproiect, respectiv 1 8
din Constituţia actuală, agravează situaţia optanţilor unguri
cînd e vorba de posesiunea asupra pămîntului ?
In cele din urmă, pentru a putea înjgheba un al cincilea
punct, care astăzi a făcut obiectul expozeului pe cît de lung
pe atît de interesant al excelenţei sale contelui Apponyi, a tre
buit să-i rugăm pe delegaţii unguri să ne spună ce Înţelegeau
prin afirmaţia din cerere : „că şi alte dispoziţii din legea agrară
ar fi violat, de asemenea, tratatul" şi atunci s-au enunţat alte
cinci subpuncte, mai mult ca titluri ale unor capitole compor
tînd dezvoltări viitoare.
Prima chestiune şi cea mai importantă era aceea de a se şti
dacă, da sau nu, există o incompatibilitate Între tratate şi le
gea română de expropriere. Pentru această chestiune aţi cerut
un judecător ? Dar, îl aveţi : sînteţi dv. înşivă. V-aţi auto
judecat la Bruxelles, apoi v-aţi luat cuvîntul Înapoi şi aţi cerut
un alt judecător. Daţi-mi voie să nu vă urmez.
In adevăr, în procesul-verbal care constituie, pentru mine,
prima part'e a acordului definitiv dintre guvernul român şi
272
guvernul ungar, şi pe care l-aţi citit, l-aţi corectat şi din care
o mare parte este scrisă chiar de mîna dv., este scris negru pc
<1 lb ceea ce urmează :
„Asupra problemei incompatibilităţii dintre legea română şi

dispoziţiile tratatului referitoare la drepturile optanţilor un
guri, este admis, şi reprezentanţii unguri nu contestă, că trata
tul nu se opune la o expropriere a bunurilor optanţilor pentru
cauză de utilitate publică, precum şi pentru necesităţile sociale
ale unei reforme agrare".
Vreţi să merg la Curtea de la Haga, după ce v-aţi retra;;
această declaraţie ? Nu sînt de acord, pentru că ar Însemna
să renunţ la o părere semnată de dv. Vreţi să merg la Curtea
de la Haga doar ca să ratific acordul de la Bruxellles ? Nu,
căci aş provoca în mod inutil posibilitatea unei agitaţii şi ştiu
că există persoane care au interes să o facă.
Declar, prin urmare că, din moment ce am recunoaşterea
formală a guvernului ungar, parafată de unul din reprezen
tanţii săi, nu există incompatibilitate Între tratate şi legile
noastre agrare. Chestiunea pentru care pretindeţi judecata
Curţii de la Haga este Închisă, definitiv Închisă.
Al doilea punct : Asupra chestiunii absenţei, credeţi că noi
am fost chiar atît de ingenioşi pe cît o pretinde astăzi, onora
bilul conte Apponyi ? Că am Întocmit dispoziţii care, tocmai
prin forma lor, n-aveau să atingă decît interesele optanţilor
unguri ? De ce să mai discutăm din nou ? Iată ce aţi spus ş i
ce aţi semnat la Bruxelles :
„In ceea ce priveşte contradiqia dintre transferul obligatoriu
al domiciliului optanţilor unguri şi înrăutăţirea condiţiilor de
expropriere pentru cauză de absenţă, invocată prin cererea
ungară, este locul să reţinem că reprezentantul Ungariei nu
contestă că perioada de absenţă prevăzută de lege nu a coin
cis cu perioada fixată de tratat. Aşa fiind, nu era o imposibi-
litate legală pentru optanţi să fie prezenţi în teritoriile cedate,
În perioada prevăzută În legile agrare din Transilvania. To
tuşi, reprezentanţii unguri atrag atenţia că un număr marc
de viitori optanţi erau obligaţi să anticipeze transferul domi
ciliului lor, din motive oarecum psihologice. In consecinţă, se
recunoaşte că această Împrejurare are o valoare morală şi ju
ridică. Reprezentantul român ţine să se constate că, prin ur-
18 273
1nare, nu era nici imposibilitate logică, nici fizică, nici juridică,
aşa cum susţine plîngerea guvernului ungar".
Este adevărat că autorităţile române au Împiedicat în mod
abuziv intrarea optanţilor unguri pe teritoriul român ?
Aţi depus la dosar, acum două zile, nişte acte fotografiate.
Ele n-au pentru mine nici o forţă probantă. Voi cere amănunte
guvernului. Dar vă rog să constataţi că la Bruxelles, În faţa
onorabilului raportor al consiliului, am făcut unele declaraţii
În legătură cu acest subiect. Iată ce am declarat :
„Reprezentantul român atrage atenţia că această chestiune
scoate discuţia din domeniul principiilor juridice generale, pen
tru că ea se referă numai la cazuri aparte, care nu fac obiectul
plîngerii, şi că asemenea chestiuni nu s-ar putea ridica decît
În faţa autorităţilor competente şi la timpul potrivit.
Reprezentantul ungar consideră cu chestiunea aceasta are o
importanţă generală, pentru că ea permite să se arate că legis
laţia agrară din Transilvania dovedeşte intenţii tendenţioase,
pentru că termenul prevăzut în această lege a fost stabilit pen
tru a lovi În persoanele care, din motive de forţă majoră, se
găseau în imposibilitate de a putea intra În ţară.
Reprezentantul român contestă acest caracter tendenţios,
precizînd că dispoziţiile acestei legi nu sînt mai aspre decît
alte dispoziţii ale legii agrare române.
El declară, În sfîrşit, că nu are cunoştinţă de nici un caz
individual de acest fel şi că nici un asemenea caz n-a fost for
mulat În mod concret în plîngerea ungară.
Şi că, prin urmare, această chestiune nu ar fi cazul să for
meze obiect de discuţie.
Totuşi, dacă asemenea cazuri s-au produs, fără să fi făcut
obiectul vreunei hotărîri judecătoreşti, reprezentantul român
nu se îndoieşte că aceste cazuri vor fi examinate cu toată obiec
tivitatea În limitele legii române şi a autorităţii de lucru ju
decat".
Al patrulea punct : Articolul 18 din actuala Constituţie În
greuiază situaţia optanţilor unguri, în privinţa deţinerii de
pămînt ?
Interpretarea pe care a dat-o contele Apponyi art. 1 8 din
Constituţia română este eronată şi nu urmăreşte decît să dis
crediteze guvernul român, pentru că iată ce am declarat la
Bruxelles :
274
„Optanţii unguri care au fost obiectul măsurilor de expropriere
în baza legii agrare sînt asiguraţi că-şi păstrează bunurile lor
imobile care le rămîn, cu toate dispoziţiile art. 1 8 din Consti
tuţia română".
Al cincilea punct : Deosebiri Între legislaţia agrară din Ve
chiul Regat al României şi Transilvania.
Permiteţi-mi să vă spun, domnilor, că aceste deosebiri nu sînt
importante decît atunci cînd sînt expuse de talentul contelui
Apponyi. Dacă aţi vrea să priviţi situaţia din apropiere, veţi
vedea că toată această discuţie se reduce la mai nimic.
Cînd am procedat la expropriere, n-am pornit de la intere
sele proprietarului, am pornit de la interesele ţăranului. N-am
făcut operă de colonizare naţională, am făcut operă de con
solidare socială. Am vrut să mărim interesul ţăranului român
pentru apărarea pămîntului naţional, înainte de a ne fi ocupat
de ceea ce numiţi dv. „teritoriile desprinse din Ungaria" şi
ceea ce numim noi „pămîntul românesc al Transilvaniei " . Am
vrut să constituim un tip de proprietate ţărănească pentru o
categorie deosebită de ţărani : acei care au făcut războiul, or
fanii şi văduvele de război.
Intreb consiliul dacă era cu putinţă să se fi creat această
proprietate numai În Vechiul Regat şi nu şi în Transilvania.
Am fi avut pace În ţară, dacă tipul de proprietate ţără
nească pe care am Întemeiat-o, ca urmare a marii noastre re
voluţii paşnice, n-ar fi fost acelaşi În Transilvania şi în Vechiul
Regat ?
Dacă există totuşi mici deosebiri, aceasta este datorită fap
tului că raportul dintre populaţie şi suprafaţa pămîntului ara
bil nu este acelaşi În Transilvania şi În Vechiul Regat, Tran
silvania fiind mai mult o regiune de munţi şi dealuri, pe cînd
Vechiul Regat o regiune de Întinse cîmpii arabile.
lntr-adevăr, În Vechiul Regat, unde recunoaşteţi că proprie
tatea era În mîna unui număr mic de proprietari, ca să creăm
acest tip de proprietate ţărănească a fost nevoie să expropriem
aproape 3 milioane de hectare de pămînt arabil, adică aproape
6 milioane de iugăre. Ştiţi cît pămînt arabil am expropriat în
Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş ? 663 OOO jugăre,
adică aproape 330 OOO hectare. Numai adăugînd păşunile şi
pădurile - care în Vechiul Regat sînt supuse regimului noii
Constituţii - am putut atinge în aceste regiuni cifra de un
1 8* 276
m1Îion de hectare pămînt arabil şi păşuni, faţă de 3 milÎoane
de hectare pămînt arabil fără păduri, din Vechiul Regat.
Apoi, cînd aceasta este situaţia, cînd unitatea economică
pentru măsurarea suprafeţei este inevitabil mai mică În Tran
silvania decît în Vechiul Regat, s-ar putea vedea, În mod se
rios, în necesităţile economice de adaptare locală, nedreptăţi
individuale, ba chiar persecutarea străinilor ?
După ce voi aduce la cunoştinţa guvernului meu toate amă
nuntele argumentării dv. îmi rezerv dreptul să depun la dosar,
chiar dacă ar fi închis, un memoriu, răspunzînd punct cu punct
la tot ceea ce aţi afirmat asupra acestor mici diferenţe.
Contele Apponyi a mai declarat că deosebirea se vădeşte nu
numai cu privire la Întinderea reformei, dar chiar cu privire
la preţ. Spuneţi că în Transilvania se plăteşte preţul din 1913,
în lei devalorizaţi, pe cînd la noi se ia media ultimilor cinci ani
dinainte de război.
Îngăduiţi-mi să vă spun că v-aţi grăbit cînd aţi citit legea.
Ştiţi ce înseamnă, pentru Vechiul Regat, preţul mediu pe ul
timii cinci ani ? Nu este preţul pieţei calculat după arenda
actuală, este preţul maxim al comisiilor regionale.
După agitaţiile ţărăneşti din 1907, o lege asupra contracte
lor agricole interzicea proprietarilor să-şi arendeze pămînturile
ţăranilor pe un preţ superior celui fixat de unele comisii lo
cale. Aceste preţuri ap fost atît de scăzute şi au fost atît de
puţin majorate, încît după 1907, cu prilejul revizuirii lor, cînd
au fost Înmulţite cu douăzeci pentru a se stabili preţul expro
prierii, s-a observat imediat că pămînturile erau subevaluate.
De aceea a trebuit ca, pentru Vechiul Regat, să se înmulţească
aceste preţuri cu 40 pentru a se ajunge la un preţ asemănător
celui pe care legea îl acorda proprietarilor dm Transilvania.
In Cameră, opoziţia a declarat că ţăranul nu trebuia să su
porte această majorare de preţ pe care o adăugasem pentru
egalizarea preţurilor din Vechiul Regat cu cele din Transil
vania, şi de aceea ea a fost pusă în 1921 în sarcina proprie
tarilor, fixîndu-se o taxă specială pe averile depăşind
200 OOO lei.
lată cum se pune problema preţului, care, în nici un caz,
nu vă poate folosi ca un argument favorabil.
Aşa stînd lucrurile, la ce bun să se spună : „Proporţia pro
prietarilor unguri din Transilvania este de 860;0 ? Nu vreau
să intru în statistici, în acest moment, dar voi spune că chiar
276
dacă ar fi de 860/o, s-a făcut dreptate, pentru că ar fi foarte
greu, pentru consolidarea internă a statului, ca proprietatea
ţărănească din Vechiul Regat să aibă ca bază nevoile locale si
să lase proprietarilor români o foarte mică suprafaţă de pămînt,
în timp ce proprietatea ţărănească din Transilvania să aibă ca
bază interesele proprietarilor români, foşti unguri, care şi-ar
păstra tot ce-ar voi, după bunul lor plac.
Dar Într-adevăr aveţi 860/0 proprietari unguri În Transil
vania ? Atunci unde sînt românii, domnule reprezentant al
Ungariei, românii a căror prezenţă În Transilvania justifică
Tratatul de la Trianon ?
îngăduiţi-mi să vă spun că dacă noi latifundiarii din Ve-·
chiul Regat, care am justificat această expropriere, eram
aproape 4 OOO, românii din Transilvania desigur că trebuie
să existe ca proprietari în carne şi oase, de vreme ce în
această regiune, unde pămîntul arabil este atît de puţin în
tins, 5 1 8 români au avut aceeaşi soartă ca şi dv., proprietarii
unguri, şi ca noi, proprietarii din Vechiul Regat.
lată tabelul cuprinzînd numărul lor p� judeţe :
Tabloul proprietarilor români expropriaţi în Transilvania
Nr. Judeţul Numărul pro

crt. prietarilor
1 Arad 42
2 Alba Inferioară 30
3 Braşov 7
4 Ciuc 5
5 Trei-Scaune 8
6 Bihor 4
7 Bistriţa Năsăud 3
8 Caraş-Severin 26
9 Cojocna 12
10 Hunedoara 91
11 Maramureş 48
12 Mureş-Turda 18
13 Satu Mare 21
14 Sibiu 4
15 Solnoc-Dobîca 61
16 Sălaj 25
17 Tîrnava Mare 16
18 Tîrnava Mică 8
19 Tim iş-To ronta l 54
20 Turda-Arieş 26
21 Făgăraş 9
TOTAL 518
Notă. În plus, În departamentul Tîrnava Mare au fost expro
piate 1 72 proprietăţi româneşti aparţinînd comunelor politice
şi composesoratelor. De asemenea, 12 proprietăţi În departa
mentul Arad ; tot aşa, 34 proprietăţi în departamentul Sibiu.
Veţi admite Împreună cu mine, conte Apponyi, că n-am
vrut să · schilodim din punct de vedere economic cei 5 1 8 pro
prietari şi cele peste 200 proprietăţi colective. Cu ei am asi
milat pe optanţi şi composesoratele ungureşti. Cînd v-am
asimilat cu cei 5 1 8 români n-am vrut nici pe departe să vă
fim mai neplăcuţi decît ne obligau necesităţile locale.
Am dat toate aceste amănunte numai pentru a dovedi buna
noastră credinţă, pentru că asupra acestei probleme pe care
onorabilul conte Apponyi a dezvoltat-o cu atîta elocvenţă
şi amănunte există un acord Între noi, care spune că chiar
dacă ar exista diferenţe între legislaţia Vechiului Regat şi
Transilvania, n-aveţi dreptul să le invocaţi ca să susţineţi
că aţi fost păgubiţi. Iată în adevăr ce găsesc Într-un paragraf
din procesul nostru verbal de la Bruxelles, asupra căruia am
căzut de acord, după multe discuţii :
„Se constată că expozeul comparativ comunicat de dele
gatul Ungariei nu poate servi ca bază pentru a dovedi alte
atingeri aduse intereselor optanţilor unguri, pentru că nu
se presupune dreptul, pentru optanţii unguri, de a se pre
vala de dispoziţiile legii Vechiului Regat pentru a dovedi
o vătămam" .
Nu numai că reprezentanţii dv. au acceptat ideea că nu
există drept pentru optanţii unguri de a se prevala de dispo
ziţiile legii Vechiului Regat, pentru a dovedi o vătămare, dar
chiar delegatul Ungariei, prezent aici şi niciodată dezavuat,
dl. Gajzago, a adăugat că acest expozeu comparativ dintre
dispoziţiile legii agrare din Transilvania şi cele din legea
agrară din Vechiul Regat nu avea decît un scop pur docu
mentar. Aşadar, furnizaţi aceste explicaţii cu titlu documen
tar şi vă rezervaţi dreptul de a le amplifica. Citesc :
„Reprezentantul Ungariei răspunde că acest expozeu com
parativ dintre dispoziţiile legii agrare din Transilvania şi
ale legii agrare din România veche n-avea decît un scop
pur documentar" .
Ş i adaug : Aceasta nu anulează paragraful 1 , care constată
că nu există dreptul pentru optanţii unguri să invoce vătă
marea cauzată de diferenţa dintre legi.
278
Ca să termin cu acest punct şi pentru că onorabilul amba
sador al Japoniei cerea, În expozeul său, care ar fi poziţia
României cu privire la declaraţiile pe care le-am făcut la
Bruxelles şi despre care am spus că nu le menţin decît în
cazul în care negocierile noastre vor ajunge la acceptarea
unei rezoluţii, punctul de vedere al guvernului român este
următorul :
Dat fiind că noi considerăm guvernul ungar legat prin acor
dul de la Bruxelles, şi noi ne considerăm legaţi prin decla
raţiile noastre. Dar, evident, obligaţia noastră presupune ca
guvernul ungar să-şi recunoască propria sa obligaţie.
In acest spirit şi cu precizările făcute mai sus, voi cita de
claraţia mea de la Bruxelles pentru a răspunde contelui
Apponyi, cu privire la exemplele anonime pe care le-a citat
şi după care supuşii unguri erau mai puţin bine trataţi decit
„
romanu :
"
„Dacă, În fapt, legea agrară din Transilvania a fost apli

cată, cu privire la optanţii unguri, altfel decît pentru ce
tăţenii români care se găseau în situaţii materiale asemă
natoare, fiecare caz concret adus la cunoştinţa guvernului
român va face obiectul unei cercetări speciale din partea
sa, În vederea asigurării unui tratament egal pentru toţi,
potrivit dispoziţiilor legii".
In temeiul acestui acord de care sînteţi legaţi, aduceţi la
cunoştinţa guvernului cazurile la care vă referiţi.
In toate cazurile, personal voi face totul pentru îndrep
tarea nedreptăţii, dacă ar exista.
Domnilor, la Bruxelles ne despărţea o singură problemă :
chestiunea preţului. Reprezentantul Ungariei spunea : „Pre
ţul pe care ni-l daţi este prea mic".
Am răspuns atunci : „Preţul pe care vi-l acordă legea este
acelaşi preţ care mi-a fost dat şi mie, proprietar român, şi
acest preţ, plătit În lei, este mult mai convenabil pentru dv.,
deoarece cursul coroanei ungare fiind, din păcate, foarte
scăzut, suma În lei pe care o veţi cheltui în Ungaria repre
zintă, totuşi, o valoare mai mare decît dacă aceeaşi sumă aii
cheltui-o în România".
Şi am adăugat : „Nu pot să vă ofer mai mult pentru că,
mai întîi, ar fi să se creeze un privilegiu pe care nici dv„
nu-l pretindeţi şi, În al doilea rînd, pentru că aşa ceva n-ar
fi posibil din punct de vedere bugetar" . In adevăr, dacă ar
279
fi să vă plătim În aur, dv., care formaţi 86�/0 din proprie
tarii din Transilvania, aşa cum susţineţi, am ajunge la sume
fabuloase. Chiar dacă dobînda n-ar fi decît de 20/o, ar fi să
dublăm preţul Întregii exproprieri, dacă ţinem seama de
cursul actual al francului aur raportat la leul-hîrtie. Credeţi
că ţăranul ar primi să plătească de două ori preţul pămîntu
lui numai ca să mulţumească pe optanţii unguri ? Mai pre
tindeţi că interesele dv. În cadrul exproprierii sînt mult mai
mari decît 20/o, întrucît reprezentaţi 860/o din numărul pro
prietarilor din Transilvania. Aşa că ar trebui să plătim în
aur tuturor celor din Transilvania. Şi dacă plătim aur În
Transilvania, ar trebui să plătim tot aur În toate provinciile
din România. Ştiţi ce-ar Însemna plata exproprierii În aur ?
750 milioane franci-aur ; adică 33 miliarde lei - hîrtie, de
astăzi. Şi nu uitaţi că bugetul global actual al României este
de 1 3 miliarde.
Vedeţi vreun guvern care poate să se apere În problema
optanţilor un &uri aşa cum o poate face guvernul român, care
poate invoca m faţa lumii Întregi, ca În faţa unor judecători,
propriile dv. declaraţii de la Bruxelles asupra altor elemente
ale problemei, care rezolvă implicit şi chestiunea preţului, ve
deţi vreun guvern, zic, care să primească o soluţie a acestei
prnbleme care ar tinde să Înscrie 33 miliarde de lei În capito
lul unui buget, a cărui cifră globală este de 13 miliarde ?
Ne-am Întrebat, atunci, dacă ar trebui să se irosească toată
munca de la Bruxelles, pentru că n-am putut să cădem de
acord asupra acestui al cincilea punct. Ne-am gîndit că, dim
potrivă, ar trebui să aruncăm totuşi o punte Între noi, să
încercăm să aşternein pe hîrtie Înţelegerea la care ajunsesem
şi să înlocuim acordul asupra punctului cinci cu o hotărîre
politică de conciliere.
Excelenţa sa dl. Adatci a avut amabilitatea să ne comunice
intenţiile sale şi să ne propună un proiect de rezoluţie. Ii
mulţumesc pentru aceasta, În numele guvernului meu. Şi după
ce am discutat patruzeci şi opt de ore această rezoluţie,
acum o înlăturaţi. Fiecare cuvînt a fost cîntărit şi, după nu
meroase modificări, am semnat această rezoluţie, la amba
sada Japoniei.
Această rezoluţie, acceptată de Împuterniciţii dv., consti
tuie o a doua parte a acordului nostru de la Bruxelles.
tBO
De aceea, mă aşteptam, ajungînd din nou În faţa consiliu
lui, să nu-l mai plictisesc cu acest lung expozeu, pe care îl
fac pentru a treia oară În răstimp de două luni, ci, dimpo
trivă, să asist la ratificarea acordului dintre noi.
Acum nu se mai găseşte în faţa dv. nici procesul României,
nici o problemă românească, ci o problemă a Societăţii Na
ţiunilor. Credeţi, conte Apponyi, că este de ajuns pentru a
înlătura acordul de la Bruxelles să declaraţi în faţa Societăţii
Naţiunilor că nu e pentru prima dată cînd un guvern şi-:i
dezavuat Împuternicitul său ? Timp de o oră şi jumătate aţi
pledat admirabil, dar n-aţi spus nici un cuvînt despre ches
tiunea principală pentru care mă aşteptam să primesc lă
muriri din partea dv. şi anume : de ce ar trebui să dispară
deodată acordul de la Bruxelles ?
îngăduiţi-mi să fac eu ceea ce n-aţi făcut dv. şi să lămu
resc eu consiliul În această problemă.
De ce ar fi inoperant, astăzi, acordul de la Bruxelles, care
este alcătuit : 1) dintr-un proces-verbal şi 2) dintr-o rezolu
ţie ? Nota d-lui ministru al afacerilor externe al Ungariei dă
două motive : 1) Împuternicitul ungar şi-ar fi depăşit depli
nele puteri ; 2) ar fi semnat În condiţiuni care nu-i asigurau
îndeajuns liberul arbitru.
Tehnic vorbind, aş spune că invocaţi : 1) excesul de pu
tere ; 2) viciul de consimţămînt. îngăduiţi-mi să evit orice
dezbatere penibilă în faţa consiliului şi să trec repede la cel
de-al doilea motiv de nulitate, amintind că am semnat la
ora 1 1 şi jumătate de dimineaţă, la Ambasada J aponiei, În
prezenţa Excelenţei sale d-lui Adatci şi a Înalţilor funcţionari
ai Societăţii Naţiunilor. Ar fi fost cu neputinţă ca la Bruxel
les lucrurile să se petreacă În�-o atmosferă mai bună şi cu
garanţii morale superioare decît În aceste condiţiuni.
A fost, da sau nu, exces de putere ? Aceasta este prima
întrebare, şi cea mai importantă. Dumneavoastră spuneţi că
da. Eu mă Întreb care dintre noi are în acest moment puteri
tot atît de întinse pe cît a avut contele Csaky cînd a discutat,
la Bruxelles, această problemă.
Dau citire deplinelor sale puteri.
Budapesta, 23 mai 1923
„Subsemnatul ministrul regal ungar de justiţie, însărcinat
cu girarea Ministerului Afacerilor Externe, certific prin pre
zenta că guvernul regal al Ungariei a Însărcinat pe Excelenţa
211
sa domnul conte Emeric de Csaky, fost mmtstru al Afaceri
lor Străine, în calitate de delegat şi pe domnul Ladislau
Gajzaco, consilier ministerial în Ministerul Afacerilor Străine,
în calitate de delegat-adjunct, să reprezinte regatul Ungariei
la negocierile ce se vor purta, cu privire la exproprierea
bunurilor imobile ale optanţilor unguri, la 26 mai anul cu
rent, la Bruxelles, Între regatul Ungariei şi regatul României.
Delegaţii sus-menţionaţi au primit depline puteri pentru a
trata şi a semna, În numele guvernului regal ungar, clauzele
convenţiei ce se va Încheia".
Semnat
GEZA DE D'ARUVARY
Care sînt obieqiunile d-lui numstru al afacerilor externe

al Ungariei ? Contele Csaky avea depline puteri să nego
cieze cu reprezentanţii României, dar nu să trateze cu So
cietatea Naţiunilor !
Sînt două posibilităţi ele a se ajunge la un acord : să pri
meşti contrapropunerile părţii cu care se discută sau ca amîn
două părţile să se pună ele acord cu propunerile făcute de un
al treilea. Or, în speţă, acest terţ era dintre cei mai calificaţi,
pentru că era vorba de Societatea Naţiunilor, care, În baza
pactului, are sarcina să menţină acordul dintre membrii săi,
fiind reprezentată prin dl. Adatci, personalitate eminentă din
toate punctele de vedere.
Dar, domnilor, chiar dacă aş vrea să vă urmez şi să admit
că aţi putea discuta angajamentul dv. faţă de Societatea Na
ţiunilor în temeiul argumentelor pe care le găsesc în nota
d-lui Daruvary, asta n-ar avea nici o legătură cu angajamen
tul dv. faţă de mine şi cu ceei ce a tratat cu mine dl. Csaky.
Dacă aţi vrea să discutaţi angajamentul contelui Csaky faţă
de Societatea Naţiunilor, sînteţi liberi s-o faceţi. Dar acest
angajament reprezintă un contract, faţă de mine. In adevăr,
dacă contele Csaky, În baza deplinelor sale puteri, ar fi putut
să reducă pînă la zero drepturile ţării sale, cu privire la op
tanţii unguri, eu cred că ar fi putut, cu atît mai mult, să în
făţişeze p unctele de drept şi de fapt în această problemă, să
facă declaraţii care să lege guvernul şi să stipuleze clauze în
care să nu se vorbească decît de bunăvoinţă şi de Înţelegere.
Cine poate mult, poate şi mai puţin.
Dacă s-ar admite teoria pe care guvernul ungar ar vrea
să i-o acceptaţi, anume că orice guvern şi-ar putea dezavua
212
pur ş1 simplu Împuternicitul său, mi se parc că s-ar ajunge
să se facă imposibilă funqionarea Societăţii Naţiunilor.
Opera Societăţii Naţiunilor ar putea fi nimicită În orice mo
ment, printr-o dezavuare.
Iată, domnilor, motivele pentru care guvernul român se
ţine legat de termenii acordului de la Bruxelles şi roa�ă con
siliul să binevoiască să caute o soluţie potrivită cu
aC6astă teză.
Incă n-am terminat. Aţi putea spune : „România se men
ţine pe un teren strict de drept." Poate v-aţi gîndi : „Româ
nia se menţine pe o poziţie legală comodă, ca să nu pună În
discuţie cerinţele sentimentului de dreptate" .
A ş fi primul care a r suferi, dacă a r f i aşa, şi-mi voi per
mite să vă arăt În cîteva cuvinte soluţia pe care v-o propun
nu este numai o soluţie legală, dar şi o soluţie pe care o puteţi
adopta, fiind echitabilă.
Să lăsăm de o parte, pentru moment, şi Tratatul de la
Trianon şi legislaţia agrară din România şi acordul de Ll
Biuxelles şi să ne Întrebăm, ca oameni, ce este, În definitiv,
această faimoasă afacere a optanţilor unguri ?
Pentru fiecare aspect sub care am privi această problemă,
se poate da un răspuns.
Pentru marele public, pentru acei care se hrănesc cu frîn
turi din ziare, afacerea optanţilor unguri este, poate, po
vestea nefericită a cîtorva oameni cumsecade, cărora un gu
vern lacom le-a confiscat averile pentru simplul motiv că sînt
străini şi învinşi.
Pentru optanţii unguri, Înşişi, această afacere apare ca o
încercare, vai ! legitimă, pe aceste vremuri de mizerie, ca să
obţină sub forma cîtorva galbeni strălucitori o compensare
pentru atîtea necazuri personale şi politice.
Pentru cei care au interesul să agite ţăranul român afacerea
optanţilor unguri este sabia lui Damocles aninată deasupra -
ogorului său.
Pentru noi, pentru acest pumn de oameni de toate naţio
nalităţile care, Împrejurul acestei mese, căutăm ca nişte auguri
să vedem clar pînă în adîncul acestei afaceri, ea constituie,
prin forma sub care vrea să ne-o prezinte guvernul ungar,
un monument de rafinament j uridic, ridicînd controverse
demne de faimoasa dispută dintre proculieni şi sabini, iar pe
fond, o afacere foarte complexă, pentru că, dacă o priveşti
28J
de aproape, atinge nu numai ordinea socială a unei \an euro
pene, dar încă şi, mai ales, problema executării tratatelor În
ansamblul lor.
Să plecăm de la ipoteza că România se găseşte, aşa cum
vreţi dv., conte Apponyi, În faţa unui indiscutabil act de
autoritate, constînd din violarea Tratatului de la Trianon.
Pentru a evita consecinţele acestei constatări, nimic mai fi
resc decît dreptul României de a se plînge, cu titlu reconven
ţional, de toate violările altor articole din acelaşi Tratat de
la Trianon, comise, la rîndul său, de guvernul ungar. Şi dacă
ţineţi să Împingeţi această ipoteză pînă la capăt, vă veţi da
seama imediat că am parcurs acest calvar de discuţii delicate
şi spinoase ca să ajungem, În cele din urmă, să ne Întrebăm
dacă, da sau nu, chestiunea optanţilor unguri poate consti
tui un articol de contabilitate Într-un bilanţ Încă neînchis,
care, pentru a se lichida soldul - dacă ar exista un sold - ,
se va Închide la o dată pe care o cunoaştem şi mai puţin.
Dacă aşa stau lucrurile, se face cu adevărat operă de pace
dacă luaţi unul din elementele care clocotesc În acest cazan
teribil care este politica europeană actuală, îl trataţi fără să
ţineţi seama de ceilalţi, pentru ca, mîndri de acest examen ,
să răsturnaţi ordinea lucrurilor stabilite Într-o ţară din
Europa ? Mie mi se pare că nu.
Mai mult ca niciodată noi avem nevoie să se rezoJve greu
tăţile prin concepţii generale şi unitare, mai mult ca oricînd
îmi face impresia că diviziunea, particularismul constituie o
proastă metodă În politică, dacă se urmăreşte ca prin mij
locirea ei să se răstoarne ordinea existentă a lucrurilor.
Atunci, veţi spune, abţinerea constituie în ochii voştri Înţe
lepciunea supremă. Nu. Mi se pare că ceea ce face mai cu
seamă de nerezolvat problemele politice este faptul că le tra
tăm poate cam prea geometric, uitînd prea adesea că princi
piile logice cele mai rigide cedează atunci cînd sînt asociate
cu încrederea sau cu simpatia.
Trebuie să creăm această încredere, mai cu seamă, Între
popoarele avînd interese contrarii.
Acordul de la Bruxelles deschidea calea acestei metode. Era
un prim pas, timid poate, în această direqie. Celor două
state le revenea misiunea să Învioreze prin contactul lor de
zi cu zi palidele expresii ale stilului nostru diplomatic ; şi,
mulţumită destinderii care În mod fi resc ar fi creat-o în spi-
281
rite reglementarea amiabilă a celor dintîi dificultăţi dintre
noi, am fi găsit orizonturi noi acestui acord, orizonturi tot
mai îndepărtate, dar mereu accesibile.
Vă mărturisesc cu toată sinceritatea : În cadrul actual al
tratatelor care trebuie acceptate cu toată sinceritatea, Româ
nia doreşte să obţină prietenia Ungariei. Românii şi ungurii
de astăzi nu mai sînt răspunzători de tot trecutul istoric care
i-a separat de-a lungul veacurilor. ln viaţă ne găsim cot la
cot ; nu ştiu de ce ; şi nici dv. Cred că în loc de a vă con
suma ener�ia ca să vă modificaţi poziţiile şi să vă lărgiţi aju
torul politJC, a\i face mai bine să folosiţi această energie pen
tru a găsi o formulă care ne-ar permite să facem drumul
Împreună.
Ca să ajungem la un asemenea rezultat, Îngăduiţi-mi să vă
f
spun că ar trebui �prijiniţi mai ales acei re rezentanţi ai dv.
care au dat dovadă de spirit internaţiona . ln ceea ce mă
priveşte, socotesc că aş face o mare greşeală politică dacă aş
îngădui astăzi comportării dure a contelui Apponyi ceea ce
n-am Îngăduit amabilităţii predecesorului său.
Domnilor, cred că am făcut, şi eu, oarecari eforturi ca să
se ajungă la acordul de la Bruxelles şi ca să nu mă îndepărtez,
astăzi, În faţa dv. de la spiritul său, cu toată noua atitudine
a guvernului ungar. Ce bucurie ar fi pentru unii dintre noi
dacă s-ar putea proieeta deodată o lumină în culisele din care
ieşim fiecare ca să ne îndeplinim rolul nostru oficial. Dar �i
cc umilire a misiunii noastre, dacă s-ar putea procura atît
de uşor nişte satisfaqii răsunătoare pentru viaţa noastră tă
cută şi plină de griji şi de plictiseli !
De aceea, în deplin acord cu conştiinţa mea, declar în
numele guvernului român că noi ne menţinem pe terenul
acordului de la Bruxelles, care, pentru noi, are forţă obliga
torie şi ne Încredinţăm Înţelepciunii consiliului ca să găsească
o rezolvare conformă principiilor sale.
�-\
,,La reforme agraire en Roumanie et Ies optants hongrois de
Paris 1924 ]011ve el Cie

Transylvanie devant la Societe des Nat ions• (mars-juillet 19231
19
1nvăţămintele procesului optanţilor
Prin reproducerea prefeţei l a cartea lui Const. D. Cutcutache „Un mare

conflict internaţional : Oi;itanţii unguri ai Transilvaniei şi reforma agrară
din România", punem la mdemîna cititorilor o sinteză a Întregii probleme
aşa cum a văzut-o N. Titulescu. Am intitulat această prefaţă „Invăţă
mintele procesului optanţilor" deoarece în concepţia lui N. Titulescu apă
rarea intereselor României e generalizată spre afirmarea unei conduite
majore În relaţiile internaţionale legată de o luptă pacifică de toate zilele",
care odată ajunsă la o soluţionare să nu mai revină'. pe arena politică a
unor dispute divergente, ci să constituie doar pagini ale unui trecut istoric
sau cum se exprima el, „să nu mai intereseze pe viitor decît din punct de
privire istoric şi doctrinar".
*
Autorul prezentei lucrări im1 cere o prefaţă. Desigur, nu
pentru a o prezenta publicului, căci se prezintă ea singură,
prin cele trei calităţi care caracterizează o lucrare bună :
claritatea expunerii, documentarea şi selecţiunea argumente
lor. Mi se cere o prefaţă, mai curînd, pentru că chestiunea
optanţilor este una din, acelea pe care le-am trăit, în toate
fazele ei, un lung şir de ani. Dar, dat fiind tocmai că am fost
exponentul României în această chestie şi că ea este azi defi
nitiv închisă prin ac0rdurile de la Haga şi Paris, consider,
în ce mă priveşte, că nu pot vorbi de ea altfel decît ca de o
pagină de istorie, destinată a fi cercetată fără patimă, în
simpla dorinţă de a pricepe mai bine trecutul şi de a trage,
dacă se poate, un Învăţămînt pentru viitor.
286
Ce a făcut ca chestiunea optanţÎlor să devină cu adevărat
o mare chestiune internaţională ?
Amploarea ei politică şi socială, desigur. Dar să-mi fie
îngăduit a constata că eventualitatea repercusiunilor interne
a acordării unui regim de preferinţă În aplicarea unei re
forme fundamentale, ca cea agrară, şi pe o scară aşa de în
tinsă ca cea implicată de chestiunea optanţilor unguri, im
portanţi prin numărul lor şi prin Întinderea mare de pămînt
ce posedau, am realizat-o noi românii, mai curînd ca străinii
care au cercetat această chestiune.
Şi este firesc să fie aşa.
Oricîtă bunăvoinţă, oricîtă competenţă ar avea cineva, dacă
el n-a trăit păsurile clasei noastre ţărăneşti dinainte de război,
dacă n-a trăit momentele culminante din 1 907, 1914, 1917,
ca să citez numai trei date, nu poate realiza, pe de-a Întregul,
nici imperativele categorice care au determinat reforma noas
tră agrară aşa cum s-a făcut, nici pericolul ce implica schim
bări, chiar parţiale, în alcătuirea ei de bază.
De altfel, amploarea reacţiunilor interne, pentru a Împie
dica organele internaţionale să intervină acolo unde se cred
îndrituite să o facă, e un argument insuficient. A fost invocat
de atîtea ori în chestiuni mai curînd mici !
Şi atunci, în slujba convingerii profunde că în anume ca
zuri intervenţia dinafară, oricît de cinstite ar fi mobilele ei,
poate provoca reacţiuni păgubitoare pentru ordinea de stat
şi pacea între popoare nu poţi pune numai expresia unui stri
găt de alarmă ! In slujba ei trebuie să pui mai ales argumen
tele de drep t, care învederează că ceea ce se cere, că ceea ce
unii consideră posibil, că ceea ce unii proiectează este În
afară de lege.
Şi aceste argumente a trebuit să le găsesc şi să le reînnoiesc
treptat cu dezvoltarea chestiunii.
Eminenţii reprezentanţi ai intereselor ungare, la rîndul lor,
au trebuit să le combată şi să găsească argumente în sprijinul
tezei lor.
Şi astfel, Consiliul Societăţii Naţiunilor s-a aflat în această
afacere, în prim rînd politică şi socială, în faţa unei mase
inextricabile de probleme internaţionale de care nu fusese
sesizat pînă atunci şi fără a putea găsi, în precedente, solu
ţia ce trebuia să propună.
287
Citez numai cîteva dintre ele : Care sînt, după tratatele de
pace, drepturile optanţilor şi supuşilor unguri În materie de
proprietate funciară ? Care este, după dreptul internaţional
comun, regimul proprietăţii străinilor ? Ce este optant ? Care
este corelaţiunea ce trebuie să existe În executarea obligaţiu
nilor sinalagmatice dintr-un tratat ? Ce este o lichidare În
sensul art. 250 din Tratatul din Trianon ? Care sînt limitele
competenţei tribunalelor mixte În asemenea materie ? Care
este soarta excesului de putere În drept internaţional ? Are
Consiliul Societăţii Naţiunilor, cu prilejul numirii unui jude
cător în locul celui retras, o simplă funqie mecanică sau are
un drept de apreciere ? Merge acest drept de apreciere pînă
a da Consiliului Societăţii Naţiunilor puterea de a interpreta
tratatele de pace ? Care sînt puterile consiliului în virtutea
art. 1 1 , par. 2, din pact ? Care este limita puterii politice şi
puterii judecătoreşti în drept internaţional ? Şi atîtea alte
chestiuni de natură a transforma, cu adevărat, diferendul op
tanţilor Într-o mare afacere internaţională.
Revăd, ca şi cum ar fi azi, perplexitatea colegilor mei din
Consiliul Societăţii Naţiunilor, de cîte ori afacerea optanţilor
venea la ordinea zilei. Se Întrebau cu grijă : Ce chestie nouă
ne va pune iarăşi ; ce trebuie să facem în interesul păcii sub
avalanşa atîtor enigme de drept internaţional ?
Era necesar să procedez astfel. Lucrurile nu puteau fi brus
cate nici Într-un sens, nici În altul. Ceea ce se cheamă „ezita
ţiunile consiliului" a servit, la urma urmei, pacea şi Înţelegerea
directă. De altfel, aceste ezitaţiuni n-au împiedicat consiliul
să-şi spună părerea, sub formă de recomandare, asupra fon
dului chestiunii, adoptînd magistralul raport al lui Sir Austen
Chamberlain din septembrie 1927, singurul document al So
cietăţii Naţiunilor care atacă, fără Înconjur, problema însăşi.
In ce mă priveşte, de la început am avut convingerea că
acest diferend nu se poate rezolva decît În cadrul lichidării
generale a obligaţiunilor reci p roce din Tratatul de la Trianon.
Poate, reamintind cuvintele ce am rostit dintru început, #
anume în faţa consiliului, la 5 iulie 1923, se va pricepe mai
bine ideea care m-a călăuzit şi m-a susţinut în cei şapte ani
de lupte şi de vicisitudini ce au urmat :
„Să presupunem că România se găseşte în prezenţa unui
act emanînd de la o autoritate indiscutabilă şi constatînd că
ea a comis, în adevăr, violarea Tratatului de la Trianon ce
218
'
i se impută. Nimic maÎ natural, pentru a ne t eri de consecin
ţele acestei constatări, ca dreptul României de a formula, cu
titlu reconvenţional, toate violaţiunile ce, la rîndul lui, gu
vernul ungar a comis faţă de acelaşi tratat de la Trianon. Şi
dacă voiţi să împingeţi pînă la capăt această ipoteză, veţi
observa repede că am parcurs acest calvar de discuţiuni grele
şi spinoase pentru a ne întreba la urma urmei dacă, da sau nu,
afacerea optanţilor unguri poate constitui un post de conta
bilitate într-un bilanţ care nu este încă încheiat, care va fi
încheiat la un moment ce nu cunoaştem încă, pentru ca soldul
lui să fie plătit, dacă va fi vreodată, la un moment ce cu
noaştem şi mai puţin".
* * *
Bineînţeles că rezistenţa României de a deferi unui tribunal

străin chestiunea aplicării reformei sale agrare faţă de optanţii
unguri, a fost exploatată, de cei interesaţi, ca constituind o
dovadă a lipsei noastre de spirit internaţional şi a ostilităţii
noastre faţă de arbitraj.
Pentru că vreau să evit polemica, nu voi judeca aceste atacuri.
Mă voi mărgini să spun că În sînul Consiliului Societăţii
Naţiunilor n-a lipsit niciodată Înţelegerea motivelor care îm
piedicau România să ducă chestiunea optanţilor în faţa Curţii
de la Haga ca o afacere patrimonială oarecare.
Vom adăuga că numeroasele convenţiuni de arbitraj iscălite
de România, în special cu Ungaria la Haga şi Paris În 1930, şi
că adeziunea României la jurisdicţia obligatorie a art. 36 din
Statutul Curţii de la Haga au distrus legenda ostilităţii noastre
faţă de arbitraj, dacă cumva ea luase fiinţă.
Dar nu pot accepta nici pentru trecut o critică de acest fel
la adresa României. Şi pentru că latura aceasta a problemei,
din cauza naturii ei pur tehnice şi din cauza tendinţei fireşti a
nespecialiştilor de a introduce concepţiunile de drept intern În
dreptul internaţional, a rămas În umbră, găsesc aci un prilej
nimerit de a o explica.
* * *
In dreptul intern există un judecător pentru orice fel de

plîngere. In dreptul internaţional nu există judecător decît
acolo unde există un compromis, adică o convenţie prin care un
stat se obligă a-l primi.
19 - N. Titulescu - Dlscursurt 289
În afară de limitele acestei convenţii, nu există jurisdiqie În
drept internaţional. Astfel, Pactul Societăţii Naţiunilor con
sacră principiul arbitrajului facultativ, declarînd că părţile
vor duce la arbitraj diferendele care, în opinia lor, sînt sus
ceptibile de o soluţiune arbitrară. A respinge un arbitraj de la
stat la stat, cînd nu eşti legat contractual a-l accepta, constituie
aşadar exercitarea unui drept, iar nu călcarea unei obligaţiuni
internaţionale
Pe de altă parte, cînd un judecător a comis În drept intern
un exces de putere, există, normal, o instanţă de apel chemată
să-l constate şi, deasupra acesteia din urmă, o instanţă supremă
de casaţie, menită să supravegheze stricta aplicare a legii.
In drept internaţional, dimpotrivă, nu există instanţa obli
gatorie pentru a constata excesul de putere. Compromisul de
arbitraj se execută prin prezentarea părţilor În faţa justiţiei
internaţionale. O dată sentinţa dată, o parte poate refuza exe
cutarea sentinţei pe motiv de exces de putere. In drept interna
ţional excesul de putere se afirmă. El nu se constată judecăto
reşte decît dacă intervine, În acest scop, o nouă convenţie de
arbitraj.
Sînt primul să recunosc că o asemenea stare de lucruri este
rea şi că nu cadrează cu exigenţele actualei organizări a vieţii
internaţionale. Dar situaţia dreptului internaţional este aceasta.
Şi cea mai bună dovadă că este aşa o avem în propunerea fin
landeză, călduros sprijinită de România, de a obliga statele
membre ale Societăţii Naţiunilor de a semna o convenţie prin
care Curtea de la Haga să fie chemată a constata excesul de
putere, alegat de una din părţi, cu privire la o sentinţă a tri
bunalelor mixte sau la o sentinţă arbitrară În genere. De ce ar
mai fi utilă o asemenea convenţie, dacă obligaţia de a constata
judecătoreşte excesul de putere ar exista azi În dreptul inter
naţional ?
„ „ „
Aşa fiind, care era situaţiunea României din punctul de pri

vire al arbitrajului în chestiunea optanţilor ? Sînt mai la largul
meu să vorbesc de această chestiune azi, cînd România, antici
pînd asupra operei de la Geneva, a recunoscut Curtea de la
Haga ca instanţă de apel pentru sentinţele tribunalelor mixte,
cît timp acestea vor mai exista, bineînţeles în afară de aface
rile agrare din care România este complet scoasă din cauză.
2111
1ntre România şi Ungaria nu există nici o convenţiune inter
naţională obligînd România să ducă reforma ei agrară În faţa
Curtii de la Haga. Argumentele date de noi, şi trase din amploa
rea politică, socială şi financiară a chestiunii, nu erau scuze
pentru neîndeplinirea unei obligaţii internaţionale, ci motivele
pe care, În toată lealitatea, le dădeam public pentru a arăta
pentru ce România, În liberul ei arbitru cu nimic stînjenită, lua
o deciziune mai curînd decît alta, exercita o opţiune legală,
opţiunea Pactului Societăţii Naţiunilor, Într-un sens, iar nu În
altul.
Intre România şi Ungaria, la acea epocă, exista un smgur
compromis, anume acel care crea tribunalele arbitrale mixte,
competente pentru lichidările de război.
In faţa lor, supuşii unguri, după ce s-au judecat Înaintea
instanţelor româneşti, recunoscîndu-le prin aceasta competenţa.
au dus pretenţiunile lor în materie agrară.
România şi-a Împlinit obligaţiunile ei, prezentînd tribunalu
lui motivele pentru care ea considera tribunalul incompetinte .
Tribunalul s-a declarat totuşi competinte.
In opinia României, tribunalul a comis un exces de putere.
Ea nu s-a mărginit Însă să-l afirme, ci a sesizat imediat Con
siliul Societăţii Naţiunilor, În virtutea art. 1 1 par. 2 din pact,
nu pentru ai cere să-I constate, ceea ce era, în drept, inutil,
dar pentru a explica public opiniunii internaţionale motivele
gestului ei, ceea ce, în morală, era necesar.
România nu era juridiceşte obligată să accepte o nouă instanţă
care să constate excesul de putere. Şi Romania a putut chiar
dovedi consiliului că, în speţă, noua instanţă era inutilă. în
adevăr, singurul obiect al litigiului era chestiunea de a se 5ti
dacă supuşii unguri au drept numai la egalitatea de regim cu
românii sau au drept, cum pretindeau ei, la un tratament pre
ferenţial. Or, nu numai că România nu a iscălit Tratatul de la
Trianon decît pe baza recunoaşterii scrise a Conferinţei de pace
că optanţii nu au drept superior supuşilor naţionali, dar însăşi
Ungaria cerea Conferinţei de pace, prin note diplomatice în
regulă, numai o declaraţiune asigurătoare stipulînd că nici un
bun aparţinînd unui supus ungar nu va putea fi sechestrat,
expropriat sau lichidat În alte condiţiuni ca cele aplicabile
supuşilor naţionali.
Cînd În drept internaţional nu există obligaţie de a constata
judecătoreşte excesul de putere, cînd obiectul diferendului, pri�
19• 291
vilegiul, era înlăturat prin Însăşi declaraţia Ungariei din 1920,
se poate serios susţine că România nu şi-a împlinit obligaţiunile
ei faţă de arbitrajul internaţional, cînd, liberă de orice legă
mînt contractual, a refuzat, zece ani după aplicarea reformei
agrare, să tulbure ordinea ei socială pentru a Întreba Curtea
de la Haga dacă tratatele de pace au acordat supuşilor unguri
mai mult decît Ungaria Însăşi a cerut pentru ei la Conferinţa
de pace ?
Şi ceea ce se uită prea des, este că atunci cînd Sir Austen
Chamberlain, prin raportul lui din septembrie 1 927, a voit ca
tribunalul mixt să-şi reia activitatea, dar pe baza principiului
de egalitate Între străini şi naţionali, Romania a acceptat acest
arbitraj.
In bună dreptate, azi, cînd chestiunea nu mai este la ordinea
r.
zilei, dnd nimeni n-ar mai utea socoti că susţin o teză, pentru
a ocroti un interes naţiona , nu cred că afacerea optanţilor să
constituie pentru nimeni care cunoaşte elementele tehnice ale
problemei dovada unei separaţiuni de corp între România şi
ideea arbitrajului internaţional. Vorbesc pentru trecut, căci
pentru viitor, acte diplomatice formale stabilesc o cununie În
regulă.
* * *
Un Învăţămînt de viitor se poate trage, pentru România, pe

urma impresiilor culese cu prilejul cercetării reformei noastre
agrare de forurile internaţionale ?
Desigur, şi mai multe ! Nu voi vorbi Însă decît de unul.
Cînd un stat, în lupta pacifică de toate zilele, susţine o teză
dreaptă, cu fermitate de curtenie, şi pune În slujba ei nu simple
recriminaţiuni de ordin naţional, ci rezistenţa pe principiile
mari internaţionale care stau la baza raporturilor actuale din
tre state, punctul lui de privire sfîrşeşte prin a se impune.
* * *
De la aprilie 1 930, de cînd am semnat cu Ungaria acordurile

de la Paris, n-am mai vorbit de optanţii unguri. Ii uitasem !
Şase luni ! Dar şase luni În atmosfera politică actuală, În îm
prejurările grele prin care trece lumea azi, pare aproape o
viaţă de om ! s-au Întîmplat atîtea în acest răstimp ! Preocu
pări noi şi grave au venit să înlocuiască pe cele vechi !
292
De aceea, scriind aceste rînduri, am impresia că răscolesc
lucruri aparţinînd unui trecut depărtat !
Nu-mi rămîne decît să mulţumesc autorului pentru prilejul
ce mi-a dat de a retrăi o pagină de tinereţe şi să urez ca ches
tiunea, căreia a consacrat merituoasa lui lucrare, să nu mai
intereseze pe viitor decît din punct de privire istoric şi doc
trinar.
n11ţional : optanţii 1mguri ai Transilvdniei IÎ reforma „,,„,,a Ji"

Const. D. Cotcutache doc. În drep t. Un nune conflict Î1Jter·
Rom.ini11. ' Prefa1l de domnul Nicolae Titule.cu
20
Statu-quo-ul şi pacea
(Interviu acordat corespondentului din Paris al ziarului

„Neue Freie Presse" februarie 1928)
Numit pentru prima dată ministru de externe În perioada (1927-1928),

Nicolae Titulescu a conceput un turneu diplomatic în Europa în scopul
consolidării poziţiei internaţionale a României. Cu prilejul contactelor
directe pe care le-a avut cu cercurile guvernante din Franţa, Italia şi
Iu şoslavia, ministrul de externe al României a reafirmat ideea legăturii
strmse fntre statu-quo-ul postbelic şi menţinerea păcii mondiale.
Prin interviul acordat corespondentului ziarului „Neue Freie Presse•
N. Titulescu a făcut cunoscut opiniei publice din Austria şi Germania
obiectivele principale ale politicii externe ale României. Aceste declaraţii
au fost cu atît mai necesare cu eh ele erau menite să pregătească terenul
în vederea tratativelor care urmau să aibă loc la Berlin pentru reglemen
tarea raporturilor financiare româno-germane.
Cu ocazia Întrevederii dintre N. Titulescu şi Stresemann, ministrul
de externe al Germaniei la San Remo din martie 1928, nu s-a ajuns la un
acord care să permită începerea tratativelor la Berlin, datorită unor con
diţii neechitabile puse de către cercurile financiare germane.
Cît priveşte aprecierile lui Titu I eseu asupra orientării Italiei ele se în- .
temeiau p e acţiunile din trecut ale guvernului Mussolini care nu mani
festase pînă în 1928 tendinţa de a Încălca tratatele de pace. lmpotriva ac
ţiunilor agresive Întreprinse ulterior de guvernul fascist, N. Titulescu a
ripom1t cu toată vigoarea talentului şi autorităţii sale de mare diplom�t.
*
Dl. Titulesw a declarat corespondentului din Paris al zia-
rului „Neue Freie Presse• următoarele :
„Politica externă a României, tinde la menţinerea păcu eu
ropene în cadrele tratatatelor de pace În vigoare. Pentru a ob
ţine acest scop, mergem de acord în toate chestiunile cu marii
noştri aliaţi Franţa, Anglia şi Italia, precum şi cu statele din
Mica Înţelegere. Facem tot ce ne stă În putinţă pentru menţi
nerea raporturilor noastre amicale cu străinătatea şi observăm
conştiincios ca tratatele de pace să nu fie puse În nici un caz
la îndoială, iar clauzele lor să fie executate cu bună-credinţă.
în consecinţă, Ministerul de Externe al României se află mereu
În contact cu guvernele aliate şi, cum contactul personal este
de cea mai mare importanţă, mă folosesc de orice ocazie pen
tru a discuta personal cu reprezentanţii celorlalte ministere de
externe. De aceea, am venit şi aici. Contra afirmaţiilor din
presă, călătoria mea nu are nici un fel de importanţă de ordin
financiar, nu mă ocup de chestiunea Împrumutului.
Călătoria mea în Italia are explicaţia cea mai simplă, am
schimbat cu Mussolini păreri despre diferite chestiuni la or
dinea zilei. Altceva nimic. Dl. Briand a recunoscut În discur
sul său recent - şi eu nu pot decît să-l aprob - că România
face bine cînd urmăreşte o Înţelegere frăţească şi sinceră cu
Italia pentru apărarea intereselor reciproce. România este aliată
în mod egal cu Italia, Franţa şi Jugoslavia. In convorbirea cu
Mussolini am putut constata sincera sa dorinţă de pace şi se
rioasa sa voinţă de muncă. Nu cred de loc că guvernul Italian
va periclita vreodată pacea europeană.
La Paris am venit pentru a discuta problemele care intere
sează România şi Franţa. înainte de toate am avut o Între
vedere cu dl. Briand pe ţare nu-l văzusem din toamnă, deşi
În cursul colaborării noastre la Liga Naţiunilor s-a dezvoltat
Între noi o mare prietenie personală. II admir respectuos pe
acest bărbat excelent, care formulează cu o rară sinceritate,
În orice chestiune, punctul său de vedere. Politica sa este În
tr-adevăr deasupra oricărei laude, pentru că urmăreşte deschis
scopul de a Întări solidaritatea în dezvoltarea dintre diferitele
părţi ale Europei.
Cu dl. Poincare voi avea o convorbire mai lungă şi voi vi
zita apoi pe dl. Berthelot şi pe alte personalităţi.
În martie trebuie să fiu la Geneva pentru a participa la
sesiunea Ligii Naţiunilor, iar după Geneva voi pleca la Berlin
şi la Belgrad.
Vă pot numai repeta că politica externă a României urmă
reşte Întărirea situaţiei României, printr-un sistem de alianţe
şi de tratate amicale. Politica noastră merge paralel cu cea
franceză, pentru că idealul nostru este organizarea păcii mon-
diale pe baza tratatelor de pace de după război. Cu cît vom
lega relaţii prieteneşti cu mai multe state, cu cît vom reuşi
mai devreme să rezolvăm problemele grele moştenite din război,
cu atît vom servi politica de pace a Franţei.
lntrebat de către corespondentul ziarului vienez ce crede
despre chestiunea optanţilor, dl. Titu/eseu a răspuns :
„Nu există o chestiune a optanţilor. Ea a fost rezolvată prin
rezoluţia din septembrie a Ligii Naţiunilor. Dacă se poate găsi
azi un gest frumos pentru a realiza bine această rezolvare, voi
fi cît se poate de mulţumit. In momentul de faţă nu văd însă
un astfel de gest".
La observaţia ziaristului că divergenţele italo-jugoslave şi
prietenţa dintre Italia şi Ungaria, avînd în vedere bunele re
laţii existente dintre România şi cele două state, ar putea în
greuia mult politica externă a României, dl. Titulescu a spus :
„Baza oricărei politici de pace este : status quo. Italia desi
gur nu se gîndeşte să răstoarne tratatele de pace. In conse
cinţă nu putem decît saluta prietenia italo-ungară. De altfel.
avem pentru asigurarea păcii un mijloc încercat - Mica lnţe
legere. România rămîne hotărîtă şi fidelă de partea Micii Inte
legeri. Şi nota noastră recentă, adresată Ligii Naţiunilor, do
vedeşte unitatea fermă a statelor din Mica Înţelegere."
- Se spune că nota dvs., observă corespondentul ziarului
„Neue Freie Pressea, ar fi fost întrucîtva altfel redactată sub
influenţa d-lui Mussolini decît celelalte două note ale lugosla
viei şi Cehoslovaciei.
- Nota mea, am expediat-o Înainte de a pleca în Italia şi
am semnat-o aşa cum mi-a cerut-o dl. Beneş. Italienii n-au
făcut nici o presiune asupra mea în ce priveşte afacerea de la
St. Gotthard.
In ce priveşte divergenţa italo-jugoslavă, nu pot lua nici o
atitudine faţă de această chestiune şi nici nu pot să decid ceva.
Mica Inţelegere are cel mai mare interes ca să dispară această
divergenţă.
Reprezentantul lui „Neue Freie Presse" l-a mai întrebat pe
dl. Titulescu dacă, avînd în vedere că România socoate orice
schimbare a statu-quo-ului ca o primejdie mondială, va con
sidera la fel o eventuală alipire a Austriei de Germania.
- Desigur - a răspuns dl. Titulescu.
„Adevlrul", 14 februarie 1928, p. 4.
21
Mica lnţelegere ş i stabilitatea condiţiilor actuale
(lnteroiu acordat reprezentanţilor presei din Belgrad,
17 iunie 1928)
Declaraţiile făcute reprezentanţilor presei de c3tre N. Titulescu la Bel

grad in iunie 1928, reflectă concluziile turneului său diplomatic european.
Conţinutul de idei al acestor declaraţii vădesc odată în plus capacita
tea lui N. Titulescu de a generaliza fenomenele internaţionale, constituind
un prilej de a reafirma politica de pace promovată de Reminia. Ele dove
desc eforturile depuse de N. Titulescu pentru consolidarea Micii lnţelegeri
ca factor al păcii.
Preţuirea activităţii sale şi-a găsit o vie expresie În manifestările de
simpatie, cu care l-a ÎntÎmpinat populaţia din porturile dunărene, În răs
timpul scurtelor escale ale iahtului regelui Alexandru, pe bordul căruia
N. Titulescu se reîntorcea în patrie din turneul său diplomatic.
*
Raporturile între Iugoslavia şi România, sînt marcate de
o prietenie tradiţională pe care suferinţele comune din
timpul războiului cel mare, le-au consacrat din nou, Încă
o dată. Nu este nevoie ca să le descriem. Este suficient ca să
le constatăm.
Cu toate frămîntările pe care le-au străbătut cele două
naţiuni, istoria totuşi nu a înregistrat vreodată un conflict
între Serbia şi România. Dintre toţi aliaţii sri, Iugoslavia
a re frontiera comună, cea mai lungă cu România. Împreună
cu Cehoslovacia şi România, Iugoslavia compune Mica

Antantă, care deşi nu este decît o organizaţie defensivă este
totuşi prima asociaţiune de state formată În vederea men
ţinerii noii stări de lucruri, statul pe care Europa şi l-a croit
2�7
după război. In sfîrşit, Iugoslavia şi Romftnia, au un interes
comun, axă a Întregii noastre politici, şi scopul oricărei aqiuni
ce voim să Întreprindem : păstrarea păcii, În cadrele tratatelor.
Pacea este o necesitate absolută pentru Europa întreagă.
Această necesitate, este realizată de către toate naţiunile con
ştiente de transformările produse de războiul şi de urmările
sale, şi de către nevoia imperioasă de a fi pregătiţi oricînd,
pentru a rezista unei dezorganizări vătămătoare pentru toţi,
printr-o muncă neîntreruptă de reclădire. Dar, pacea, Înainte
de orice, este o stare de spirit.
Nu poate exista pacea adevărată, şi nimeni nu ar putea
năzui măcar să Întreprindă munca creatoare şi fecundă, desti
nată a repara răul produs de atÎţia ani de război de distru
gere, dacă nu există în sufletele tuturor o · încredere desăvîr
şită în stabilitatea condiţiilor actuale.
Mica Antantă posedă În alcătuirea ei, această Încredere
desăvîrşită. De aceea:, intangibilitatea tratatelor nu este pentru
noi o doctrină pornită din egoism naţional, din orbire, sau
din Încăpăţinare. Intangibilitatea tratatelor, este interesul
nostru al tuturor şi nefiind numai un interes particular al
unora, ea este condiţiunea sine qua non, a menţinerii păcii.
Tratatele actuale, pot avea în ochii multora, imperfeqiuni.
Dar, chiar dacă aceasta ar fi aşa, nu ar trebui să mire pe ni
meni, căci tratatele sînt făcute de noi oamenii. Există însă
cineva, care ar putea să pretindă vreodată, că ar putea trage
frontiere Între naţiunile pe care le despart conflictele de inte
rese şi de sentimente, fără ca aceste frontiere să nu stîrnească
în mod spontan, critici asemănătoare acelora, pe care unii
nemulţumiţi de actuala stare de lucruri rezultat ai finalităţii
aspiraţiunilor spre o jumţ1e aşteptată de secole, şi a unor su
ferinţe fără precedent, le ridică contra actualei stări de
lucruri ?
Va rămîne În veci spre onoarea aliaţilor marelui război,
că nu s-au lăsat zăpăciţi de victoria lor, şi că au Înnăbuşit în
ei, vocea inimii, şi a suferinţei, chiar atunci cînd ele au fost
rezultatul unor mobile care nu aveau nimic comun cu justi
ţia şi cu suferinţa, şi prin aceasta sînt respectabile. După
cum spunea unul din strămoşii noştri, mi se pare poetul latin
Terenţiu, nimic omenesc nu este străin inimilor noastre, şi
deci chiar dacă uzurparea drepturilor cele mai sfinte ale
Z9B
naţiunilor, a putut crea, prin durata ei în timp, o falsă con
ştiinţă asupra legitimităţii, noi compătimim alături de aceia
cărora le-a fost dat să trăiască brutala deşteptare rod al
contactului cu realitatea, şi nici nu ne gîndim măcar, să re
deşteptăm amintirile timpurilor grele pe care le-au suportat
naţiunile noastre în timpul acelei uzurpaţiuni.
înaintea unor oameni, zăpăciţi clamoarea justiţiei, pe care
o numesc ei, imanentă, noi voim să ne purtăm ca nişte oa
meni Întregi, noi Înţelegem, dar Înainte de orice, că trebuie
să fim clari, pentru noi şi pentru alţii. Ar fi o regretabilă gre
şeală, izvor al unor noi şi dureroase deziluziuni, dacă ne-am
închipui că din simplă simpatie, o opiniune poate fi confun
dată cu o aqiune politică destinată a o realiza.
într-un cuvînt, Mica Antantă, este una şi indivizibilă, în
cadrul tratatelor, şi În respectul frontierelor plătite atît de
scump, şi nu există o naţiune cu care, pe aceste baze, să nu
dorim a lega relaţiuni de prietenie. Dar, atunci cînd preţu]
acestei prietenii, ar trebui să fie repunerea În discuţie a
Statutului nostru teritorial, vom răspunde prin două cuvinte
latine, categorice şi definitive : non possumus. Mica Antantă
îmi face impresiunea unor diguri ale unui post uriaş : cînd
soarele străluceşte, cînd este timpul frumos, te-ai putea În
treba ce rost au aceste măreţe construqii din piatră, care
prin regularitatea liniilor lor strică poezia peisajului ? Dar
furtuna vine. Valurile nepăsătoare la dorinţele oamenilor se
ridică ameninţătoare, dar se sfannă de pietrele care sînt acolo
de multă vreme şi care le aştepta. Şi apele portului, nici nu
se încreţesc măcar, atunci cînd furtuna mugeşte ameninţătoare
În jurul portului.
Portul pe care-l deserveşte digul Micii Antante, este Europa
şi liniştea pe care se sforţează să o menţină apelor, este pacea
Europei. Dacă prin aparenta ei imobilitate, Mica Antantă şi-a
tras uneori critica inactivităţii aceasta dovedeşte că primul ei
scop este atins.
Noi nu vom fi agresivi, faţă de nimeni pe lume. Dimpo
trivă, noi nu dorim decît prietenia cu toată lumea, fără
deosebire. Noi nu avem alt stăpîn, decît pe noi Înşine.
Am impresia însă, că la orizontul nostru Încep să se arate
unele valuri mărunte. Prin solidaritatea noastră, vom face ca
toată lumea să Înţeleagă un adevăr simplu : sîntem aci.
299
Cel de-al doilea scop al nostru, va fi de asemenea atins,
-în interesul nostru propriu fireşte, dar cu siguranţă şi în
interesul tuturor.
Aceasta este toată ambiţiunea noastră, şi dacă este ju
decată modestă, ne mulţumim totuşi cu ea, şi vom fi cei dintîi
fericiţi de a putea aplauda din toată inima, pe toţi aceia
care, vor face pentru pace, mai mult decît putem face noi.
Cît despre rest, noi voim numai prietenia tuturor şi înde
plinirea tihnită a muncii noastre.
Şi de aceea trebuie să-mi exprim acea satisfaqie, văzînd
că raporturile dintre Italia şi Iugoslavia reintră pe făgaşul
ordonat de interesele generale ale Europei, ca şi interesele
speciale ale ambelor, noastre ţări. Nu spun un adevăr origi
nal, cînd afirm o dată mai mult, că dintre toate statele
România este acela care, mai mult ca oricare altul, este in
teresat ca relaţiile dintre Italia şi Iugoslavia, să fie cît de
bune posibile. Am convingerea că spiritul pacific care animă
aceste două naţii, ca şi marele lor interes comun, nu vor
întîrzia de a restabili bunele raporturi pe care cele două gu
verne sînt doritoare să le aibă, şi pe care noi toţi le dorim
din toată sinceritatea inimii noastre.
Diminea1a, 17 iunie 1928
22
nSocietatea Naţiunilor şi minorităţile„
(Comunicare făcută la Academia diplomatică din Paris,
15 martie 1929)
In cadrul discuţiilor care s-au purtat la Academia diplomatică din

Paris, în jurul problemei minorităţilor Nicolae Titulescu a ţinut la 15 mar
tie 1929 o valoroasă comunicare, unde printr-o interpretare profund ştiin
ţifică şi umanitaristă a tratatelor şi convenţiilor internaţionale a pus în
lumină felul în care Societatea Naţiunilor a Înţeles să se achite de obli
gaţiile sale faţă de minorităţi.
N. Titulescu a scos În evidenţă numeroase laturi pozitive ale practi
cilor folosite de statele cu minorităţi, a pledat pentru tratarea pe mai
departe cu aceeaşi consideraţie a minorităţilor, şi a indicat noi şi înain
tate direeţii În care problema minorităţilor trebuia cercetată şi soluţionată.
*
Printre subiectele puse în studiu de Academia noastră, So-
cietatea Naţiunilor ocupă un loc de frunte, aşa cum se cuvine.
S-ar putea să se cerceteze o problemă de actualitate fără
prea multe neplăceri, cît timp dezbaterile nu s-au încheiat la
Geneva ?
Eu cred că da, însă numai cu condiţia să nu se ia poziţie
faţă de aspectele particulare ale problemei, de orice natură
ar fi ele, atît timp cît încă nu sînt cunoscute indicaţiile sau
părerile Comitetului de Studii, numit de Consiliu.
Cu această rezervă, cr�d chiar că examinarea unor aspecte
generale ale problemei pot fi folositoare Într-o bună măsură.
Într un fel de refugiu, în care se î

:
greşite.
�
ln adevăr, problema minorităţilor pare că s-a transformat
ădesc fel d el de i��
·� /
� .P1 lo'ea ,;f i:;�'ll
�? 1:„:·: \
30�tf!.
:iJ Co n s [.:2 11 ti
- r s o r. a l
B i :.i l i ote c:J p 2 a �l
\.:· Nr. - - -- - - - � - - · - · - · ---- Â..
„�-=:::;
Pentru opm1a publică, dornică de pace şi de dreptate, cu
vîntul minoritate, a devenit de mult timp sinonim cu compli
caţie.
El a devenit chiar izvor de propuneri destul de confuze.
Astfel, pentru mulţi, cuvîntul acesta aminteşte cînd imaginea
unor state ridicîndu-se Împotriva altor state ; cînd imaginea
unei ţări, refractară oricărei obligaţii de omenie care caută,
împotriva prevederilor din tratate să-şi făurească o libertate
dusă pînă la dreptul de a oprima ; cînd imaginea unor grupuri
de oameni invocmd, peste frontiere, privilegii nepieritoare, faţă
de oricine.
Este adevărat că aceste imagini variază de la latitudine, la
latitudine.
Din fericire, în realitate, nu e nimic din toate acestea.
Istoria politică a ultimilor zece ani dovedeşte, dimpotrivă,
că dacă este un teren în care s-a afirmat solidaritatea inter
naţională şi generozitatea Înţelegătoare a tuturor naţiunilor,
fără deosebire, apoi este tocmai acest teren al tratamentului
faţă de minorităţi.
E adevărat că problema minorităţilor, transpusă În dome
niul relaţiilor internaţionale, pare să intereseze, în special, două
feluri de state. De o parte, statele care văd un număr consi
derabil de persoane, de care sînt ataşate prin legătură de rasă,
limbă sau religie, că sînt chemate să trăiască pen tru totdeauna
dincolo de frontierele lor, şi care au interesul legitim să vadă
că s-a asigurat maximum de proteqie foştilor lor supuşi. Pe
de altă parte, sînt statele pe teritoriul cărora sînt chemate să
trăiască aceste minorităţi şi care deşi sînt sincer dispuse să asi
gure drepturile omului şi În special libertatea cultural-reli
gioasă, tuturor locuitorilor fără vreo deosebire, au totuşi inte
resul tot atît de legitim să nu vadă că se constituie în cadrul
organismului naţional, forme străine de acesta, oricare ar fi
ele, adică să nu îngăduie crearea unui stat în stat.
Ar fi însă o eroare fără pereche dacă s-ar pleca de la această
constatare pentru a se privi problema minorităţilor sub forma
unui antagonism Între state.
Problema minorităţilor interesează Societatea Naţiunilor În
În tregime, fără nici o deosebire. Faţă de minorităţi Înţelegerea
: s t e �erierală şi la fel de sinceră şi de o parte şi de alta. Dacă
pentru unii, această Înţelegere este de ordin sentimental, pen

tru statele cu minorităţi este de ordin politic.
302
Un stat care ar împinge sentimentul pînă acolo încît ar crea
complicaţii politice fără să ţină seama de interesele păci i , ar
viola obligaţiile asumate prin Pact. Pe de altă parte, un stat
care nu s-ar sili să asigure condiţii optime minorităţilor sale ;
un stat care nu şi-ar da seama că interesul său principal constă
În a obţine lealitatea tuturor cetăţenilor săi şi nu în a desfiinţa
individualitatea culturală şi religioasă a unora din supuşii săi ;
un stat care n-ar considera că el Însuşi trebuie să fie cel mai
bun apărător al intereselor Întemeiate ale minorităţilor sak
n-ar viola numai legile umanităţii, care trebuie să călăuzească
orice comunitate civilizată : el ar viola însăşi legea conservării
propriei sale existenţe !
Este, totuşi, adevărat că de îndată ce se părăseşte domeniul
afirmaţiilor de principiu şi se pătrunde În acela al realizărilor
practice, de îndată ce se încearcă să se ajungă la o Înţelegere
concretă Între interese opuse, asistăm la o ciocnire de concepţii
dintre cele mai contradictorii. Dreptul şi interesele păcii sînt
invocate cu o putere egală de ambele părţi. Ai impresia că te
găseşti Într-o confuzie completă, iar problema pare de nere
zolvat.
De unde această nepotrivire, adesea prea zgomotoasă şi În
totdeauna dureroasă ? Dintr-o cauză foarte simplă. S-a discu
tat, se discută şi continuă să se discute problema minorităţilor,
confundîndu-se cu o uşurinţă surprinzătoare, ceea ce este de
dorit cu ceea ce este obligatoriu.
Dacă am trata totuşi această problemă Într-un mod mai
simplu dar mai precis ? Dacă am zice : ceea ce constituie o
obligaţie internaţională actuală trebuie să facă obiectul unei
executări eficace şi scrupuloase ; ceea ce depăşeşte obligaţiile
internaţionale actuale, poate constitui obiectul unei discuţii :
dar fiecare trebuie să ştie că a discuta nu Înseamnă a te angaja
şi că discuţia însemnează libertate. In felul acesta nu numai că
am simplificat problema, şi am lămurit-o, dar am contribuit
şi la rezolvarea ei.
Noi urmărim să clarificăm problema, pentru că, În felul
acesta vom putea constata fără Întîrziere că dreptul poz:itiv
actual, din tratate, nu numai că se aplică În mod riguros, dar
că alături de el a luat fiinţă, prin concursul binevoitor al tu
turor celor interesaţi, un drept mai cuprinzător, un drept mai
suplu, un adevărat drept pretorian, care este expresia spiritului
Jl.J
de solidaritate generoasă, fără de care Societatea Natiunilor
n-ar putea să lucreze.
Care sînt, astăzi, limitele dreptului pozitiv al minorităţilor,
limite care, după părerea mea, prea adesea au fost pierdute din
vedere ?
Departe de mine intenţia de a face un expozeu amănunţit
despre acest subiect, pe care dl. Mandestam l-a tratat În faţa
dv. cu deplină competenţă.
Să fixăm doar, pe scurt, cele trei componente ale sistemului :
drepturile subiective ale minorităţilor, instrumentele diploma
tice care le-au creat şi garanţiile internaţionale care le sînt
acordate.
Unele drepturi ale omului au fost asigurate minorităţilor
din unele ţări, printr-o garanţie internaţională. Acestea sînt
mai ales : dreptul la naţionalitate, dreptul la viaţă, dreptul la
libertatea individuală şi la libertatea cultului, drep.tul la egali
tate, dreptul de a se folosi de limba minorităţii, dreptul de a
beneficia de fondurile publice destinate educaţiei, religiei şi
aqiunilor de binefacere. Adăugaţi la aceste drepturi generale
unele drepturi speciale acordate unor minorităţi expres deter
minate : minorităţile evreeşti, românii din Pind, muntele Athos,
comunităţile secuilor şi saşilor din Transilvania, rutenii din
sudul Carpaţilor, şi veţi avea, astfel, În ansamblu, toate drep
turile subiective aparţinînd minorităţilor.
Care sînt instrumentele diplomatice care au dat caracterul
de drept internaţional pozitiv acestor privilegii ? Sînt felurite,
Însă, În totalitatea lor, se pot grupa, după cum urmează :
Mai întîi sînt tratatele speciale. numite Tratatele minorităţi
lor, semnate la Paris, în timpul conferinţei de pace, de Polonia,
Iugoslavia, Cehoslovacia, România şi Grecia.
Sînt apoi unele capitole speciale inserate în Tratatele de
pace care asigură proteqia minorităţilor din Austria, Ungaria,
Bul pria şi Turcia.
Smt apoi declaraţiile făcute în acelaşi scop, În faţa Consiliu
lui Societăţii Naţiunilor, de Albania, Estonia, Finlanda, Le
tonia şi Lituania.
Şi, În sfîrşit, convenţiile răspunzînd aceloraşi necesităţi, În
special Convenţia germano-polonă pentru Silezia superioară,
din 1 5 mai 1 922, care stabileşte şi o procedură specială con
tractuală, deosebită de regulile de drept comun şi Convenţia
pentru teritoriul Memel, din 5 mai 1 924.
304
Enumerarea drepturilor subiective ale minorităţilor a putut
părea lungă ; aceea a instrumentelor care le consfinţeşte, plic
ticoasă ; însă garanţia internaţională, adevăratul drept pozitiv
al minorităţilor, prevederile contractuale care scot această ma
terie din dreptul naţional intern ca să o treacă în dreptul in
ternaţional, toate, dar absolut toate, au originea În textul ur
mător, pe care îl veţi regăsi În toate tratatele sau declaraţiile
care se referă la minorităţi :
„Cehoslovacia (sau Austria, Polonia, Iugoslavia, România
etc.) acceptă ca, în măsura În care prevederile articolelor pre
cedente privesc persoane aparţinînd minorităţilor de rasă, reli
gie sau limbă, aceste prevederi să constituie obligaţii de interes
internaţional şi să fie puse sub garanţia Societăţii Naţiunilor.
Ele nu vor putea fi modificate fără acordul majorităţii Consi
liului Societăţii Naţiunilor. Statele Unite ale Americii, Impe
riul Britanic, Franţa, Italia şi Japonia se angajează să nu refuze
acordul lor la nici o modificare a acestor articole, care vor fi
fost consimţite în mod regulamentar de majoritatea Consiliului
Societăţii Naţiunilor.
Cehoslovacia (sau Austria, Polonia, Iugoslavia, România
etc.) sînt de acord că membrii Consiliului Societăţii Naţiunilor
au dreptul să semnaleze orice infraqiune sau pericol de Încăl
care a vreuneia din aceste obligaţii şi că consiliul va putea pro
ceda cum va considera mai potrivit dînd instrueţiunile care i
se vor părea corespunzătoare în această situaţie".
lată tot ce găsim În tratate.
Examinînd cu atenţie acest text fundamental, şi unic, eşti
îndemnat să faci unele observaţii de o importanţă capitală În
lămurirea problemei care ne interesează.
Mai Întîi, În numeroasele instrumente pe care le-am enume
rat, ca şi În dispoziţia care creează garanţia internaţională, se
vorbeşte de minorităţi, fără să le definească.
Atunci, ce este o minoritate ? Tratatele nu o spun. E vorba
de un număr considerabil de persoane pe care rasa, limba, reli
gia le deosebeşte de altele sau e vorba doar de cîteva persoane ?
Tratatele nu o spun. E vorba de grupuri stabilite de multă
vreme sau doar de refugiaţi stabiliţi de curînd ?
Este adevărat că textele vorbesc de deosebire de rasă, limbă,
religie. Dar cine este chemat să facă deosebirea Între limbă
şi dialect, Între religie şi sectă ? Nici asta nu spun tratatele.
Ceea ce este interesant de reţinut este că tratatele care ocrotes'
:o
minorităţile depind de răspunsul la o Întrebare capitală care
se referă tocmai la definiţia obiectului pe care ele îl protejează.
Atît este de adevărată această situaţie, Încît, 6 ani după intra
rea în vigoare a tratatelor minorităţilor, dl. de Jouvenel, recu
noştea, În cadrul dezbaterilor de la Geneva, necesitatea unei
juste definiţii a minorităţilor, bineînţeles în cadrul tratatelor
existente. Iar dl. ambasador de Mello-Franco arăta Consiliului,
la 9 decembrie 1925, că minorităţile, aşa cum le înfăţişează
tratatele, nu erau numai grupări etnice ci aveau şi particulari
tăţi psihologice sociale şi istorice. Plecînd de la această consta
tare el recunoştea că definiţia minorităţii ar fi trebuit să facă
obiectul unui studiu Încredinţat unor tehnicieni : jurişti, isto
rici şi sociologi !
Am putea să ne folosim de această confuzie ca să tulburăm
actualul sistem de organizare a proteqiei intereselor minori
tăţilor ?
Departe de mine un asemenea gînd. Eu vreau lumină, nu un
act necinstit. Eu vreau să se reţină ceea ce cuprinde tratatul
şi ce a putut să obţină din el Societatea Naţiunilor, cu toate
lipsurile care i s-au constatat.
Să ne mulţumim, pentru un , moment, cu constatarea că mi
norităţile se deosebesc de majorităţi, cum se deosebeşte albul
de negru şi să continuăm examinarea unicului text fundamental
care stabileşte garanţia internaţională a drepturilor minorită
ţilor.
Această garanţie este permanentă sau temporară ? Cîte dis
cuţii interesante s-au făcut pe marginea acestui subiect. Am au
zit o teorie a permanenţei, atît de absolută, încît garanţia
Societăţii Naţiunilor, În materie de minorităţi, apărea ca unica
excepţie de la legea lui Goethe asupra soartei schimbătoare a
lucrurilor. Am auzit o teorie a unei permanenţe diminuate prin
căderea în desuetudine a dreptului pozitiv al minorităţilor re
conciliate, din lipsă de reclamanţi care să-l invoce. Am auzit
o teorie a permanenţei sub forma veşniciei de mîine care ar
continua veşnicia de astăzi.
In legătură cu aceasta, permiteţi-mi să reamintesc textul care
creează garanţia internaţională În materie de minorităţi şi in
terpretarea pc care i-a dat-o dl. Tittoni, al cărui raport din
20 oct. 1920 constituie, după părerea tuturor, legea fundamen
tală în materie :
„Este necesar si stabilim mai Întîi În mod clar sensuî cx:lct
al termenului garanţia Societăţii Naţiunilor. Este incontestabil
că această stipulaţie însemnează, mai înainte de toate, că dis
poziţiile referitoare la minorităţi sînt intangibile, adică nu pot
fi modificate În sensul de a se aduce vreo ştirbire drepturilor
actuale recunoscute, fără acordul majorităţii membrilor Consi
liului Societăţii Naţiunilor" .
Intangibilitatea dreptului pozitiv actual a l minorităţilor în
seamnă, aşadar, că modificarea sa nu depinde numai de con
simţămîntul semnatarilor, Marile Puteri, de o parte şi statele
cu minorităţi, de alta, ci şi de o încuviinţare suplimentară, cum
e aceea a majorităţii membrilor Consiliului. Dar odată acest
asentiment obţinut de statele cu obligaţii minoritare, Marile
Puteri care au semnat tratate ale minorităţilor sînt angajate
cu anticipaţie, şi formal, să nu refuze acordul lor la o aseme
nea modificare.
Am spus toate acestea cu scopul de a cerc suspendarea actua
lelor garanţii În materie de minorităţi ? Nici pe departe nu
m-am gîndit la aşa ceva. Existenţa actualei garanţii este un
element de temperare psihologică pentru minorităţile de pre
tutindeni. Sprijinul pe care Societatea Naţiunilor l-a dat mino
rităţilor şi statelor În dezbaterile lor complicate, a fost din cele
mai preţioase. Eu vreau ca atunci cînd este vorba de tratate
să nu existe confuzie, să se ştie unde Încep şi unde încetează,
condiţie indispensabilă pentru a putea cunoaşte, În orice mo
ment, unde ne găsim.
Să continuăm examinarea textului garanţiei internaţionale În
materie de minorităţi : Ce mai observăm ?
Tratatele minorităţilor au fost Încheiate În :ifara Societăţii
Naţiunilor, Între Marile Puteri şi statele cu minorităţi. Aceste
tratate prevăd că drepturile acordate minorităţilor vor fi pla
sate sub garanţia Societăţii Naţiunilor. Ne găsim în prezenţa
unei stipulaţiuni În favoarea unui terţ. Acesta este Societatea
Naţiunilor ale cărei drepturi şi obligaţii sînt fixate prin pact.
S-ar putea extinde drepturile şi obligaţiile Societăţii Naţiuni
lor în alt mod decît pe calea unui amendament la pact ? Iată
o întrebare la care nu-mi voi propune să răspund aci.
Să-mi fie permis să amintesc că ea a preocupat pe reprezen
tantul unei ţări care nu este semnatara Tratatului minorităţilor.
Mă refer la Lordul Balfour.
20* 307
În adevăr, i a 22 oct. 1 920 cu prilejul discutării raportu1u:
d-lui Tittoni, În procesul verbal al şedinţei Consiliului se gă
seşte următorul paragraf :
„Dl. Balfour Întreabă dacă Consiliul are dreptul să nu pri
mească sarcina ocrotirii minorităţilor şi dacă n-ar putea, în
consecinţă, să facă rezerve asupra procedurii instituită de Tra
tatele pentru proteqia minorităţilor de către Consiliu.
Opinia generală a Consiliului este că în teorie, acesta ar
putea să refuze garantarea drepturilor minorităţilor, însă că,
practic, un refuz este imposibil. In adevăr un refuz ar produce
grave neajunsuri : tratatele nefiind acceptate de cei interesaţi
decît cu mare greutate, trebuie evitat să li se mai reducă încă,
din autoritate.
Dl. Balfour cere ca observaţiile sale să fie cel puţin menţio
nate în procesul verbal ".
Credeţi că am reamintit aceasta cu scopul de a cere încetarea
imediată, ca ilegală, a intervenţiei Societăţii Naţiunilor în ma
terie de minorităţi ? Cine ar crede ? Am reamintit-o pentru a
sublinia că generozităţii arătate de Marile Puteri pentru mino
rităţi i-a urmat un al doilea gest de generozitate din partea
statelor interesate care au acceptat de bună voie prevederile
respective şi, În sfîrşit, un al treilea din partea Societăţii Na
ţiunilor, care şi-a asumat această sarcină suplimentară, în inte
resul exclusiv al popoarelor. Nu mi se pare inutil să reamintesc
acest concurs de generozitate, tocmai în momentul în care se
ridică voci care susţin că Societatea Naţiunilor nu-şi îndepli
neşte obligaţiile sale. Ea face mai mult : le depăşeşte !
Analizînd apoi, textul care stabileşte garanţia internaţională
În materie de minorităţi, se ajunge la a patra concluzie dintre
cele mai importante.
In ce constă această garanţie ?
In aceea că oricare membru al Consiliului are dreptul să
atragă atenţia acestuia asupra încălcării sau pericolului de în
călcare a obligaţiilor cuprinse În tratatele minorităţilor. Aceasta
înseamnă că o Încălcare a prevederilor tratatelor minorităţilor
nu devine o problemă internaţională decît dacă unul din mem
brii Consiliului îşi asumă răspunderea personală de a o aduce
la cunoştinţă Consiliului. Cu alte cuvinte, potrivit tratatelor,
problema minorităţilor nu există şi nu poate exista în dome
niul internaţional ca un diferend Între minoritate şi guvernul
interesat ci numai ca un diferend Între unul sau mai multe state
3BB
aqîon�n d pe proprîa lor răspundere, ca reprezentanţi ai urna�
nităţii şi care îşi fac din această cauză, cauza lor proprie, pe
de o parte, şi pe de altă parte, Între guvernul naţional interesat.
Iată ce spun tratatele în materie de garanţie internaţională
� minorităţilor.
Acest bilanţ de impreciziuni şi restriqii nu trebuie privit cu

tristeţe. Dimpotrivă, trebuie să ne gîndim la satisfaqia interi
oară pe care o dă faptul de a şti că dincolo de limitele stricte
ale legii, se găsesc preceptele categorice ale conştiinţei, iar mă
reaţa cauză a minorităţilor se va dezvolta mai bine printr-un
apel la bunăvoinţă şi la generozitate adresat popoarelor decît
folosind ameninţarea spectrului sanqiunilor.
Alături de drept este practica. Insă aceasta fiind considerată
criticabilă, e vorba să fie schimbată. Şi iată cum alături de
practică, apare, reforma.
S-a spus că practica s-a abătut de la intenţiile creatorilor
sistemului minorităţilor. Dar această deviere privită În raport
cu interesele minorităţilor s-a făcut Într-un sens restrictiv sau
extensiv ? Chiar şi numai din examenul pe care l-am făcut se
poate constata că devierea n-a putut să aibă loc decît în sens
extensiv, căci altfel nu s-ar fi putut ca sistemul creat prin tra
tate să funqioneze cu uşurinţă.
Incă în şedinţa din 22 octombrie, dl. Balfour subliniind sar
cina ingrată şi dificilă a Consiliului în problema minorităţilor,
declara : „Dacă trebuie intervenit pentru ocrotirea unei mino
rităţi, unul din membrii Consiliului va trebui să se hotărască
să-şi asume rolul de acuzator al statului care nu şi-ar fi res
pectat angajamentele".
Iar dl. Tittoni răspundea : „Este adevărat să sarcina atri
buită Consiliului este departe de a fi plăcută, dar ea nu poate
fi refuzată ".
Trei zile mai tîrziu, dl. Hymans declara că a fost impresionat
de observaţiile prezentate la şedinţa anterioară de dl. Balfour
asupra situaţiei dificile În care s-ar situa un membru al Con
siliului care ar acuza un stat că ar fi violat tratatele minorită
ţilor. De aceea, pentru a face această sarcină mai puţin ne
plăcută, dl. Hymans propunea ca orice plîngere din partea
minorităţilor să fie examinată de un comitet de trei. Consiliul a
admis propunerea d-lui Hymans, care a primit următoarea
redactare : „In scopul de a uşura membrilor Consiliului exer
ciţiul drepturilor şi obligaţiilor cu privire la ocrotirea minori-
309
tăţilor, este de dorit ca preşed intele şi doi membri desemnaţi
de acesta pentru fiecare caz În parte, să examineze orice plîn
gere sau comunicare făcută Societăţii Naţiunilor În legătură cu
încălcarea sau pericolul de încălcare a clauzelor tratatelor pen
tru protecţia minorităţilor. Examinarea se va face de îndată ce
plîngerea sau comunicarea în cauză va fi fost adusă la cunoş
tinţa Consiliului " .
Comitetul celor trei se născuse !
Fie că acesta este lăudat fie că este crmcat, un lucru este
clar : prin constituirea sa, În fapt, dacă nu în drept, procedura
în problemele minorităţilor este pusă în mişcare nu de un act
al unui membru al Consiliului pe răspunderea sa proprie, aşa
cum cere tratatul, ci printr-o plîngere a minorităţilor înşile.
Potrivit raportului Tittoni, cererea este un simplu izvor de in
formaţii pentru consiliu.
După examinarea cererii, sub aspectul admisibilităţii, ea este
transmisă guvernului interesat pentru observaţii. Apoi, pentru
că de regulă observaţiile scrise nu sînt socotite îndestulătoare,
sînt chemaţi delegaţi în faţa comitetului de trei pentru expli
caţii verbale ! Acestor explicaţii le urmează sfaturile priete
neşti date de membrii Consiliului celor trei, sfaturi prieteneşti,
care le reamintesc obligaţiile internaţionale. Totul se petrece în
şedinţă secretă, Însă cu toate acestea se desfăşoară un adevărat
proces a cărui procedură a fost stabilită pînă În cele mai mici
amănunte de rezoluţiile congresului.
Sînt prea cunoscute serviciile pe care Comitetul celor trei
le-a adus cauzei minorităţilor pentru a vi le mai reaminti. In
schimb, m:l simt obligat să arăt că cel mai mare serviciu care
poate fi făcut Comitetului celor trei este să se spună cît de rău
gîndesc despre el statele cu minorităţi ; el le-a provocat multe
ceasuri neplăcute. Nu spun că ele nu îi datorează şi numeroase
aqiuni reuşite. Insă pentru că în calitatea mea de membru al
consiliului şi de reprezentat al unui stat cu minorităţi mi-a
fost dat să cunosc ambele tabere care se înfruntă, pot să afirm,
cu deplină imparţialitate, că este mult mai uşor să suporţi cri
ticile adresate Comitetului celor trei, decît să le suporţi pe
acelea adresate de el reprezentantelor statelor interesate, În
sărcinaţi să-i procure explicaţii verbale.
Se prea poate ca nu toată lumea să fie de aceeaşi părere.
Dar fie că se aprobă sau se critică sistemul Societăţii Naţiu
nilor, un lucru este de necontestat : Şi Comitetul celor trei şi
310
procedura pe care o urmăreşte sînt În afara tratatului minori
tăţilor. Aceste două elemente constituie un drept pretorian sta
bilit cu titlu graţios În interesul minorităţilor. El izvorăşte din
permanenta colaborare a Societăţii Naţiunilor cu statele avînd
obligaţii minoritare, fără acordul cărora el n-ar fi putut să
funqioneze.
De aceea, în faţa criticilor aduse practicii actuale, dintre care
unele, cum e aceea a d-lor Stresemann şi Dandurand, inspirată
din cele mai bune intenţii, iar altele pornite din reavoinţă sau
simplă necunoaştere a lucrurilor, se ridică următoarele realizări
care dovedesc că Societatea Naţiunilor a făcut mai mult de
cît îi era fixat prin tratate iar statele cu minorităţi s-au silit
din toate puterile lor să o ajute În vederea aducerii la înde
plini re a misiunii sale umanitare.
In primul rînd Societatea Naţiunilor a acceptat să garanteze
prevederile referitoare la proteqia minorităţilor Într-un spirit
de generozitate care impune respect, fără ca o asemenea obli
gaţie să-i fi fost impusă prin Pact.
In al doilea rînd Societatea Naţiunilor nu s-a Împiedicat de
impreciziunea instrumentelor diplomatice şi, fără să le stabi
lească elementele constitutive, a acordat minorităţilor Înţele
gerea şi proteqia sa.
In al treilea rînd, Societatea Naţiunilor a creat, alături de
dreptul instructiv al tratatelor, o practică mai suplă prin care
SI! asigură minorităţilor posibilitatea de a li se cerceta cererile,
după o procedură amănunţită Înainte ca un membru al Con

siliului să se facă exponentul intereselor acestora. Procedura
aceasta obligă guvernele interesate să dea explicaţii, înainte de
declanşarea aqiunii legale prevăzută prin tratate.
In al patrulea rînd Societatea Naţiunilor a impus unei!!
limitări dreptului pretorian, creat de ea peste lege, fără să aducă
vreo ştirbire dreptului legal al membrilor Consiliului, pe care
l-a păstrat aşa cum rezultă din Tratate.
In sfîrşit, Societatea Naţiunilor pe lîngă tot ce a făcut în
trecut, pusă În faţa unor nobile propuneri cum a fost a onora
bilului dr. Stresemann şi a preşedintelui Dandurand a numit
un Comitet de studii, pentru a stabili În ce măsură s-ar putea
folosi de ele În cadrul obligaţiilor existente, ţinînd seama şi de
interesul general.
Cînd acestea sînt faptele, cum s-ar putea susţine, oare, că
practica Societăţii Naţiunilor s-a îndepărtat de la intenţiile
JJl.
creatorilor sistemului, aqionînd acum în defavoarea rrunon
tăţilor ?
S-ar putea oare plînge minorităţile că teoria şi practica nu
merg mină În mină şi că există o contradiqie evidentă Între
promisiunile tratatului şi situaţia de fapt ?
Dacă ar fi aşa, ce să mai spunem de statele care au semnat
tratate restrictive şi care n-au acceptat practica actuală decît
pentru că au socotit că gestul lor va fi Înţeles şi că se va vedea
în el dovada unei contribuţii voluntare la o cauză umanitară
sfîntă, dar sfîntă prin reciprocitatea morală pe care ea o im
plică ?
Există o contradiqie Între promisiunile creatorilor sistemu
lui şi realitatea de astăzi ?
Permiteţi-mi să amintesc un fapt, puţin cunoscut, deşi s-a
petrecut acum 10 ani în timpul lucrărilor conferinţei de pace.
Se citează scrisoarea d-lui Clemenceau către dl. Paderewschi
ca fiind documentul după care s-a condus comisiunea noilor
state şi conferinţa de pace În elaborarea noului statut al mino
rităţilor. Aşa este. Thlr această scrisoare din 28 iunie 1919,
care nu contravine cu nimic la ceea ce am spus pînă acum, tre
buie citită în lumina procesului-verbal al conferinţei de pace,
din 29 mai 1 919, prezentată tot de dl. Clemenceau.
Am avea atunci imaginea precisă a compensaţiei pe care
creatorii sistemului o ofereau statelor chemate să semneze tra
tatele minorităţilor şi care nu erau de loc foarte darnice să pri
mească noile stipulaţiuni care le dădeau destule griji pentru
suveranitatea lor naţională.
In primul proiect al Pactului Societăţii Naţiunilor era un
art. 21 care asigura proteqia minorităţilor În toate ţările. Acest
articol, acceptat de ţările chemate să semneze tratatele minori
tăţilor, avea următorul cuprins :
„Inaltele părţi contractante sînt de acord să declare că
nimic nu va împiedeca libertatea de exerciţiu a oricărei cre
dinţe, religii sau opinii, a căror practică nu este incompatibilă
cu ordinea publică şi cu obiceiurile şi că, pe teritoriul lor,
nimănui nu i se va tulbura viaţa, libertatea şi liniştea pentru
credinţa, religia sau convingerile sale" .
Acest articol 21 a fost retras din proiectul pactului pentru
că s-a considerat că aducea o atingere suveranităţii statelor.
Noile state invocînd atunci principiul egalităţii suveranităţii
au declarat că vor accepta orice dispoziţie pe care toate statele
312
membre ale Societăţii Naţiunilor ar admite-o pe propriul lor
teritoriu în această materie, dar au refuzat să se supună vre
unor clauze speciale.
Cum şi-a justificat Conferinţa de Pace hotărîrea ei de a im
pune unor ţări obligaţii pe care ea Însăşi le considera incom
patibile cu suveranitatea normală a unui stat ? Foarte simplu !
Ea spune statelor cu minorităţi : vă acordăm mari creşteri te
ritoriale, vă garantăm noile frontiere şi este firesc să fixăm
condiţiile în care este posibil să vă acordăm această garanţie.
Să vedem, mai bine, ce spun preşedintele Clemenceau şi pre
şedintele Wilson În şedinţa din 3 1 mai 1919, cînd s-a discutat
problema minorităţilor :
„Preşedintele Clemenceau : Nu cred că ar fi umilitor pen
tru România să primească sfaturi prieteneşti din partea unor
state ca S.U.A., Marea Britanie, Italia, Franţa. Nici unul din
aceste state nu ar voi să exercite În România o autoritate ile
gală.„"
Preşedintele Wilson : „ .. .In aceste condiţiuni, este lipsit de
raţiune şi nedrept ca Marile Puteri să spună asociaţilor lor

nu ca nişte dictatori, ci ca prieteni : Nu ne este posibil să ga
rantăm reglementările teritoriale pe care nu le considerăm juste
şi nici nu putem lăsa să subziste elemente' de dezordine care,
credem noi, ar turbura pacea în lume ... Cum poate o putere,
cum sînt de pildă Statele Unite, pentru că numai În numele ei
pot vorbi, să declare poporului său de la 3 OOO mile depărtare
că a stabilit pacea în lume, după ce a semnat aceste tratate,
dacă ele ar conţine elemente care nu ar părea permanente ?
Aşa ceva nu e posibil. Şi totuşi aceste convenţii închid în ele
speranţa României, Cehoslovaciei, Serbiei că dacă vreuna din
cauzele acestei reglementări n-ar fi respectată, Statele Unite
şi-ar trimite armatele şi navele ca să vegheze la executarea lor".
Cer prietenului meu Kramar, prietenului meu Trumbici, prie
tenului meu Brătianu să fie siguri că dacă noi considerăm că
este bine să păstrăm în tratate cuvinte pe care ei le-ar vrea
înlăturate, asta nu se face pentru a insista asupra unor condiţii
lipsite de raţiune, ci pentru că noi vrem ca tratatul să ne dea
dreptul să hotărîm dacă acestea sînt lucruri pe care le putem
garanta".
Iată ce spunea preşedintele Wilson la 3 1 mai 1919 la şedinţa
conferinţei de pace, prezidată de dl. Clemenceau, care a sem
nat scrisoarea din 28 iunie 1919.
313
Comparînd regimul din ce În ce mai bun pe care Societatea
Naţiunilor îl acordă minorităţilor, pe lîngă şi peste prevede
rile tratatului, şi soarta compensaţiilor oferite de conferinţa de
pace statelor cu minorităţi, mă Întreb dacă nu cumva tocmai
acestea din urmă sînt îndreptăţite să-şi pună Întrebarea, dacă,
după 10 ani de activitate a Societă.ţii Naţiunilor, ideile creato
rilor sistemului minorităţilor au mai rămas, pînă azi, neschim
bate.
Acum cînd ştim precis care este dreptul pozitiv al minori
tăţilor, care este aqiunea binevoitoare a Societăţii Naţiunilor
în temeiul acestui drept şi pe lîngă el, Înţelegem cu uşurinţă
cum se pune, astăzi, problema minorităţilor şi care este răs
punsul cuvenit
De cîtăva vreme şi astăzi, mai ales, asistăm la o mişcare carr
tinde să reformeze proteqia minorităţilor aşa cum există ea,
În scopul de a o face mai eficace şi mai completă. Nimic mai
lăudabil. Numai că în această mişcare îşi face drum mai ales o
tendinţă, care încearcă să prezinte ţările care n-au tratate de
minorităţi, - ca pe nişte apostoli ai unei noi justiţii interna
ţionale, În timp, ce ţările legate prin tratate de minorităţi sînt
privite ca nişte duşmani ai oricăror îmbunătăţiri a condiţiilor
acestora. Nimic mai fals decît acest antagonism, aşa cum am
arătat, nimic mai nefondat decît această discriminare în faţa
aceluiaşi ideal de dreptate.
Nu este mai puţin adevărat că această părere, chiar greşită,
obligă statele cu minorităţi să-şi precizeze punctul lor de ve
dere faţă de această problemă, mai ales aci În sînul acestei
înalte Academii căreia îi revine cinstea de a fi înscris pe ordi
nea sa de zi, de la prima şedinţă publică, problema minorităţi
lor etnice _şi care are dreptul să cunoască rărerea tuturor mem
brilor săi, pentru ca la momentul potrivit, să o poată judeca
În mod ştiinţific şi în deplină cunoştinţă de cauză.
S-a căutat să se prezinte punctul de vedere al statelor cu
minorităţi ca tinzînd să creeze complicaţii Marjlor Puteri, in
ventînd minorităţi acolo unde nu există. Mă îndoiesc că o
asemenea prezentare este cu totul exactă. Nu cred că statele
cu minorităţi care au Învăţat drepturile omului la şcoala fran
ceză, libertăţile constituţionale la şcoala engleză şi principiul
naţionalităţilor la şcoala italiană, s-ar gîndi să Întoarcă Împo
triva dascălilor înalta Învăţătură pe care au primit-o de la
aceştia.
'"
Mi se pare că poziţia statelor cu minorităţi s-ar putea re
zuma în felul acesta :
Despre ce este vorba ?
Este vorba de punerea în vigoare a obligaţiilor noastre ac
tuale ? Răspundem : să le proporţionăm !
Este vorba de unele îmbunătăţiri În cadrul obligaţiilor noas
tre actuale. Răspundem : să le discutăm !
Este vorba de extinderea obligaţiilor noastre actuale ? Sîn
tem obligaţi să răspundem : să le Împărţim !
Este vorba să se situeze problema minorităţilor în adevă
ratul său cadru, care este de natură morală şi nu de constrîn
gere. Răspundem : Incredeţi-vă În noi pentru tot ce ne porun
ceşte morala, spiritul generos şi interesul general.
Ştiinţific vorbind, ce este dreptul minorităţilor ? Este un
drept uman pozitiv, dar un drept regional. Această constatare
cere o alegere : Ori dreptul minorităţilor este un drept pozitiv
permanent şi cu tendinţa de aplicare generală, ori acest drept
este un drept temporar destinat să apere drepturile omului pînă
În momentul în care s-au conciliat În mod armonios toate in
teresele.
Obligaţiile statelor faţă de minorităţi trebuie să fie generale,
sub formă de drept sau de morală. Un drept pozitiv regional
şi permanent este o concepţie inadmisibilă. Dreptul minorităţi
lor nu poate rămîne veşnic dreptul celor Învinşi şi al noilor
veniti.
Dacă unificarea se realizează În domeniul dreptului sau al
moralei, nu avem de ales, ambele concepţii ne convin În ace
eaşi măsură. Nici nu spun că alegerea trebuie făcută imediat.
In schimb, o concepţie trebuie să ne călăuzească pe viitor. Dar
nu ştiu care va fi aceea. Ştiu numai ceea ce nu va trebui să fie.
Să extinzi obligaţiile actuale, indiferent prin ce formă sau
metodă, pe seama numai a cîtorva state, fără perspectiva de a
le vedea acceptate şi de altele şi fără perspectiva de a le vedea
sfîrşitul ; oricare ar fi bunăvoinţa care s-ar arăta minorităţilor ;
oricare ar fi eforturile care s-ar face pentru a le satisface do
rinţele cele mai pretenţioase, aceasta nu va face decît să con
tribuie la şubrezirea consolidării statelor.
Pacea nu poate fi servită decît printr-un ideal. Or idealul
trebuie să aibă ca temelie dreptatea şi nu constrîngerea inter
naţională.
315
lată de ce spun : să ne îndeplinim cu conştiinciozitate obli
gaţia de astăzi. Să plecăm de la ceea ce există.
Să ne îndeplinim în Întregime obligaţiile noastre existente,
sub auspiciile Societăţii Naţiunilor. Minorităţile să fie tratate
cu bunăvoinţă, dar şi statele cărora ele aparţin să fie tot la fel
tratate. Cu ajutorul Societăţii Naţiunilor să căutăm acel ceva
care poate duce În cadrul moral la apropierea dintre oamenii
pe care îi despart doar limba, religia şi rasa.
Şi cînd cauza finală urmărită de tratate va fi îndeplinită,
să fixăm din plin programul obligaţiilor noastre morale faţă
de oameni, cu condiţia ca ei să fie Într-adevăr oameni. ln felul
acesta vom binemerita de la ţările noastre respective, vom în
lătura dificultăţile care par astăzi că ne separă, căci morala este
una pentru toţi şi omul este egal omului oriunde se găseşte.
„L" Sodttt Jts N•tions et les Minoritl1• .

Communication faite a l'Acad�mie Diplomatique de Paris Ir
N. T i t u I e s c u
15 mars, 1929 (24 pag.) Privatcly printed ley Hatcbard1.

187 Piccadilly, W I .
23
„Dinamica Păcii"
In tendinţa de a folosi orice prilej pentru propagarea ideilor păcii

Titulescu invitat de „Comitetul pentru Înţelegerea internaţională" din
Germania, a rostit la Începutul lunii mai 1929, în Reichstag, celebra sa
conferinţă „Dinamica păcii".
Fără a trezi susceptibilităţile oficialităţilor germane, N. Titulescu a
Jtiut să apere în mod ingenios ideea păcii prin respectul tratatelor.
Pe calea unor generalizări de o profunzime şi limpezime uimitoare,
Titulescu a redat esenţa elementelor constitutive ale forţelor păcii, oprin
du-se cu precădere asupra acelora de natură juridică şi morală. In strlnsă
legătură cu dinamica forţelor păcii, el reliefează măsura În care legislaţia
internaţională era capabilă să prevină izbucnirea războiului, făcînd o dis
tincţie netă între războiul just, sau războiul de apărare pe care îl consi
deră admisibil deoarece el echivalează cu o sancţiune a colectivităţii Împo
triva celor care au Încălcat legile internaţionale şi Între războiul nejust, sau
de agresiune pe care îl consideră o crimă Împotriva umanităţii.
Subordonînd Întreaga sa activitate apărării intereselor naţionale ale
Rominiei pe care în mod magistral N. Titulescu le lega de organizarea şi
aţiărarea păcii, discursul se înscrie În contribuţiile de valoare ale gîndirii
diplomatice mondiale.
In acelaşi timp, prin el, se vădesc limitele concepţiei lui N. Titulescu
privitoare la originile războaielor şi la necesitatea direcţiei pe care trebuie
să evolueze societatea rorninească pentru a face imposibilă dezlănţuirea lor.
*
In interesanta lucrare a lui Woolf „International Govern-
ment", apărută În timpul războiului, Înainte de constituirea
Societăţii Naţiunilor, există un pasaj de care îmi amintesc
mereu şi pe care, îngăduiţi-mi, să-l redau pe scurt :
317
„Fiecare din noi s-a născut să fie „realist", fie un .,idea
list insuportabil" cei din urmă fiind uşor de recunoscut după
manifestările lor ciudate" .
„In prima categorie vom cuprinde, p e lîngă acei domni care
scriu articole de fond din ziarele noastre, pe Trasimac, Cleon,
Pilat din Pont şi a}ţii. In a doua categorie se situează Socrate,
Platon, Dedal, Voltaire et id genus omne. Pe lîngă aceasta mai
constatăm un fapt interesant şi anume că realistul de mîine
pledează aproape Întotdeauna, pentru un ţel pentru care idea
listul de astăzi este luat în rîs sau .spînzurat".
M-am Întrebat adesea dacă acestor două categorii nu ar tre
bui să li se mai adauge o a treia, aceea a „idealiştilor înfăp
tuitori". lnţeleg prin aceştia pe acei bărbaţi care, asemeni gîn
ditorilor puri, tind spre absolut, dar sînt, În acelaşi timp, siliţi,
să-şi asume răspunderea unor Însărcinări politice. Ei trebuie să
recunoască, de aceia, că deşi orice ideal este În sine o realitate
În devenire, transpunerea sa În materie se poate înfăptui nu
mai ţinînd seama de toate elementele dependente care condi
ţionează comunitatea umană la un moment dat şi să recu
noască, totodată, că legea triumfului oricărui ideal este în le
gătura sa constantă cu timpul.
Vă mărturisesc că răspunsul meu la această Întrebare este
cu totul afirmativ. Altfel n-aşi putea Înţelege cum de nu s-ar
putea disciplina forţele antagoniste care aqionează în lume.
Vă mărturisesc de asemenea că credinţa mea în existenţa aces
tei a treia grupe de care pomeneam - şi În care cuprind, aşa
cum bănuiţi dv., pe creatorii actualei organizaţii a păcii
- este confirmată de faptul că îi văd pe aceştia expuşi la atacuri
atît din partea idealiştilor cît şi din partea realiştilor de astăzi.
Primii îi acuză că n-au realizat nimic, pentru că rămîn În
permanenţă legaţi de mentalitatea din trecut, iar ceilalţi le
impută că ar fi vizionari şi că substituie realităţilor politice
cuvinte condamnate pentru totdeauna să rămînă fără rezultat.
Aceste atacuri atît de diferite sub raportul cauzelor şi totuşi
atît de concordante sub raportul ţelurilor �i concluziilor, mi
se pare că n-ar trebui să producă în nici un caz un sentiment
de confuzie, ci mai degrabă un sentiment de echilibru, deoarece
ele confirmă ideea că omenirea merge Înainte fără să Încerce
aventura, ci în pas lent ca să lase timp gîndirii să cunoască
atît mişcarea cît şi tendinţa condiţiilor.
J18
Poate că în lume nu e încă pace, însă omenirea merge �n
întîmpinarea ei. Pacea este În realitate un fenomen de miş
care. Ea este ceva viu care se înfăptuieşte treptat. Pacea nu
este nici odihnă, nici delăsare. Pacea este numai un scop, o
direqie ! Dar, în direqia aceasta realizarea este deja contu
rată iar drumul ca şi parcurs, de îndată ce s-a pornit pe el !
Totul depinde de faptul ca ritmul progresului să fie
asigurat.
Dacă am vrea să mişcăm un obiect către un punct determi
nat, fără să-l zdruncinăm, de ce factori ar trebui să ţinem
seama ? De patru : 1) rezistenţa la frecare ; 2) forţa care dă
naştere mişcării i 3) eliminarea oricărei forţe care ar putea
Împiedica mişcarea ; 4) timpul.
Dinamica păcii este supusă aceloraşi legi.
Rezistenţei la frecare îi corespunde organizarea pacn prin
legile internaţionale ; forţei care imprimă mişcarea, îi co
respunde cea mai mare forţă a lumii, adică gîndirea ; elimi
nării forţei contrare care ar putea Împiedica mişcarea ini
'ţială, îi corespunde necesitatea de a situa legea internaţională
recunoscută, deasupra oricărei necesităţi subiective, oricare ar
fi forma pe care ar îmbrăca-o aceasta ; rămîne, În sfîrşit,
timpul, factor comun, care singur, În sistemul ritmului va putea
aduce contopirea intereselor contrarii care caracterizează
evoluţia.
Există, În ai:tuala situaţie din lume elemente care ar putea
asigura un progres normal al relaţiilor dintre oameni spre acel
stadiu În care forţa brutală îşi va pierde din ce în ce mai
mult preponderenţa În reglementarea conflictelor dintre
naţiuni ?
Sincer, cred că da, Însă cu condiţia de a ne pătrunde de sem
nificaţia - aş spune de valoarea simbolică - a realizărilor
dobîndite, şi de a ne supune marilor obligaţii pe care ele ni
le impun.
De la războiul cel mare * Încoace, ne complacem prea mult
În psihologia făuritorilor de lumi noi. Sîntem prea dispuşi
să considerăm realizările de pace din ultimii zece ani ca lu
crări care, în sine, reprezintă şi începutul şi sfîrşitul. Ca ur
mare a acestei Înţelegeri parţiale a situaţiei ne găsim adesea
neînarmaţi În faţa valului crescînd al scepticismului nimicitor,
* Titulescu se referi la primul rlh:boi moncl.ial. - N. T.
dacă considerăm că nu-i putem opune acestuia decît fragili
tatea unor creaţii pripite, mai mult sau mai puţin artificiale.
Orice am spune, nici Societatea Naţiunilor, nici pactul Kel
logg, nici vreun alt pact similar, nu reprezintă Începutul unei
noi rînduieli a lumii sau sfîrşitul celei care a fost. Ele sînt re
zultatul unei lungi evoluţii şi, În consecinţă, Începutul uneia
noi. Pe plan politic ele reprezintă organizaţia juridică a unei
comunităţi internaţionale cum a existat şi Înainte În domeniul
cultural, economic şi social.
Eşti de-a dreptul surprins să constaţi cît de mult, iniţiativa
celor interesaţi, a internaţionalizat lumea care a pornit răz
boiul cel mare.
Acorduri În cele mai variate probleme ; organizaţii per
manente de export, care activează în parte alături de admi
nistraţiile de stat, În parte independent de acestea sub formă
tle Congrese sau Conferinţe, stau mărturie a înfăptuirilor pre
cise şi foarte înaintate a unei multilaterale şi active comunităţi
internaţionale. Această comunitate ajunsese atît de conştientă
încît lozinca ei : „Capitalul, fiind internaţional, nu va îngă
dui războiul", ne-a adormit într-o mulţumire deplină.
Însă evenimentele ne-au răpit brusc această iluzie.
Ce Î1ţsemnează aceasta ? Că ne-am Înşelat cu privire la
orientarea acestei mişcări ? Nicidecum ! Ne-am înşelat doar
asupra presupunerii că o astfel de comunitate internaţională
şi-ar fi putut asigura singură existenţa, dacă cel mai important
factor psihologic, factorul politic, îi scăpa de sub influenţă.
Din punct de vedere politic, la izbucnirea războiului, care
era situaţia În lumea internaţionalizată În atît de multe
privinţe ?
Lumea care nu mai recunoştea frontierele, În dorinţa de a
efectua schimburi de mărfuri cît mai numeroase, era Împărţită
în state considerate nişte puteri absolute şi nelimitate, con
ştiente de sine, cu constituţii şi guverne proprii. Această con
cepţie era totuşi o victorie a libertăţii faţă de atotputernicia
feudalismului, cu atît mai mult cu cît se înfăptuise separarea
dintre stat şi biserică. Năzuinţa către centralizare corespundea
unei mari necesităţi, mai ales pentru că ea asigura statului o
deplină independenţă faţă de acele corporaţii autonome prin
care forţele reprimate ale trecutului ar fi putut să mai apară.
Pe de altă parte, nu este mai puţin adevărat că privită din
punct de vedere internaţional, această concepţie asupra statu-
3Jl0
lui aduce cu sine dreptul de a purta râzboaie, ca un atribut
nelimitat al suveranităţii.
Astfel a luat fiinţă, în zilele noastre şi sub ochii noştri, o
contradiqie izbitoare Între realitatea social-economică şi con
cepţia politică.
Din această contradiqie a ieşit războiul cel mare.
Organizaţia internaţională a păcii, pe care şi-a dat-o lu
mea În ultimii zece ani, urmăreşte să pună capăt acestei con
tradiqii.
Dacă privim lucrurile sub acest aspect, sîntem în măsură
să Înţelegem mai bine, critica pe care au provocat-o noile legi.
Din acest punct de vedere putem fi liniştiţi şi În privinţa com
pletării pe care o reclamă această organizaţie ; de îndată ce
războiul a fost îngrădit ca instituţie legală, lumea capătă mai
multe perspective pentru ea însăşi şi mînată de o crescîndă
comunitate de interese, găseşte În creaţiile juridice şi abstracte
substanţa vie care să umple golurile rămase.
Pentru a Împiedica războiul ca fenomen social, trebuie să
începem prin a-l desfiinţa ca instituţie legală. Spre acest prim
ideal trebuie să tindă noile legi internaţionale despre pace.
în ce măsură a fost atins acest scop, pînă acum ?
Pentru a ne da seama de aceasta să cercetăm deopotrivă
critica realiştilor de astăzi, şi pe cea a idealiştilor. Vom cita
numai cele mai importante argumente, aşa cum au fost ex
puse · de cei mai buni vorbitori. Să le analizăm afirmaţiile. Este
o metodă mai si �ură decît de a ne asculta pe noi Înşine. In fe
lul acesta vom mţelege mai uşor şi mai exact necesitatea re
luării vechiului proces prin care lumea contemporană se gră
beşte să considere ca ceva terminat, ceea ce ar putea să
reprezinte numai o realizare istorică.
Presupun că latura tehnică a problemei este cunoscută şi
de aceea mă voi mulţumi să amintesc doar că orice litigiu
care ameninţă să rupă legăturile dintre două state, trebuie
supus spre judecare în mod obligatoriu prin intermediul Socie
tăţii Naţiunilor, fie unei comisii de arbitraj, fie Consiliului
Societăţii Naţiunilor. Acesta din urmă va încerca să mijlo
cească o Înţelegere între cele două părţi. In orice caz, nici un
stat nu poate recurge la război mai înainte de trei luni de la
data publicării raportului. Aceasta este esenţa Pactului Socie
tăţii Naţiunilor.
21 - N. Titulescu - Disc-ursurl 321
Statele declară solemn în numele popoarelor lor că con
damnă războiul ca metodă de rezolvare a conflictelor inter
naţionale şi renunţă la el atît timp cît el reprezintă un instru
ment de politică naţională în relaţiile dintre ele.
Aceasta este esenţa tratatului care s-a semnat la Paris la
27 august 1928 şi care este cunoscut sub numele de Pactul
Kellogg, Pactul Briand-Kellogg sau Convenţia de la Paris.
Ce spun realiştii de astăzi despre această nouă organizare ?
Primul aspect important este că recunosc că rezolvarea pro
blemei războiului ca instituţie legală, poate influenţa războ
iul ca fenomen social şi că legislaţia internaţională, în anumite
condiţii exprese, pe care ei se silesc să le indice cu precizie,
poate servi ca bază pentru o pace durabilă.
Al doilea aspect interesant pe care trebuie să-l semnalăm
este că pactul Societăţii Naţiunilor este mai bine văzut de ei
decît pactul Kellogg. Această realitate este interesantă însă
explicaţia psihologică este mai importantă. Societatea Naţiuni
lor are la activul său o activitate de peste 10 ani. Zece ani nu
însemnează nimic Într-un proces de dezvoltare. Şi totuşi putem
spune că 1 0 ani de practică sînt suficienţi pentru a permite
o apreciere mai bună decît aceea pe care o formulăm despre
lucruri, care au o vechime de numai cîteva luni.
Factorul timp joacă un rol atîta de puternic - şi aici mă
refer la cei mai severi dintre criticii realişti - încît aceştia nu
numai că recunosc că crearea unei comisii permanente de arbi
traj internaţional, legată de sistemul de acorduri, micşorează
simţitor pericolul de război, dar merg pînă Într-acolo încît
amintesc în mod elogios de pactul din 1 924 care are şi el o
vechime de 5 ani. Şi aceasta în ciuda greutăţilor ivite cu defi
nirea noţiunii de agresor. In acelaşi timp se admite că meritul
nepieritor al acestei încercări - Învechită astăzi - se bazează
pe faptul de a fi stabilit un punct de vedere a cărui autoritate
se va impune oricărei aqiuni viitoare, de la care nu se va
putea abate nimeni.
Pe de altă parte, nimeni nu este înclinat să acorde Pactului
Kellogg circumstanţe atenuante şi nimeni nu se sfieşte să con
sidere această nouă încercare drept un act a cărei valoare nu
va depăşi niciodată caracterul unei bunăvoinţe şi care, prac
tic vorbind, nu poate fi considerat un progres.
322
Deoarece pentru moment, repet, problema constă În a des
fiinţa războiul ca instituţie legală, îmi permit să vă expun, În
această privinţă, o părere diametral opusă.
Critica pe care realiştii de astăzi o aduc Societăţii Naţiuni
lor se poate grupa în două puncte principale :
Pactul îngreunează izbucnirea războiului, dar nu exclude
războiul ca instituţie legală în cadrul dreptului ginţilor ; pac
tul nu conţine o soluţie obligatorie pentru rezolvarea litigiilor
internaţionale, şi nici vreo soluţie pentru orice litigiu, fără
deosebire.
Prin Convenţia de la Paris s-a remediat prima greşeală care
se impută Societăţii Naţiunilor.
Pactul Societăţii Naţiunilor nu exclude războiul în toate
cazurile. După părerea juriştilor, patru sînt cazurile În care
războiul continuă să existe ca instituţie legală : primul este
acela în care un stat declară război în temeiul unui arbitraj,
al unei hotărîri a Consiliului sau al unui raport unanim al
acestuia (sau al unei rezoluţii votate de Adunarea generală a
Societăţii Naţiunilor, cu majoritate necesară Împotriva unuia
sau a mai multor state, care nu s-ar supune hotărîrilor luate).
Dar aceasta după expirarea unui termen de trei luni.
Al doilea caz este acela al unui stat care recurge la război,
deoarece Consiliul n-a putut ajunge la o hotărîre adoptată În
unanimitate sau Adunarea n-a votat o rezoluţie cu majori
tatea necesară. In acest caz pactul prevede că statele îşi re
zervă dreptul să acţioneze aşa cum vor crede de cuviinţă pen
tru menţinerea dreptului şi justiţiei.
Al treilea caz se produce cînd „un diferend Între părţi este
considerat de una din ele ca aparţinînd dreptului său intern
şi este confirmat de Consiliu, ca atare" ; Într-un asemenea
caz Consiliul nu intervine iar pactul nu interzice războiul.
Al patrulea caz este acela al unui conflict Între un stat
membru al Societăţii Naţiunilor şi un stat nemembru, care nu
acceptă să supună litigiul hotărîrii Societăţii Naţiunilor. In
acest caz statul membru este liber să aleagă calea războiului.
Acestea sînt ceea ce s-ar putea numi carenţele pactului So
cietăţii Naţiunilor. Ele sînt atît de numeroase şi de asemenea
amploare că În curînd se va constata că este foarte redus do
meniul În care războiul este cu adevărat desfiinţat prin pact.
Dacă reţinem toate acestea putem mai bine aprecia ce ar
Însemna din punct de vedere practic şi juridic nu pactul
21* 323
Briand-Kellogg sau pactul Societăţii Naţiunilor, luate sepa
rat, ci alăturarea şi suprapunerea acestor două Înţelegeri.
Pentru marea majoritate a Naţiunilor care sînt În acelaşi
timp şi semnatarele celor două pacte, Convenţia de la Paris
însemnează nici mai mult nici mai puţin decît renunţarea la
război În cele patru cazuri pentru care 'pînă acum a existat o
reglementare legală.
Pactul Kellogg poate fi deci invocat înaintea Consiliului So
cietăţii Naţiunilor sau a Arbitrajului de la Haga ca să se com
bată dreptul legal la război, aşa cum rezultă el din prevede
rile Pactului Societăţii Naţiunilor.
Acest torent de vorbe de o uimitoare simplitate cum este
considerat de unii Pactul de la Paris, însemnează, tradus În
limbajul dreptului internaţional, următoarele obiective prac
tice : a) Interzicerea războiului pentru membrii Societăţii Na
ţiunilor, În cele patru cazuri, În care pactul din 1919 n-a
reuşit să limiteze dreptul legal la război.
b) Extinderea renunţării la dreptul legal de a purta război
şi la statele care nu sînt membre ale Societăţii Naţiunilor.
c) Obligaţia de a nu se opune În viitor măsurilor luate de
Societatea Naţiunilor pentru evitarea războiului ; căci dacă
există o solidaritate legal organizată În vederea unei aqiuni,
aşa cum prevede art. 16 al Pactului, atunci există cel puţin şi
o solidaritate din partea tuturor semnatarilor Pactului Kellogg
de a nu se opune primei obligaţii, care nu este altceva decît
realizarea celei de-a doua. Şi aceasta nu pe timp limitat, ci
pentru totdeauna, deoarece atît retragerea cît şi denunţarea nu
sînt prevăzute în Pactul Kelloşg.
Trebuie să recunoaştem că m ciuda pactului Kellogg, războ
iul mai este posibil În trei cazuri : legitima apărare ; violarea
tratatelor de una sau mai multe din puterile semnatare şi, În
sfîrşit, necesitatea de a se acorda mai multă autoritate preve
derilor art. 16 din Pact.
In cadrul acestor limite, războiul rămîne valabil fie în ca
zul legitimei apărări, care pe de o parte nu a fost desfiinţată
nici În viaţa individului izolat, fie ca o sanqiune a colectivi
tăţii Împotriva acelora care au încălcat legile recunoscute, şi
care reprezintă, după părerea multora, cel mai eficace mijloc
de a le asigura respectarea aplicării.
Acum 10 ani, comunitatea internaţională aducînd pentru
prima dată În discuţie, sub forma unei aqiuni politice a tutu-
324
ror statelor, fără deosebire, problema dreptului de a declara
război, a tratat destul de timid această problemă. Ea s-a li
mitat atunci numai la posibilitatea de a îngreuna izbucnirea
războiului, neavînd curajul să-l declare nelegal. Cinci ani mai
tîrziu, graţie eforturilor care au dus la Încheierea protocolului
din 1 924, s-a ajuns la calificarea războiului de agresiune, drept
crimă. Iar după zece ani războiul este pus În afara legii. Nu,
nu sînt cuvinte goale şi răsunătoare, cuvintele pe care le-au
adresat omenirii semnatarii pactului de la Paris. Ele sînt reali
tăţi vii care închid un ciclu din care se va fonna un altul mai
nou şi mai larg.
Pe de altă parte, este adevărat că Pactul Kellogg nu schimbă
cu nimic reglementarea paşnică a conflictelor internaţionale aşa
cum a fost stabilită prin Pactul Societăţii Naţiunilor. Dar dacă
Pactul Kellogg a completat În mod fericit Pactul Societăţii
Naţiunilor, În privinţa renunţării la dreptul legal de a purta
război, el trebuie completat la rîndul lui, În privinţa apla
nării paşnice a conflictelor, cu toate legile internaţionale pe
care le-a rînduit omenirea În temeiul pactului Societăţii Na
ţiunilor şi În urma activităţii neobosite a acesteia.
Este o satisfacţie să constaţi că propunerile comitetului de
securitate şi arbitraj, aşa cum s-a hotărît Într-a noua Adunare
�enerală, au fost primite favorabil şi sînt considerate ca un
progres efectiv faţă de Protocolul din 1924.
Dar, se spune : nu există rezolvare obligatorie şi legală pen
tru toate problemele juridice, ţinînd seama de posibilitatea şi
de jocul rezervelor şi nu există o instanţă recunoscută pentru
aplanarea conflictelor de natură politică.
In privinţa primei obiecţii, sînt de acord să recunosc că,
pentru moment, problema rezervelor poate stînjeni sistemul de
arbitraj internaţional În privinţa chestiunilor de natură ju
ridică.
Precizez „pentru un moment", deoarece, conform legii evo
luţiei, noţiunea de arbitraj În relaţiile internaţionale îşi croieşte
un drum din ce în ce mai larg. De altfel şi criticii recunoscuţi,
care formulează astfel de obiecţiuni, sînt de acord că, prin
noi eforturi, se va ajunge, pe calea arbitrajului, la aplanarea
pe cale paşnică a tuturor problemelor juridice şi la executarea
aproape sigură a deciziilor pronunţate.
325
Eu nu pot să admit că nu există o instanţă recunoscută pen
tru aplanarea conflictelor de natură politică. Dimpotrivă, sus
ţin că nu poate exista un conflict, nici acum, nici În viitor,
nici în realitate, nici închipuit, că nu există un conflict latent
sau unul deschis, care să nu-şi găsească judecătorul pe baza
unei legi internaţionale, recunoscute şi exercitată de marea ma
joritate a statelor, care alcătuiesc Societatea Naţiunilor.
Sînt însă critici care se ridică chiar Împotriva acesteia : că
ar fi incapabilă să aplaneze conflictele şi, mai puţin încă, de
a le Împiedica ; că În toate cazurile ar fi stingherită din cauza
calităţii necorespunzătoare a dreptului pe care este nevoită să-l
aplice.
Unde am ajunge dacă fiecare din noi ar substitui judecătorul
fixat de comunitatea internaţională, prin judecătorul pe care
îl preferă sau dacă ar înlocui dreptul stabilit de comunitatea
internaţională cu propriul său drept ?
Departe de mine gîndul de a combate critica formulată Îm
potriva permanentei evoluţii, pe care o reprezintă instituţia
de la Geneva ; ea n-are nevoie de apărarea mea. Voi spune
doar atît :
Chiar dacă Societatea Naţiunilor ar avea toate lipsurile
care i se reproşează tot n-am putea s-o înlocuim cu altceva.
Ea este rezultatul unei Înţelegeri Între 54 de state. Organizarea
ei nu trebuie adusă mereu În discuţie, căci riscăm să pierdem
şi puţinul care s-a obţinut. Ca să aşezăm relaţiile internaţio
nale pe baze juste şi folositoare aşa cum este de dorit, trebuie
să aqionăm În interesul Societăţii Naţiunilor şi în limitele
normelor ei constitutive.
Numai în cadrul Societăţii Naţiunilor şi În cadrul legilor ei
se poate realiza dinamica mişcării. în afara Societăţii Naţiuni
lor şi Împotriva ei se realizează numai dinamica prăbuşirii.
Intre o organizaţie defectuoasă pentru menţinerea păcii şi
război, eu aleg pe prima. De la semnarea Convenţiei de la
Paris, nu mai este posibilă o altă alegere.
Dacă spun aceasta, nu mă mulţumesc să repet public o obli
gaţie asumată legal. Imi exprim profunda convingere că răz
boiul niciodată, dar absolut niciodată, nu va mai însemna
rezolvarea unui conflict. în cel mai bun caz, Într-un război
victorios, se vor schimba numai datele problemei ; nemulţumi-
326
tul de mîine este substituit nemulţumitului de azi. Unui război
purtat în numele dreptăţii, îi va urma un alt război în numele
dreptăţii. Şi aşa mereu, fără sfîrşit. Cu ce preţ ? Cu un preţ
neînchipuit de mare pe care trebuie să-l plătească toată ome
nirea pentru interesele personale ale unuia sau mai multora
dintre membrii ei.
Dacă compar opera practică a organizatorilor de azi ai pă
cii cu critica pe care realiştii de azi o aduc acestei opere,
constat că cei dintîi pun pacea mai presus de orice şi, tot
odată, lasă în seama timpului să precizeze condiţiile justiţiei
obiective. Cei din urmă pun justiţia subiectivă mai presus de
toate şi, crezînd că slujesc pacea ca nişte realişti, creează con
diţiile psihologice pentru un nou război, care le poate aduce,
tot atît de bine, victoria sau ruina.
Dacă însă realiştii de astăzi recunosc, cel puţin, că războiul
poate fi influenţat prin legile internaţionale, Întocmite, bine
Înţeles, conform concepţiei lor, ce să mai spunem despre idea
liştii de astăzi, care neagă orice eficacitate organizaţiei ac
tuale, pentru că nu desfiinţează suveranitatea fiecărui stat şi
nu alungă sentimentul naţional ?
Cît timp nu se reglementează aceste probleme fundamentale,
se pare că sîntem condamnaţi să ne consumăm pasiunile pen
tru încheierea de tratate Împotriva războiului şi veniturile
pentru pregătiri de război.
Am nutrit întotdeauna o profundă simpatie pentru idealişti
şi recunosc cu plăcere că În formulele lor generoase se oglin
deşte realitatea de mîine spre care năzuim noi toţi, mai mult
sau mai puţin conştient.
La un moment dat cînd mişcarea înaintează atît de încet
încît ai impresia că bate pasul pe loc, idealiştii se expun pe
ricolului unic de a fi susţinuţi sau atacaţi pentru ideile pe
care le susţin. Iar atunci cînd ţi se pare că trăieşti din plin,
pentru idealişti există un alt pericol acela de a fi Întrebaţi
asupra posibilităţilor de aplicare practică a ideilor lor, asupra
metodelor prin care Înţeleg să le realizeze.
Nici cel mai Înţelept reformator nu este decît un individ,
Îngrădit de timp şi spaţiu iar materia, asupra căreia îşi exer
cită influenţa, constituie o lume concretă, aşa cum a făurit-o
istoria ; aceasta Înseamnă că sînt oameni în care se perpe-
327
tuează forţele trecutului şi în care se dezvoltă lent forţele care
pregătesc viitorul.
Să fie oare suveranitatea statelor o piedică În calea păcii ?
S-ar putea Întîmpla, deoarece războiul, chiar dacă o recunoaş
tem sau nu, este rezultatul unei certe structuri social-politice.
Insă a recomanda În condiţiile actuale abolirea independenţei
naţionale drept leac pentru pacea veşnică, Înseamnă nu numai
să recomanzi o reţetă, inadmisibilă, ci să arunci lumea În haos
şi anarhie, dacă s-ar porni pe un asemenea drum ; pentru că
nu cunoaştem noua organizaţie, care ar trebui să stăpînească
atunci, nici ca o realitate, nici măcar sub formă de proiect.
Să fie oare sentimentul naţional o piedică În calea păcii ?
Şi asta este posibil, deoarece reacţiile pe care le produce, sînt
izvorul celor mai frecvente cauze de război. Dar să predici
ca leac pentru o pace veşnică, distrugerea sentimentului na
ţional, nu este numai o imposibilitate, ci şi a lipsi pe om de
cel mai însemnat suport al individualităţii lui actuale.
Prin urmare, dacă independenţa statelor şi sentimentul na
ţional nu pot şi nu trebuie să fie abolite, ele pot fi dirijate În
aşa fel încît să aibă, în conjuctura actuală, o participare folosi
toare, fără exagerări, care să constituie o ameninţare pentru
pace. Legile internaţionale create pentru organizarea păcii
răspund acestei directive. Lupta culturală • trebuie să slujească
acestui scop, care este menit să modifice psihologia umană,
prin introducerea treptată În conştiinţă a instinctelor sufle
teşti, încă insuficient conturate. Desigur că această luptă cul
turală ne va dezvălui slăbiciunile, condiţiile, şi limitele prime
lor succese ale comunităţii internaţionale, În lupta ei pentru
pace. Dar a face lumea să creadă, că de 1 0 ani, este purtată
cu vorba, a prezenta lumii drept un miraj ceea ce s-a obţinut
prin eforturile comune ale tuturor statelor, fără deosebire, nu
este numai periculos, dar şi inexact.
Ce au devenit, în realitate, în ultimul timp noţiunile clasice
de suveranitate şi independenţă a statelor, mai ales sub in
fluenţa ultimei legislaţii pentru organizarea păcii ? Pentru
acel care vrea numai să audă, ele stau la fel de neclintite ca
din totdeauna. Dar pentru cel care poate să vadă, ele şi-au
plecat capetele.
• ln text „Kulturkampfm.
328
De fapt, nimic nu este mai interesant decît eforturile depuse
pentru a se găsi o tehnică adecuată dreptului internaţional, de
cînd vechile noţiuni se ciocnesc cu realităţile, pe care le repre
zintă noile legi de organizare a păcii.
Juriştii, mai independenţi decît politicienii, îşi dau toată
silinţa să-şi adapteze ştiinţa lor noilor realităţi.
Nu este în intenţia mea să comentez preocuparea juriştilor
din sec. al XX-iea care trebuie să găsească o altă formulă
pentru a înlocui construcţia juridică a relaţiilor internaţionale
aşa cum a fixat-o Grotius la începutul secolului al XVII-iea.
Opera îşi continuă drumul şi se va încheia atunci cînd toate
consecinţele marelui război - şi nu numai o parte din ele -
vor fi fost înfăptuite.
Suveranitatea statelor, care altădată era Înţeleasă ca o pu
tere absolută, încît unele minţi se credeau îndreptăţite să nege,
În general, existenţa unui adevărat drept internaţional, este
astăzi îndeobşte considerată ca o voinţă care se autolimitează,
În virtutea propriei sale independenţe.
Nu vreau să mă opresc la obieqiunile pe care o astfel de
concepţie le trezeşte j uriştilor progresişti pentru care su
veranitatea reprezintă doar autoritatea de a se putea mişca li
ber în limitele fixate de drept, adică o oarecare competenţă
proprie guvernelor În baza dreptului internaţional.
Aşi dori, dimpotrivă, să precizez concepţia pe care o au
cei mai mulţi dintre politicienii de astăzi.
Cele trei elemente care caracterizează comunităţile sociale,
şi care au dobîndit personalitate deplină, sînt : legea, autori
tatea, puterea. Astăzi ele toate, se mtemeiază pe noţiunea de
stat. Prin mijlocirea statului, aceste trei elemente se proiectează
pe arena internaţională.
înlăuntrul actualei organizaţii a comunităţii internaţionale,
nu există loc pentru un suprastat. Acesta este înlocuit printr-o
asociere voluntară a statelor independente, care-şi iau obli
gaţia de a se supune legilor stabilite de ele Înşile, în virtutea
propriei lor suveranităţi.
Este interesant de remarcat că actuala noţiune de comuni
tate internaţională se aseamănă În unele privinţe cu noţiunea
pe care o defineşte Kant în lucrarea sa „Esei1ri asupra păcii
veşnice" în care demonstrează că pacea nu se poate sprijini pe
un singur stat, ci numai pe o asociaţie de state.
'J29
•
De aceea dreptul internaţional apare astăzi, pentru toţi,
mai ales o lege de coordonare, nu de subordonare, iar poziţia
fiecărui stat în parte, faţă de celelalte state o poziţie de inde
pendenţă, nu de dependenţă.
Legislaţia care cîrmuieşte astăzi statele se poate Împărţi În
două sfere distincte dar unite totuşi Între ele : dreptul intern,
ca expresie a puterii statului faţă de supuşii săi ; dreptul in
ternaţional ca expresie a unei Înţelegeri Între puteri libere şi
egale. Ambele grupe au un conţinut diferit, dar dreptul inter
naţional manifestă tendinţa crescîndă de a se extinde la do
menii care iniţial aparţineau dreptului intern. Aceasta este o
concepţie îndeobşte recunoscută.
Şi voiam să condamnăm suveranitatea naţională ca o pie
dică În calea păcii, tocmai În momentul În care comunitatea
internaţională urmărea să scoată apanajul esenţial al suverani
tăţii unui stat, dreptul la război, din cadrul dreptului intern
spre a-l trece În domeniul dreptului internaţional ?
Să recunoaştem cel puţin, că momentul este rău ales.
Mi se va răspunde, Însă, că războiul nu se poate îngrădi
făcînd legi Împotriva lui, ci înlăturînd cauzele care îi dau
naştere.
Desigur, cauzele războiului trebuie studiate cu grijă şi cău
tate măsuri eficace de apărare.
Dar ar fi o ciudată eroare de metodă să se creadă că stu
dierea cauzelor războiului ar trebui să preceadă abolirea aces
tuia ca stare ilegală În sine, oricare i-ar fi cauzele sau scopul.
In interiorul statelor crima a fost stîrpită nu prin studii
de criminalogie, care aveau ca scop să pună în evidenţă
cauzele crimei, ci prin legi care pedepsesc crima ca atare.
întotdeauna şi În toate formele societăţii, codul penal a
precedat studiul crimei ca fenomen social. Fără îndoială una
este legată de cealaltă dar Întotdeauna legislaţia a avut În
tîietatea.
lnsă, mai departe, mi se va răspunde : Cum poate legea, în
condiţiile actuale, să lupte împotriva revenirii războiului, ori
cît ar fi ea de severă ?
ln fond, aici este vorba de valoarea legilor internaţionale.
Desigur că nimeni nu-şi închipuie că o pace veşnică se poate
asigura pe pămînt numai prin aceea ce s-a înfăptuit pînă acum.
330
Aceasta ar însemna să crezi că sarcina, pe care omenirea
este chemată să o îndeplinească în decurs de CÎţiva ani, a fost
înfăptuită prin nişte simple iscălituri.
Pe de altă parte s-ar putea contesta că legislaţia internaţio
nală este cel mai important factor în realizarea scopului ur
mărit ? înainte de a se trece la o altă Întrebare, trebuie să se
răspundă clar şi categoric la aceasta. Dacă legislaţia internaţio
nală nu-şi va îndeplini misiunea de a asigura pacea, atunci la
ce altă metodă s-ar putea recurge, în afară de forţă.
lnsă dacă aceasta din urmă trebuie exclusă ca inadmisibilă,
ce altă lege internaţională ar trebui creată, dacă nu aceea care
desfiinţează dreptul la război ca instituţie legală ? Desigur,
trebuie create legi În diferite domenii : economic, cultural, fi
nanciar, militar, politic. Fiecare din aceste legi are condiţii
precise, de care depinde realizarea. Dar ca, regulă generală,
toate aceste legi pot fi elaborate numai într-o colectivitate care
crede în pace.
Cum pot ele să devină realitate, dacă încrederea în legea
fundamentală, care serveşte de bază tuturor celorlalte pe care
le dorim, este sistematic subminată ? Cum ar putea ele să
devină posibile, dacă noi negăm eficacitatea legii internaţio
nale ca atare. Sîntem antrenaţi într-un infernal cerc vicios din
care putem scăpa numai printr-un act al raţiunii, sau printr-o
catastrofă.
Ce se reproşează legislaţiei internaţionale ? Posibilitatea de
a fi încălcată ? Dar care lege nu poate fi Încălcată ? Şi de
cînd îşi pierde o lege caracterul ei ca atare, dacă a fost
violată ?
Lipsa de sanqiuni ? De ce fel de sanqiuni este vorba ?
Sanqiuni aplicate prin forţă ? Acestea sînt, desigur, cele mai
eficiente şi în vederea unor anumite scopuri ele sînt de neîn
lăturat. Nu se poate spune că nu există dintre acestea. Este
adevărat că ele nu au caracterul unei intervenţii automate, aşa
cum se petrece în interiorul unui stat. Dar s-ar putea ajunge
dintr-o dată la o identitate totală ? ln acest scop ar trebui
creat fără Întîrziere, suprastatul, după modelul statelor naţio
nale. E posibil aşa ceva ? Dar astăzi nu ar fi el creat prin legi
internaţionale, care sufere de aceleaşi lipsuri care se repro
şează legilor deja existente ?
331
Intrucît aplicarea sanqiunilor după modelul vieţii interrte
al unui stat, nu este posibilă sau ar putea fi aplicate numai
prin legi care ar suferi aceleaşi erori organice ca şi legile deja
existente, ajungem la concluzia nu numai că nu s-a înfăptuit
nimic, dar că nu se poate întreprinde nimic pe cale paşnică,
nici azi, nici mîine, niciodată.
Nu cunosc o eroare mai primejdioasă sau o influenţă mai
nefastă decît supraestimarea puterii magice a eficacităţii le
gislaţiei interne, şi transpunerea ei În domeniul legislaţiei in
ternaţionale, pentru a justifica cele mai Înşelătoare concluzii.
Aceasta înseamnă o superficialitate antropomorfă dusă pînă
la cel mai înalt grad.
Nu, nici măcar în viaţa internă a unui stat legea nu-şi ba
zează autoritatea şi eficienţa pe aplicarea brutală a forţei ci pe
solidaritatea creată de necesităţile sociale comune care, în mo
mentul cînd devine conştientă, se exprimă sub formă de legi.
Cei interesaţi se supun la ceea ce se numeşte lege din momen
tul cînd ajung la convingerea că este în interesul lor să o facă,
pentru că dacă nu s-ar supune, spiritele ar reacţiona, ceea ce
le-ar dăuna mai mult decît supunerea În faţa legilor. Această
reaqie care se manifestă diferit de la caz la caz, şi deosebit
pentru fiecare participant În parte şi care nu poate fi, nicide
cum, confundată cu reaqia prin forţă, constituie sancţiunea.
Atît dreptul intern cît şi dreptul internaţional au, aşadar,
o sursă unică : conştiinţa juridică a popoarelor, care acordă
caracter obligatoriu regulilor izvorîte din solidaritatea lor.
Legile interne, obiceiurile, tratatele nu sînt decît dovada unui
drept preexistent.
Comunitatea internaţională este la rîndul ei şi o societate
concretă care se mişcă Într-un ritm mai lent decît un stat de
sine stătător. Ea nu are încă o personalitate deplină, care se
dezvoltă ca orice altă grupare socială, pe de o parte prin în
mulţirea relaţiilor care-i stau la bază, pe de altă parte, prin
cristalizarea celor care există Într-o fonnă legală.
Legile internaţionale nu sînt deci structural deosebite de cele
interne ; ele sînt simple realităti sociale transpuse în stadiul
de conştiinţă.
Eficacitatea unei legi oarecare, ori de unde am lua-o, nu se
bazează exclusiv pe sanqiunea prin forţă.
332
Există o putere care stă mai presus de forţă şi aceasta est�
conştiinţa solidarităţii umane. A susţine aceasta nu Înseamnă
a te juca cu cuvintele, ci înseamnă a lua contact cu unica reali
tate vie care există şi care, totuşi, este considerată inexistentă,
pentru că se crede că poate fi încălcată fără nici un pericol ;
pentru că nu i s-au analizat consecinţele categorice ; pentru că
ea rămîne ascunsă tuturor celor care cred că viaţa constă nu
mai din lucruri care pot fi numărate, măsurate sau cîntărite.
Aceasta este punctul hotărîtor care determină dinamica
păcii, limitele şi mecanismul ei care îi permite să se dezvolte
pînă la infinit prin realizări succesive.
In opera actualilor organizatori ai păcii este exprimat apro
ximativ tot ce a ajuns la stadiul de maturitate, În conştiinţa
publică de azi. Din această cauză opera rezistă cu succes tu
turor criticilor care i se aduc atît dintr-o parte cît şi din alta.
Conducătorii statelor nu şi-ar fi îndeplinit misiunea dacă n-ar
fi recunoscut regulile pe care conştiinţa publică le-a cerut cu
hotărîre. Dar ei şi-ar încălca şi mai mult datoria dacă s-ar
strădui să creeze reguli care încă nu există, sau mai ales care
sînt în contradiqie cu sentimentul general ; noile norme tre
buie pregătite cu răbdare, în sensul indicat de regulile care au
fost acceptate pînă acum.
Lumea are În faţa ei posibilităţi nelimitate. Dar nimic nu
poate fi efectiv realizat atît timp cît nu vom recunoaşte
semnificaţia deplină a tot ce am realizat pînă azi şi atît timp
cît nu sîntem pătrunşi de importanţa legii fundamentale a
dinamicii păcii.
„Prudenţă faţă de realizările noi, credinţă fermă în tot ce
s-a realizat".
Gîndirea are sarcina să realizeze tot ce există, să hotărască
tot ce mai poate fi făcut, să prevadă ce va fi. Trebuie să re
ţinem că dinamica gîndirii are un ritm mai lent <lecît di namic.1
sentimentului.
Pentru că evoluţia se înfăptuieşte prin mase, nu prm m
divizi.
Lumea vrea pace ! Dar vrem să fim sinceri : atît timp cît
omenirea se gîndeşte la pace, ea se şi Întreabă dacă această
dorinţă va putea deveni vreodată o realitate durabilă.
Dar, tocmai în momentul cînd ne dăm seama că pacea poate
fi obţinută numai printr-o legislaţie internaţională ; în mo-
333
mentul cînd re<:uno�ţem că aceasta nu reprezintă altceva de
cît fapte sociale transpuse în conştiinţă ; în momentul cînd
avem nevoie în cel mai înalt grad de forţele care au desco
perit aceste fapte şi care lucrează la fixarea lor în conştiinţă,
constatăm că gîndirea a rămas ceva mai În urmă.
De ce rămîne gîndirea În urmă ? Pentru că ea este Îngră
dită de tot ce a înrădăcinat adînc în ea, un trecut îndelungat.
Şi totuşi gîndului îi revine obligaţia de a îndepărta din
această moştenire, care trezeşte În noi sentimente contradic
torii ca speranţa şi teama, spaima şi însufleţirea, tot ceea ce
nu merge În pas cu raţiunea.
Este războiul de temut pentru că pare unora cel mai sigur
mijloc de a obţine avantaje subiective ? Gîndirii îi revine sar
cina de a dovedi că în realitate este vorba de o amăgire, că
dintre toate îndeletnicirile proaste, războiul este cea mai
proastă îndeletnicire.
Este războiul de temut, deoarece diferite motive îl fac de
neînlăturat ? Gîndirea este aceea care trebuie să facă şi pe
politician şi pe omul de ştiinţă să-şi unească mîinile în această
cruciadă Împotriva răului.
Este războiul de temut, deoarece el rămîne, orice am încerca,
un destin de neînlăturat ? Gîndirea trebuie să cerceteze de ce
ar trebui să fie aşa.
Cine poate să ne dovedească aceasta ? Istoria.
Care este temeiul ? Natura umană a cărei lege este lupta.
Istoria expune doar simpla legătură dintre conflict şi solu-
ţionarea lor pe calea armelor ; din aceasta nu se poate formula
o lege a naturii.
ln ceea ce priveşte lupta însăşi, este adevărat că ea repre
zintă o lege a naturii. Viaţa întreagă este o luptă ; lupta cu
sine, lupta cu semenul tău, în sînul colectivităţii, sau În ca
drul statului.
Dar lupta nu reclamă cu necesitate distrugerea fizică a
aproapelui.
Şi ce cîmp de bătălie mai bun s-ar putea imagina, pentru a
satisface înclinaţia naturală a omului spre luptă, decît o cam
panie Împotriva tuturor prejudecăţilor, a tuturor superstiţiilor,
a tuturor ereziilor care ne tulbură sufletele, pentru a putea des
coperi apoi după fiecare bătălie, În domeniul nelimitat al
luptei pentru idei, nu moartea, ci noi raţiuni de viaţă.
334
Viitorul trebuie să fie opera noastră !
Viitorul trebuie să poarte pecetea noastră !
Pentru a putea înfăptui aceasta, omul trebuie să-şi îndepli
nească misiunea care îi revine, aceea de a nu rămîne inactiv
la ceea ce i-a fost destinat de natură.
Fie ca omul politic să-l asculte pe nemuritorul poet, care
spune : lăsaţi-ne să ne Încercăm posibilităţile, să parcurgem
cu raţiunea, în sens invers, drumul pe care ne conduce na
tura ; lăsaţi-ne să transformăm opera de necesitate, într-o
operă a voinţei libere ; lăsaţi-ne să ridicăm necesitatea fizică
la rang de necesitate morală.
T i t u l e s c u, Dit Dynamik Lip.

Leo &: Co. Ltd., London p. 19.
N. deJ Fritdens William•,
24
Comunitate culturală româno-franceză
tn prefaţa cărţii : „Quatre Conference sur la Roumanien N. Tituiescu

reia principalele idei ale expunerii sale din 1929 făcute în faţa tineretului
universitar din Paris.
Patriotismul lui Titulescu găseşte prin aceste rînduri un nou prilej
de afirmare. El îmbracă de astă dată forma unei evocări a legăturilor pe
care tineretul studenţesc din Rominia, le-a avut în decursul timpurilor cu
şcoala franceză la care s-a format sub raport spiritual pentru a putea să
contribuie la dezvoltarea şcolii şi culturii rom a neşti În spirit naţional.
N. Titulescu îndeamnă tineretul intelectual rom in să preia din cultura
franceză acele eleme_n.te cu caracter universal pe care să le transpună În
mod creator pe tărîmul culturii romineşti, şi astfel să poată rămîne cum
spune el „o tinerime legată de pămînt".
*
Parcurgînd aceste pagini atît de pline de învăţăminte, mă
grăbesc să mă apropii de sinteza lor În care găsesc reuniţi, În
tr-o colaborare Înţelegătoare şi afectuoasă, studenţi şi profesori.
lnvocînd aceste două titluri, pe primul păstrîndu-1 cu per
severenţă iar pe al doilea cu mîndrie, reţin locul important pe
care îl ocupă studenţii români În relaţiile dintre Franţa şi
ţara mea.
In treacăt, mă gîndesc la Înaintaşii mei, aceia care au indi
cat României drumul care duce nu numai la ·Ştiinţă, dar mai
ales spre libertate şi înflorire politică.
Tineri români au Învăţat la Paris, încă din 1 804.
336
In 1 847 ' Asociaţia stu denţilor români din Franţa a ales ca
preşedinte de onoare pe Lamartine, care, informat �e .tinerii
săi prieteni, despre mişcările care se petreceau în Prmc1patele
dunărene şi în Transilvania, a făcut din cauza română, pro
pria sa cauză.
A urmat epoca lui Michelet, Quinet, Mickiewicz cînd vedem
prezentîndu-se la College de France, aceşti tineri români, de
veniţi mai tîrziu oameni de stat şi făuritorii libertăţii noastre,
ca să afle din gura profesorilor lor cu cc realizări viitoare se
putea îmbunătăţi soarta naţionalităţilor oprimate, dacă aveai
credintă În drepturile omului şi În destinul rasei sale.
Războiul din 1 870 a cunoscut studenţi români Înrola\ i ca
voluntari În armata franceză.
Cei 40 de ani care au urmat, au Înregistrat o mare afluenţă
de studenţi români, veniţi În Franţa nu numai pentru a Învăţa
dreptul, dar pentru a învăţa toate ramurile ştiinţei.
Să mai amintim că prima femeie care a obţinut diploma de
doctor În drept, în Franţa a fost o româncă Sarmiza Bilcescu
Alimăneşteanu.
Războiul cel mare care trebuia să aducă triumful dreptu
rilor naţionalităţilor, a văzut numeroşi studenţi români căzuţi
pe cîmpurile de bătaie ale Franţei. Numele acestor morţi pen
tru cauza comună este Înscris deapururi pe tablourile de onoare
ale facultăţilor franceze.
In sfîrşit, În timpul acestor ultimi 10 ani numărul studenţi
lor români În Franţa a crescut mereu. Noile provincii Transil
vania, Bucovina, Basarabia trimit un număr mare de tineri să
facă studiile universitare în Franţa.
Dacă unitatea naţională a tuturor românilor nu s-ar fi În
deplinit de multă vreme, acest contact generalizat cu şcolile
franceze, ar putea el singur să o asigure în mod temeinic.
Cînd ne gîndim la legătura neîntreruptă dintre munca rod
nică şi idealismul, sprijinit pe realităţi solide, pe care studen
ţii români au stabilit-o Între patria lor şi Franţa, Înţelegem
uşor de ce domnii Jeze, J. de la Morandiere, Sergent şi Capi
tant n-au putut trata problemele ştiinţifice care fac obiectul
conferinţelor lor, fără dese şi măgulitoare incursiuni În do
meniul sentimentului.
Pentru că atunci cînd e vorba de Franţa şi de România este
greu să desparţi inima de raţiune.
22 337
Sînt fericit să constat că aceşti profesori apreciaţi s-au gîn
dit, cum eu o fac mereu, nu numai la studentul român în
Franţa, dar şi la studentul din România, preocupat şi el de
legile progresului şi urmărind cu rîvnă să-şi realizeze visul,
să treacă orele triste şi dificile ale unei existenţe pline de
sbucium zilnic.
Studenţii români sînt chemaţi să vegheze la menţinerea tra
diţiei curate româneşti, şi să-i asigure toată dezvoltarea nece
sară. Insă prin intermediul profesorilor şi ale lucrărilor pe
care le studiază, ei sînt totodată şi fiii spirituali ai Franţei.
Şi cum caracteristic culturii franceze este să nu îndepărteze
nici o altă cultură, studenţii români de pretutindeni se adapă
la cultura universală prin eliberarea spiritului lor de orice
dogmă sau idee preconcepută.
Tinereţii, prin tinereţe, pentru tinereţe.
Aceasta ar putea să fie deviza cărţii de faţă.
Aceasta ar putea să fie de asemenea deviză oricărei aeţiuni
În folosul colectivităţii române, cînd ne gîndim, cît de bine
a ştiut tinereţea studioasă, de care noi toţi depindem mai ales
În acest secol de construire psihologică şi morală, să îndrepte
drumul ţării pe drumurile pe care le alege raţiunea sa.
Dar ca să se realizeze toate acestea este necesar ca tineri
mea română, ori unde s-ar găsi, să rămînă o tinerime legată
de pămînt.
Ea va merge pe drumul cel bun dacă, În Ciuda migraţiilor
universitare îşi va păstra caracteristica psihologiei sale : adică
să simtă nostalgia Franţei În România şi nostalgia României
În Franţa.
Paris, 8 decembrie 1929

N. TITULESCU
„Quatrc Conf�renccs sur la Roumanie• Paris 19301 Prefaţă.
25
Indemn la acţiune creatoare
(Discurs ţinut la alegerea ca preşedinte al celei de-a X.l-a
sesiuni a Adunării Societăţii Naţiunilor
septembrie 1930)
Ales pentru prima dată În 1930 preşedinte al celei de-a 1 1-a sesiuni
a Adunării Societăţii Naţiunilor, N. Titulescu a interpretat această ale
gere ca o manifestare de respect pentru politica de pace pe care o ducea
Romania. El a condus şi îndrumat lucrările acestei sesiuni cu talentul şi
competenţa care-l caracterizau, reuşind să imprime dezbaterilor purtate
o direcţie conformă cu exigenţele conjuncturii economice şi politice i n
ternaţionale din acea perioadă.
*
Daţi-mi voie să vă exprim profunda mea gratitudine pentru
marea onoare pe care aţi făcut-o ţării mele şi mie personal
ridicîndu-mă la înalta demnitate de preşedinte al Adunării,
prin voturile dv.
Ingăduiţi-mi să văd în gestul spontan al unui atît de mare
număr de delegaţii de a aduce persoana mea la preşedinţie
dovada că sforţările statornice pe care România fără ajutorul
nimănui le-a făcut în scop de a organiza în pace şi muncă o
viaţă conformă marilor principii ale Ligii Naţiunilor, nu au
trecut neobservate de dv.
Daţi-mi voie domnule preşedinte al Consiliului să vă mulţu
mesc pentru cuvintele prea elogioase pe care le-aţi avut la
adresa mea şi care nu îşi găsesc justificarea decît În extrema
dv. bunăvoinţă şi poate În faptul că am fost asociat de la
început la lucrările Ligii Naţiunilor.
Sarcina pe care mi-aţi Încredinţat-o implică mari răspunderi.
22 • 339
Nu înlătur niciuna, le accept pe toate. Dar veţi binevoi,
sînt sigur, ca şi dv. să mă ajutaţi În împlinirea acestei sarcini
prin sprijinul dv. preţios, pentru a realiza în comun o muncă
efectivă şi ferită de încetineală.
Adunarea a 1 1-a a Ligii este chemată să discute chestiuni
care depăşesc În importanţă pe toate acelea pe care Socie
tatea Naţiunilor le-a abordat pînă astăzi.
Toate statele, fără excepţie, se află astăzi în faţa unor pro
bleme grele mai ales economice, aşa încît o lipsă de soluţie,
poate aduce o retrogradare a vieţii civilizate.
Nu mă îndoiesc că cooperarea internaţională va reuşi să
Învingă toate relele care ne pîndesc, dacă fiecare din noi aduce
în colaborarea lui aceste trei elemente fără de care nimic nu
se poate clădi : „Înţelegere, voinţă, generozitate".
Nu este azi momentul discuţiilor, ci al acţiunilor.
De aceea voi termina făcînd cele mai calde urări ca hotă
rîrile dv. să fie acţiuni şi anume acţiunile pe care omenirea le
aşteaptă de la dv.
L
tembrie, Supliment special, n r . 84. Publi at şi în „Universul„,
�
Lucrările Adunării Societăţii Na1iunilor p anul 1930, 10 sep
1 2 sept. 1930.
26
Spiritul colectivităţii şz acţiunea practică
(Discurs ţinut la şedinţa de închidere a celei de-a XI-a sesiuni
a Adunării Societăţii Naţiunilor, octombrie 1930)
Lucrările celei de-a 1 1 -a sesiuni a Adunării Societăţii Naţiunilor, pre

zidate de Nicolae Titulescu s-au Încheiat prin rezoluţii şi hotărîri eficace
pentru buna dezvoltare a relaţiilor internaţionale. SÎnt demne de relevat
măsurile luate de Adunare privind adeziunea unanimă a statelor membre
ale Societăţii Naţiunilor la principiul arbitrajului obligator stipulat În
statutul Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga, precum şi hotărîrilc
adoptate În scopul ameliorării situaţiei economice mondiale, hotărîri pc
care N. Titulescu, le considera capabile să pună capăt crizei economice,
fapt care învederează necunoaşterea caracterului obiectiv şi legic al cri
zelor de supraprodueţie În capitalism.
*
... Departe de mine ideea de a anunta toate hotărîrile dv. sau
de a rezuma opera dv. Aceasta ar însemna, de altfel, să vă
prezint dv. Înşi-vă operatie inutilă, dacă nu prea delicată.
Dar lăsati-i preşedintdui dv. grija de a vă spune învătămitele
care, după părerea sa se pot trage din ansamblul lucrărilor
Adunării a XI-a. Două fapte mi se par să caracterizeze, în
mod cu totul special, aceste lucrări, mai întîi simplitatea şi
firescul cu care dv. Înregistrati astăzi realizările care pînă
ieri vi se păreau prea îndepărtate, şi, apoi, grija de a scoate
activitatea dv. din cadrul ideilor generale şi adesea teoretice
pentru a le trece În domenii mai limitate, dar mult mai prac
tice, care pînă acum păreau rezervate aqiunii izolate a statelor
şi sugestiilor tehnicienilor.
341
Permiteţi-mi, deci, să dau două exemple : �n momentul cînd
vă vorbesc, aproape totalitatea statelor, membre ale Societăţii
Naţiunilor şi printre acestea şi statul pe care am onoarea să-l
reprezint, şi-au dat adeziunea la art. 36 din Statutul Curţii
de la Haga. Amintiţi-vă freamătul ce cuprindea Adunarea, nu
de mult, cînd i se comunicau adeziunile statelor. Azi arbitra
jul obligator radiază în lumea Întreagă şi cu toate acestea, să
fim sinceri, faptul vi se pare normal.
Dar este ceva mai mult : dv. aţi semnat, aci, în mod solemn
o convenţie în care solidaritatea apare strălucitoare. Statele au
venit aci să se angajeze, chiar dacă războiul nu le ameninţă,
să pună impozite pentru a veni În ajutorul membrilor comu
nităţii internaţionale, victime ale unei agresiuni şi, totuşi,
mărturisiţi, acestea sînt fapte care nu vă mai emoţionează.
Sentimentul acesta pare să aparţină unui trecut îndepărtat.
Privirile dv. se fixează asupra dificultăţilor inerente proble
melor noi, care formează acum obiectul preocupărilor dv. Ce
concluzii trebuie să tragem din această stare de spirit ? Cea
mai înviorătoare. Elanul creator nu cunoaşte piedici : prin
aceasta Adunarea a XI-a a binemeritat de la Societatea Na
ţiunilor, deoarece a ştiut să menţină condiţiile creaţiei conti
nue, în marginile devizei : „niciodată satisfăcuţi, niciodată
descurajaţi".
Adunarea nu se mai teme, acum, de etapele pe care le-a
străbătut. Ea este nerăbdătoare şi puternică, gata să parcurgă
noi etape.
Ce sarcini îşi va lua Adunarea În viitor ?
Din dorinţa sa de a face bine şi din nevoia neîncetată de
a Împinge continuu lumea Înainte, ea a hotărît să facă totul
pentru ca printr-o aqiune comună să se stăvilească criza eco
nomică actuală care pustieşte lumea, să se dezvolte ideile
destinate să triumfe, sau care să fie preludiul unor noi idei
pe care ele le cuprind.
Instinctiv, a XI-a Adunare a simţit că nu putea să rămînă
impasibilă În faţa crizei mondiale, fără să rişte să vadă, trans
formîndu-se gravele probleme politice care ne preocupă, În
probleme sociale de nerezolvat. Nici o dificultate provenind
din relaţiile dintre oameni nu rezistă unirii, acestei uniri, sub
toate formele, pe care Adunarea a XI-a a propus-o ca soluţie
a problemelor politice şi economice, de care a fost sesizată.
342
Dar pentru ca asemenea soluţii să reuşească, trebuie să existe
o legătură indestructibilă Între acei care le-au propus. Există
o atare legătură ? Iată, domnilor, chestiunea de rezolvat.
Studiind fizionomia adunării, observînd reacţiunile din
timpul numeroaselor şedinţe pe care am avut onoarea să le
prezidez, adesea m-am Întrebat, dacă noi toţi formăm un su
flet colectiv ; dacă nu am simţit acest suflet colectiv, atunci
cînd, În discuţiile dv. opuneaţi interesele, intereselor ; dacă
l-am văzut născîndu-se atunci cînd se Întrevedea Adunării
perspectivele unui viitor mai bun şi mai plin de justiţie. Am
simţit În mine acest suflet colectiv, În toate ocaziile cînd dv.,
înlăturînd tot ceea ce ne separă, discutaţi liber şi sincer, de la
om la om, de la inimă la inimă. Da, am simţit atunci acest
suflet colectiv unind toate rasele, toate popoarele şi făcîndu-ne
să Înţelegem că cu toate divergenţele, În fond noi toţi formăm
un bloc indivizibil.
Niciodată nu am Înţeles mai bine decît de pe acest fotoliu
prezidenţial, că Societatea Naţiunilor se sprijină mai puţin pi!
Pact decît pe inima omenească, niciodată nu am Înţeles mai
bine că aducîndu-se amendamente Pactului, că extrăgînd din
el tot ceea ce poate să conducă la ură ; că Întărind tot ceea
ce poate să apropie popoarele ; că lăsîndu-1 să ne spună liber
ce vrea el ; că transformînd exigenţele lui În comandamente
ale vieţii internaţionale, se servesc mai bine interesele Socie
tăţii Naţiunilor.
In ultima analiză, Societatea Naţiunilor nu se sprijină pe
toate statele, ci pe fiecare dintre ele În parte. A se îndoi de
Societatea Naţiunilor, este a se îndoi de sine Însuşi. Preşedin
tele dv. n-ar corespunde Încrederii pe care aţi binevoit să i-o
acordaţi, dacă În acest moment de grave dificultăţi nu ar pro
clama în toată lumea crezul „nostru". „Aci, noi nu ne îndoim".
Declar închisă a XI-a Adunare.
Lucrările Adunării Societăţii Naţiunilor pc anul 1930, 4 oc

tombrie. Supliment special, nr. 97. Publicat şi în „Universu(•
6 octombrie 1930.
27
„Progresul ideii de pa.ce"
(Conferinţa ţinută de N. Titulescu la Universitatea din
Cambridge, 19 noiembrie 1930)
După Încheierea lucrărilor celei de-a 1 1-a Adunări generale a Ligii

Naţiunilor, Titulescu, dînd curs unei invitaţii a ţinut o amplă conferinţă
la universitatea din Cambridge. Conferinţa a fost consacrată analizei fac·
torilor care au determinat progresul ideii de pace, În primul deceniu care
a urmat conferinţei de la Paris din 1919-1920.
Reproducem textul prescurtat al notelor stenografice tradus din limba
engleză. Deşi defineşte pacea de pe poziţii idealiste, ca o stare de spirit
care trebuie să-şi facă loc în sufletele oamenilor, Titulescu pune În lumină
r
factorii materiali şi s irituali, care împiedicau Întărirea păcii generale.
Printre aceşti factori e menţionează : neînţelegerile Între foştii aliaţi, con
secinţele psihologice ale războiului, lipsa de unitate a doctrinei sociale şi
criza economică. Conferinţa de la Cambridge i-a dat prilej lui Titulescu
să analizeze mijloacele de menţinere a păcii, exprimîndu-şi convingerea că
în ciuda aparenţelor şi a fragilităţii ei, pacea progresase În primii zece ani
care s-au scurs după conferinţa de pace de la Paris.
In virtutea poziţiei sale de clasă şi a concepţiei burgheze al cărei expo
nent era, Titulescu atrăgea atenţia cercurilor capitaliste asupra posibili
tăţii izbucnirii unei revoluţii proletare, de care el însuşi se temea şi pe
care o repudia.
Deşi considera că fiecare popor arc dreptul să-şi organizeze viaţa in
ternă conform cu propriile lui dorinţe şi interese, deşi respecta regimul
social şi politic al fiecărei ţări, militînd activ pentru coexistenţă paşnică
Între state cu concepţii politice diferite, N. Titulescu era totuşi p otrivnic
ideilor revoluţionare ca şi oricărei aqiuni politice care viza subminarea
sau răsturnarea orînduirii capitaliste.
*
Cum aş putea să vă exprim mai bine, domnule Rector, recu-
noştinţa mea pentru cuvintele prea binevoitoare cu care m-aţi
344
prezentat acestei distinse adunări şi cum aş putea să vă mulţu
mesc mai bine, doamnelor şi domnilor, pentru călduroasa dv.
primire decît începînd conferinţa mea printr-un act de since
ritate, printr-o adevărată mărturisire ?
Mărturisesc că am avut ezitări să primesc amabila invita
ţiune de a vorbi azi în faţa dv.
Vă voi spune numai două din raţiunile care m-au făcut
să ezit.
Prima derivă din faptul că sînt chemat să fac, timp de
o oră, În limba engleză o conferinţă În stil universitar. Grea
încercare pentru cineva care acum CÎţiva ani nu cunoştea o
vorbă din limba lui Shakespeare şi risca să moară de sete pen
tru că nu ştia cum se cere, pe englezeşte, un pahar cu apă !
Pentru a Învinge această ezitaţie şi a-mi da curaj m-am gîn
dit la multe lucruri Încurajatoare. Intre altele, mi-am spus :
la Cambridge lumea trebuie să aibă spiritul internaţional !
Ei vor fi voioşi să impună urechilor lor un sacrificiu egal cu
acel ce impun eu gurii mele şi astfel, ca buni oameni de
ştiinţă, să aibă satisfaqia de a constata că, o dată mai mult,
legea compensaţiunii universale a operat !
A doua raţiune de ezitare este de un ordin mai substanţial.
Am vorbit în multe ţări, îndeosebi În tara dv., am vorbit în
multe mediuri, dar n-am vorbit niciodată la Cambridge. Cum
trebuie să vorbească cineva la Cambridge ? Iată o chestiune
care m-a torturat mult Înainte de a veni aci ! Desigur, nu
trebuie să vorbesc ca un diplomat ; aceasta am realizat-o ime
diat. Şi nici n-aş putea să o fac, deoarece nu sînt unul din
natură ! Dar cum trebuie vorbit la Cambridge ? Şi după multă
răsgîndire mi-am spus : în care din activităţile mele am rămas
mai mult eu însumi, dacă nu în aceea de profesor univer
sitar ? Ei bine, voi vorbi la Cambridge aşa cum aş vorbi stu
denţilor mei la Bucureşti !
Cer iertare eminenţilor profesori aci prezenţi, dacă le spun
că ei îmi inspiră mai puţină teamă decît studenţii !
Profesorii au experienţa vieţii : ei sînt indulgenţi ! Studen
ţii, dimpotrivă, în aspiraţia lor către absolut, sînt în toate
ţările cei mai teribili judecători !
De aceea, ştiu bine că pentru această conferinţă răsplata
care mi-ar face cea mai mare plăcere e un lucru greu, foarte
greu de obţinut. Ea ar consista În certitudinea pentru mine de
a şti că o dată conferinţa terminată, studenţii de la Cam-
345
bridge nu vor spune unii altora : „Ministrul Romanici a voit
să ne vorbească ca un profesor. Foarte bine ! Din fericire,
pentru noi el este însă profesor la Bucureşti, iar nu profesor
la Cambridge" .
Dar dacă am avut ezitări de a veni să vă vorbesc astă
seară, nu am nici una pentru a vă răspunde la Întrebarea care
face obiectul prezentei conferinţe : „A progresat realmente
pacea În ultimii ani şi, dacă da, prin ce mijloace ?"
în ciuda aparenţelor, În ciuda actualei ei fragilităţi, pacea
a progresat În ultimii zece ani, şi aceasta datorită exclusiv
aqiunii constante a Societăţii Naţiunilor.
Acesta e un crez pentru mine. Un crez fără de care n-aş
putea rezista greutăţilor vieţii. Dar nu e un crez orb. El e pro·
dusul îmbinării a două facultăţi : instinctul, profet al viitoru
lui, şi raţiunea, călăuză a prezentului.
Cum am ajuns la acest crez ? Aceasta aş dori să vă explic
Ce este pacea ?
Este ea un cuvînt ? In asemenea caz, asistăm la triumful pă
cii, căci niciodată nu s-a vorbit aşa de mult de pace, ca de
la marele război încoace. S-a vorbit chiar atît de mult de ea,
încît unele spirite critice au asemănat pacea cu sănătatea : nu
vorbeşti de ea decît cînd eşti pe punctul să o pierzi !
Este pacea, dimpotrivă, o simplă organizare legală contra
războiului ? Şi în acest caz asistăm la o adevărată ascensiune
a păcii organizate.
Este însă pacea, mai presus de toate, o stare de spirit ? In
asemenea caz, trebuie să recunoaştem în deplină sinceritate că
spiritul pacific nu a înaintat cu acelaşi pas accelerat ca organi
zarea legală a păcii, ba trebuie chiar să recunoaştem că de
cîtva timp asistăm la un regres al spiritului pacific.
Ei bine, dacă pacea, văzută prin prisma eternităţii, este şi
nu poate fi altceva decît o stare de spirit, ea este azi, pe tărî
mul realizării practice, în acelaş timp, toate cele trei lucruri
de care v-am vorbit. în adevăr, pacea este azi o stare de spi
rit ca scop, o organizare legală ca instrument şi un strigăt al
inimii, adică o expresie prin cuvînt, ca mijloc de a Împlînta
În conştiinţa universală imperioasele ei comandamente.
Cum s-ar putea clădi edificiul păcii fără sprijinul maselor ?
Şi cum poţi convinge masele dacă nu prin cuvînt ?
O doctrină - istoria o dovedeşte - nu se poate impune
decît prin spadă sau cuvînt ! Eu, unul, prefer cuvîntul. Iro-
346
niile pot să continue asupra „vorbăriei inutile de la Geneva".
Să nu uite domnii realişti că atîta vreme cît popoarele îşi
vorbesc unele altora, ele nu recurg la arme ! Dacă n-ar ti
decît aceasta, şi tot e un cîştig.
Din moment ce scopul ce urmărim este pacea În uuma
oamenilor, să ne Întrebăm care sînt cauzele instabilităţii spiri
tului pacific, ce observăm actualmente ? Chestiunea este im
portantă nu numai pentru că, dacă cunoaştem cauzele, avem o
îndrumare pentru a remedia defectele, dar şi pentru că, exa
minîndu-le de aproape, putem Înţelege de ce considerabilul
progres al păcii din ultimul timp n-a fost perceput. Neliniştea
actuală datorită unor cauze speciale produce o eclipsă min
tală temporară, de natură de a ne Împiedica să vedem progre
sele reale ale păcii.
Care sînt cauzele care Împiedică azi ca pacea să dom
nească în spirite ?
Pentru mine, ele sînt patru la număr.
Prima cauză o constituie lipsa de Înţelegere Între foştii aliaţi
pentru a rezolva anumite chestiuni speciale.
Aceasta creează nu numai neîncredere de ambele părţi, dar
face ca statele care au ieşit din război cu mari pierderi teri
toriale să-şi Întoarcă privirile către una sau alta din marile
puteri cu speranţa de a creia, prin suprapunerea reclamaţiuni
lor reciproce, un fel de alianţă naturală.
A doua cauză o constituie consecinţele psihologice ale răz
boiului. Nu trebuie să uităm că cei pe care-i numeam pînă ieri
şi pe care nu-i mai numim azi, astfel ; învinşii sînt naţiuni
puternice şi mîndre. Ele nu se pot consola de faptul că au
pierdut războiul. Suferinţele lor trebuiesc pricepute. Ele explică
multe din reaqiunile foştilor învinşi. Cel mai mare omagiu
ce pot aduce acestor naţiuni constă În a le spune, Împreună cu
poetul latin Terentiu : nihil humanum a me alienum puto. Dar
ţin să adaug că dacă suferinţa poate explica, ea nu poate şi
justifica o reaqiune periculoasă. Necesităţile păcii trebuiesc
puse mai presus de toate !
A treia cauză rezidă din faptul că de la război încoace Eu
ropa nu mai prezintă o unitate din punct de vedere al doctri
nei sociale. Înainte de război erau frontiere, dar toate statele
erau bazate pe proprietatea individuală şi pe respectul con
tractului. Desigur, orice naţiune are dreptul să se organizeze,
la ea acasă, aşa cum vrea. Nu e Însă mai puţin adevărat că
347
din punct de vedere al dreptului constituţional şi al ordinii
sociale Europa reprezintă astăzi abia jumătate din ceea ce era
Înainte de război. Nu e mai puţin adevărat că această juxta
punere, pe acelaşi continent, a două doctrine sociale, care se
Împacă Între ele ca apa şi focul, este o cauză de nelinişte, de
fricţiuni şi de regretabile interferenţe.
în fine, a patra cauză, care explică după mine regresul
spiritului pacific, este criza economică.
Această criză e teribilă şi generală. De unde provine ?
Răspunsul e simplu.
Marele război a fost o nebunie. Marele război a fost o
crimă contra umanităţii. Cum ne-am putea deci aştepta ca
după zece ani de la Încetarea lui lucrurile să intre În ordine ?
Acum, legile economice pe care le-am violat fără Încetare atî
\ia ani în şir se răzbună şi, la rîndul lor, par a nu se preocupa
prea mult de şubredele noastre construcţiuni politice.
Un pretext de desperare, pentru unii ! O mare lecţie de În
ţelepciune, pentru alţii ! Să fim printre aceştia din urmă. Dar
cum ? Făcînd toate sforţările po�ibile pentru a pricepe.
Observaţi, mai Întîi, că criza economică se datează de la
război, deşi n-a devenit vizibilă decît În ultimul timp, implică
şi o criză a statului ...
Mai mult ca oricînd, epoca ce trăim e un amestec de ade�
văruri vechi, destinate să moară, şi deci adevăruri noi, Încă
neîndeajuns de clare.
Ca să vorbesc numai de noţiunea de stat de pildă, noi nu
ştim bine azi dacă statul trebuie să rămînă statul-jandarm
dinainte de război, cu o singură _atribuţiune : menţinerea or
dinii ; dacă el trebuie să continuie a fi statul tuturor, cum a
fost În timpul războiului, sau dacă el trebuie să devină un
compromis Între aceste două concepţii, şi dacă e aşa, ce fel
de compromis practic şi concret ?
Rog a observa, apoi, că primele trei cauze ce am menţionat
ca exemplificînd actualul regres al spiritului pacific, proiec
tate pe actuala criză economică, dau naştere la o stare de lu
cruri cu adevărat Îngrijorătoare.
Acei care au pierdut războiul şi apoi au avut să Încerce su
ferinţele crizei economice, au numai un strigăt : „Suferim din
cauza mutilării ţărilor noastre pentru că nu mai constituim
unităţi economice, ca Înainte de război. Restituiţi-ne terito-
348
riile ! Anulaţi datoriile din tratate ! Revizuirea tratatelor, statu
quo antebellum, iată ce ne trebuie !"
Aceia care, aşa zis au cîştigat războiul şi Încearcă aceleaşi
suferinţe ca cei care l-au pierdut, răspund : „Niciodată ! Dacă
pierdem ceea ce ororile războiului ne-au adus, de ce ne-am
bătut ?" ·
Şi pe deasupra acestui tumult de reclamaţiuni şi contrare

clamaţiuni, acei care au o doctrină politică sau socială con
trarie acelei a majorităţii statelor europene, nu Încetează de a
declara : „Tot răul provine din alcătuirea ordinei voastre poli
tice şi sociale ! Schimbaţi-o ! Iată remediul".
Tabloul e Întunecat, o mărturisesc. Cu cît intraţi mai mult
În detalii, cu atît apare mai Întunecat. Cu cît veţi adînci mai
mult particularismele naţionale, cu atît situatiunea apare mai
imposibilă.
Şi atunci vă Întreb : În Întunericul În care lumea pare rn
fundată, care este lumina, oricît de slabă ar fi ea, care ţinc
azi vie flacăra speranţei, dacă nu lumina de la Geneva ? De
geaba veţi căuta-o aiurea, n-o veţi găsi !
Şi vă spun aceasta, nu În virtutea unui misticism care se
satisface uşor cu o iluziune. Vă spun aceasta pe baza unei
convingeri cîştigată În numeroşii ani cît am lucrat la Socie
tatea Naţiunilor. Am avut onoarea să reprezint ţara mea la
Adunările Societăţii Naţiunilor, am fost membru al consiliu
lui şi recent s-a făcut ţării mele cinstea ca să fiu ales preşedinte
al adunării. Cred că pot dar vorbi de Societatea Naţiunilor
ca de o parte a propriei mele vieţi. Ştiu bine că reprezint nu
mai o ţară aşa-zis „mică" - eu prefer să zic : Încă tînără !
Dar dacă ţările nu sînt egale în putere şi în experienţă, oamenii
politici pot fi egali în dragostea şi grija lor pentru pace. Şi
poate ţările aşa-zise mici cunosc mai bine exigenţele păcii ca ţă
rile mari, pentru că ele se tem mai mult de război şi sînt mai
expuse.
La Geneva am realizat două convingeri adînci. Prima este că
nu există dificultate derivînd din relaţiunile Între oameni care
să poată rezista unirii şi cooperaţiei internaţionale. A doua este
că nicăieri nu am văzut cooperaţia internaţională lucrînd mai
eficient ca la Societatea Naţiunilor.
In adevăr, dacă pacea este înainte de toate o stare de spirit,
care este semnul vizibil al realizării ei, dacă nu asociaţia în
tre popoare cu interese opuse pentru atingerea unui ţel co-
349
mun ? Dacă o asemenea asoc1aţ1e Între popoare cu interese
opuse nu este făcută în cadrul general al Societăţii Naţiunilor,
ea poate servi alte scopuri decît pacea. Alianţele Între învin
gători şi învinşi făcute În afară de Societatea Naţiunilor pot
da de gîndit, căci istoria ne dovedeşte că războiul nu Împie
dică pe ex-inamici de a deveni aliaţi, în vederea unui nou
război.
Aşa fiind, să examinăm acum la lumina faptelor şi prin
prisma psihologică singura care interesează dacă instituţiunea
de la Geneva constituie pentru trecut din punctul de privire al
reconcilierii popoarelor, o experienţă suficientă, pentru a altoi
pe ea speranţele noastre de viitor.
Nu e vorba să repet aci fapte cunoscute. E vorba să dăm
faptelor cunoscute adevărata lor interpretare şi să cercetăm
dacă ele pot constitui simboluri.
Societatea Naţiunilor n-are decît doi ani de existenţă. Unul
din statele europene, Austria, este pe marginea prăpastiei fi
nanciare. Organele tehnice ale Societăţii Naţiunilor intră În
aqiune : un împrumut e absolut indispensabil. Dar Austria
n-are credit. Şi atunci, mai multe state, fără nici un scop
egoist, în simpla dorinţă de a Împlini o datorie umanitară,
garantează Împrumutul. Împrumutul se face. Austria iese din
dificultăţile ei financiare.
Vă întreb : există În istorie un singur exemplu de un gest
de acest fel, În favoarea unui fost inamic, fără scop ascuns,
şi numai patru ani de la încetarea ostilităţilor ?
Bunăvoinţa a existat Întotdeauna. Ce lipsea, Înainte ca ea
să se poată realiza în viaţa internaţională ? Un instrument
apropiat : Societatea Naţiunilor.
Un an mai tîrziu, Ungaria, În luptă cu grave dificultăţi
economice, bate la uşa Societăţii Naţiunilor. De data aceasta
garanţia altor state nu e considerată necesară. Dar dificultă
ţile de altă natură, puţin cunoscute de dv., se prezintă.
Pentru ca Ungaria să realizeze Împrumutul ei de reconstruc
ţie era necesar ca statele creditoare să cedeze bancherilor, care
avansau banii, privelegiul lor de primul rang care ar garanta
reparaţiunile, şi mai era necesar ca aceste state să acorde un
moratoriu de 20 ani, sub forma acceptării unor plăţi foarte
limitate.
Ca să realizaţi bine situaţiunea statelor creditoare ale Un
gariei, vă voi spune că puterile mari au decis ca grosul
350
reparaţiunilor lor să fie plătit de Germania, şi ca grosul re
paraţiunilor la care au dreptul Puterile Centrale să tie plătite
de Austria, Ungaria şi Bulgaria. Un exemplu vă va lămuri
situaţia. Rominia are de primit de la Germania numai 1 O/o
din plăţile ei şi 1 01/20/o din plăţile cu titlu de repara�iuni
ale Austriei, Ungariei şi Bulgariei.
După moratoriul austriac, moratoriul ungar, chiar parţial,
înseamnă, practic vorbind, anularea reparaţiunilor datorite
statelor creditoare din Europa centrală.
Şi aceasta în 1923, cînd creanţa repara�iunilor avea toată
valoarea psihologică pe care i-o dădeau suferinţele recente ale
războiului.
Cred că pot afirma că nici un stat creditor de reparaţiuni
n-a fost, în nici un moment, în timpul lungii şi complicatei
istorii a lichidării financiare a războiului, în situaţiunea sta
telor creditoare ale Europei centrale În 1 923.
Ei bine, au fost din această cauză greutăţi ? Nu ! Statele
Europei centrale creditoare ale Ungariei au Înţeles în ce con
stă datoria lor internaţională. Aceste state înseşi au luat la
Societatea Naţiunilor, în septembrie 1 923, iniţiativa Împru
mutului de reconstruqie a Ungariei. Negociaţiunile au început
în decembrie 1923, şi la 14 martie 1924 acordul era semnat.
In doi ani, viguroasa şi mîndra naţiune ungară şi-a pus fi
nanţele în ordine. Controlul a încetat.
Un membru al comunităţii internaţionale îşi reia viaţa nor
mală datorită unui gest de solidaritate internaţională făcut
la timp !
Vă Întreb : era un asemenea lucru posibil fără Societatea
Naţiunilor ? Putea să ajungă la acelaşi rezultat simţul politic
al diriguitorilor Europei centrale, singur, fără concursul marii
autorităţi morale, care e legată de orice impulsiune dată de
Societatea Naţiunilor ?
Dar să luăm Locarno. Germania recunoaşte frontiera fran
ceză impusă de Tratatul de la Versailles, şi Marea Britanie şi
Italia intervin ca garanţi .şi se obligă a-i da asistenţa lor în caz
de agresiune dintr-o parte sau alta. Ar fi putut un asemenea
rezultat fi obţinut prin canalul diplomatic obişnuit şi fără
convorbirile directe dintre miniştri de afaceri străine favori
zate de Întrunirile de la Geneva ?
Ar fi acceptat doctorul Stresemann Tratatul de la Locarno,
fără condiţiunea unui loc permanent în consiliu, semn vizibil
351
că Germania şi-a reluat locul în viaţa internaţională pe picior
de egalitate cu celelalte mari puteri ? Şi-ar fi dat Marea Bri
tanie garanţia ei, dacă sistemul nu era integrat În acel al So
cietăţii Naţiunilor ? Poate cineva să-şi Închipuie că Locamo
ar fi putut să vadă lumina zilei, fără concursul Societăţii Na
ţiunilor ?
Să trecem la arbitraj. După Pactul Societăţii Naţiunilor, el
este facultativ. Datorită unei puternice mişcări a opiniei pu
blice internaţionale şi admirabilelor lucrări tehnice ale Ligii,
adeziunea la art. 36 din Statutul permanent al Curţii Inter
naţionale de Justiţie este din ce În ce mai ferm recomandată.
Reamintiţi-vă că Într-un trecut foarte apropiat adeziunea
la art. 36 din partea unui stat constituia un eveniment. Se pă
rea că o eră nouă începe ! In ceasul În care vă vorbesc aproape
unanimitatea statelor, membre ale Ligii, au aderat la art. 36.
Şi lucrul pare normal azi. Chiar atît de normal, încît se mai
poate Întreba cineva de ce se mai vorbeşte despre un lucru aşa
de obişnuit ?
Dar tocmai faptul că Înregistrăm azi ca ceva normal un
lucru care recent apărea ca un eveniment ne dovedeşte dru
mul pe care omenirea l-a parcurs, fără să simtă, la organizarea
legală a păcii.
Dar nu e numai atît. Azi art. 36 pare prea strîmt, căci el
vizează numai diferendele cu caracter juridic. Aşa fiind, pa
ralel cu adeziunea la art. 36, un număr din ce în ce mai mare
de state au semnat actul general de arbitraj care vizează dife
rendele politice pe lîngă cele juridice.
Nu există îndoială că extensiunea actului general de arbi
traj va urma aceeaşi evoluţie ca aceea a adeziunii art. 36.
Azi arbitrajul radiază În lume.
Işi poate cineva Închipui că lucrul ar fi fost posibil fără ac
ţiunea constantă a Societăţii Naţiunilor ?
Dar eu merg mai departe şi afirm că rezultatele s atisfă
cătoare ale Conferinţei de la Haga sînt tot produsul influen
ţei şi atmosferei de la Geneva.
In adevăr, la Geneva a intervenit Între marile puteri şi
Germania, acordul avînd ca scop lichidarea generală şi finală
a consecinţelor financiare ale războiului şi evacuarea antici
pată a Rhenaniei.
352
La Thoiry, l î ngă Geneva, au avut, neoficial. d-nii Briand
ş1 Stresemann primul lor schimb de vederi asupra materiei.
La Geneva s-au făcut studiile asupra capacităţii de plată
a Austriei, Ungariei şi Bulgariei, care au permis anularea
prin reducerea sarcinilor derivînd di n rcp;:uaţiuni. Între So
cietatea · Naţiunilor şi Conferin ţa de l a l faga există aceleaşi
legături ca între mamă şi copil !
Dar să iau un ultim exemplu. După lungi şi laborioase ne
gociaţiuni, 27 de state au semnat solemn, în septembrie 1 930,
la Geneva, convenţia de asistenţă financiară. Poate exista o
mai vie manifestare a solidarităţii internaţionale ca obliga
ţiunea pe care aceste state au luat-o de a contribui cu banii
lor, chiar cînd războiul nu le ameninţa, numai şi numai cu
scopul de a veni în ajutorul unui membru al comunităţii in
ternaţionale, victimă a unei agresiuni.
Mă opresc aci şi nu voi spune nimic despre tot ce a făcut
Societatea Naţiunilor În domeniul cooperaţiei intelectuale, În
domeniul social şi cel al igienei, pentru apropierea popoarelor
cu interese opuse.
Faptele citate vorbesc singure.
Şi Întreb : care stat S<lll grup de state, care i n stitu ţ iu n e, care
formă de activitate omenească poate prezenu un bilanţ de
rezultate pozitive pi.:ntru apropierea popoarelor, comparabil
cu acel al Societăţii Naţiunilor ?
Unde putem deci dezvolta, cu mai multe probabil ităţi de

succes, sforţările noastre pentru menţinerea păcii, ca la Ge
neva ?
Desigur, Geneva, nu poate face miracole ! Ea nu po::ite în
cîţiva ani schimba faţa lumii. Dar dacă Societatea Naţiunilor
n-ar putea, date fiind unele lipsuri organice, s-::l reuşească a
men ţ i ne pace.i lumii, cine ar putea îndrăzni să afirme că ar
fi reuşit el ? acolo unde e a n-ar fi reuşit.
Da, faptele sînt elocvente ! Dar cu cît înaintăm pe tărîmul
faptelor, cu atît mai puţin simţim că pacea există, acolo unde
ca rrehuie să domnească, în spirite !
Ua, pacea este o stare de spirit.
Dacă lipsa m ental i t ă ţ i i pacifice se explică prin lipsa de
fapte, pe care ca c menită să le sprijine, să credem faptele
necesare !
Dar dacă faptele există, şi totuşi în ciuda lor constatăm o
l i psii de mentalitate pac i fi că, m1 rămîne decît un singur lucru
?.3 - N. Tltulescu - Dlscuro:url 353
de făcut : să luptăm prm toate mijloacele pentru a schimba
acea mentalitate.
O stare de spirit are o valoare în măsura în care e spri]Z··
nită de raţiune. Cînd este contrazisă de raţiune, o stare de
spirit poate constitui un pericol : ea nu se poate însă nicioda1.'i
transforma Într-un izvor de drept.
Printre cele patru cauze ce am menţionat şi care explică
după mine regresul actual al spiritului pacific, criza economică
ocupă locul Întîi. Foamea poate aduce toate relele ; foamea
nu poate aduce pacea În inimile omeneşti.
Cum se prezintă situaţia actuală a lumii ?
De o parte, statele industriale, care sufăr de şomaj din lipsă
de debuşeuri. De alta, statele agricole, lipsite de utilajul eco
nomic necesar şi cu un standard de trai foarte redus.
Ce Împiedică pe cele dintîi să lucreze pentru cele de-al doi
lea ? Lipsa de credit ? Ce explică lipsa de credit ? Lipsa de În
credere ? A tîta vreme cît această problemă nu e rezolvată,
atîta vreme cît toate statele nu vor pune în comun după im
plan raţional, capacităţile lor reciproce de producţie şi de
consumaţie, pacea va fi în constant pericol.
Nu veţi realiza niciodată ce impresie de descurajare aduce
cînd se Întoarce la el acasă acel care, plecat dintr-o ţară unde
capitalul lipseşte, vine în ţările unde capitalul e atît de abun
dent încît devine steril ! De ce să indic prin nume proprii ţă
rile din occidentul Europei, unde abundenţa de capital e aşa
de mare, încît el produce numai 1 °/o pe an sau nimic !
Urcaţi-vă în tren şi faceţi cca. o mie de mile spre răsărit !
Veţi găsi ţări unde banul e aşa de rar, încît dobînda exagerată
de 10 la sută ar fi considerată de debitori ca o binecuvîntare.
Şi toate acestea din lipsă de încredere !
Rog să realizaţi, dar să realizaţi bine, că acela care În Oc
cident îşi Închide banul din lipsă de Încredere, face cea mai
rea socoteală, căci nu numai nu-l transformă În capital pro
ductiv, dar îl păstrează pentru a-l păstra ulterior în impo
zite, în cazul unui nou război, sau În contribuţie forţată, În
caz de tulburări sociale. Căci ce poate aduce mizeria econo
mică dacă nu războiul sau dezordinea ?
Rog să realizaţi, dar să realizaţi bine, că creditul faţă de
acel care-l merită, nu este azi numai un izvor de profit : rl
este Nil izvor de pace !
.154
Problema c grea, dar c departe de a fi insolubilă. Cine me
rită credit ? Judecaţi dv. singuri, statele care i i cer, din punct
de vedere al bogăţiilor lor n aţionale bineînţeles, dar mai ales
din punct de vedere al puterii lor de lucru, al sobrietăţii ş1
al scopurilor prodt!ctive ce urmăresc.
Ştiu însă că aci, în Marea Britanie, aveţi un fel de timidi
tate de a judeca singuri aceşti factori. în schimb, cînd aceşti
factori sînt certificaţi de Societatea Naţiunilor, o credeţi p..:
cuvînt.
Ei bine, Societate� Naţiunilor poate juca un marc rol în rc
:rolvarea crizei economice. Dacă lipsa de credit se explică pri n
lipsa de încredere, aparţine Societăţii Naţiunilor să exami
neze la cererea statelor interesate, care e situaţiunea lor reală,
să recomande ce trebuie să facă ele pentru a pune lucrurile În
ordine, să certifice că cutare stat, pentru cutare scop produc
tiv ce vrea să atingă, merită Încrederea. Imediat capitalul ,
azi steril, devine productiv, şi statul care 1-a primit îşi res
taurează viaţa lui economică.
Trecutul Societăţii Naţiunilor, În materie economică şi fi
nanciară, mă autoriză să cred că dacă serviciile Societăţii N.l
ţiunilor sînt utilizate, dar la timp, multe din greutăţile actuale
vor dispare.
De altfel, chestiunile economice au fost pe primul plan a l
discuţiunilor adunării a XI-a ş i chestiunea rezolvării crizei
agricole a fost de aproape cercetată.
Din punct de vedere al crizei economice avem dar şi o so
luţie : cooperaţia internaţională şi instrumentul adecvat : So
cietatea Naţiunilor.
Rămîn celelalte motive de nelinişte.
Ele pot fi toate rezumate În formula : 1 11t1rz1erea de a s.�
da o soluţie la problema de un lung şir de ani cercetată de
organele internaţionale.
Două din ele interesează îndeosebi opinia publică interna
\ională : problema dezarmării şi problema punerii În armon ic
a Pactului Societăţii Naţiunilor şi obligaţiunile Pactului
Kellogg.
Cum aceste probleme au multe laturi tehnice, cum soluţio
narea lor, e drept, a Întîrziat, nimic mai natural ca lumea să
spună : nu se face nimic pentru pace, uitînd de altfel tot c ·�
s-a făcut.
355
Dar o convingere, chiar gre şi tă , c un fapt de care trebuie să
ţin seama, de n-ar fi decît pentru a ÎnveJera lipsa lui de
temei, în procesul pur psihologic care stă la b aza problemei
menţinerii păcii.
_ Dezarmarea, sau mai curînd, pentru a Întrebuinţa expresia
tehnică corectă : limitarea armamentelor, este o absolută nece-
sitate a păcii. _
Sînt sigur că Societatea Na \ i u n i l o r nu va Întîrzia să facă

un progres şi În această direqie.
Se spune : statele Învinse sînt dezarmate p r i n tratate ; e
rîn d ul statelor Învingătoare să-şi î n de p lin e ască ele acum obli
gaţiunea morală de a-şi reduce armamentele.
Rog obse rva ţ i că spun : obligaţiu11ca morală, iar nu legcdă,
ca să nu intru, de la Început, Într-o controversă de natură a
c o m p l ic a chestiunea.
De asemenea, pentru a simplifica lucrurile, să considerăm

primul postulat În afară de discuţie.
Avem prin urmare de-a face numai cu state care au iqit
satisfăcute din război - dacă cumva războiul poate satisface
pe cineva - , cu state, ca re , în ciuda divergenţelor lor actuale
pe chestiuni de detaliu, sînt state prietene, căci au fost luate
prin alianţă În timpul marelui război.
Credeţi dv. cu adevărat că există printre aceste state de
care vorbesc unul singur care să nu aibă dorinţa de a reduce
povara impozitelor ce reprezintă pentru bugetul lui arma
mentele ?
Nu ! Nemaiavînd nimic de revendicat, ele ar fi cele dintîi
fericite să depună armele !
Ce le împiedică să o facă ? Teama ca nu c um va să fie din
nou atacate !
Puteţi să spuneţi : această teamă nu e fundată ! Dar n-aveţi
dreptul să spuneţi : aceste state nu dezarmează pentru că au
scopuri războinice.
Dar din moment ce armamentele trebuiesc reduse, În intere
sul păcii, şi din moment ce lucrul nu se face din cauza unei
tem e riv chiar vnef undate, nu rămîne decît să ne sforţăm a risipi
;-iceasta teama !
Şi atunci, cădem imediat În faimoasa controversă : trebuie
ca securitatea să preceadă dezarmarea sau trebuie ca dezar
marea să preceadă securitatea, căci dezarmarea odată efec
tuată constituie securitate ?
356
După mine, dezarmarea nu va fi grăbita prin prelungirea
discutării acestei controverse. O altă metodă trebuie urmată
Fiecare parte îşi păstrează punctul de vedere - de altfel n-ar
renunţa nimeni la el - şi face o propunere concretă de limi
tarea armamentului În interesul păcii.
O dată ce am ieşit din domeniul principiilor şi intrăm În
domeniul faptelor şi al ajustărilor practice, este Întotdeauna
mijloc să ajungi la un acord.
Chiar În securitatea stil vechi, adică în securitatea bazată
pc Înarmare, există o elasticitate care nu poate fi negată. Un
stat e tot atît de bine Înarmat cu atît la sută În plus sau i'n
minus. Să Începem, În deplină sinceritate, să uzăm de această
elasticitate În sensul contraqiunii. O primă etapă va fi fost
astfci realizată ! De îndată cc o primă etapă a fost atinsă,
lucruri care, Înainte, păreau imposihile, apar mai uşoare de
îndeplinit. Acesta e secretul realizărilor prin etape.
Dar un Început trebuie făcut. Lumea cerc acte. lntî r z ic rc a
c vătămătoare. Si Conferinţa Navală de la Londra a fost un
Început serios. Şi nu e nevoie să insist pentru a vă demonstra,

că rezultatele Conferinţei de la Londra, sînt rodul direct al
„vorbăriei inutile de la Geneva" pe care o pot ironiza numai
acei ce nu cercetează lucrurile de aproape şi astfel nu se
apleacă îndeajuns asupra problemei pentru a realiza şi am
ploarea ei şi delicata ei natură psihologică ...
Dar veţi spune : acesta era chiar scopul urmărit de amen
damentele la Pactul Societăţii Naţiunilor propuse În septem
brie 19 30 şi pc care a XI-a Adunare n-a fost În măsură să Ic
admită.
Nu e tocmai aşa. Cînd vorbesc de întărirea Pactului, ca mij
loc de a grăbi dezarmarea, eu mă gîndesc şi la .articolul 16.
Or, n u numai amendamentele propuse au vizat articolul 16,
dar în cei unsprezece ani de viaţă ai Societăţii Naţiunilor am
asistat la tot felul de Încercări de a slăbi articolul 16, de a-i
goli conţinutul.
în orice caz, nu trebuie să luaţi în chip tragic amînarea
suferită de adoptarea amendamentelor menite a pune În ar
monic Pactul Societăţii Naţiunilor şi Pactul Kellogg.
Nimic nu e mai prejudiciabil dăinuirii spiritului pacific ca
im presiunile greşite.
Să punem lucrurile la punct :
351
Şt iţi că după Pactul Societăţii Naţiunihir războiul , <lupă
scurgc;rca anumitor termene, nu este legal prohibit În patru
caz un.
Survine Pactul Kellogg, prin care se renunţă l a război ca
instrument de politică n aţională. Î n Pactul Kellogg avem o
formulă mai largă, şi prin conţinutul ei, şi prin numărul sta
t elor care au aderat la el, căci l-au semnat şi state care nu sînt
membri ai Societăţii Naţi unilor.
I n prezenţa acestor două instrumente juridice, n 1 111 1c mat
natural ca dorinţa de a l e pune În armonie.
Delegaţiunii britanice îi revine onoarea de a fi luat, anul
trecut, i niţiativa acestei armonizări. Dacă ne limităm l a accep
tarea propunerilor britanice, chestiLmea amendamentelor ar
fi fost de mult rezolvată. Dar s-a observat că Pactul Societăţii
Naţiunilor e un sistem şi Pactul Kellogg e simplă obligaţie.
T ntcgrarea celui de-al doilea În cel dintîi n u se putea face
fără o anume întărire a drepturilor consiliului În v irtutea ar
t i colului 1 5 .
Rog observaţi : e vorb.i de articolul 1 5 , iar nu de artico
lul 16.
Ei bine, cu privire l a dreptu rile consiliului pe baza articolu
lui 1 5 , s-a crezu t mai Înţelept să se consul te din nou guvernele
interesate.
Înseamnă aceasta că prohibi\iunca războiului legal este în
regres ? Cîtuşi de puţin ! Fie că Pactul Societăţii Naţiunilor
este pus, fie că n u este pus, din punct de vedere formal, În
armonic cu Pactul Kellogg, ambele instrumente continuă să-şi
producă efcetele lor juridice !
Războiul ca instituţie legală este definitiv desfiinţat. Uar
războiul ca fapt pur şi simplu ? Numai Întărirea sancţiunilor
din articolul 16, îl poate, după mine, cu adevărat, Îngreuia,
Jacă n u chiar suprima.
Deci repet : cheia de boltă a Pactului Societăţii Naţiunilor
este articolul 16.
Ce face Societatea Naţiunilor În cazul unei agresiun i ? Răs
punsul este mai curînd vag.
Şi pc cînd această chestiune capitală este lăsată În umbră,
se oferă lumii, ca soluţie de pace, revizuirea tratatelor !
Materie arzătoare, s-ar putea zice greu de abordat ! Nu este
părerea mea. Se spune că tratatele de pace sînt nedrepte, cum
de altfel sînt. Nu voi examina chestiunea nici chiar ca jurist,
35B
pentru a vă arăta că revizuirea implică consÎmţămîntul statu
lui interesat, şi atîtea alte condiţii prealabile.
Voiesc să mă ridic deasupra consideraţiunilor naţionale, dea
supra argumentelor de drept şi să mă Întreb aci, În faţa d v ca
.,
orn de stat : este revizuirea tratatelor În interesul păcii ?

Numai pusă pe ac,�st tărîm chestiunea interesează toate po
poarele fără deosebire.
Desigur, sentimentul justiţiei violate nu creează spiritul pa
cific. Dar justiţia nu este un sentiment unilateral. J ustiţia este
ceva obiectiv.
Şi atunci Întreb : ce este justiţia În materie de tratate ? Cine
poate pretinde în conştiinţa lui că poate face un tratat absolut
just ? După ce criterii se va administra justiţia În asemenea
materie ?
Să vorbim ca oameni practici.
Pentru revizuirea tratatelor, lua-vom drept criteriu prin
cipiul naţionalităţilor ? Dar ce este, în mod precis, principiul
naţionalitaţilor ? Controversă ? Nu pentru mine, dar pentru
mulţi alţii. Şi atunci vom tulbura oare Europa În numele unui
principiu deja aplicat o dată, cînd nu este unanimitate de
păreri asupra doctrinei Însăşi ?
Pentru revizuire, ne vom călăuzi oare de libera determinare
a popoarelor ? Acest criteriu pare mai apropiat. Dar, din nou,
trebuie să ne Întrebăm : Oare libera determinare poate ea t i
acceptată fără nici o restriqie d e n ici u n fel trasă d e necesi
tăţile vieţii economice ?
Un exemplu : Credeţi că ar fi bine pentru dezvoltarea vi
itoare a păcii ca o ţară să fie liberă a se fraqiona în mai multe
state, prin propria ei voinţă, şi ca astfel zece noi bariere va
male să vie şi să sporească pe cele existente, deja atît de nu
meroase ?
Ce chestiuni complicate ! Dar să mergem mai departe.
Oare libera determinare va fi aplicată teritoriilor detaşate
prin tratat ca un tot sau fi-va ea aplicată numai unor păqi
din aceste teritorii ?
Dacă este aplicată teritoriilor ca u12 tot, apoi libera deter
minare a fost deja clar exprimată, căci, luate ca unităţi, teri
toriile transferate prin tratate sînt locuite de majorităţi impu
năto:ire, aparţinînd ţărilor la care au fost alipite. De aceea, nu
auziţi vorbindu-se de restituire:i pur şi simplu a Întregilor re
rirorii deu�atc, ci de revizuire, adică de restitui ri paqi:ile.
359
Dar dacă libera determinare urmează a fi aplicată numai
unei părţi din teritoriu, oare nu observaţi că în momentul cîn<l
conturul acestei părţi este trasat pe hartă, revizuirea, practic
vorbind, a operat deja şi că plebiscitul ce urmează va fi un
referendum de confirmare sau de repudiere a unei sentin\e
date cu anticipaţiune ?
Şi atunci sînt la largul meu ca să Întreb : dar care este te
meiul acestei sentinţe date cu anticipaţiune, cînd fundamentul
ei, libera determinare intervine numai posterior şi cînd limi
tele geografice, înăuntrul cărora libera determinare trebuie să
funcţioneze, sînt tratate cu anticipaţie, în cel mai bun caz
pe bază de simple presupuneri ?
Pentru ca un asemenea sistem să poată fi sprijinit de ra
ţiune, ar trebui să fim siguri că acel Atotputernic desenator
al liniei geografice, înăuntrul cărora se vor organiza plebisci
tele, să aibă un dar divin ; darul de a ghici voinţa intimă şi
Încă neexprimată de diferitele populaţiuni !
Pe baza unui asemenea sistem se poate organiza un frumos
joc de societate ; pe baza lui se poate clădi pacea de mîine a
Europei.
Reflectaţi, vă rog, la aceste chestiuni. Reflectaţi lung asupra
lor. Veţi vedea că niciodată n-a fost umanitatea confruntată
cu dificultăţile aşa de inextricabile ca în ziua cînd, sub pre
text de justiţie, Europa, de la Baltica la Adriatica şi de la Vis
tula la Marea Neagră, va intra în campanie electorală, pentru
ca fiecare om, în fiecare oraş, în fiecare sat, să răspundă aces
tei Întrebări : cărui stat trebuie să aparţiu ?
Opiniile publice au un interes pasionat, chiar covîrşitor, În
chestiuni de mică inportanţă. Şi relaţiunile Între state ajung pe
cale de consecinţă la tensiuni periculoase.
Relaţiunile politice acruale sînt considerate nesatisfăcă
toare.
Ce vor fi ele cînd chestiunea revizuirii va fi adusă la ordi
nea zilei ? Ce vor fi ele după aceea ? Va fi fost oare pace;i
bine servită ? Va fi atunci o reconciliere a spiritelor ? Nu ! v;i
fi dezordine sau, în cel mai optimist caz, procesul va con
tinua : numai persoana protestatarilor se v;i fi schimbat !
Dar veţi spune : sentimentul justiţiei violate la învmş1
cum rămîne, cu el ce faceţi ?
Răspund : fruntaria, aşa cum a fost concepută în trecut,
e o 8rea povară oriunde a-i aşeza-o, căci ea separă oamenii.
3611
Aşadar, nu mutind frontiera cu Ciţl \'a kilometri mai la est
sati la vest se serveşte mai hine pacea. Ceea cc trebuie făcut
pentru a asigura pacea este ca popoarele În plină sinceritate şi
lără gînduri ascuwe să lucreze Împreună pentru a spiritualÎ'LC!
frontiera, prin acorduri de tot fel ul, În special prin acorduri
economice În interesul comun.
Nu de revizuirea tratatelor arc nevoie omenirea, ci <le revi
zuirea propriilor ei judecăţi.
Şi cînd viaţa i nternaţională va Începe să <lcvină ceea cc
trebuie să fie, cînd ea va asigura omului, oriunde s-ar găsi,
drepturi sacre care derivă pur şi simplu din fiinţa lui de om,
cînd noi generaţiuni, care n u cunosc nimic din urile şi pre
judecăţile noastre, ne vor lua locul, fruntaria nu va mai avea
importanţa exagerată ce are azi.
O sforţare, plină de semnificaţie, În această direqie a făcut-o
dl. Briand cu proiectul lui de „Uniune Europeană". Ideile
d-lui Briand au fost aşa de desfigurate, aşa de maltratate, tic
din neştiinţă, fie din rea-voinţă, Încît un sentiment de justiţie
mă obligă să le pun aci sub adevărata lor lumină, <leşi ele sînt
numai În faza de studiu.
S-a spus, mai întîi, că propunerea d-lui Briand implică,
anume state, prin subordonarea economicului, politicului, re
nunţarea la unele <lin drepturile ce le-ar fi posedînd după
tratate. Propunerea d-lui Briand are la bază respectul tratate
lor ; cum ar fi put1Jt fi respectate tratatele pentru unii şi pen
tru alţii nu ? Explicaţiunile necesare au fost date. Din schim
bul de vederi Între statele interesate, a reieşit că pentru toţi
lucrul cel mai important de urmărit, e rezolvarea crizei econo
mice. Aşa fiind, am putut auzi în timpul dezbaterilor adu
nării a XI a Societăţii Natiunilor oameni ca, de pildă, cance
larul Schober recomandînd aranjamente economice Între sta-
tele Europei Centrale, şi ca contele Apponyi afirmînd că con
cepţiunile politice ale Ungariei nu o Împiedică să colaboreze
pe terenul economic cu vecinii ei, aşa cum a făcut-o <le altfel.
Această clarificare a situaţiunii este din cele mai satisfăcă
toare.
S-a mai spus, apoi, că e vorba ca Europa să fie contopită
Într-un singur stat, ca pildă Statele Unite ale Americii. Eroa
re, cu privire la propunerea d-lui Briand. Ceea ce acesta din
urmă a sugerat este o Înţelegere Între statele europene după
�6l
modelul Înţel ege r i i regionale, prevăzu te de a r t . 2 j din pact,
În care fiecare stat îşi păstrează Jcplina lui suvcr,mitate.
De asemenea, s-a afirmat că noua organizare propusă este
îndreptată contra Ivlarci Bri tan ii şi statelor americane.
Această alegaţie meri tă u n singur răspuns : J\tf arca Britanic
şi statele americane sînt invitate să colaboreze la lucru şi vor
avea astfcl posibilitatea să-şi dea seama, În orice moment:, de
ceea cc se face.
Curios complotist mai c şi dl. Briallll !
El invită pc victima lui, pc <li. I kndcrnlll, să fabrice im
prcu n ă cu el bomba destinată a-l ucide !
S-a mai spus, În fine, că Uniunea europeană este îndreptată
Împotriva Societăţii Naţiunilor. De <lata ac ea s ta avem unam
mitatc În răspunsurile statelor consultate : Nimic din ce se va
face nu trebuie să afecteze Pactul Societăţii Naţiunilor ; tot cc
se va face trebuie întreprins În cadrul Socictă\ii Naţiunilor !
Un punct important a fost totdeauna lăsat în umbră : Uni
unea Europeană, după Însăşi propunerea d-lui Briand n-are
nici o putere de deciziune În chestiuni care sînt ele compctin\a
Societăţii Naţiunilor. Şi care chestiune nu este de cornpctinţa
Societăţii Naţiunilor cînd ca are dreptul să cunoască tot cc
afectează pacea lumii ?
Dar mă veţi Întreba : Cc este atunci propunerea <l-lui
Brianei cu privire la Uniunea Europeană ?
Este o iniţiativă generoasă, destinată a apropia popoarele
de pe continentul care În istorie a cunoscut cel mai mare nu
măr de războaie, pentru ca, uşurate pe cît posibil de greutăţii.:
cc Ic pot rezolva Între ele pe cale amiabilă, să se consacre,
ru mai multă tărie şi mai multă libertate, Împlinirii obliga
\iunilor lor de membri ai Societăţii Naţiunilor.

Din punct de vedere al prezentului Uniunea Europeană,
astfel definită este singu ra soluţie pentru a menţine pacea în
tre popoare. Din punct de vedere al viitorului, ea poate, �acă
ne punem cinstit În sluiba ci, să constituie germenul unei vicli
internaţionale noi şi atît de binefăcătoare, Încît mintea noastră
actuală, produs al luptei şi al suferinţei, nu o poate cuprinde
mea.
A V
A venit momentul să trag concluzii expunerii ce am avut

onoarea să vă fac.
Avem în faţa noastră, fapte numeroase şi d ocvente, care!
dovedesc că pacea, adică apropierea popoarelor cu i nterese
opuse, este posibilă prin intermediul Societăţii Naţiunilor.
. Paralel cu aceste fapte, avem o stare de spi rit care le contra
zice.
Am văzut că două din cauzele :icestei s t ă r i <le spirit : ÎntÎr ·
zierea În progresul dezarmării şi criza economică pot dispare
printr-o francă şi imediată cooperarea i nternaţională.
Dacă diriguitorii Europei nu realizează exigenţele opiniei
publice internaţionale, în asemenea materie, vor fi răspunză
tori În faţa istoriei : o soluţie se găseşte În mîinile lor, să nu
întîrzie să o aplice.
Calmul, sforţarea de a pricepe chestiuni Înainte de a formub
judecăţi şi interdiqia absolută de a util iza_ suferinţele ome
neşti ca armă politică pentru a atinge scopuri egoiste, sînt
azi trei mari comandamente ale păcii.
Dar este unul, superior tuturor ! Este necesitatea. de a rea
liza adevărul că, În ciuda fruntariilor, În ciuda divergen\elor,
omenirea formează un singur trup. Nu aparţine atît gu
vernelor cît nouă Înşine, să re:ilizătn acest adevăr. Conştiinp
cil ceea ce îl leagă pc om de om este m a i important decît cec.1
ce îl poate despărţi pe terenul intereselor naţionale, este sau
rodul creaţi u n i i i n d i v i duale, sau u n l ucru ce e destinat a n u
exista n iciodată.
De aceea, pentru a crea pacea durabilă, nu vă 1m1lţumiţi cu
alcătuirea instrumentelor legale ci, cu curaj, fiecare pentru e l ,
d u t aţi să face\Î sforţarea necesară pentru a vă apropia de
acel de c.uc vă d es pa r t e concep\iunea momentană a i n teresu l u i
imediat.
Problema este grea, dar nu este insolubilă. În acest do
men i u fiecare din noi e stăpîn, f:iră limite, să ridice În con
ştiinţa l u i temelia p ăc i i adevărate, adicil a păcii pe care o rc
sim/ i şi de care nu mai vorbeşti !
Numai acei care n a u încredere În m i s i u n ea omu l u i pot dis
-
p r eţui asemenea Încercare. O m u l , în u l timă analiz:i, este ceea

ce voim noi ca el să fie.
Cît despre soartă, meditaţi aceast:i frumoasă cugetare poli
rid : Soarta este sC11?<1 celor slahi şi opera celor tari.
28
Căile practice de formare a Uniunii economice
europene
(Intervenţia Îll cmmsuz de studii pentru Uniunea Europeang,
Geneva, 17 ianuarie 1931)
Pentru a stabili posibilităţile şi căile practice de cre:ire a Uniunii eco

nomice europene Adunarea generală a Ligii Naţiunilor prin rezoluţia s:i
din septembrie 1930 a Împuternicit reprezentanţii a 27 de state, să elabo
reze un studiu preliminar care urma să fie discutat la o conferinţă eco
nomică europeană. Titulcscu, făcînd p:irte din această comisie de studiu,
a susţinut ca membrii comisiei să invite la momentul oportun şi reprezen
tanţii Uniunii Sovietice şi ai Turciei deşi aceste ţări nu sînt integral euro
pene. El a precizat că există o singură problemă economică, şi aceasta e o
problemă mondi:ili care urmează pc vi itor s:i fie d iscut:ită la o con ferinţă
mon<li:ilă.
*
N. Titulescu (România). În ceea ce ne priveşte, am fi foarte
hucuroşi ca Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste să poată
colabora Într-un moci cît mai complet cu putinţă la opera
Uniunii Europene. Totuşi, <lupă părerea mea, această colabo
rare nu este o chestiune <le principiu : este o simplă chestiune
de oportunitate şi, mai ales, este o chestiune de Împuterniciri.
Trebuie, Într-adevăr, citit cu atenţie mandatul pe care adunarea
ni l-a dat printr-un vot unanim al membrilor Societăţii Na
ţiunilor, pentru a vedea ceea ce putem face în cazul în care
oportunitatea unei astfel de invitaţii ne-ar apărea În mod clar.
Spun dr nu este o chestiune de principiu : prin urmare,
nu trebuie să ne pronunţăm În mod exclusiv Împotriva ori
cărui stat care ar putea, dintr-un motiv sau altul, să pre
tind;! că face parte din Europa. Noi nu avem de definit ce
364
�ste .E uropa, pentru că aceasta ar fi o controversi ci� n care
n-am ieşi niciodată.
Este o chestiune de oportunitate şi de Împuterniciri. Trebuie
deci să ne referim la rezoluţia Adunării Societăţii Naţiunilor
în vi rtutea care1.:i noi ne găsim aici. Reprezentantul Norvegiei
v-a citi pe drept cuvînt paragraful 6 al rezoluţiei. Vă rog
să-mi permiteţi să-l compar cu paragraful 5. Veţi vedea asţfd,
şi mai clar, care a fost voinţa unanimă a adunării.
„Adunarea invită guvernele statelor europene membre ale
Societăţii Naţiunilor, aqionînd cu concursul secretariatului,
în calitate de comisie a societăţii, să continue ancheta deja
Întreprinsă şi ale cărei prime elemente sînt memorandumul
francez din 17 mai 1 930 şi răspunsurile care i-au fost date".
Prin urmare, cele 27 de state prezente aici au fost invitate
de adunare să elaboreze un smdiu. Adunarea continuă :
„Le aminteşte că În măsura în care o astfel de colaborare
le-ar apărea utilă pentru progresul studiului lor, ele au posibi
litatea să-l continue În legătură cu membrii neeuropeni, ca şi
cu guvernele nemembre".
Prin urmare, conform acestei rezoluţii, guvernele neeuropene
şi guvernele nemembre pot fi În legătură cu noi. Ele nu pot
fi invitate În acelaşi fel ca noi dedt d:ică această rezoluţie din
1 7 sept. 19 30 ar fi modificată.
Dacă examinăm problema <lin punct <le vedere al oportu
nităţii şi al Împuternicirilor noastre, care este situaţia astăzi ?
Într-un cuvînt, n i se cere să invităm state nemembre pentru
progresul studiului care n-a Început Încă. Dar noi nu putem
să le invităm ; noi nu putem decît să le chemăm să intre în le
gătură cu noi. Deci, pe de o parte, studiile T'-au început, p e d.:
alta, trebuie să cădem de acord asupra se11sului expresiei : „în
legătură" .
Concluzia mea este următoarea : nici un fel de exclusi
vism. Propunerea dr. Curtius va putea fi reluată În orice
moment. Dar, aşteptînd, mi se pare că ne vom conforma i'n
tr-un mod mai strict rezoluţiei votate de adunare, abordîn<l
studiul În chestiune Între cele 27 de state membre prevăwte
de adunare.
în ce moment Uniunea Republici lor Sovietice Socialiste,
R epuhlic;i Turcia ar putea să fie invitate ? R ăspund : „J;i
365
momentul oportun, pc care îl vor putea preciza discuţiile
noastre viitoare".
Dl. Titulescu (România). - Şi eu cred că nu sînt zece pro
bleme economice, ci una singură şi că aceasta este o problemă
nHmdială. După părerea mea, de altfel , am spus aceasta, va
ven i o zi în care această problemă mondială va trebui să fie
tratată <le o conferinţă mondială. Dar această conferinţă mon
dială este o operă a viitorului. Alături de problema mondială
sînt problemele regionale care formează elementele acesteia ;
sînt interesele regionale ale ceea ce se numeşte Europa. Con
ferinţa mondială aparţine viitorului. Conferinţa europeană
prezentului.
Care este cea mai bună metodă de lucru ? Aceea de a trans
forma imediat această conferinţă, al cărei scop este regional,
î n tr-o conferinţă universală ? Nu cred. Această conferinţă,
chiar dacă lucrează în legătură cu state nemembre, nu se ocupă
decît de o operă europeană. Am avut grijă să spun că nu tre
buie să ne pronunţăm În mod exclusiv Împotriva nici unui
stat ş i că, prin u rmare, celelalte state care se pretind europene
pot veni să ia loc printre noi „ .
Deoarece conferinţa u niversală aparţine viitorului, În timp
ce conferinţa europeană există În prezent, cea mai bună me
todă de lucru este să începem studiul nostru în forma actuală :
şi în momentul În care problemele concrete ne vor dovedi că
rnlaborarea statelor nemembre este necesară pentru opera euro
peană, noi le vom convoca.
Aceasta mi se pare că rezumă tot ce s-a spus. Cuvîntările
pc care le-am ascultat prezintă divergenţe, dar ele au şi puncte
comune. Totul este de a clasa lucrurile În spaţiu ş1 În timp.
N. Titulescu ( Rom â n i a) . - Vom căd.:: a poate to\ i de acord

clacă avem un text precis de rezol uţie care să rezume punctele
asupra cărora avem aceeaşi părere, căci, aşa cum am spus azi
dimineaţă, „sînt mult mai multe puncte de acord decît puncte
de dezacord . "
îmi voi permite deci s ă v ă supun urrnăro ru l proiect de rezo
l u ţie :
366
„Comisia de studiu pentru Uni unea Europeană · afi nnîn
du-şi intenţia, în conformitate cu rezoluţia adunării din data
de 16 septembrie 1 930, de a continua lucrările sale cu colabo
rările care i se par utile pentru progresul acestor studii.
Exprimă dorinţa de a asigura din acest moment colabora
rea statelor europene nemembre pentru examinarea rezultatelor
conferinţei economice, problemă Înscrisă În prezent pe ordinea
sa de zi.
Dorind să cunoască sentimentul statelor europene nemem
bre ale Societăţi i Naţiunilor asupra acestei colaborări, com isia
roagă pe secretarul general să comunice acestor state rezol uţia
adunării din data de 16 sep temb rie 1 9J:l să le ceară să bine
voiască a i ndica problemele asupra cărora o ast fel de cola
borare le-ar părea utilă".
(j t' \ 1 C \' :l 1 J 7 Î J l l . J 9 .\ i
29
Criza de încredere şi solidaritatea na/ ittnilor
(Discurs la şedinţa de deschidere a celei dc-,t XII-a sesiuni .i
Adunării Societăţii Naţiunilor, septembrie 1931)
A 1 2-a sesiune a Adunării Societăţii Naţiunilor care şi-a desfă�ural

lucrările În toamna anului 1 9 3 1 la Geneva a reales ca preşedinte, pentru
a doua oară consecutiv, pc Nicolae Titulescu. Acest act a fost un caz unic
În istoria Societăţii Naţiunilor.
Intrucît situaţia internaţională Încep use să prezinte semnele unei vădite
înrăutăţiri iar criza de Încredere Îşi r nti nsese tentaculele asupra comuni
tăţii statelor, prevestind complicaţii care de obicei preced conflktrlc
mondiale, Nicolae Titulescu s-a străduit să insufle hotărîre şi curaj delc
�aţilor pentru a căuta cu succes căile şi mijloacele de menţinere a păcii.
U n examen profund al situaţiei internaţionale i-a permis să constate d
principalele comandamente ale vieţii politice din acea perioadă erau : În
credere, prudenţă, acţiune şi spirit de sacrificiu. Împlinirea acestor sarcini
făcea posibilă, după concepţia lui Titulcscu, menţinerea păcii generale.
*
Foarte marca cinste pe care ati făcut-o ţarii mele ş1 m H'
Însumi, chemîndu-mă să prezidez din nou lucrările acestei
înalte adunări, îndepărtîndu-vă, în mod cu totul cxceptional,
de la tradiţia de neeligibilitate a preşedintelui, îmi produce o
adîncă gratitudine, care n u s-ar putea traduce În . cuvinte. Mă
voi sili să v-o dovedesc, rămînînd fidel metodelor pe care îm
preună le-am folosit anul trecut şi străduindu-mă să le desă
vîrşesc cît mai mult cu putinţă, pentru ca În comun acord cu
domniile voastre, activitatea noastră să-şi poată atinge scopul
ei esenţial, adevărata ei raţiune de existenţă : eficacitatea.
O muncă eficace, o muncă ce se preţuieşte nu după efor
tul făcut ci după rezultatele ei, este mai mult (:a oricînd indis-
36B
pensabilă Societăţii Naţiunilor. O criză groaznică de Încredere
a pus stăpînire pe lume, Începînd cu domeniul financiar şi
risdnd să năvălească şi În toate celelalte domenii. Atunci cînd
de pretutindeni ne vin ştiri că flacăra Încrederii pîlpîic slab
şi ameninţă să se stingă, am fi vinovaţi faţă de datoria noas
tră dacă nu am dovedi popoarelor, prin acte concrete, vădite
şi grabnice că focul sacru al Genevei nu riscă să se stingă şi
că dacă nu este Încă destul <le puternic să Încălzească lumea,
este totuşi destul de puternic să o lumineze şi să o călăuzească.
Şi Într-adevăr, o luminează şi-o călăuzeşte.
Societatea Naţiunilor nu este la prima vedere decît o adu
nare de bărbaţi care deliberează în Adunare, în Consiliu, În
comisiuni. Societatea Naţiunilor este Însă, În realitate, un spirit
şi o metodă, un fel de a gîndi şi de a lucra, un elan al inimii,
care Îngăduie Înţelegerea şi o disciplină a inteligenţei, care
permite apropieree.
Societatea Naţiunilor este Înainte de toate un adevărat spirit
mondial, care nu se dobîndeşte decît participînd cu sîrguinţă
la lucrările de la Geneva. Dar cine a dobîndit odată acest
spirit, îl poartă LU sine ca pc o adevărată bogăţie, oriunde
s-ar găsi.
Nu avem pretenţia de a deţine monopolul a tot ceea cc si:
poate face în vederea menţinerii păcii şi a apropierii popoare
lor. Ar fi Însă o nedreptate să nu se aprecieze că rezultatele
obţinute În domeniul i nternaţional, chiar fără participarea di
rectă a Societăţii Naţiunilor, sînt rodul spiritului său, dar clacă
s-ar uita aceste lucruri cunoscute, ar fi o ingratitudine. De
aceea, departe de a considera că rezultatele obţinute pe tărîmul
cooperării internaţionale, fără participarea directă a Societăţii
Naţiunilor, ar sărăci activitatea acesteia, eu revendic acele
rezultate pentru noi şi cu tot curajul, Ic Înscriu aci, în bilan
ţul beneficiilor morale ale Societăţii Naţiunilor.
Dar dacă Societatea Naţiunilor este activă şi lucrează cînd
este indivizibilă, cu atît mai mult trebuie să fie atunci cîn<l
privirile lumii se concentrează asupra ei. Ştiu că din toate
timpurile, omenirea a fost dornică de minuni şi că suferinţele
de acum nu au făcut decît să se accentueze această tendintă
naturală. Ne găsim, deci, date fiind mijloacele noastre mărgi
nite şi această stare de spirit, În faţa unei situaţii serioase,
care trebuie privită cu curaj şi cu claritate. Să o spunem des
chis : Geneva nu este părnîntul minunilor. Dar prin actele
369
noastre să dovedim că nicăieri mai bine ca aC1, m cadrul So
cietăţii Naţiunilor bunavoin\ă şi spiritul <le hotărÎrc nu ar pu
tea da rezultate mai fericite.
E grea şi ingrată sarcina noastră, Jar nu ne-am putea lipsi
<le ca. Sîntem depozitarii celei mai preţioase bogăţii. Şi ai celei
mai mari speranţe a lumii. Poate ultima speranţă, se găseşte În
mÎinile noastre.
Printre noi, cine este acela care, pentru satisfacerea unui in
teres particular, oricît de legitim, ar îndrăzni să distrugă de
pozitul sacru pe care îl deţine ? lată <le cc, în toate convor
birile noastre, în cele mari ca şi în cele mici, să nu uităm nici
o clipă însemnătatea preţului pe care-l implică un dezacord
sau o mărturisire de neputinţă.
Trecem printr-o epocă dificilă. Tranziţia de la o formă de
viaţă colectivă, la altă formă este manifestă. Multe din ade
vărurile vechi au murit. Adevărurile noi nu sÎnt Încă destu 1
de clare, ca să se transforme În forţe active. 1n aceste con
Jiţiuni nu putem rămîne Împietriţi în formulele trecutului dar
nici nu am putea, ca În numele viitorului, să facem un salt În
necunoscut. în situaţia actuală, să păstrăm, cu grijă, tot cc
trecutul a dovedit, prin experienţă, că este folositor, şi să pre
gătim, cu răbdare, poziţiile noastre viitoare, pc care nu Ic
vom ocupa decît treptat şi cu precauţiune.
lncredere, prudenţă, aqiune, spirit de sacrificiu, iată cele 4
porunci ale ceasului de faţă. Să Întărim Încrederea prin ac
\iune, să moderăm aqiunea prin prudenţă, să nu renunţăm
niciodată la aqiune pentru că aceasta implică sacrificiu - iată
singurul mijloc de a ocoli primejdia şi de a lua parte În moci
conştient, la o evoluţie căreia nu i s-ar putea determina cu pre-·
cizie nici sensul, nici amploarea.
Datoria noastră ne cheamă la eroism, la eroismul fără nimic
ispititor, care nu înseamnă răsplată imediată, la eroismul care
nu aduce decît critica şi lipsa de Înţelegere, la eroismul mut şi
anonim al vieţii din tranşee. Da, dar de data aceasta sÎntem În
tranşeele păcii, acolo unde popoarele nu se mai ridică unele
Împotriva altora într-o luptă fratricidă, ci unde, pentru Întîia
dată luptă toate laolaltă Împotriva unei soarte protivnice pc
care numai solidaritatea lor desăvîrşită ar putea-o învinge.
în faţa acestui spectacol, am putea rămîne nepăsători ?
370
Niciodată, de la izbucnirea crizei mondiale, solidaritatea �ntre
naţiuni nu s-a manifestat în chip mai strălucit. Să Înscriem la
pasiv toate pierderile noastre materiale, dar să înscriem la
activ această constatare Înviorătoare. Suferinţa este pe cale s:-i
făurească adevărata fraternitate Între naţiuni. Sîntem pe şan ·
tierul unde se clădeşte o lume nouă. Fiecare îşi are misiu11e;1
sa. Cu toţii, uniţi, cum oare ne-am putea îndoi de succes ?
Ce importanţă are faptul că nu vom mai fi prezenţi în ziua
cînd opera va fi terminată ? Ce importanţă că vor fi uitate
sforţările lucrătorilor din primul ceas, ce importanţă, că noi
nu vom fi fost decît soldaţii necunoscuţi ai victoriei păcii ?
Noi vom fi fost aceia care am crezut, Într-o clipă cînd am fi
putut să ne pierdem credinţa şi acesta este singurul merit care:
are preţ în ochii oamenilor de la Geneva. Acesta este singu
rul lor titlu de glorie.
Mulţumindu-vă, domnule preşedinte al Consiliului, pentru
cuvintele binevoitoare cu care m-aţi Întîmpinat ca preşedinre
al adunării, nu-mi mai rămîne decît să rostesc acele două cu .
vinte care îndreptăţesc prezenţa mea la acest post :
„La lucru ! "
pe anul 1 ';) 1 1 , 7 \r-p

tembri�. suplim. spec. nr. 6.
Lucrările Adunării Socierătii Natiunilor
PubliC'at şi în „Universul„ � septe.mbrie 1931 .
24*
30
Ultimul pas spre conferinţa dezarmării
(Discurs la şedinţa de închidere a celei de-a Xll-a sesiuni a
Adunării Societăţii Naţiunilor, septembrie 1931)
Bilan ţ ul celei de-a 12-a sesiuni a Adunării Societăţii Naţiunilor, pre

zidată de Titulescu, indică o seric de realizări importante pentru îmbu
nătăţirea legăturilor economice şi politice dintre state. Prin efortul dele
gaţilor la această sesiune şi graţie talentului cu care Titulescu a ştiut să
capteze energia intelectuală a diplomaţilor şi s-o canalizeze spre atingerea
unor scopuri majore, a 12-a sesiune a Ligii Naţiunilor, a reuşit să şteargă
Întrudtva ascuţimea controverselor dintre state, să obţină o apropiere vă
dită Între poziţiile diferitelor ţări faţă de problemele cu caracter social,
umanitar, intelectual, să adopte creditul ipotecar internaţional atît de ne
cesar ţărilor agricole lovite de criză şi sl hotărască data precisă a con
vocării conferinţei pentru dezarnure.
*
A 12-a adunare a ajuns la sfîrşitul lucrărilor sale.
A venit, deci, momentul să-i facem bilanţul cu toată sin
ceritatea, cu tot curajul potrivit sufletelor tari, dar şi cu în
ţelegerea care permite avînturilor creatoare. acolo unde se pro
duc, să crească şi să izbutească.
Adunarea a 12-a nu şi-a Început _lucrările ei în atmosfera
de scepticism cronic, care, de obicei, Întîmpina pe cele dinain
tea ei şi, pe care, în fiecare an, cu un gest ritual, o purificam
fără prea multă osteneală. Adunarea a 1 2-a şi-a Început lu
crările ei sub imperiul unui sentiment de legitimă îngrijorare,
produs printr-o gravă criză de Încredere care se propaga cu
rapiditate de la un capăt la celălalt al lumii, în toate dome
niile unde eforturile omului izhutiseră să stabilească o ordine.
372
Mai mul t i ncă, in dată după Începutul l ucrărilor ei , even i mente
noi şi grave de ordin financiar şi politic, au venit În mod ne
aşteptat să agraveze condiţiile psihologice în care Adunarea
a 12-a avea să-şi îndeplinească misiunea.
Insă se pune Întrebarea : care sînt rezultatele obţinute de
cea de-a 12-a Adunare ? S-o mărturisim sincer : unele din
aceste rezultate sînt sub aşteptările noastre. Altele sfot con
forme cu prevederile noastre. ln fine, altele depăşesc atît de
mult ceea ce aveam dreptul să sperăm, încît de acum înainte
pronosticurile În ceea ce priveşte mersul lucrărilor unei Adu
nări, vor trebui să fie, de la început considerate, ca erori.
Să analizăm pe scurt aceste rezultate.
În domeniul politic, criza a înlăturat mult din ascuţimea
controverselor care, pentru moment, separă pe unii din mem
brii noştri, care şi-au luat obiceiul de a le expune, aici, În pu
blic, în mod leal.
In toate celelalte domenii, În domeniul social, umanitar, in
telectual, al igienii, al tranzitului, aqiunea Societăţii Naţiuni
lor s-a precizat, s-a dezvoltat, s-a apropiat de ţinta ce trebuia
atinsă.
în domeniul economic, consiliul a adoptat creditul ipotecar
internaţional , prima manifestare a ajutorului promis statelor
agricole greu lovite. Insă, afară de aceasta, s-o mărturisim cu
sinceritate, a 1 2-a Adunare n-a putut adăuga nimic propuneri
lor experţilor economişti ; totuşi, adaptîndu-le, ea le-a dat
autoritatea care emană din rezoh1ţiile ei.
Noi a trebuit să ne Întrunim Într-un moment cînd statele
Înşile erau nedecise În privinţa directivelor de dat politicii lor
naţionale. Era, deci, foarte greu să li se ceară să se a � gaJeze _
fată de alţii, Înainte de a cunoaşte cu preciziune angaJamen
tele pe care trebuia să le ia faţă de ele înşile.
Pe de altă parte Societatea Naţiunilor este o asociaţie de
state şi atunci cînd criza atinge unul cîte unul pe membrii ei,
este normal ca, Înainte de a lucra ca o colectivitate, aceştia din
urmă să vrea să se sfătuiască Între ei pentru a şti dacă drumul
pe care vor să se angajeze este acela care duce la rezolvare.
In domeniul financiar intenţiile adunării au fost mai pre
cise. Ea a cerut Consiliului să întreprindă o aqiune eficace În
vederea sprijinirii financiare a statelor şi a cerut organelor
tehnice ale Societăţii Naţiunilor să fie pregătite pentru cazul
313
dnd statele le-ar reclama acest ajutor, să li-I dea imediat, fie
prin trimiterea de delegaţii, fie prin orice alt mijloc.
Insă, pentru că este vorba de finanţe, cum să nu abordăm
îngrijorătoarea problemă a finanţelor instituţiei noastre ?
Printr-un gest pe cît de nobil pe atît <le dificil, cea de-a
1 2-a Adunare a voit să dovedească lumii că ea Înţelege nevoi le
momentului şi a impus Societăţii Naţiunilor sacrificiile care
astăzi se impun fiecăruia dintre membri. Mă înclin În fata in
tenţiei, mă înclin În faţa efortului.
Permiteţi, însă, preşedintelui dv., ca cel puţin În numele său
personal, să dea acestui gest o valoare simbolică, să creadă cu
putere că el va fi limitat în anul care urmează şi să nu vadă
În el preludiul unei politici de urmărit fără Întrerupere.
Fiindcă cheltuielile Societăţii Naţiunilor, sînt cheltuieli pen
tru pace. Aceasta poate părea paradoxal, însă cu cît criza este
mai mare, cu atît atribuţiile Societăţii Naţiunilor trebuie s:i
fie mai mari şi cheltuielile ei vor trebui majorate.
Sînt un prea vechi amic al secretariatului, un amic prea În
cercat al fiecăruia dintre membrii săi, pentru ca ei să rişte să
audă din gura mea complimentul obişnuit ce li se face, cu
ocazia Încheierii fiecărei Adunări. Să-mi fie deci permis să-i
asigur numai de Înalta stimă pe care Adunarea o păstrează
acestei minunate echipe wilsoniene, neobosită la lucru, suplă
În metodele sale şi i ntransigentă În ce priveşte scopurile ur
mărite.
Este adevărat că, din timp în timp, se aud şi critici la adresa
secretariatului, critici care nu sînt niciodată lipsite de bună
voinţă. Aceasta este o dovadă a rolului important pe care aţi
ştiut să-l creaţi În sînul acestei instituţii. Atunci cînd un lucru
nu merge, avem obiceiul să spunem imediat : „este vina secre
tariatului". Ce omagiu ! Dar ,:Iacă un lucru ne convine per
fect, nimeni nu zice : „E meritul secretariatului ! " E atît de
natural să nu se spună. Ce răzbunare pentru d-voastră !
Ca să revenim la rezultate, vă supun deci un bilanţ care
ar onora orice Adunare, care ar trebui să satisfacă şi pe cei
mai exigenţi, chiar pe aceia care n u văd Societatea Naţiunilor
clecît atunci cînd ţine şedinţă în Adunare, chiar pe acei pen
tru care Societatea Naţiunilor nu e, în femei, decît hipertro
fia lunii septembrie.
874
Dar a fost dat celei de a 1 2 - a Adunări s� facă şi mai mult � i
aceasta va fi onoarea ci cca mai marc. Mai mult c.lccît toate
cele care au precedat-o ; ca a svîrlit pu11 1 i solide către viitor.
Toţi cei care au urmărit conferinţele i n ternaţionale, a u putu t
constata că o Întrunire diplomatică, oricare ar fi ea, trebuie
În mod necesar să treacă prin trei faze :
Prima este aceea a neîncrederii, e aceea În care predom i n ă
particularismele naţionale, punctele de vedere intransigente ;
este aceea În care se aude ameninţarea cu părăsirea conferinţei
dacă cineva ar îndrăzni măcar să ceară o coborÎre sub mini
mum compatibil cu demnitatea naţională.
A doua este aceea a explicaţiilor. Se spune totul răspicat,
dar absolut totul, Într-o formă impecabilă. Este stadiul În care
binccuvîntăm diplomaţia că a rămas ultimul refugiu al po
liteţii ; căci Într-adevăr fără ca, cum am putea noi, diplo
maţii, să fim atît de desagreabili într-un mod atît de agreabil ?
A treia fază este aceea a simpatiei. Delegaţii uşuraţi de sar
ci11a explicaţiilor pe care trebuie să le dea în virtutea man
e.latului lor naţional, Încep a se privi cu bunăvoinţă. Nici u n i i ,
nici alţii nu s e găsesc atît de răi pc cît s-ar fi putut crede.
Relaţiile personale încep să ia fii nţă. Se regretă că re
laţiile dintre state, nu sînt tot atît de bune ca relaţiile perso
nale. Apoi, puţin cîte puţin, pc nesimţite, relaţiile dintre state
se confundă cu cele personale. ln acest moment precis se for
mează spiritul colectiv al conferinţei. Din acest moment ea
Începe să lucreze În mod serios. Cu cît trece timpul, cu atÎt
soluţiile cele mai neaşteptate sînt considerate ca acceptab i le.
Din nefericire, În momentul chiar În care spiritul colectiv de
venise cel mai activ, se pronunţă Închiderea conferinţei şi vii
toarea conferinţă trebuie să reînceapă toată munca de aprop i e re .
l n adevăr, conferinţa dezarmării bate la u şe. Adunarea

a 1 1 -a a fost aceea care a invitat consi liul să fixeze data ;
ceea ce a făcut. Dar cine nu vede că graţie celei de a 1 2-a
Adunări, care a permis tuturor delegaţiilor să-şi exprime ve
derile lor şi să suprime orice bănuială privitor la o amÎnarc
posibilă, că data de 2 februarie 1 9 32 s-a transformat În tr-ui1
veritabil imperativ categoric, atît de puternic ÎncÎt naţiunile
s-ar Întruni l a Geneva, chiar dacă n-am mai fi vorbit de dezar
mare pînă atunci ?
Conferinţa de dez armare va fi piatra de încercare a În te
legerii dintre naţiun i. Nu este vorba de a face să triumfe un
375
punct de vedere sau altul ; e vor b a să ştim dacă naţiunile
sînt decise să facă un pas serios pe calea aplicării art. 8, pen
tru că problemele politice fiind interdependente, să ştim dacă
rezolvînd pe una din ele, putem uşura reglementarea tuturor
celorlalte.
De asemenea, cum n-am primi cu bucurie adoptarea de către
a 1 2-a Adunare, a proiectului de conven\ie, pentru dezvoltarea
mijloacelor de prevenire a războiului care; cu proiectul adop
tat acum un an pentru asistenţa financiară, dovedeşte că efor
turile În vederea securităţii merg paralel cu cele făcute În
vederea dezarmării ?
într-adevăr, Societatea Naţiunilor trebuie să tindă la uni
versalitate, dar nu există decît două posibilităţi de a ajunge la
aceasta. Primul este mărirea numărului membrilor noştri. A l
doilea este colaborarea mai intensă ş i m a i continuă cu statele
care nu sînt membre.
Pe această calc a universalităţii, cea <le-a 1 2-a A <lt1narc a
avut de Înregistrat progrese de cca mai mare însemnătate.
Intrarea Mexicului, În circumstan\elc actuale, p ro bează că
dacă criza de încredere bîntuic în lume, există un domeniu
În care n-ar putea pătrunde : acela al Societăţii Naţiunilor.
Tot astfel, acceptarea majorităţii statelor care nu sînt
membre, de a colabora la lucrările celei de-a treia comisiuni.
probează că atunci cînd este vorba să răspundă la înfrigurata
aşteptare a popoarelor şi să fortifice fundamentele păcii,
există identitate de voinţă şi de concepţie atît la statele mem
bre cît şi la statele nemembre.
Le mulţumesc tuturor În mod foarte cordial.
Dar să-mi fie permis să mulţumesc În special Statelor Unite
ale Americii pentru preţioasa colaborare pc care au bine ·
voit să o acorde Societăţii Naţiuni lor În probleme importante
privitoare la menţinerea şi la progresul păcii.
Să urăm toţi ca această colaborare să continue şi să se am
plifice din cc În ce mai mult.
A fost dat, în fine, celei de-a 1 2-a Adunări, Înainte de a-şi
încheia lucrările, să înregistreze o mare lecţie de energic şi o
fericită apropiere.
Această mare lecţie de energie, cine putea să ne-o dea mai
bine decît nobila naţiune britanică a cărei istorie seculară se
poate rezuma În aceste simple cuvinte : să opunem Împreju
r�rilor protivnice, cu onoare, voinţa implacabilă de a !e În,-
376
vinge ! Să-mi fie permis să exprim Marii Britanii admiraţia
pc care a stîrnit-o În rîndurile noastre voinţa, manifestată încă
o dată, de a se egala pe ea însăşi.
In ceea ce priveşte apropierea care ne-ar putea face cea mai
mare plăcere este aceea dintre Franta şi Germani a a căror
cooperare strînsă, în vederea unei păci rodnice, s-a Întărit acum
de curînd la Berlin.
îndoiala poate fi legitimă, cînd e vorba să alegem Între cele
mai bune mijloace spre a realiza un lucru nou, care trăieşte în
noi, precis pentru toţi. Dar a ne îndoi de ceea ce este, cînd nu
se ştie ce nu putea pune În loc, nu e decît o stupidă sinucidere.
Nu, la ora asta, duşmanul nu e la graniţe : el e în noi.
Să gonim deci din noi înşine duşmanii noştri interni : În
doiala ucigătoare şi mai ales această credinţă absurdă că indi
vidul ar putea fi salvat, atunci cînd colectivul ar fi ameninţat
să se prăbuşească.
S-o facem şi vom auzi vocea instinctului spunîndu-ne că
destinul omului este nepieritor.
S-o facem, şi vom putea afirma cu credinţă : „Nu mai e
Întuneric, lumina e În noi ! "
Declar Închisă a 1 2-a sesiune a Adunării Societăţii Na
ţiuni lor.
L u c r l r i l e Adun 5 r i i Socieră1ii Na1iunilor p e anul 1931, 29 sep

rcmbrie, suplini. spec. nr. 93,
Publicat şi în uUn ivtnu-1" 4 octombric1 1 93 1 .
31
Relat1trea presei de la Conferinţa dezarmării
Conferinţa pentru dezarmare care şi-a desfăşurat lucrările Între anii

1 932-1934 a întrunit la Geneva 61 de ţări, membre şi nemembre ale
Ligii Naţiunilor. Fiecare mare putere a prezentat un plan de dezarmare.
Astfel planul Franţei avea ca particularitate propunerea de creare a unei
forţe armate internaţionale, planul Angliei distrugerea submarinelor şi
desfiinţarea serviciului militar obligatoriu, planul U.R.S.S., dezarmarea
generală şi totală, iar planurile aduse de alte ţări În dezbatere vizau de
asemenea limitarea armamentelor potrivit cu propriile lor interese.
Delegaţia României condusă de Nicolae Titulescu a susţinut o seric
de puncte cuprinse în planul de dezarmare al Franţei, corelîndu-le cu s;1-
tisfacerea intereselor naţionale româneşti. N. Titulescu a susţinut teza
dezarmării pe etape coroborată cu teza controlului internaţional, a redu
cerii armamentelor pornind de la efectivele legale şi nu de la rezervele
realizate care ar fi dezavantajat majoritatea ţărilor mai puţin dezvoltate
lipsindu-le de posibilitatea apărării naţionale. El a făcut de asemenea
propunerea ca toate ţările să interzică pe teritoriul lor pregătirea sau exe
cutarea oricăror acte îndreptate Împotriva unor ţări străine, propunere care
a fost acceptată. Conferinţa dezarmării s-a încheiat cu un fiasco atît din
cauza neînţelegerilor dintre marile puteri capitaliste, care fiecare urmărea
si reducă armamentele celorlalţi şi să-şi păstreze propriul nivel de Înar
mare, cît şi mai ales din cauza poziţiei Germaniei hitleriste care urmărea
să se înarmeze l a adăpostul cererii egalităţii de tratament în materie de
înarmare.
*
Declaraţiile d-lui Titielescu.
Dl. Titu/eseu, luînd cuvîntul, a declarat că spre marele său
regret nu poate adera la punctul de vedere al marilor puteri.
In statele cu mijloace financiare puternice ca Franţa, Anglia,
America, efectivele realinte sînt apro:i.pe totalul efectivelor
legJle. In statele care cunosc de multă vreme criza financiară
378
nu se cheamă sub drapel dccît o parte din cei care ar trebui să
fie instruiţi, şi aceasta pentru motive de economic.
Dacă dezarmarea În aceste state s-ar face ţinînd seama nu
mai de trupele efective de sub drapel am ajunge la concluziuni
de o injustiţie strigătoare. Nu am avea dreptul să avem tunuri
şi puşti în raport cu tinerii în stare să facă serviciul militar,
ci numai material pentru soldaţii efectiv sub drapel. Cu acest
sistem nu se ajunge la dezarmare, ci la distrugerea apărării
naţionale. Nu pot să accept ca sărăcia momentană să creeze
unor ţări un plafon peste care să nu se poată înălţa şi care să
ne ţină veşnic la distanţă <le ţările mai norocoase din punct
de vedere financiar.
Dl. Titu/eseu a cerut în numele întregii Mici lnţelegeri, rn
ellergie, reducerea efectivelor legale. De aceeaşi părere au fost
delegaţii Italiei, Ungariei, Poloniei, Turciei.
Punîndu-se la vot chestiunea, teza rezervelor realiz,cte, sus
( i11ută de marile puteri, a întrunit 16 voturi, iar teza rezerve
lor legale, susţinută de dl. Titulescu, a întrunit 17 voturi.
Preşedintele Henderson, atrăgînd atenţia că diferenţa de u1z
vot e prea mică, a pus din nou chestiunea la vot. Acest al doi
lea scrutin a păstrat cele 17 voturi pentru teza rezervelor le
gale şi a redus la 1 1 voturi teza marilor puteri.
Cu chipul acesta punctul de vedere al României şi al Micii
Î nţelegeri a căpătat satisfacţie.
32
Mica înţelegere şi colaborarea ţărilor europene
(Interviul acord.a ziarului „Az Est", ianuarie 1933)
Interviul acordat de N. Titulescu a avut la vremea sa un rol important

În demascarea campaniei de denigrare şi subminare desfăşurată de către
cercurile reaqionare internaţionale Împotriva ţărilor „Micii Înţelegeri " .
Comunicînd opiniei publice din Ungaria principiile po li tice directorii
ale „Micii fntelegcri", factor de pace în Europa Centrală, N. Titulescu în
ţelege să sublinieze În acelaşi timp importanţa prieteniei şi colaborării ro
mâno-ungare, pentru a servi intereselor şi dezvoltării reciproce a popoarelor.
*
Rudapesta. 27 (Radar). - Corespondentul special al ziaru-
lui „Az Est" la Bucureşti a J ost primit de dl. N. Titulescu,
ministrul a/acerilor străine, care i-a făcut declaraţiile urmă
toare asupra relaţiilor dintre România şi Ungaria :
- „Nici unul din cele trei state care alcătuiesc Mica În\c
legere nu are un sentiment de ostilitate faţă de Ungaria ; dim
potrivă, cele trei state sînt ferm hotărîte să practice o politică
pe prietenie efectivă cu Ungaria.
In ceea ce priveşte România, această politică de prietenie
este cu atît mai de dorit, date fiind numeroasele interese eco
nomice concordante. Ungaria şi România produc un marc
număr de materii prim e , pe care au interes să le vîndă În co
mun. Căile de export ale Ungariei către Orient trec prin
România. Schimburile în tre cele qouă tări au rămas impor
tante, cu toată criza.
381
1'ot ce ar permite celor două ţări să sporească aceste schim
buri, tot ce ar permite celor două ţări să se apere Împotriva
scăderii de preţuri la bunurile pe care le produc în comun, tot
ce ar permite dezvoltarea c0merţului şi prin aceasta a in
dustriei Ungariei prin folosirea căilor fluviale şi maritime co
mandate de către România ar servi nu numai interesele celor
două naţiuni, dar ar folosi �i prosperităţii Europei centrale, şi
a�tfel păcii lumii.
Pentru a se atinge acest scop, se poate să se rezolve prin
acorduri un număr de chestiuni importante. Astfel În politica
de contingentare, care este un cxpecliment provizoriu, România
ar fi gata să răspundă, pe ba1.ă de Înţelegere prin înlesniri co
respunzătoare înlesnirilor pc care i Ic-ar face Ungaria.
In cadrul legii noastre pentru acordarea de zone libere În
porturi , România, Jupă Înţelegere, ar fi dispusă să facă În
lesniri Ungariei.
Dar pentru a ajunge la realizarea practică integrală a unui
asemenea program, după părerea mea, nu există decît o sin
gură formulă : este aceea a Înţelegerii ţărilor din Europa cen
trală, Ungaria, Austria, Cehoslovacia, Iugoslavia, România, pe
baza tarifelor preferenţiale, cu respectarea drepturilor tuturor
naţiunilor, ţinînd seama de interesele speciale ale unor anu
mite state în Europa centrală.
E o greşeală să se creadă că o astfel de formulă este defini
tiv menită să dea greş pentru că n-a putut fi pusă În practică
anul trecut. Pentru mine, această formulă n-a fost dccît sus
pendată. Ea reprezintă viitorul.
Statele din Europa centrală n-au decît să aleagă : să se
unească pentru a ajunge la prosperitate sau să se izoleze şi să
se combată pentru a ajunge la mizerie. Unirea nu reuşeşte
niciodată cînd se face Împotriva cuiva ; ca triumfă Întot
deauna dacă se face pentru ceva.
Statele din Europa centrală trebuie să îşi dea seama că dato
ria lor este îndoită : să lucreze pentru ele şi să respecte in
teresele celorlalţi. Pe acest teren e de făcut o muncă imensă.
România este dornică să Întindă o mînă prietenească Ungariei
pentru înfăptuirea acestei mari opere europene. Pentru satis-
38 1
( acerea reciprocă a intereselor lor economice, prin tratamentul
echitabil al minorităţilor, prin starea de spirit pe care o creează
o comuniune de interese activă se va fi realizat unul din
lucrurile cele mai însemnate În aceste vremuri de tulburări şi
<le dispute : spiritualizarea frontierei".
,,Lupu•, J6 ianuarie, 19.\3, p. 4.
33
Problemele la ordinea zilei
(Declaraţii fărnte rep rezentanţilor presei române şz străi11r,
Jebrnarie 1933)
In cursul a.nului 1 933, evoluţia politicii internaţionale a fost marcată

de numeroase evenimente care exprimau frămîntările adînci pe tărîmul
relaţiilor interstatale. Acapararea puterii în stat de către hitlerişti n-a fost
condamnată de Titulescu, pentru că ea ar fi putut fi interpretată ca un
amestec în treburile interne ale Germaniei, În schimb actele agresive ale
acestora au găsit în el un adversar implacabil. Mişcările antifasciste din
ţara noastră ca şi din diferite ţări se contopeau, obiectiv vorbind, cu aqiu
nile diplomaţilor antifascişti şi antirevizionişti dar aceştia din urmă, şi
printre ei fireşte şi N. Titulescu, în virtutea poziţiei lor de clasă şi a con
cepţiei lor burgheze repudiau tăişul anticapitalist al acestor mişcări.
Numai aşa se explică de ce Titulescu, deşi conştient că iniţiativele
sale antifasciste şi antirevizioniste luate pe plan extern deveneau mai efi
ciente prin susţinerea lor de către forţele politice interne, s-a declarat
totuşi de acord cu instituirea stării de asediu la Începutul anului 1 933. Cu
acest prilej el arăta În interviul reprodus că fiind membru în cabinetul
Tătărăscu nu poate condamna o măsură a guvernului din care făcea
parte, dar adăuga imediat că o asemenea măsură „nu se ia cu inima uşoară"
şi că el personal speră că guvernul nu va avea ocazia să se folosească de
legea stării de asediu.
In preocupările diplomaţiei româneşti dirijată de N. Titulescu se con
stată în acest an o tendinţă mereu mai accentuată de îmbunătăţire a re
laţiilor cu statele vecine şi în special cu U.R.S.S. alături de care România
avea să ducă ani în şir lupta pe plan extern În vederea dezarmării şi a
închegării sistemului de securitate colectivă.
*
- Dl. prim-ministru a declarat la Senat că aţi fost con-
sultat î1i chestiunea stării de asediu şi că aţi găsit măm ra
foarte b1mă pentru starea de astăzi.
383
- Mi s-a adus la cunoştinţă decizia de a se introduce sta
rea <le asediu ieri la ora 1 2 a.111 . Din momen t ce factorii răs
punzători ai ordinii publice, primul-ministru şi ministrul de
interne, consideră starea de asediu necesară, ca membru În
guvern nu pot fi decît de părerea lor. în ce priveşte efectul
l n străinătate, chestiunea nu se pune. Starea <le asediu se i:1
după trebuinţele interne ale unui stat, independent de ce ar
crede străinătatea despre aceste măsuri. Este un domeniu care
relevă deplina suveranitate a României şi În care nu avem să
ne preocupăm decît În necesităţile pur româneşti, fără a con
sulta străinătatea. Cred Însă că o ţară care ştie să-şi apere or
dinea publică este mai bine văzută decît o ţară care ar rămîne
dezarmată În faţa dezordinilor.
Mai adaug ceva de la mine : legea stării de asediu este o
măsură preventivă, care trebuie să permită guvernului să îm
piedice dezordinea cu cît mai puţine sacrificii. Să sperăm că
Înţelepciunea poporului român va îngădui guvernului să facă
cît mai puţin uz de drepturile excepţionale pe care i le con
feră legea.
- A avut guvernul informaţiuni deosebite pe baza cărora
a luat mărnra stării de asediu ?
- N-aş putea adăuga nimic mai mult decît ceea ce se gă

seşte în expunerea de motive a d-lor. Mironescu şi Vaida. Vă
închipui\i oare că o asemenea măsură se ia cu inima uşoară ?
In fond, ceea ce aţi vrea dv. să ştiţi este dacă informaţiile
dv. de ziarişti sînt exact cele care au determinat guvernul să
ia asemenea măsuri. La o Întrebare formulată astfel n-aş putea
răspunde.
- Mămra a fost determinată numai de o primejdie de
stînga ?
- Sîntem pentru ordine, e tot ceea ce vă pot răspunde.
- Ce credeţi desp re chestiunea contrabandei de arme de la
11interberg ?
- Demersul la Societatea Naţiunilor a fost pentru moment
întîrziat, pînă ce se va primi un nou răspuns din partea Aus
triei, prin binevoitorul intermediu al Franţei şi Angliei, l::i
anumite Întrebări precise.
- Domnule ministru, există vreo legătură între arnrdurilc
de la Gmrz.1a şi negocierile w credito rii ?
384
1 1 . Nicolae Tititlescit în mijlocit l unor colaboratori şi ziarişti.
1 2 , 1 3, 1 4 , 1 5 . Nicolae Titulescit , preşedinte al celei de-a 1 1-a
şi a 1 2-a sesiuni a A dunării Societăţii Naţiu
nilor 1930- 1 931 .
12
13
15 r ·
t' �
r;t,
. t· •
,
16
17
7 6 , 7 7 , 7 8. Nicolae Titulescu , fă.cînd declaraţii ziarişti/oi' .

Reprezentanţii Micii Înţelegeri . De la dreapta la
stînga : N. Titulesm , ]eftici, Jlllasari/1 , Beneş .
22
20, 2 1 , 22, 23, 24, 25.
Vizita lui Lonis Barthou
la Bucureşti în 1 934 a
prilejuit o puternică afir
mare a prieteniei şi dorin
ţei de pace a poporului
romtln şi francez. Aspecte
din timpul vizitei.
23
24
25
26. La şedinţa A cademiei din 22 iunie 7934 (Nicolae Iorga,
Dimitrie Gusti, Nicolae Titulescu, Loitis Barthoit) .
27. Convorbire între N. Titulescu şi P. Laval, ministru de

externe al Franţei (noiembrie 1 934) .
- Nici o legătură. Este evident Însă că poziţia României
este mult mai puternică de cînd există acordul cu Geneva. O
legătură formală nu există însă între cele două chestiuni.
- Care e atitudinea Micii lnţelegeri faţă de venirea la pu
tere a d-lui Hitler ?
- Fiecare stat e liber să-şi aleagă guvernul pe care îl soco
teşte cel mai bun. Nu ne e dat nouă să judecăm guvernele ce
lorlalte ţări. Noi sîntem gata să colaborăm cu toată sinceri
tatea şi prietenia cu orice guvern al oricărei ţări. N-avem să ne
amestecăm În constituirea guvernelor, nici să luăm parte la
criticarea acestora.
- Tratativele cu creditorii străini au dus la vreun rezultat ?
- Tratativele au dus la rezultate bune, dar le vrem mai
bune. Sîntem ambiţioşi pentru România.
- Aţi acordat un interviu unui ziar unguresc „Az Est", care
este considerat ca punctul de plecare a unei activităţi de apro
piere între cele două ţări pe terenul economic. Asemenea în
cercări au fost făcute şi altă dată, fără să ajungă la nici un
rezultat pozitiv.
- Totdeauna se Întîmplă aşa : trebuie mult lucru ca să se
ajungă la rezultate pozitive. Ţin totuşi să subliniez că decla
raţiile mele către „Az Est" reprezintă politica concertată a
Micii înţelegeri, politică pentru care am combătut la Geneva,
politică la care Mica Înţelegere nu renunţă cu toată amînarea
Planului Tardieu. Cele trei state sînt hotărîte, în condiţiile
pe care le-am indicat În interviul meu, să Întindă o mînă prie
tenească Austriei şi Ungariei ca să realizeze În sfîrşit o Întîie
etapă pe drumul care duce la Confederaţia Europeană. Aceasta
nu e ceva nou, este dimpotrivă Încăpăţinare. Noi vom persista
chiar dacă sîntem sortiti unui nou eşec. Repet că interviul meu
exprimă şi ideile celorlalte ţări.
- Ce puteţi să ne spuneţi despre negocierile cu Rusia ?
- Găsesc că dl. Vaida a pus zilele trecute la Cameră foarte
bine problema. In politica externă, astăzi nu este ieri, iar ieri
nu este mîine. Ceea ce v-a îndemnat să faceţi o greşeală e fap
tul că scrisoarea d-lui Dovgalewski a fost publicată după dis
cursul meu de la Cameră. Aşa aţi crezut că era vorba de o
nouă ofertă. Eu aveam scrisoarea aceea în mină la 9 noiem
brie. Am citit-o la parlament la 23 noiembrie. Aceasta este
oferta care a fost respinsă cu unanimitate de către parlament.
25 - N. Titulescu - Discursuri 385

Am răspuns printr-o scrisoare, prin intermediul Legaţiei
Franţei, că spre părerea noastră de rău nu putem ac�epta
oferta d-lui Dovgalewski.Termenul de patru luni nu mai are
curs, căci noi am refuzat oferta.
Dacă într-o zi ne-am putea Înţelege cu Rusia, aş fi foarte
fericit, dar chestiunea nu mai e la ordinea zilei, şi nu doresc
decît să pot găsi, mai tîrziu, o formulă de Înţelegere, completă
şi definitivă.
- Ce credeţi despre dezarmare ?
- Marea greutate spre a ajunge la un acord general este că
trebuie să se ţină seama de condiţiile speciale ale fiecărei ţări.
Dezarmarea are ca bază art. 8 al pactului. In art. 8 al pactu
lui condiţiile dezarmării sînt formulate clar : statele trebuie
să dezarmeze pînă la limita comp atibilă cu securitatea naţio
nală. Ele trebuie să dezarmeze pmă la limita care le permite
să-şi îndeplinească obligaţiile lor internaţionale. Conform pac
tului, se poate întîmpla să se facă apel la forţele naţionale.
Apoi dezarmarea să mai ţină seamă de situaţia geografică
şi de condiţiile syeciale ale fiecărei ţări. Trebuie să se ţină
seamă de toate ţarile din Europa şi din America. Aduceţi-vă
aminte de greutătile care s-au ivit În chestiunea Gleichberchti
gung. Astfel nu s-a ajuns la rezultate pozitive.
Totuşi, nu se poate spune că nu s-a făcut nimic. In decursul
acestui an numeroase concluzii au fost adoptate de toată lu
mea. Un plan a fost prezentat de către Franţa, un altul de că
tre Marea Britanie. Se spune : România susţine planul fran
cez, fiindcă face politica Franţei. Aceasta e foarte simplist.
Planul francez ţine seamă de interesele României În cadrul
art. 8 şi de aceeaşi situaţie ; îl susţinem. Care este baza pla
nului francez ?
El ţine seama de condiţiile speciale ale fiecărei ţări, de si
tuaţia geografică a fiecărui stat. Planul francez ţine seamă de
noţiunea de egalitate şi, precum ştiţi, principiul acesta a fost_
primit de Germania şi de către Franţa cu condiţia securităţii.
In aceste condiţii, este de la sine Înţeles că vom susţine acest
plan. Cum a spus dl. Beneş ieri la Geneva, noi sîntem gata,
dacă va fi necesar, să combinăm acest plan cu alte idei luate
din Planul Hoover, din propunerile italiene, engleze etc., cu
condiţia ca esenţialul planului francez să nu fie alterat.
Aşa cum se prezintă astăzi planul francez, România, pentru
motivele care privesc propriile ei interese, îl va susţine. Este
3111
evident că vom avea nevoie de două, trei, de patru săptămîni
şi nădăjduiesc că din toate acestea va ieşi şi un compromis,
că se va face un pas înainte. Nu putem sfîrşi În nici un caz
conferinţa dezarmării prin mărturisirea unui eşec. Aceasta
este exclus.
- Pactul Societăţii Naţiunilor prevede un drept de con
trol. Ce credeţi despre aceasta ?
- 11 prevede proiectul convenţiei de dezarmare. Nu există
dezarmare posibilă fără control. Cu cît e mai puternic con
trolul, cu atît e mai realizabilă dezarmarea. Controlul tre
buie să fie internaţional. Trebuie să ştim în orice clipă ce se
petrece pretutindeni.
- Germania se opune ?
- Germania se opune controlului impus numai Germaniei.
P;incipiul controlului impus tuturor nu �oate fi refuzat de
mmem.
- Cînd plecaţi, domnule ministru ?
- Plecarea mea este fixată în principiu pentru p01m11ne.
„În principiu" este un cuvînt teribil. Societatea Naţiunilor în
trebuinţează mai ales patru expresiuni : „în principiu",
„prima facie", „În măsura posibilului " şi „dacă va fi cazul„.
- Care sînt raporturile dintre Japonia şi Societatea Na
ţiunilor şi care ar putea fi consecinţele ieşirii f aponiei din So
cietatea Naţiunilor ?
- Orice declaraţie cu privire la acest subiect în clipa de
faţă ar strica bunele raporturi pe care le doresc între Japonia
şi Societatea Naţiunilor.
„Lupta•, 7 februarie 1933, p. 3.
34
Sensul pactului de organizare a Micii lnţelegeri
(Dezbaterile comisiunilor de externe ale Parlamentului)
In februarie 1933 miniştrii de externe ai statelor Micii Inţelegeri, Rom!

nia, Cehoslovacia şi Iugoslavia au hotărît să reorganizeze acest organism
diplomatic. A fost elaborat un nou pact potrivit căruia nici un membru
al Micii Inţelegeri nu putea să Încheie convenţii politice sau economice cu
alte state, fără consimţămîntul celorlalţi parteneri ai săi.
In acest fel Mica Inţelegere căpătase o bază organică de existenţă În
virtutea căreia statele din componenţa sa duceau o politică externă co
mună. Impotriva faptului că Mica Inţelegere echivala cu o mare putere
pe plan internaţional, s-au ridicat cercurile politice fasciste şi revizioniste
de pretutindeni. N. Titulescu a apărat prestigiul Micii Inţelegeri, explidnd
caracterul defensiv al acestei asociaţii de state şi demasdnd toate acţiunile
destinate să o submineze.
Expozeul lui N. Titulescu subliniază în acelaşi timp faptul că politica
externă promovată de RomAnia avea la bază apărarea intereselor naţionale
şi fiinţei sale statale.
*
„.Cînd, de pildă, România susţine că securitatea trebuie să
preceadă dezarmarea, apără ea oare un interes francez sau
un interes românesc ?
Cînd România susţine că ordinea internaţională stabilită
de tratatele de pace trebuie respectată, susţine ea un interes
francez sau un interes românesc ?
Dacă există concordanţă între concepţiunile statelor Micii
Inţelegeri cu privire la interesele lor şi concepţiunile franceze,
noi nu putem dedt să ne bucurăm de sprijinul pe care ni-l dă
388
această concordanţă pentru apărarea propriilor noastre in
terese naţionale.
De aceea, la baza relaţiunilor României cu Franţa stă me
reu ceva mai adînc decît un interes politic de moment : stă o
identitate de concepţiune politică, care constituie un adevărat
izvor de comprehensiune mutuală, de afeqiune şi de re
cunoştinţă.
Aceasta este în rezumat situaţiunea precisă în care se află
România faţă de vecinii ei şi de marile puteri pe urma sem
nării noului pact de organizare a Micii lnţelegeri.
Nu cred că se poate prezenta un bilanţ mai activ de senti
mente şi aqiuni pacifice decît acel care-l constituie politica
externă a României.
Aşa fiind, nu pactul de organizare a Micii Înţelegeri poate
ridica nemulţumiri, ci ferma hotărîre ce implică de a lupta
din toate puterile pentru ca ordinea creată de tratate să nu fie
atinsă.
Transpus pe acest tărîm, pactul de organizare a Micii Înţe
legeri devine un instrument de conservare a fiinţei de stat a
tuturor membrilor ei.
Acelor care ne contestă chiar dreptul de apărare le voi răs
punde limpede : România şi-a cîştigat prea scump dreptul la
viaţă ca să renunţe vreodată la el.
„Dimineaţa•, 18 martie 19331 p. 14.
35
Intensificarea colaborării economice a statelor Micii
lnţelegeri - chezăşie a păcii
(Interviul acordat de N. Titulescu reprezentanţilor presei
din Capitală la întoarcerea sa de la Praga, iunie 1933)
In anul 1933 cele p atru mari puteri apusene, Franţa, Anglia, Germania
şi Italia, au hotărît la propunerea lui Mussolini să creeze un directorat
care să dicteze În toate problemele p olitice europene. lntrudt pactul celor
patru mari puteri conţinea În mod expres ideea revizuirilor teritoriale,
Mica Inţelegere prin N. Titulescu s-a ridicat vehement Împotriva acestui
pact. Guvernul francez, Însuşindu-şi temerile statelor Micii Inţelegeri prin
revenirea asupra unor formulări iniţiale a golit pactul de conţinutul său
revizionist. In perioada luptei Împotriva pactului celor patru, Mica Inţe
legere a luat o serie de măsuri pentru intensificarea şi consolidarea colabo
rării statelor care o compuneau. Pactul deşi semnat la Roma în 1933 n-a
avut nici o valoare juridică sau politică deoarece el îşi pierduse eficienţa
prin înlăturarea clauzelor revizioniste propuse de Mussolini.
Ideile care au stat la baza acestui pact şi-au croit însă drum În anii
următori, găsindu-şi expresie În viaţa internaţională prin concesiile pe care
Marile Puteri le acordau politicii promovate de statele revizioniste şi
fasciste.
*
- Cu ce impresii vă întoarceţi de la Praga ?
- Sînt foarte mulţumit de rezultatele Conferinţei Micii
Inţelegeri de la Praga ca şi de noua metodă de lucru ce am
inaugurat după punerea În vigoare a noului pact de organi
zare şi care ne permite să realizăm mult mai mult şi mai iute
şi să dăm publicului cît mai largi dări de seamă despre deci
ziunile noastre.
Pentru mine deciziun ile cele mai importante luate la Praga
sînt două :
390
Prima, referitoare la atitudinea Micii înţelegeri În materie
de revizuire a tratatelor.
A doua, deciziunea privitoare la transformarea progresivă
a Micii înţelegeri într-o nouă unitate economică.
Pentru că unii au încercat să facă să se creadă că 'n-=3:r
exista o perfectă unanimitate de vederi Între cele trei guverne
În această chestiune, am dat comunicatul nostru cu privire la
nerevizuirea tratatelor cu caracter de solemnitate şi de deci
ziune definitivă pentru prezent şi viitor.
Deciziuni cu privire la chestiunile economice vor servi de
bază lucrărilor Consiliului Economic a cărui menire este să
studieze mijloacele pentru intensificarea exportului şi impor
tului în sînul celor trei state ale Micii înţelegeri.
Aceste lucrări vor începe în curînd. Examinînd statisticile,
cei trei miniştri ai afacerilor străine au ajuns la concluzia că
posibilităţile de schimburi economice Între statele noastre sînt
mult mai mari decît s-ar putea crede la prima vedere.
Colaborare� Pe tărîm econo1;t1i.c a statelor Micii I i:iţelegeri
.
nu exclude c1tuş1. de puţm pos1b1htatea
_ .
pentru vec1mi noştri
de a participa la acordurile ce vor interveni.
Dorinţ� noastră este ca statele vecine să Înţeleagă gîndul
nostru pnetenesc.
O asemenea colaborare economică pentru noi este cea mai
temeinică chezăşie a păcii.
- Dar în ce priveşte pactul celor patru ?
- La 22 aprilie, prin declaraţiunea făcută de mine presei
române - de altfel singura ce am făcut în această chestiune,
fie În ţară, fie în străinătate -, spuneam :
Sînt acorduri în patru pe care le salutăm cu bucurie şi pe
care le considerăm chiar salutare. Acestea sînt acordurile care
privesc exclusiv interesele proprii ale marilor puteri.
· A m fi fericiţi să vedem ajunse la capăt, pe cale de acord,
divergenţele actuale între Franţa, Germania şi Italia.
Sînt însă acorduri în patru pe care le considerăm inadmi
sibile şi pe care, în consecinţă, nu le vom recunoaşte niciodată.
Acestea sînt acordurile care au tratat despre drepturile ter
ţilor.
Am convingerea că un acord de acest de-al doilea fel nu
este posibil şi nu se va realiza.
Azi sînt în măsură să spun că prevederile ce am făcut la
înapoierea mea În ţară la 22 aprilie s-au îndeplinit întocmai.
Noul acord În patru este radical deosebit de cel de care a
fost vorba la început.
Nu mai este vorba azi ca marile puteri să se ocupe de alt
ceva decît de interesele lor proprii. Nu mai este vorba pentru
marile puteri să se angajeze Între ele, a face ca, în caz de ne
cesitate deciziunile lor să fie adoptate şi de celelalte state. Nu
mai este vorba de a se transforma cele patru mari puteri în
tr-un tribunal special care să examineze chestiunile de revi
zuire direct cu statele interesate şi În afară de Societatea Na
ţiunilor.
Acestea nu sînt lucruri noi pentru factorii noştri răspun
zători, Consiliul de Miniştri şi şefii de partide, deoarece le-am
adus În detaliu la cunoştinţa lor la sfîrşitul lunii aprilie.
Ceea ce este nou, este un supliment de garanţii pe care
Franţa, credincioasă tratativelor ei de alianţă, ni le-a dat cu
privire la interesele noastre.
Cînd pactul În patru va fi semnat, cred că mm1c nu va
împiedica să dăm publicităţii instrumentele diplomatice care
stabilesc aceste garanţii.
Pentru moment, mă voi mărgini să spun că eu nu am ju
decat pactul În patru decît din punct de vedere al intereselor
româneşti şi să constat că el nu poate deveni, nici direct, nici
indirect, un instrument care să vizeze schimbarea hotarelor
noastre.
Cît despre aprehensiunile pe care ştirea semnării unui pact
în patru le-a provocat la unii dintre noi, voi răspunde : fie
care cu meseria lui.
Cînd trei miniştri de externe se string la Praga şi dau co
municatul ce am dat, cînd doi din ei, Beneş cu mine, avem
1 5 ani de experienţă pe scena internaţională, cînd al treilea,
eminentul om politic Jeftici, reprezintă o naţiune cunoscută
prin prudenţa cu care-şi cîntăreşte interesele naţionale, daţi
voie acestor trei miniştri de externe cînd spun : „interesele
statelor noastre sînt ocrotite" să ceară să fie crezuţi.
„Dimineaţa•, 7 iunie 19331 p. 3.
36
Definiţia agresorului
(Relatarea presei asupra expunerii lui N. Titu/eseu privind
necesitatea acordului asupra definirii agresiunii, mai 1933)
Cu prilejul conferinţei dezarmării din 1932-1934 ministrul de externe

al U.R.S.S. M. Litvinov a propus o definiţie care preciza pentru prima
dată În dreptul internaţional ce Înseamnă agresiune şi cine trebuie con
siderat agresor. Despre momentul primului său contact cu propunerea
sovietică privitoare la definiţia agresorului, Titulescu scria mai tîrziu în
tr-un raport adresat regelui : „Sîntem la Geneva În una din acele dimineţi
cenuşii care caracterizează aşa-zisa primăvară a acestui oraş. Deodată Lit
vinov se ridică şi propune o definiţie a agresorului care, orice ar spune
adversarii, este cea mai bună din cele care au fost date pînă astăzi. Nu
ştiu să joc tenis, dar am simţit că o minge atingea racheta mea de om poli
tic. Am aruncat-o imediat înapoi spunînd, spre uimirea generală, căci Lit
vinov şi cu mine eram pînă atunci adversari ireductibili : Romlnia acceptă
definiţia agresiunii aşa cum o propune Dl. Litvinov 1". Definiţia agre
siunii astfel formulată sublinia : „In consecinţă va fi recunoscut ca agresor
Într-un conflict internaţional, sub rezerva acordurilor în vigoare între păr
ţile În conflict, statul care cel dintîi va fi comis una din aqiunile urmă
toare : 1) declaraţiune de război unui alt stat ; 2) invaziune prin forţele
sale armate, chiar fără declaraţie de război, a teritoriului unui alt stat ;
3) atac prin forţele sale terestre, navale sau aeriene, chiar fără declaraţie
de război, a teritoriului, navelor sau aeronavelor unui alt stat ; 4) blocusul
naval al coastelor sau al porturilor unui alt stat ; 5) sprijin dat bandelor
armate care formate pe teritoriul său vor fi invadat teritoriul unui alt stat
sau refuzul, cu toată cererea statului invadat, de a lua pe propriul său
teritoriu, toate măsurile în puterea lui, pentru a lipsi zisele bande de orice
ajutor ori proteeţiune". După cum se precizează în articolul 3 al acestei
convenţii : „Nici o consideraţiune de ordin politic, militar, economic sau
' Arhiva C.C. al P.C.R„ fond 103, dosar 8083, fila 36.
393
alta nu va putea servi drept scuză sau de justificare a agresiunii prevăzută
la anicolul r 1•
Definiţia a fost la început susţinută de puţini reprezentanţi la Confe
rinţa dezarmării ; N. Titulescu s-a alăturat din primul moment poziţiei lui
Litvinov susţinînd activ definiţia agresiunii şi ridicîndu-se chiar Împotriva
acelora care o respingeau din motive de politică internă sau pentru că ea
le stînjenea aplicarea eventualelor lor planuri războinice.
*
GENEVA, 25 (Rador). - Şedinţa de astăzi a comisiunii
generale a Conferinţei dezarmării a fost consacrată, ca şi cea
de ieri, securităţii.
Dl. Titu/eseu a expus la rîndul său raţiunile pentru care
definiţia agresorului dată de Soviete trebuie admisă.
„Dv., care vă feriţi de rigiditate în definiţii cînd este vorba
de Încălcarea teritoriului naţional, nu aveţi dreptul să răpiţi
statelor care sînt ferm hotărîte să nu iasă cu armatele din teri
toriul naţional preţiosul element de securitate pe care îl re
prezintă pentru noi propunerea sovietică", a încheiat dl. Ti
tu/eseu în mijlocul aplauzelor puternice ale întregii adunări.
„Dimineaţa•, 27 mai 1933, I"· S.
1 Arhivele statului, llucureşti, fond Casa regală, dosar 1 1 1 , 1933 pp. 1-3 (Convenţia
de definire a agresiunii).
37
Spre normalizarea relaţiilor româno-so'vietice
(Discurs ţinut cu prilejul semnării tratatului de definire a agre
siunii, Geneva, iulie 1933)
O dată cu Încheierea convenţiilor pentru definiţia agresiunii din iulie

1933, semnate la început de cîteva ţări printre care şi Reminia, iar ulterior
adoptate de majoritatea membrilor Ligii Naţiunilor, s-a precizat nu numai
în ce constă obligaţiunea de neagresiune dar şi teritoriul asupra căruia nu
se poate produce agresiunea. Astfel, potrivit formulei lui N. Titulescu adop
tată integral de M. Litvinov „Prin teritoriu trebuie să se Înţeleagă teritoriul
asupra căruia un stat îşi exercită de fapt autoritatea". Încheierea acestor
convenţii a dovedit o dată În plus dorinţa de pace a celor două state
vecine, ceea ce a constituit şi primul pas În acţiunea dusă În vederea
stabilirii relaţiilor diplomatice romino-sovietice.
*
Inainte de toate ţin să mulţumesc d-lui Litvinov pentru cu-
vintele amabile ce a pronunţat la adresa mea.
Tratatul ce am semnat astăzi are o importanţă conside
rabilă.
La un moment cînd pe urma atîtor evenimente situaţia in
ternaţională este mai curînd confuză Într-o vastă regiune a
lumii şi anume tocmai În aceea în care se credea că pacea este
mai fragilă, s-a stabilit în chipul cel mai armonios obligaţiu
nea absolută şi perpetuă de neagresiune.
Dar tratatul pe care l-am semnat este mai mult decît un
simplu pact de neagresiune.
Aşa cum am susţinut totdeauna, agresiunea este interzisă
chiar de Pactul Briand-Kellogg şi ceea ce importă nu este atît
395
de a repeta obligaţiunea deja luată, dar de a preciza �n chip
cît mai concret posibil în ce c<tnsistă această obligaţiune.
Sînt mulţi ani de cînd în lucrările noastre de la Geneva
ne-am străduit să găsim o definiţie acceptabilă a agresiunii şi
trebuie să mărturisesc că rezultatul nu a corespuns totdeauna
sforţărilor noastre.
D-tale, d-le Litvinov, şi delegaţiei sovietice îi revine onoa
rea de a fi precizat pentru prima dată în viaţa internaţională
cu curaj, francheţă şi claritate definiţia agresiunii.
Eu nu revendic pentru ţara mea şi pentru statele Micii lnţe
legeri decît meritul de a fi Înţeles, împreună cu Polonia, din
primul ceas în care definiţia dv. a devenit publică, toată im
portanţa ei pentru menţinerea păcii g enerale şi de a o fi sus
ţinut din toate puterile noastre în dezbaterile de la Geneva.
Cu cît această definiţie va fi acceptată de un mai mare
număr de state, cu atît se va fi lucrat mai mult pentru conso
lidarea păcii generale.
De aceea iau act cu satisfacţie de declaraţia dvs. că guver
nul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste este gata să în
cheie cu celelalte naţiuni convenţii similare celeia pe care am
semnat-o astăzi în calitatea noastră de vecini.
Fac cele mai sincere urări pentru ca această invitaţiune la
pacea generală să fie încoronată de cel mai mare succes.
Daţi-mi voie să adaug că tratatul ce am semnat astăzi are o
semnificaţie specială pentru ţara mea. .
El constituie o primă şi importantă etapă pe calea care duce
la normalizarea raporturilor noastre.
România şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste sînt
vecine şi istoria nu a înregistrat un război între naţiunile
noastre.
Aceasta înseamnă că ele sînt sortite să fie prietene.
Nu am nici o îndoială că în munca ei neobosită pentru men
ţinerea păcii generale România va face tot ce depinde de ea, şi
am toate raţiunile să cred că guvernul Uniunii Republicilor
Sovietice Socialiste va face la fel pentru ca cele două naţiuni
să realizeze pentru cel mai mare bine al lumii poruncile geo
grafiei şi istoriei.
„Diminea1a•, 5 iulie 1933, p. 15.
38
Prietenie trainică între statele Micii lnţelegeri
(Declaraţii către reprezentanţii presei, pe marginea întîlnirii
de la Kosice, decembrie 1933)
In condiţiile internaţionale, care s-au agravat ca urmare a venirii hitle

riştilor la putere şi a intensificării manifestărilor revizioniste, ţările Micii
Inţelegeri căutau noi căi de consolidare a păcii. Această permanentă stră
danie diplomatică s-a reflectat o dată mai mult în întilnirea de la Kosice
din decembrie 1933, care a avut loc între ministrul de externe al Ceho
slovaciei, E. Beneş şi N. Titulescu. Indlnirea, care s-a desfăşurat În cadrul
a trei şedinţe consecutive, a prilejuit celor doi diplomaţi reafirmarea atitu
dinii antirevizioniste a Micii Înţelegeri precum şi manifestarea ei fermă de
a continua lupta diplomatică În vederea asocierii statelor din zona Balca
nilor pentru lărgirea frontului păcii.
*
După ultima Întrevedere a celor doi miniştri de externe comu-
nicatul oficial asupra celor discutate
ln urma ultimei întrevederi dintre cei doi miniştri ai a/ace
rilor străine s-a dat următorul comunicat :
Cei doi miniştri ai afacerilor străine dl. Titulescu şi dr.
Eduard Beneş s-au întrunit la 1 1 decembrie 1 933, la Kosice şi
au avut trei conferinţe îndelungate.
In conversaţiunile lor, ei s-au ocupat îndeosebi de rezulta
tele ultimului voiaj al d-lui Titulescu la Sofia, Ankara şi
Atena şi au procedat la un schimb de vederi asupra acestui
subiect În acelaşi spirit ca şi cu ocazia ultimului voiaj al d-lui
Titulescu la Belgrad.
391
Situaţia internaţională actuală şi evenimentele care s -au
desfăşurat de la acest voiaj pînă acum au fost de asemeni su
biectul unui schimb de vederi aprofundat.
Tot în acelaşi spirit şi În sensul ultimelor deciziuni ale Con
siliului permanent al Micii întelegeri, situaţia generală a pro
blemei dezarmării cu toate chestiunile conexe şi cu toate con
secinţele politice pe care le comportă, a fost examinată.
Pe de altă parte, conformîndu-se deciziunilor anterioare ale
Consiliului Micii lnţelegeri, cei doi miniştri ai Micii Înţelegeri
au exprimat o dată mai mult identitatea punctelor de vedere
asupra necesităţii intangibilităţii Pactului Societăţii Naţi uni lor
În forma lui actuală. Intangibilitate care va trebui să fie apă
rată şi contra amendamentelor eventuale, şi contra tendinţei
de a adopta o practică sau o procedură contrară celei prevă
zute de pact.
De acord cu dl. ministru Jeftici, viitoarea Întîlnire a Consi
liului permanent al Micii Înţelegeri a fost fix�tă pentru în
ceputul lunii ianuarie 1934, la Zagreb.
Cei doi miniştri ai afacerilor străine şi-au terminat lucrările
şi au părăsit Kosice În seara de 1 1 decembrie 1933.
Declaraţiile d-lui Titu/eseu către reprezentanţii presei

Primind pe reprezentanţii presei şi răspunzînd la întreba
rea : ce credeţi despre revizuirea tratatelor ?, dl. ministru Ti
tu/eseu a declarat următoarele :
- Este o imposibilitate şi este o primejdie gravă pentru
pace ( .. ..)
Frontierele actuale ale Europei centrale sînt rezultatul unei
evoluţii de secole, a unui proces de justiţie. Chestiunea fron
tierelor Europei centrale este un proces sfîrşit, şi nu un proces
care trebuie să Înceapă res judecata.
Cererea guvernelor străine faţă de refuzul formal şi repetat
al Micii înţelegeri de a ceda un centimetru pătrat din terito
riul său este nu numai un act ilegal, dar şi un act ostil, fiindcă
constituie o imixtiune în afacerile interne ale unor ţări suve
rane. Persistenţa în actele de ostilitate de această natură de
parte de a pregăti pacea, pregăteşte războiul ; căci dacă revi
zuirea nu poate să se facă decît cu consirntămîntul statelor in-
398
teresate, şi dacă acest consimţammt este refuzat net, ce În
seamnă cererea de revizuire dacă nu masca sub care se ascund
tendinţe agresive ?
Iată de ce am susţinut totdeauna că revizuirea înseamnă
război.
Eu vreau pacea. Sînt slujitorul ei devotat şi credincios. l ată
de ce sînt antirevizionist.
„Dimineaţa" !) decembrie 193), p. 15.
39
Lumina încrederii ii stabilităţii internaţionale
(Discurs rostit cu ocazia semnării Pactului lnţelegerii Balcanice,
Atena, 9 februarie 1934)
După un turneu diplomatic făcut în luna octombrie 1933 la Belgrad,

Sofia, Ankara şi Atena, Nicolae Titulescu a reuşit să obţină acordul de
principiu al cercurilor guvernante din Turcia, Grecia şi Iugoslavia În ve
derea încheierii unui pact al statelor balcanice. După îndeplinirea formali
tăţilor corespunzătoare pactul a fost semnat În februarie 1 934 la Atena,
punîndu-se astfel bazele Inţelegerii Balcanice, din care făceau parte Romi
nia, Turcia, Iugoslavia şi Grecia, şi care avea ca principal scop asigu
rare.a integrităţii teritoriale şi independenţei naţionale a membrilor săi.
Acest nou instrument de pace nu s-a îndreptat Împotriva nimănui, consti
tuind un organism internaţional deschis pentru participarea celorlalte state
balcanice.
*
Guvernul regal al Romaniei este fericit a se asocia din toată
inima la nobilele cuvinte pronunţate de Excelenţa Sa, dl. Maxi
mos. El ţine îndeosebi să sublinieze contribuţia importantă pe
care guvernul elen a adus-o la realizarea marii opere pe care
am pecetluit-o astăzi, adică bucuria sa de a vedea că s-a ales
Atena ca loc al semnării.
In adevăr, din toate naţiunile europene, naţiunea elenă este
aceea care are cele mai intime legături cu eternitatea. Astfel,
un tratat semnat pe pămîntul elen Împrumută din ambianţa
înconjurătoare condiţia solidităţii şi a duratei pe care trebuie
să o urmărească orice operă serioasă.
Ideea care ne-a călăuzit pe noi, făuritorii înţelegerii Balca
nice, este simplă. Noi sîntem dornici de pace. Dar ştim că pa-
400
cea reală Îşi are izvorul În Încredere, şi încrederea îşi are iz
vorul său în stabilitate. Prima stabilitate pe care un stat o
caută, nu În interesul său egoist, ci în interesul general, este
stabilitatea frontierelor sale.
Un stat este membru al comunităţii internaţionale. El are
datoria de îndeplinit faţă de aceasta. Or, atîta timp cît incer
titudinea pluteşte În jurul chestiunii frontierelor unui stat,
munca cu randament deplin pe care o cere comunitatea inter
naţională nu este posibilă. In adevăr, s-a substituit, În aceste
condiţii, problemelor vieţii zilnice care În ultima analiză se
confundă cu aceea a statului, o problemă politică nelinişti
toare, care ţine În suspensie viaţa naţiunii. In epocile de pace
care au precedat marele război, nici o preocupare de frontiere
nu intra în calculele vieţii cotidiene. Numai războiul a venit
să tulbure liniştea popoarelor în ce priveşte soarta frontiere
lor lor.
De la noile tratate de pace, graţie unei exagerări şi unei
violenţe blînde, făcute asupra anumitor dispoziţiuni nevino
vate, s-a creat pentru o anumită categorie de state un regim
bizar şi special.
Chestiunea frontierelor lor poate fi discutată oricînd între
patru ochi sau în public. Sub condiţia doar că se afirmă că se
va recurge la mijloace pacifice, există azi dreptul de a se cere
pe faţă mutilarea unui stat. Şi acel care refuză să se preteze
la un asemenea joc riscă să se vadă acuzat că ameninţă sau
că nu este însufleţit de spiritul internaţional.
Dacă nu se cere unui stat să se sinucidă prin persuasiune,
era de neînchipuit ca o reacţiune să nu se producă. Din mo
ment ce frontierele pot fi ameninţate În timp de pace, este le
gitim ca ele să poată fi garantate, fără să se poată vorbi de
preparative de război.
Această reaqiune, începută în Europa centrală, a continuat
şi s-a desăvîrşit azi În Balcani.
Tratatul de la Atena este înainte de toate un gest porun
cit de instinctul de conservare, Tratatul de la Atena este o
operă de realism politic, care serveşte pacea cu mult mai mult
decît pactele în care limbajul de vată sau vag şi generozitatea
se amestecă Între ele pînă Într-atît, încît nu se ştie totdeauna
dacă dispoziţiile lor iau sau dau ceva.
�
Tratatul de la Atena este, În sfîrş 1_J;,;c>p��··justÎţie;-c;lci.
f
respectă scrupulos dreptul altora pîn J�i-atît, înci� i?,vi�ă pe
._�p.
",{ rf'/A
/ ). ,". '- · · - -. . : .-
<...
2e
L - \"'
·'" � �
401 "�
-1"!',t Co .n s / __ :n : :� �
B : L• ' : ot 6 c u r s rso no:
ă "-·�
-' � N�--------�
. --..r..;�-
toţi interesaţii să participe la regimul pe care şi l-au creat
semnatarii.
In adevăr, casa pe care am construit-o este largă şi ospita
lieră. Este loc În ea pentru toţi acei care aşteaptă inimile noas
tre. Dar casa noastră este şi luminoasă. Lumina pătrunde În
ea din toate părţile. Oricine trece pragul să părăsească nădej
dea că va putea gusta din voluptatea iluziei pe care o creează
clar-obscurul.
Dar dacă pentru semnatarii de la Atena frontierele terito
riale sînt un lucru definitiv şi indiscutabil, frontierele în ele
Înşile sînt şi bariere care divid pe oameni şi fac viaţa lor
mai grea. De aceea, noi sîntem gata să Întreprindem, Împre
ună cu toţi acei care vor recunoaşte definitiv şi loial frontie
rele noastre, o vastă muncă de apropiere economică şi poli
tică, care va devaloriza gradat aceste frontiere, pînă la spiri
tualizarea lor definitivă.
In ziua aceea patriile noastre actuale nu vor mai face decît
una : marea patrie a familiei umane, care ne va fi cu atît mai
scumpă, cu cît va reprezenta suma afeqiunilor pe care fiecare
dintre noi o poartă pentru patria sa.
Securitatea, Înţelegerea, asociaţia, integrarea, iată cele patru
coloane ale templului pe care l-am ridicat astăzi păcii, pu
nîndu-se semnăturile pe Tratatul de la Atena.
Să-mi fie Îngăduit, în ziua memorabilă care va trebui să
constituie de acum înainte sărbătoarea naţională a statelor
balcanice, să beau În sănătatea excelenţei sale preşedintelui
republicii elene şi pentru prosperitatea naţiunii sale, precum şi
pentru sănătatea şefilor de stat ai naţiunilor semnatare ale
pactului nostru.
„Dimineaţa•,- 12 februarie 1934.
40
Sensul Pactului Balcanic
(Declaraţiile făcute de N. Titu/eseu, presei greceşti)
In declaraţiile făcute reprezentanţilor presei ateniene după semnarea

Pactului Inţelegerii Balcanice N. Titulescu a relevat că prin conţinutul
său, prin orientarea sa, acest nou organism diplomatic a fost chemat la
viaţă pentru a apăra interesele naţionale ale tuturor statelor balcanice.
Scopul Inţelegerii Balcanice era să menţină pacea în această regiune a
Europei, prin apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei naţionale
a ţărilor din zona balcanică.
Creat pentru a contribui la dezvoltarea relaţiilor interbalcanice, în
ciuda propagandei fasciste şi hitleriste, acest pact regional nu era îndrep
tat Împotriva nimănui.
Semnatarii acestui pact rămîneau astfel solidari În faţa oricărui atac
organizat de un stat balcanic sau de către un stat nebalcanic în alianţă
cu un stat din zona Peninsulei Balcanice.
*
Ţin înainte de toate să mulţumesc poporului atenian de pri-
mirea călduroasă pe care a binevoit să ne-o facă şi atmosfera
de simpatie cu care n-a încetat să ne înconjoare de la sosirea
noastră.
Cred că noi am servit cu fidelitate aspiraţiile naţiunii elene,
semnînd Tratatul de la Atena.
Acest tratat este În adevăr unul din instrumentele de pace
cele mai puternice pe care putem să ni le dăm. Scopul pe care
autorii săi l-au urmărit este să debaraseze naţiunile semnatare
de grija frontierelor lor, pentru ca ele să poată să se dedea în
403
linişte muncii creatoare, care singurll poate să permită lumii sl
iasă din criza generală care s-a abătut asupra ei.
Soarta omului este să trăiască şi să moară. Ocupaţia lui tre
buie să fie munca şi nu distrugerea prin provocarea războiului.
Nimic nu ar putea mai bine să evite un război, decît faptul
de a face să se ştie în mod limpede şi În timp util de oricare
agresor, eventual că dacă şi-ar pune în execuţie planurile, s-ar
izbi de o forţă atît de superioară, încît ar fi nimicit de ea.
Aceasta este adevărata concepţie a securităţii care trebuie să
fie preventivă, iar nu represivă. Dacă ajunge cineva la repre
siune, înseamnă că prevenţiunea nu a fost suficientă.
Din fericire, nu mai este acesta cazul pentru popoarele
balcanice de la semnarea Tratatului de la Atena.
Legături de o solidaritate puternică au fost create în mod
deschis Între naţiile balcanice. Cu toate că este puternică,
această solidaritate nu este exclusivă.
Tratatul nostru este deschis adeziunii tuturor popoarelor
balcanice care vor să accepte În mod loial stipulaţiile sale.
Inutil să mai spun că acest tratat nu este îndreptat Împo
triva nimănui. Prin definiţie, o aqiune preventivă de apărare
este făcută pentru cineva şi nu contra cuiva.
A spune că avem intenţii agresive, pentru că voim să ne
apărăm frontierele Împotriva războiului, este tot atît de ab
surd ca şi a spune despre cineva că are intenţii subversive
fiindcă îmbracă o manta ca să se apere de frig.
Dar Pactul de Inţelegere Balcanică, prin comunitatea de
interese pe care a creat-o Între semnatarii lui şi între aceştia
şi viitorii aderenţi, cărora inima noastră vrea să le facă cre
dit, trebuie să servească de bază dezvoltării relaţiilor interbal
canice în toate domeniile.
Datoria oamenilor de stat balcanici este să se dedea acestei
sarcini cu zel. Fiecare dintre ţările noastre are surplusuri de
produse sau de mărfuri, care, cu puţină bunăvoinţă, ar putea
găsi debuşeuri În celelalte ţări.
Dacă la această juxtapunere de interese, care depinde de
noi să le regulăm în avantajul nostru reciproc, adăugăm iden
titatea aspiraţiilor noastre intelectuale, rod al unui lung trecut
comun, sîntem aduşi în mod legitim la concluzia că dacă pen
tru securitate Tratatul de la Atena este un punct de sosire,
pentru viaţa interbalcanică el constituie un punct de plecare.
404
Un ziarist străin a tntrebat pe ministrul afacerilor externe
al României dacă, prin faptul că pactul balcanic împiedică
revizuirea, acest pact nu este în contradicţie cu art. 19 din
Pactul Societăţii Naţiunilor.
Dl. ministru Titulescu a răspuns :
- Nu, articolul 19 este o facultate nu o obligaţiune.
Cînd Franţa şi Germania s-au Înţeles definitiv asupra Alsa-
ciei şi Lorenei, prin Tratatul de la Locarno, n-a violat nici una
nici alta Pactul Societăţii Naţiunilor.
De altfel, art. 19 prevede numai reexaminarea clauzelor ne
aplicabile. Or, fruntariile sînt clauze aplicate şi deci nerevi
zuibile pe baza articolului 19. Dar chiar dacă art. 19 ar per
mite revizuirea teritorială, ea nu se poate face decît cu con
simţămîntul părţii interesate. Or, Înţelegerea Balcanică, În
tocmai ca şi Mica Înţelegere, spune : „Nu vrem revizuire".
Dacă după această declaraţie categorică un stat ne-ar mai
chema la Geneva, pentru a cere revizuirea, el ar semăna
foarte mult cu un bărbat care vrea să ia în căsătorie o femeie
care îi răspunde „nu" şi pe care totuşi acest bărbat ar duce-o
cu forţa În faţa ofiţerului de stare civilă pentru ca să răs
pundă cu un „Nu" oficial.
Vă Întreb, dacă după o asemenea procedare ar mai putea
exista prietenie Între aceste două persoane. Cum ar putea să
existe între două state care ar proceda la fel ?
„Dimineaţa", 1J februarie 1934, p. 8.
41
Valoarea luptei pentru progres
(Discurs ţinut de N. Titulescu în parlamentul român,
aprilie 1934)
Eşecul Conferinţei dezarmării ca şi apropierea dintre Germania şi Po

lonia prin încheierea pactului de neagresiune la începutul anului 1934 au
determinat România să aeţioneze În direeţia consolidării alianţelor sale şi
să-şi reafirme orientarea sa pacifică. ln mod strălucit N. Titulescu a înfă
ţişat, în discursul său din aprilie 1934, rostit în parlament, atît bilanţul
acţiunii diplomatice a României în direeţia menţinerii păcii cît şi bazele
viitoare ale politicii externe româneşti.
Cu prilejul acestui discurs, care de altfel era şi un răspuns la interpe
lările adresate de către _C. I. C. Brătianu, Iuliu Maniu şi Gh. Brătianu,
ministrul de externe reafirmă o dată În plus că politica externă a României
este dirijată spre menţinerea statu-quo-ului european, apărarea integri
tăţii teritoriale şi a independenţei sale naţionale, pe calea unei strînse
colaborări Între toate statele cu interese comune.
Făcînd o comparaţie Între revizionismul practicat de cercurile guver
nante maghiare şi cel propagat de fasciştii italieni, N. Titulescu le consi
liera pe amîndouă inacceptabile şi dăunătoare. Dacă el a caracterizat re
vizionismul fasciştilor italieni ca fiind „generos" deoarece era propagat în
favoarea altor state, aceasta se datoreşte faptului că, pînă în 1934, Italia
fascistă nu afirmase deschis şi franc pretenţii teritoriale În folosul ei ne
mijlocit.
O asemenea apreciere nu infirmă adevărul că În Întreaga sa activitate
diplomatică N. Titulescu a urmat o linie de conduită antifascistă şi anti
revizionistă ferm bazată pe principii de la care el n-a abdicat niciodată.
„Titulescu nu era diplomatul formulelor de neutralitate sau echivoce şi nu
accepta jocul dublei sau triplei diplomaţii care potrivit părerii sale ducea
cu certitudine matematică la pierderea partidei• 1• Tactica lui de luptă
1 Vezi Ion M. Oprea, N. Titulescu, Editura Şciin1ifică, 1966, p. 89.
406
în activitatea diplomatică nu era tactica ariergărzii ci a ofensivei avînd
conştiinţa deplină că succesele nu pot fi decît fructul unei lupte hotărîte.
*
Expunerea d-lui Maniu, care pr�zintă atîtea interese, şi prin
ideile dezvoltate, şi prin soluţiunile preconizate, şi prin ac
ţiunea desfăşurată de d-sa, are mai ales pentru mine marele
merit de a pune în plină lumină bazele psihologiei interne pe
care se Întemeiază aqiunea internaţională a Romaniei.
Ele sînt două principale.
Mai întîi, Tratatul de la Trianon apare tuturor romanilor,
şi În deosebi celor din Ardeal, ca o consfinţire a unei ordini
de drept mult mai redusă decît aceea pe care veacuri de con
vieţuire şi suferinţe comune au săpat-o în conştiinţa istorică
a neamului nostru. (Aplauze unanime).
De aceea, În chip firesc, În opinia noastră publică, Trata
tul de la Trianon evocă mai curînd ideea unei completări de
cît ideea unei amputări. (Aplauze unanime).
Pe de altă parte, ori de cîte ori unitatea noastră naţională
pare a fi ameninţată, aceia care dau semnalul de alarmă şi sar
cei dintîi Întru apărarea ei sînt romanii din noile provincii.
(Aplauze unanime.) Această reaqie instinctivă constituie cel
mai frumos omagiu adus Conferinţei păcii şi cea mai strălu
cită mărturie a permanenţei operei ei. (Aplauze unanime).
Clădită pe libertate ca temelie, ea se apără singură Împotriva
tuturor. (Aplauze unanime.)
Cînd acestea sînt datele vieţii noastre interne, politica ex
ternă a Romaniei, dacă ştie să se conformeze lor, nu poate de
cît să-şi impună pretutindenea cerinţele.
In adevăr, astfel concepută, ea nu este o creaţie artificială.
ea este o simplă
. funqiune organică.
Izvorînd din poruncile unităţii noastre naţionale, politica
noastră externă are ca scop principal păstrarea ei, iar ca me
todă constantă de lucru, coordonarea progresivă a aqiunii
noastre cu aceea a statelor cu interes comun, pînă la integra
rea ei În grupuri internaţionale, din ce În ce mai mari.
De la naţional prin regional la universal, iată lozinca
Romaniei peste graniţă. (Aplauze).
Desigur că o asemenea politică externă este menită să în
tîmpine dificultăţi din partea acelora pe care ordinea actuală
a Europei îi nemulţumeşte.
417
Departe de a vedea în aceste dificultăţi obstacole care să
ne descurajeze, eu văd În ele hrana zilnică a ministrului de
afaceri străine.
Aşa fiind, cînd dl. Maniu mă Întreabă ce cred privitor la
manifestările tot mai intense ale guvernului ungar referitor
la revizuirea tratatelor de pace şi privitor la ecourile pe care
ele le-au trezit Într-o parte a opiniunii publice din unele ţări,
foste aliate cu noi În timpul războiului şi semnatare ale aces
tor tratate, răspund :
Din capul locului doresc să fac o distinqiune Între revizio
nismul italian şi revizionismul ungar.
Voi vorbi de unul şi de altul cu o sinceritate desăvîrşită.
Primul revizionism pare a avea mai curînd un caracter
principial, bazat pe credinţa că tratatele, ca toate lucrurile
omeneşti, nu sînt eterne. Al doilea are un caracter practic, po
zitiv, şi este bazat pe dorinţa făţiş exprimată de a mutila sta
tele vecine pentru a spori patrimoniul teritorial al Ungariei
actuale.
Primul revizionism, cel italian, are un caracter generos,
căci la cunoştinţa mea, cel puţin, Italia nu a cerut pînă azi
ceva pentru ea, ci a intervenit În folosul unui stat mai slab,
pe care îl socoteşte nedreptăţit. Al doilea revizionism, cel
ungar, are un caracter net egoist şi este expresiunea modernă
a unor tendinţe seculare şi ireductibile.
Primul revizionism pare a fi recurs pînă azi numai la în
curajări verbale, cel de-al doilea a practicat şi continuă să
practice o operă de sabotare sistematică pe toate căile a ordi
nii actuale create de tratate.
Dacă fac această deosebire, nu am să scuz primul revizio
nism În dauna celui de-al doilea. Le consider pe amîndouă
inacceptabile şi dăunătoare. (Aplauze unanime şi îndelung re
petate.) Dar nu e fără interes să pot afirma că dacă revizio
nismul italian este pentru Romlnia o concepţie greşită, revi
zionismul unguresc este pentru noi o concepţie vinovată.
(Aplauze furtunoase prelungite şi îndelung repetate.)
De aceea, oricît de dureroase ar fi pentru noi manifesta
ţiunile italiene În favoarea revizuirii, ele nu pot schimba cu
nimic legăturile de afeqiune dintre Romlnia şi Italia, nici să
ne facă să pierdem speranţa că va veni şi ceasul cînd concor
danţa de interese va impune ca legăturile noastre să-şi poată
4 :18
găsi o trainică expresiune politică. Pentru aceasta, România
trebuie să aştepte cu calm şi încredere ceasul oportun, iar
Italia trebuie să Înceteze de a considera ca îndreptat împo
triva ei orice act făcut pentru salvgardarea securităţii româ
neşti (Vii aplauze.)
De aceea, de asemenea, oricît de natural am considera re
vizionismul ungar, căci oameni sîntem, şi poetul român ne-a
învăţat că nimic din ce este omenesc nu trebuie să fie străin
de inima noastră, nu putem să tratăm acest revizionism cu
metodele şi manifestaţiunile lui decît ca un pericol şi, cu toată
dorinţa de prietenie cu Ungaria, să-i fixăm limite peste care
nu-i îngăduim să treacă. (Aplauze furtunoase.)
De aceea, nu mă voi ocupa aci decît de revizionismul un
guresc.
Noi am spus în repetate rînduri Ungariei, şi i-o spunem din
nou şi azi : o Înţelegere Între noi este şi În interesul general
al păcii şi În interesul celor două ţări. Dar o Înţelegere de
vine imposibilă, dacă cu prilejul ei se ridică chestiunea schim
bării hotarelor ţării. (Aplauze unanime mult prelungite, stri
găte de „bravo" .)
Ungaria ştie tot aşa de bine ca şi mine că prin propaganda
la care se dedă, nu va putea clinti hotarele noastre nici pe un
singur metru pătrat. (Aplauze furtunoase, prelungite şi înde
lung repetate, strigăte de „bravo" .) Atunci de ce o face ? Ex
plicaţia este simplă. Scopul manifestaţiunilor revizioniste este
demoraliz'area ţărilor vizate şi ţinerea trează În opinia publică
ungară a unei speranţe nelămurite în vremuri mai bune. Cu
alte cuvinte, aceste manifestaţiuni constituiesc o armă de
luptă În războiul juridic, care, din nefericire, se confundă as
tăzi cu starea de pace.
Dacă este aşa, nimic nu ar servi mai mult jocul adversa
rilor unităţii noastre naţionale decît a ne lăsa intimidaţi de
asemenea manifestaţiuni.
Nu o vom face.
Şi nu o' vom face conştient, pentru că graniţele noastre sînt
apărate contra revizuirii de o Întreită pavăză : juridică, mo
rală şi politică.
Le voi examina pe rînd.
Inainte de toate, ţin să apreciez că revizuirea cu care sîn
tem mereu ameninţaţi este o instituţie internaţională, bine
caracterizată, distinctă de război.
409
Pe acesta, regula jocului cere ca toată lumea să declare că
nu-l vrea. In realitate, pe acesta nu-l poţi evita decît în mă
nura în care eşti în stare să-l suporţi. De aceea, ca pacifist
convins, am considerat Întotdeauna că asigurarea ţării cu o
forţă militară compatibilă cu interesul securităţii naţionale
este cel mai bun mijloc de a păstra pacea. (Aplauze prelun
gite şi îndelung repetate.)
Dacă războiul este sinonim cu schimbarea graniţelor prin
forţă, revizuirea este, după părerea interesaţilor, sinonimă cu
schimbarea graniţelor prin mijloace pacifice.
Acesta este punctul de plecare al Întregii construqii. Şi
eroarea începe chiar de aci.
ln Pactul Societăţii Naţiunilor există un articol 1 9, faimos
prin specula ce s-a făcut în jurul lui, care dispune că aduna
rea poate din timp în timp să invite pe membrii Societăţii de
a proceda la un nou examen al tratatelor devenite inaplica
bile, precum şi al situaţiunilor internaţionale, a căror men
ţinere ar putea pune în pericol pacea lumii.
ln ce priveşte tratatele, revizuirea nu este prevăzută deci
decît pentru tratate devenite inaplicabile, adică pentru clau
zele În curs de executare, pentru care se constată că aplicaţi
unea nu este posibilă.
Or, clauzele teritoriale sînt deja aplicate. Revizuirea lor este
deci juridic imposibilă. (Aplauze prelungite şi îndelung repe
tate.)
Şi cum ar fi putut să fie altfel ? Graniţele tratatelor care
au încheiat marele război, sînt trase cu sînge şi sînt fructul
unor suferinţe fără pereche. Cum ar fi acceptat puterile în
vingătoare să obţie teritorii cu obligaţia ca, mtr-un chip sau
altul, să le restituie mai tîrziu ?
Dovadă că lucrul stă astfel este art. 1 O din acelaşi Pact al
Societăţii Naţiunilor, care obligă pe fiecare membru al Socie
tăţii să respecte integritatea teritorială şi independenţa politică
prezentă a tuturor membrilor Societăţii. Or, ar fi inadmisibil
ca, În virtutea aceluiaşi, tratat, să ai şi obligaţia să respeqi o
frontieră şi să ai şi dreptul să-i ceri schimbarea !
Şi totuşi, revizuirea graniţelor, pe baza art. 19, constituie
pentru unii o posibilitate. Greşeala este Însă fără consecinţă.
In adevăr, nu e nimeni din cei care cred că revizuirea te
ritorială este posibilă În virtutea art. 19, care să susţină că ea
se poate face altfel decît cu consimţămîntul statului interesat.
4ill
Şi este logic să fie aşa. Nu se poate desface cel mai modest
contract dintre doi particulari fără consimtămîntul lor mutual.
Cum ar fi posibil ca un contract solemn, cum este un tratat de
pace, să poată fi desfăcut prin voinţă unilaterală ?
Cu alte cuvinte, după părerea unanimă, soarta revizuirii este
În mîna noastră : ea nu este posibilă decît atunci cînd o voim
noi. (Aplauze unanime prelungite.)
Or, la cererea de revizuire a Ungariei, Romania, ca şi cele
lalte state ale Micii Inţelegeri, au răspuns categoric : nu, nu,
niciodată ! Nu este forţă pe lume ca să ne facă să ne schimbăm
răspunsul. Şi nu este autoritate internaţională care să dispună
de teritoriile noastre fără voia noastră, căci teritoriile oricărei
tări depind exclusiv de Constituţia şi parlamentul ei naţional.
(Aplauze unanime, furtunoase, îndelung repetate.)
Atît este aceasta de adevărat, încît paralel cu propaganda
revizionistă zgomotoasă ce cunoaştem, s-a dus o aqiune mai
discretă, dar mai periculoasă, dacă ar fi reuşit.
Necesitatea unanimităţii voturilor, cerută de Pactul Societă
ţii Naţiunilor, făcînd revizuirea problematică, s-a pus : Statu
tul Societăţii Naţiunilor trebuie schimbat sau Societatea Na
ţiunilor trebuie să dispară !
Şi în adevăr, un fapt care nu poate să nu izbească este acela
că statele, care sînt partizane ale revizuirii, în loc să fie cei
mai aprigi susţinători ai Societăţii Naţiunilor, singurul organ
internaţional În măsură s-o realizeze, sînt cei mai aprigi cri
tici ai institutului de la Geneva şi, sau ameninţă că o părăsesc,
sau propun reforma ei, făţişă sau indirectă, pentru a înlătura
obstacolul unanimităţii.
Ce garanţii are Romania că regula actuală de drept, În
materie de revizuire, nu va fi schimbată niciodată în dauna ei ?
Ea are două.
Prima o deţine din însăşi litera Pactului Societăţii Naţiuni
lor, care cere, pentru o schimbare a lui, ratificarea unanimităţii
membrilor Consiliului Societăţii Naţiunilor şi ratificarea majo
rităţii membrilor adunării.
A doua garanţie Romania o deţine de la un stat, membru
permanent al Consiliului Societăţii Naţiunilor, care, prin veto
ce s-a angajat să opună în caz de nevoie, a dat caracterul de
definitivat regulii actuale de drept În materie de revizuire. Prin
gestul ce a făcut acest stat, prin sporirea sentimentului de
securitate ce ne-a dat, el a adîncit şi mai mult dîra de recu-
411
noştÎnţă existentă din primul ceas de cînd sufletul romanesc
a luat cunoştinţă de el însuşi.
Am numit Franţa.
(Voci : Trăiască Franţa ! Aplauze furtunoase şi îndelung
repetate, Întreaga adunare, În picioare, aplaudă.)
Cu prilejul negociaţiunilor pactului În patru, de acum un
an, marile puteri urmau să precizeze ce proceduri noi vor stu
dia cu privire la diferitele articole din Pactul Societăţii Naţiu
nilor.
La 7 iunie 1933, Romania, ca şi celelalte două state ale
Micii Inţelegeri, a obţinut de la guvernul Republicii o notă, pe
care acesta a remis-o parlamentului francez, Împreună cu
textul modificat al pactului În patru şi prin care Franţa se
angajează a nu accepta nici o schimbare a actualei proceduri
în materie de revizuire, care cere unanimitatea, adică votul
nostru. (Aplauze unanime.)
După ce nota afirmă că pactul În patru exclude examenul
principiului revizuirii şi al cazurilor concrete de aplicare, ea
spune :
„Mai întîi nu se poate introduce nici o cerere de revizuire, în
afară de regulile cuprinse în art. 19 din Pactul Societăţii
Naţiunilor. Pe de altă parte, În eventualităţile examenului
unei proceduri aplicabile în cazul cînd unul sal' mai multe
state doresc să ridice o chestiune teritorială, regulată prin tra
tate, şi ar propune de a cere adunării să delibereze pe baza
art. 19, guvernul republicii nu va accepta nici o propunere care
să modifice procedura actuală. ln consecinţă, unanimitatea
voturilor membrilor prezenţi, inclusiv voturile părţilor, nece
sare azi în virtutea aplicării principiilor generale ale pactului,
va continua să trebuiască a fi cerută, pentru ca adunarea să
emită votul despre care este vorba".
Şi pe baza regulii unanimităţii existente azi, glasul Franţei,
chiar singur, ca membru permanent În Consiliul Societăţii
Naţiunilor, poate Împiedica orice schimbare În dauna noastră
(Aplauze unanime.) Cred că am dovedit cu prisosinţă exis
tenţa pavăzei de drept, menită să apere graniţele noastre de
ameninţarea revizuirii.
Dar este mai mult.
Propaganda maghiară lasă să se creadă prin toate mijloacele
ei de aqiune că chestiunea fruntariilor Ungariei n-a fost nici
odată dezbătută în mod serios, că Ungaria a fost pusă în faţa
412
unui fapt Împlinit, că Tratatul de la Trianon este pur şi simplu
o poruncă, un dictat. în consecinţă, de aici Înainte urmează să
fie dezbătut procesul, care n-a fost judecat În Conferinţa p ăcii.
O atare prezentare a lucrurilor merită drept cel mai blînd
calificativ, pe acel că este Întemeiată pe o totală lipsă de me
morie. Ca semnatar al Tratatului de la Trianon, să-mi fie în
găduit să o Împrospătez acolo unde este nevoie.
Afirm că Ungaria s-a prezentat la Conferinţa pacu cu un
material documentar fără de pereche şi de aşa natură, încît
cercetarea lui nu poate provoca decît admiraţia pentru patrio
tismul celor ce l-au adunat.
Afirm, fără teamă de a putea fi dezminţit, că nu este un
singur argument, că nu este un singur considerent întrebuin
ţat de propaganda actuală care să nu fie cuprins În materialul
prezentat Conferinţei păcii.
Acest material se găseşte În publicarea oficială făcută de
ministerul ungar şi afacerilor străine, sub titlul : Negocia
ţiunile păcii ungare. Dare de seamă a delegaţiunii de pace a
Ungariei la Neuilly sur Seine, din ianuarie, la martie 1920".
Este vorba de patru volume groase, format mare, tipărite
pe două coloane : primul are 661 pagini, al doilea 585, al
treilea 4 1 8 şi al patrulea cuprinde hărţi În număr mare.
In prefaţă se aduc cu drept cuvînt laude muncii delegaţiei
ungare la Conferinţa de pace şi se spune :
„Această lucrare este un tezaur unic al ştiinţei ungare. Nici
odată n-a apărut o lucrare similară. Ar fi imposibil să se facă
una la fel în viitor. Este o lucrare standard, izvor constant
pentru istoricii viitorului".
în serviciul acestui material, cu adevărat monumental, s-a
trimis sub preşedinţia contelui A. Apponyi o delegaţie strălu
cită compusă din :
7 comisari generali, printre care contele Bethlen, contele
Paul Teleki.
6 comisari, printre care miniştrii Walko, Karoly etc.
38 de experţi, aleşi dintre cei mai competenţi, printre care
specialişti pentru chestiunile româneşti, pentru Transilvania,
pentru chestiunile croate.
6 consilieri politici, aparţinînd diverselor partide.
14 secretari.
1 secretar general, 2 secretari ajutori.
413
Cum au tras profit aceşti delegaţi excepţionali din acest
material excepţional ?
Este interesant de reamintit.
Fără să aştepte primirea condiţiunilor de pace, pregat1te
rle puterile aliate şi asociate, la 14 ianuarie 1920, o dată cu
prezentarea plinelor puteri, delegaţia ungară a remis Confe
rinţei păcii două note. Prin cea dintîi ea cerea retragerea tru
pelor româneşti. Prin a doua, ea expunea consideraţiunile
politice, geografice, etnografice şi istorice, pentru care cerea
să dea prilej poporului ungar şi diferitelor naţionalităţi stabi
lite pe pămmtul unguresc de a decide ele, după un schimb 'de
idei şi o Înţelegere reciprocă, cadrul vieţii şi raţiunile lor vii
toare.
Toate argumentele Întrebuinţate de contele Bethlen, În con
ferinţele sale din Anglia, se găsesc În această notă.
Plebiscitul era cerut de Ungaria înainte chiar de a i se fi
remis proiectul de tratat, adică la 1 4 ianuarie 1920.
Condiţiunile de pace, elaborate de marile puteri, i-au fost
remise, În adevăr, la 1 5 ianuarie. Iar a doua zi, la 16 ianuarie,
contele Apponyi a fost chemat În faţa Consiliului Suprem,
pentru a expune oral conţinutul notelor scrise. El a conchis din
nou cerînd plebiscituri, pentru ca populaţiunile, iar nu guver
nul . ungar, să decidă de soarta lor conform principiilor wil
somene.
La 1 2 februarie 1920, ca răspuns la condiţiunile de pace,
delegaţia ungară a prezentat Conferinţei 38 de note foarte
dezvoltate, pe toate chestiunile care făceau obiectul tratatului.
Notele privind chestiunea teritorială şi În special Transil
vania şi România sînt cele mai numeroase.
Este interesant a reaminti titlul unora din ele, pentru a se
vedea În ce mod strîns şi detaliat au fost conduse negociaţiu
nile :
„Memoriu asupra autenticităţii datelor din recensămîntul
unguresc".
„Memoriu asupra dezvoltării populaţiei din Ungaria de la
Încetarea dominaţiei turce".
„Memoriu asupra situaţiunii agricole a Ungariei, În cazul
cînd ar pierde teritoriile cerute de naţionalităţi".
„Chestiunea Transilvaniei".
„Combaterea românilor cu privire la statistica naţionalită
ţilor".
414
„Observaţiunile referitoare la harta României".
„Poate să subziste dominaţia română În Transilvania ?".
„Falsitatea aspiraţiunilor istorice ale românilor la lumina
vechii istorii a Transilvaniei".
„Cum a trecut imperiul În mîinile românilor În toamna lui
191 8".
„Caracterul deosebit al instituţiunilor din Transilvania şi
cele din România".
„Tabloul sinoptic al drepturilor naţionalităţilor În Ungaria
pe vremuri şi azi, potrivit deciziunilor Adunării de la Alba
Iulia, potrivit situaţiunii reale şi potrivit exigenţelor Înţele
gerii".
„Ordonanţele privitoare la drepturile naţionalităţilor În
Constituţiunea Transilvaniei În vigoare de la 1541 la 1 867".
Etc., etc., etc.
Marile puteri : Franţa, Anglia, Italia şi Statele Unite au
studiat aceste note voluminoase prin comisiunile şi experţii
lor.
Demn de observat este faptul că din aceste comisiuni de
studiu nu a făcut parte nici un reprezentant al ţărilor inte
resate : România, Serbia şi Cehoslovacia.
Ţările Micii înţelegeri au fost tratate la Conferinţa păcii ca
justiţiabili. (Exclamări).
Să nu uităm că Ion I. C. Brătianu, mare prin patriotismul
lui, mare prin capacitatea lui, dar şi mare prin simţul de mîn
drie naţională, a considerat că aspiraţiunile noastre nu au
căpătat satisfacţie integrală şi a părăsit Conferinţa de pace.
(Aplauze prelungite şi îndelung repetate pe băncile majorităţii.)
Aşa fiind, în procesul dintre Mica Înţelegere şi Ungaria,
fruntariile noastre au fost arbitrate de marile puteri, iar Î!l sta
bilirea hotarelor româneşti au jucat un rol covîrşitor expertii
englezi şi americani.
Timp de două luni conferinţa a studiat documentarea ungară.
La 6 mai, ea a remis delegaţiunii ungare un complex de trei
acte, compus dintr-o scrisoare de trimitere, din răspunsul con
ferinţei la toate notele Ungariei şi Clin textul definitiv al tra
tatului de pace.
Citirea acestor documente dovedeşte cu cîtă scrupulozitate
şi conştiinţă au fost examinate toate cererile, toate observaţiu
nile şi toate obiecţiunile Ungariei.
416
Dar scrisoarea de trimitere, semnată de preşedintele Millerand,
trebuie să ne reţină o clipă atenţiunea.
Pentru că ea conţine un pasagiu care dă drept comisiunilor
de delimitare, acolo unde la aplicarea pe teren ar constata o
nedreptate, să o rectifice - drept perimat, deoarece comisiunile
de delimitare n-au găsit cu cale să uzeze de el -, se vorbeşte
mereu de făgăduielile făcute Ungariei prin scrisoarea preşedin
telui Millerand I
Şi aici este foarte instructiv să împrospătăm memoria celor
interesaţi, dînd citire cîtorva pasagii din această scrisoare
istorică :
„După matură chibzuinţă, puterile aliate şi asociate au decis
de a nu modifica pe nici un punct clauzele teritoriale conţinute
În con�ţiunile de pace. Dacă s-au hotărît la aceasta, cauza este
că s-au convins că orice modificare a fruntariilor fixate de ele
ar aduce inconveniente şi mai grave decît acelea pe care le
denunţă delegaţia ungară. Condiţiile etnografice În Europa cen
trali sînt astfel, încît este cu adevărat imposibil ca fruntariile
politice să coincidă În toată Întinderea lor cu fruntariile etnice.
Io consecinţă, şi puterile aliate şi asociate s-au supus acestei
necesităţi cu regret, anume nuclee de populaţie maghiară se vor
găsi trecute sub suveranitatea unui alt stat. Dar nimeni nu se
poate bizui pe această situaţiune pentru a pretinde că ar fi fost
mai bine să nu se moilifice vechiul statut teritorial.
O stare de lucruri chiar milenară nu merită să dăinuiască
cînd ea este recunoscută contrară justiţiei."' (Aplauze prelungite
şi îndelung repetate, strigăte de „bravo".)
„Delegaţia ungară trage argument din faptul că condiţiunile
păcii n-au prevăzut nicăieri plebiscitul. Dacă puterile aliate şi
asociate au considerat inutil de a recurge la o consultare
populară de acest fel, ele nu au făcut-o dedt după ce au do
bîndit certitudinea că această consultaţie, dacă �r fi Înconjurată
de garanţii complete de sinceritate, n-ar da rezultate simţitor
deosebite de cele la care le-a condus un studiu minuţios al con
diţiunilor etnografice ale Europei centrale şi ale aspiraţiunilor
naţionale.
Voinţa popoarelor s-a exprimat în zilele de octombrie şi
noiembrie 1918, cînd dubla monarhie s-a năruit şi cînd
populaţiunile de mult timp oprimate s-au unit cu fraţii lor
italieni, români, iugoslavi sau cehoslovaci. (Aplauze prelungite.)
Evenimentele care s-au produs de la această epocă constituie
416
tot atÎ tea mărturii noi despre sentimente le naţionalită,ilor p�
vremuri subjugate sub Coroana Sfîntului Ştefan.
Dispoziţiunile tardive luate de guvernul ungar pentru a da
satisfacţiune trebuinţelor de autonomie a naţionalităţilor nu pot
J11ce iluziuni ; ele rm schimbă cu nimic adevărul istoric esenţial,
şi anume că lungi ani în şir toate �-forţările politicii maghiare
au tins să înăbuşe vocea minorităţilor etnice". (Aplauze pre
l ungite.)
Împotriva acestei sentinţe nu există drept de apel.
Frontierele actuale ale Europei centrale sînt rezultatul evo
luţiei de secole a unei idei de justiţie. Chestiunea frontierelor
Europei centrale constituie un proces sfîrşit, iar nu un proces
care trebuie să înceapă. La orice tentativă de actualizare a lui
noi vom răspunde : lucru judecat. (Aplauze prelung;te.)
Expunerea de azi a d-lui Maniu, atît de plină de grijă pentru
definitiva consolidare a operei săvîrşită de tratate, este cel mai
strălucit plebiscit al Transilvaniei pentru opinia publică inter
naţională (aplauze unanime şi prelungite), căci prin glasul
aceluia care a prezidat la actul unirii, noua provincie îşi ex
primă ferma voinţă de a rămîne de-a pururi alipită de patria
mamă, nu Într-un moment de entuziasm, ci după experienţa a
1 6 ani de viaţă În comun. (Aplauze unanime şi prelungite.)
Iată de ce m-am considerat îndrituit a spune că graniţele
noastre au în consensul unanim al naţiunii o proteqie de o
valoare morală nepreţuită.
A treia proteqie a graniţelor noastre este de ordin politic.
Noi am pus asociaţia În slujba apărării intereselor noastre
de stat.
Am început cu Polonia, cu care am încheiat primul tratat
de alianţă de după unire. Aceasta dă legăturilor noastre cu
Polonia o prioritate pe care sentimentele celor două ţări nu
pot decît să o Întărească. Adînc pacifice, dar şi adînc realiste,
Polonia şi România şi-au coordonat aqiunea lor În răsăritul
Europei În chipul cel mai eficace pentru slujirea intereselor
generale, cum şi a intereselor speciale ale celor două ţări. De
asemenea, în marile probleme internaţionale, Polonia şi Româ
nia au lucrat în strînsă asociaţie şi au avut o linie de conduită
comună.
Intărirea Micii lnţelegeri, realizată prin semnarea noului
statut de organizare din 16 februarie 1933, urmăreşte acela5i
scop. Forţa de coeziune ce a dat acestor state oblii:aţiunea lor
27 - N. Tltulescu - Discursuri 417
reciprocă Je a nu lua angajamente politice, u n el e fără Je con
sim\ămîntul celorlalte, a putut fi ve ri f i c�tă În momente inter
naţionale grele, cînd interesele noastre comune erau adînc
ameninţate. Energia cu care Mica Inţelegere ştie să-şi apere>
drepturile ca şi moderaţiunea cu care ştie să şi le exercite au
Întărit autoritatea ei morală. Mica Inţelegere este gata să se
învoiască pentru bine general cu toate naţiunile fără di9tinc
ţiune şi pe toate tărîmurile fără excepţiune, cu condiţiunea ca
toate acordurile să fie făcute pe baza tratatelor în vigoare �i
ca chestiunea graniţelor ei să nu fie ridicată. Din acest punct
de vedere, unitatea internaţională pe care o înfăţişează Mica
Inţelegere reprezintă pe deplin pe fiecare din membrii ei, după
cum ea este reprezentată pe de-a Întregul de fiecare din
membrii ei.
Considerînd că asigurarea graniţelor În Europa centrală a
dat cele mai bune roade în interesul menţinerii păcii, România
s-a străduit încă de mult să realizeze un sistem echivalent de
securitate în regiunea Balcanilor. Sforţările ei, ca şi cele ale
celorlalte state balcanice, au dus la un acord desăvîrşit. Cu
prilejul călătoriei ce am întreprins în octombrie în Balcani, aşa
cum ministrul afacerilor străine al Greciei a binevoit să o arate
recent în parlamentul elen, am putut discuta de aproape con
diţiunile acestei Înţelegeri şi cădea de acord asupra hazelor ei.
(Aplauze.)
Inţelegerea trebuia să urmărească două scopuri : întîi, re
cunoaşterea definitivă a ordinii teritoriale actuale din Bal
cani ; al doilea, garantarea securităţii fruntariilor balcanice ale
statelor semnatare.
Dorinţa noastră ar fi fost ca toate statele balcanice să parti
cipe la Înţelegere. Unele din ele avînd anumite e7:i taţiuni, am
procedat la încheierea acordului Între Grecia, Turcia, Iugosla
via şi România, 12ermiţînd Bulgariei şi Albaniei să ceară adeziu
nea lor viitoare, dacă o vor găsi de cuviinţă.
In expunerea ce a făcut acum cîteva zile În faţa Sobraniei
dl. Muşanoff, cu multă francheţă, a recunoscut că „aşa cum
este conceput, pactul urmăreşte consolidarea păcii, dar pe
altă parte, el tinde să pună un obstacol posibilităţilor prevăzute
de Societatea Naţiunilor a unei rectificări pacifice a tratatelor
de pace".
Este riguros exact. Dar revizuirea teritorială, de ar fi posibilă,
e�te o facultate, iar nu un comandament, aşa încît orice act care
418
Înregistrează renunţarea la revizuire este nu numai rnnform cu
litera Pactului Societăţii Naţiunilor, dar şi cu spiritul lui, care
cere dispariţiunea cît mai largă a cauzelor de neînţelegere din
tre popoare. Şi diferendele pe graniţe sînt cele mai importante.
Bulgaria preferă să păstreze posibilităţile art. 19, pe care vi
l-am expus. Cîtă vreme revizionismul ei este teoretic, şi ea nu
se dedă la manif estaţiuni de natură a strica raporturile de bună
vecinătate şi a ameninţa pacea, preferăm să păstrăm speranţa
că putem stabili cu ea acele raporturi de prietenie efectivă pe
care le dorim din toată inima.
De altfel, dl. Muşanoff adaugă în expunerea sa că politica
Bulgariei faţă de cele patru state semnatare ale pactului bal
canic rămîne aceeaşi şi că, cu România, Bulgaria este pe cale
de a regula o Întreagă serie de chestiuni pendinte, ceea ce va
avea de rezultat să Întărească prietenia noastră tradiţională.
Aceste declaraţiuni sînt cea mai bună dovadă că pactul
balcanic, semnat la 9 februarie la Atena, nu a alterat cu nimic
raporturile cu Bulgaria, aşa cum plăcea unora să o afirme,
prezentînd acest pact ca un instrument de Încercuire a Bulgariei.
Dacă nu a avut efectul rău prezis de unii, să Înregistrăm şi
efectele lui bune.
Pactul de Înţelegere. Balcanică este o operă de realism politic
care serveşte pacea mult mai eficace decît tratatele nelămurite
care se mărginesc a afirma principii generoase pe care ai tot
deauna greutatea. să le reduci la justa lor proporţie.
In virtutea acestui pact, este considerat ca agresor orice ţară
care va fi comis un act de agresiune prevăzut de art. 2 din Con
venţiile de la Londra din 3 şi 4 iulie 1933.
Pactul de lnţelegere Balcanică nu este îndreptat contra nici
unei puteri. Scopul lui este de a garanta securitatea fruntariilor
balcanice contra oricărei agresiuni venind din partea unui stat
balcanic. Totuşi, dacă una din Inaltele Părţi Contractante este
victima unei agresiuni din partea oricărei puteri nebalcanice şi
dacă un stat balcanic se uneşte la această agresiune, fie simul
tan, fie ulterior, Pactul de lnţelegere Balcanică va produce
plinele lui efecte faţă de acest stat balcanic.
Dacă voi adăuga că obligaţiunea de a garanta securitatea
fruntariilor este În funqiune de natura pericolelor care le ame
ninţă, că În acest scop statele semnatare se vor concentra
asupra măsurilor de luat În prezenţa eventualităţilor putînd
să afecteze interesele lor, şi că ele nu pot să asume obligatiuni
419
politice faţă de un alt1 stat balcanic, fără consirnţămîntul
Părţilor Contractante, cred că avem imaginea netă a noului
organism internaţional creat, perfect conturat, cu funqiunile
lui limpede definite şi care vine să se substituie pe harta Eu
ropei regiunii zisă a balcanilor, regiune sinonimă mai Înainte cu
războiul. (Aplauze unanime.)
De altfel, lnţelegerea Balcanică va avea Întruniri periodice
ale miniştrilor de afaceri străine.
Scopul lor este de a promova raporturile economice, comer
ciale şi culturale Între statele balcanice. Ca şi Mica Înţelegere,
lnţelegerea Balcanică este o asociaţie chemată a-şi verifica ritmic
coeziunea În prezenţa greutăţilor vieţii de toate zilele, iar nu
numai ca alianţele trecute a-şi încerca puterile În momentele
de criză.
Tabloul Înţelegerilor politice cu vecinii noştri, Încheiate anul
trecut şi acesta nu ar fi complet dacă nu aş vorbi parlamentu
lui de acordurile Încheiate cu Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste În iulie 1933.
Aşa cum am spus-o în noiembrie 1932, adică la un moment
cînd perspectivele unui acord erau foarte îndepărtate, am
realizat totdeauna pe de-a întregul importanţa pentru România
a prieteniei marii noastre vecine de la răsărit.
Sînt fericit că pot constata că pe urma unei colaborări În
cepută la Geneva şi continuată la Londra am putut încheia cu
guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste două con
venţiuni privitoare la neagresiune, care servesc interesele păcii
şi respectă În mod scrupl1los interesele ţării. (Aplauze pre ·
lungite.)
Ambele convenţiuni au un text identic. Prima este semnată
de România ca vecină a Uniunii Republicilor Sovietice Socia
liste. A doua este semnată de România ca membră a Micii
lnţ�le�eri şi are o clauză de adeziune deschisă celorlalte
naţmm.
ln primul rÎnd, se recunoaşte formal p rin aceste convenţiuni
că Pactul Kellogg interzice agresiunea, iar nu numai războiul,
aşa precum unii încearcă să o susţină mai Înainte.
În al doilea rînd, se defineşte pentru prima dată noţiunea
de agresiune. Trebuie să recunosc fără Înconjur că contribu
ţiunea adusă de guvernul sovietic În găsirea definiţiunii agreso
rului este din cele mai importante.
420
Prin convenţiunea de la Londra, puterile semnatare se an
i;ajează să nu recurgă nu numai la războiul declarat, dar nici la
invaziunea fără declaraţie de război, nici la atacul prin forţele
terestre, navale sau aeriene a teritoriului, navelor sau aerona
velor unui alt stat, nici la blocus-ul naval, şi se angajează de
asemenea să nu dea sprijin bandelor armate pentru a invada
teritoriul unui alt stat.
In al treilea rînd, Convenţiunile de la Londra constată că
sînt făcute în scopul de a asigura tuturor popoarelor inviola
bilitatea teritoriului ţărilor lor, iar părţile semnatare convin
că prin teritoriu se Înţelege teritoriul pc care o ţară îl are
azi sub stăpînire.
In fine, Convenţiunile de la Londra nu au limită de timp.
Fără îndoială că aceste convenţiuni permit să Întrevedem cu
încredere viitorul raporturilor dintre România şi Uniunea Re
publicilor Sovietice Socialiste.
Expunînd succint Înţelegerile politice dintre noi şi vecinii
noştri, cred că am răspuns cu prisosinţă celei de-a doua Între
bări a d-lui Maniu, căci d-sa poate constata că cele hotărîte
pentru asigurarea graniţelor au fost realizate. In adevăr, de
cînd am luat conducerea Departamentului Afacerilor Străine,
am acoperit politiceşte toate graniţele ţării : cea de vest prin
noul statut al Micii Inţelegeri ; cea de est, prin convenţiunile
cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste ; cea de sud, prin
pactul balcanic. (Aplauze unanime, prelungite şi îndelung
repetate.)
Rămîne a treia chestiune : ce trebuie făcut pentru prosperi
tatea economică a statelor din bazinul Dunării ? Şi ce aqiune
diplomatică Înţelegem a duce pentru realizarea unei Confe
deraţiuni sud-est europene sau cel puţin a Confederaţiunii Sta
telor Dunărene propusă de dl. Tardieu În 1932 ?
Această Întrebare ridică chestiunea Europei centrale În În
tregul ei.
Voi răspunde, fără să ocolesc nici una din asperităţile ei.
Situaţia actuală a Europei centrale inspiră Îngrijorări se
rioase şi, dacă nu se recurge repede la o soluţiune acceptată
de toţi interesaţii, consecinte grave se pot produce pentru În
treaga Europă.
Punctul nevralgic îl constituie situaţiunea Austriei, dar nu
atît din cauza ei, cît din cauza rivalităţii de interese ale
marilor puteri.
421
Astfel, solu�iunea Anschluss-ului nu este acceptată nici de
Italia, nici de Franţa, nici de Mica înţelegere.
Soluţiunea unirii Austriei cu Ungaria nu este acceptată nici
de Germania, nici de Mica înţelegere.
Unirea Austriei, Ungariei şi a Micii înţelegeri ridică opozi
ţiunea Germaniei şi a Italiei, deoarece, pentru prima, această
solutie face Anschluss-ul irealizabil, iar pentru a doua, această
soluţie reprezintă o formă de reînviere inacceptabilă a vecl1ii
Austro-Ungarii.
Cînd, franc vorbind, aceasta este situaţia, ieşirea pentru
moment din impas nu poate fi alta decît mentinerea statului
quo, dorit de Italia, Franţa, Anglia şi Mica Înţelegere. Dar
pentru aceasta, este necesar a se da Germaniei garanţii serioase
că Austria nu va fi Înglobată Într-un sistem politic sau econo
mic îndreptat Împotriva ei.
Mica Înţelegere este de părere că raporturile dintre Austria
şi Germania sînt destinate să se îmbunătăţească şi că a insera
Austria Într-un sistem antigerman ar fi o Încercare care n-ar
avea nici o şansă de durată.
Menţinerea independenţei Austriei nu se poate obtine decît
cu această condi t iune şi cu garantarea ei politică din parte?
tuturor statelor interesate.
Paralel cu aceasta, o colaborare economică strînsă Între sta·
tele Europei centrale este unica soluţiune pentru a îmbunătăţi
situaţiunea bazinului dunărean si a readuce prosperitatea În
limita posibilului. Sîntem gata să facem aqiunea necesară În
acest sens, la orice moment. (Aplauze unanime, orelun�ite.)
Trebuie să ne ferim Însă cu orice chip de solutiuni artificiale
si În special de Împărtirea Eurooei centrale În blocuri rivale.
In acest scop. acordurile economice cu privire la Europa cen
trală trebuie să resoecte deopotrivă interesele legitime ale Italiei,
Germaniei, Frantei şi ale celorlalte puteri interesate. (Aplauze
unanime. prelungite.)
Mica Întelegere consideră că dezbaterile Conferinţei de la
Stresa şi ideile de bază ale memorandum-ului italian din sen
tembrie 1 933 pot face, În anume conditiuni. obiect de negocia
\ iuni utile, pentru intensificarea colaborării economice din
Europa centrală.
Si eu cred ca dl. Maniu. că evolu t ia Împinge statelP la alcă
tuiri internationale noi, astfel ca unitatea economică şi politică
ce reprezintă să fie din ce În ce mai mare.
42Z
De altfel, evenimentele din ultimul timp, la care România
a participat activ, do\'cdesc acest lucru cu prisosi11\.'î .
Dacă juxtapunem Mica În\clegcrc ca organism interna\ional
distinct, aşa cum o prezintă noul ei statut, şi Îll \elegerea Ral
canică, constatăm că de la Praga la fruntariile Persiei, s-a or-·
ganizat un lanţ de state, cu o aqiune politică coordonată,
bazată pe nerevizuire, şi care Încearcă să-şi concorde pe cît le
stă În putinţă activităţile lor nepolitice. (Aplauze unanime,
prelungite.)
Nimi � nu poate accelera mai mult acest ritm decît acordurile
economICe.
De aceea, România a susţinut cu toată convingerea Planul
Tardieu. Nerealizarea lui momentană trebuie să ne oblige să
găsim o soluţie echivalentă.
Acordurile economice pot reduce mult din dificultăţile poli
tice. Aplicate ·pe o scară Întinsă ele pot aduce devalorizarea
fruntariilor şi, practicate cu bună credinţă, ele pot aduce com
pleta lor spiritualizare.
In această direqie, acceptăm să mergem.
In cealaltă, adică în direqia revizuirii de fruntarii, pentru
a recădea în sistemul suveranităţii închise, niciodată, căci acesta
este drumul la război.
Voinţa României este fermă. Nimic nu o poate clinti. Este
vorba de o luptă pentru progres, în care întreaga noastră exi�
tenţă este În joc.
În această luptă se ciocnesc azi În lume state vechi, pe care
le respectăm pentru tradiţia de civiliza\ie şi competenţă ce re
prezintă şi state noi, care sînt abia la originea activităţii lor
internaţionale.
R omS.nia este printre acestea din urmă.
În lipsurile ce ea înfăţişează, departe de a vedea slăbiciuni
congenitale, care ar împiedica ca sforţările ei să fie Încununate
de succes, eu văd, dimpotrivă, În sens invers, tot progresul pe
care ea este chemată să-l facă şi pe care vîrsta fragedă a or
ganizării noastre de stat nu ne-a îngăduit să-l fi realizat încă.
Şi departe de a fi descurajat, ideea misiunii viitoare ·a tării
mă susţine în orice clipă.
Ideea misiunii istorice a României este atît de tare la o:i
menii noştri de stat, încît ea singură poate explica puterea
lor de rezistenţă În mijlocul greutăţilor şi amărăciunilor c a re
Întovărăşesc sarcina lor. (Vii aplauze unanime).
'423
hi înduri soarta şi lupţi ! Pentru ce ?
Pentru că simti că dacă tu ai să ispăşeşti anume lip�uri,
tot tu ai şi misiunea de a micşora diferenţa de nivel dintre
ţara !a şi altele, privilegiate pe vremuri, cînd a ta trăia în
asuprire.
Străinătatea nu cunoaşte puterea pe care o dă românilor cre
dinţa că ei nu şi-au spus încă cuvîntul în evoluţia internaţio
nală. (Aplauze furtunoase, prelungite şi îndelung repetate,
strigăte de „bravo".)
Revizuirea nu este pentru România numai amputarea mo
şiei strămoşeşti.
Revizuirea este amputarea atribuţiunilor istorice ale nea
mului nostru, tocmai în clipa În care el şi-a desăvîrşit unitatea.
Din nedreptăţile istorice suferite de poporul nostru, unii
care au fost feriţi dt ele voiesc să deducă privilegii pentru
ţara lor.
Noi nu revendicăm ranguri aristocratice în viaţa interna
ţională ; în schimb, nu vom renunţa niciodată la egalitatea cu
ceilalţi, aşa de greu cîştigată.
Şi celor care ne vorbesc azi de Întoarcerea la trecut pe ca
lea revizuirii le răspundem : trecutul a fost al vostru, pre
zentul nu est� al nimănui, iar viitorul nu vi-l dăm, căci este
cel mai scump bun din cîte avem. (Aplauze furtunoase, una
nime, repetate şi prelungite ; întreaga adunare în picioare ova
ţionează. Dl. N. Titulescu, ministrul afacerilor străine, este
felicitat călduros de către membrii guvernului).
România li reviz11ÎretJ lralatelor. Discursurile d-lor Iuliu Maniu
şi C. I. C. Brltionu, ln şedin1a adunării deputa1ilor din 4 apri
lie 1934.
Răspunsul d-lui N. Ti[Ulescu, ministrul afacerilor nr5.ine. Mo·
nitorul oficial a l Imprimrriei scacului. u lmprime1·ia Naţională•,
Bucure,ci.
42
Asocierea economică şi dispariţia blocurilor rivale
(Discursul rostit la şedinţa de deschidere a celei
de-a li-a sesiuni a Consiliului Economic al Micii lnţelegeri
de la Bucureşti)
Se ştie că Între statele Micii lnţelegcri relaţiile comerciale şi economice

n-au atins niciodată gradul de dezvoltare pe care l-au avut relaţiile cu
caracter diplomatic.
Eforturile depuse cu diferite prilejuri de către reprezentanţii celor trei
ţări aliate În direcţia strîngerii raporturilor lor economice n-au fost încu
nunate de succesul dorit. N. Titulescu a urmărit cu stăruinţă crearea unui
climat propice dezvoltării legăturilor economice Între Rom�nia, Cehoslovacia
şi Iugoslavia. Sesiunea Consiliului Economic din aprilie 1 934 a fost un
bun prilej care i-a permis să emită o serie de idei menite să faciliteze
atingerea unui atare scop. El a afirmat necesitatea unor cit mai frecvente
reuniuni ale reprezentanţilor celor trei ţări, pentru examinarea chestiuni
lor economice subliniind că asocierea eforturilor este metoda impusă atÎt
de interesul general dt şi de interesele particulare ale celor trei ţări.
N. Titulcscu vrea ca asocierea acestor eforturi să fie cit mai completă
pentru a nu da loc la o împărţire a statelor in blocuri ostile, prccizînd
că apropierea economică dintre state prezintă o mare importanţă po�itică.
*
Excelenţe,
Domnilor,
Tin mai Întîi să salut cordial , În numele guvernului român
c a şi În numele meu personal, dclega\iile cehoslovacă şi iugo
slavă venite la Bucureşti pentru lucrările celei de-a doua sesiuni

a Consiliului Economic al Micii Înţelegeri.
Lucrările pe care le veţi începe, domnilor, sînt de o foarte
mare importanţă.
E vorba să continuaţi opera aşa de strălucit inaugurată la
Praga În ianuarie trecut.
Este deci absolut necesar să ajungeţi la rezultate practice
care vor dovedi lumii Întregi că ţinta pe care o urmărim, adică
realizarea finală a unei comunităţi economice între cele trei ţari
ale noastre va putea fi atinsă.
Instrumentul indicat să îndeplinească această operă este Con
siliul Economic al Micii Înţelegeri.
Ştiu bine, sarcina pe care trebuie să o urmaţi nu e uşoară.
Ea cere un efort continuu şi necesită un contact permanent
Între organismele care, În cele trei ţări, au misiunea de a o
realiza.
De aceea consider că noi am a v u t o idee fericită la Praga În
iunie 1 9.B , cu prilejul sesi u n i i Consiliului Permanent al Micii
Inţclegeri, instituind obligaţiunea pentru Consiliul Economic
Je a se Întruni de patru ori pe an.
Trebuie să examinaţi În fiecare sesiune dacă rezoluţiile deja
adoptate au primit realmente o aplicare practică şi dacă această
aplicare a dat rezultatele pe care eram În drept să le aşteptăm.
Prea des s-a reproşat conferinţelor economice internaţionale
Je a se fi mărginit să formuleze dorinţe platonice.
Trebuie să vă străduiţi să nu meritaţi acest reproş.
Frecvenţa Întrunirilor dv. este desigur o excelentă precauţ1e
Împotriva inerţiei administrative.
Perspectiva controlului trimestrial este În acelaşi timp o ga
ranţie că eforturile necesare vor fi făcute În fiecare ţară a Micii
Înţelegeri pentru ca rezoluţiile luate să găsească cea mai bună
şi cea mai rapidă executare.
Pe de altă parte dat fiindcă condiţiunile economice sînt În
vremea noastră foarte nestabile periodicitatea Întrunirilor dv.
vă va îngădui să modificaţi cînd va fi cazul unele hotărîri şi
să luaţi măsurile cele mai potrivite situaţiunii momentului.
Dar - şi asupra acestui lucru aş vrea să stărui - va trebui
să vă siliţi la fiecare Întrunire să coordonaţi interesele care se
găsesc faţă În faţă pentru a putea faţe Întotdeauna un pas
Înainte pe calea apropierii economice, pe care o urmărim.
Pentru această sesiune lucrările dv. vor trebui să se refere În
afară de examinarea activităţii seqiilor naţionale de la Întru-
426
nirea de la Praga pînă la Întrunirea care se deschide astăzi la
llucureşti, la chestiunile următoare :
a) Elaborarea unui Statut al Consiliului Economic al Micii
Înţelegeri.
Un proiect de regulament interior al Consiliului Economic a
fost deja prezentat şi va putea servi perfect ca bază de discuţie.
El a fost redactat de către secretariatul consiliului permanent.
b) Studiul relaţiilor comerciale dintre cele trei ţări.
Este vorba să vedeţi cum au funqionat În practică planurile
făcute pentru schimbul de mărfuri, care sînt mijloacele pentru
a elimina inconvenienţele pe care experienţa v-a Îngăduit să le
constataţi şi metodele care vor trebui aplicate pentru a inten
sifica schimburile reciproce.
-A
ceasta este principala problemă.
Ştiu că unii exagerează dificultăţile de a intensifica relaţiile
noastre comerciale.
Situaţia actuală însă este departe de a fi imuabilă.
Trebuie examinată capacitatea de absorbţie a fiecărei ţări şi
nu trebuie uitat că marea dificultate, adevărata dificultate,
vine mai ales din faptul că nu ne cunoaştem încă îndeajuns
nici posibilităţile de export, nici nevoile reciproce.
Intensificarea schimburilor comerciale Între cele trei \ări este
deci o chestiune de organizare şi de bunăvoinţă.
Pe de altă parte, nu trebuie uitată importanţa politică pe
care o cîştigă in prezent această problemă economică.
Europa centrală trebuie să iasă din marasmul economic în
care se zbate de mulţi ani.
Asocierea eforturilor este metoda pe care o ordonă interesul
general şi interesele noastre particulare.
Această asociere trebuie să fie desăvîrşită şi să nu împartă
Europa centrală în blocuri rivale.
Cu cît Mica Înţelegere îşi va dovedi mai bine vitalitatea ci
ernnomică, cu atît mai uşoare vor fi pentru ea acordurile res
pectînd adevăratele ei interese, cu celelalte ţări din Europa
centrală.
Nu trebuie să pierdeţi niciodată din vedere, În l ucrările dv.,
această mare ţintă.
427
c) Examinarea raporturilor care vă vor fi prezentate de către
rnmi�iilc de cxpcqi care au lucrat la Bucureşti 1.i lelc acestea
şi care au ajuns la rezultate importante, ce merită să fie sub
liniate.
Vreau să vorbesc de comisiile care au avut să se ocupe de
problema navigaţiei pe Dunăre şi de chestiunile de nav1gape
aenană.
Lucrările primei comisii de experţi sînt desigur mai dificile.
Putem, însă oricum să ne declarăm totuşi satisfăcuţi de mo-
dul În care ele s-au desfăşurat.
Cît despre a doua comisie, ea a ajuns la rezultate pozitive.
S-au parafat convenţii.
Le veţi examina şi, dacă ele vor primi aprobarea dv., vor
putea fi semnate şi puse curînd în aplicare.
Acuma, dacă îmi daţi voie, aş vrea să adaug cîteva cuvinte
privind organizarea lucrului acestei a doua sesiuni.
Am discutat această procedură cu preşedinţii delegaţiilor şi
am căzut de acord.
Vă propun, deci, să creaţi numaidecît 5 comisiuni şi un co
mitet de redactare.
1 . O comisiune pentru r.egulamentul interior al Consiliului
Economic.
2. O comisiune pentru studiul relaţiilor comerciale, reciproce
şi a mijloacelor de Întrebuinţat pentru intensificarea lor.
Această comisiune se va putea împărţi în două subcomisiuni :
o subcomisiune cehoslovaco-iugoslavă şi o subcomisiune ceho
slovaco-română.
3. O comisiune pentru examinarea activităţii seqiunilor na
ţionale şi a aplicării rezoluţiunilor adoptate la Praga la prima
Întrunire a consiliului.
4. O comisiune pentru comunicaţii, care va trebui să se ocupe
de anumite chestiuni privitoare la căile ferate, în afară de pro
blemele care au făcut obiectul discuţiunilor experţilor Întruniţi
Încă de cîteva zile la Bucureşti.
5. o comisiune pentru chestiunile financiare.
6. Un comitet de redactare.
428
Lucrările comisiunilor vor t reb u i să Înceapă de mî ine, şi
Consiliul Economic se va Întruni În şedinţă plen ară imediat cc
comisiunile îşi vor fi elaborat proiectele de rezoluţiuni.
Nu-mi mai rămîne, domnilor, decît să doresc succesul cel
mai desăvîrşit pentru lucrările de care le veţi începe şi vă ex
prim, În acelaşi timp, urările mele cele mai călduroase pentru
rezultatele efective ale reuniunii actuale.
1,Dimineaţa", 2 mai 19?-4.
•
43
Pentru juxtapunerea prieteniilor în Balcani
(Discursul rostit cu ocazia vizitei protocolare în România
a ministrului afacerilor externe al Republicii Turcia, mai 1934)
Sosirea În România pe data de 11 mai 1934 a lui Tewfic Riistii Aras

a prilejuit lui N. Titulescu reafirmarea unor principii �i obiective ale po
liticii externe româneşti din acea perioadă.
De o incontestabilă valoare teoretică În planul gîndirii d iplomatice
europene este cuvîntarea lui N. Titulescu pe marginea relaţiilor de prie
tenie româno-turce În cadrul lnţelegerii Balcanice. Ea conţine generaliz:i
rea practicii diplomatice a României îndreptată spre organizarea păcii
În Balcani.
Viziunea lui Titulescu asupra necesităţii evoluţiei relaţiilor interstatal('
pe baza respectării necondiţionate a suveranităţii naţionale, art> o actuali
tate stringentă În cadrul eforturilor pe care România Socialistă Ic între
prinde în direcţia colaborării balcanice în scopul consolidării păcii )i secu
rităţii europt>ne.
*
Cu deosebită bucurie salut în numele guvernului regal al
R omâniei prezenţa dv. printre noi.
Naţiunea română ştie că în opera de colaborare internaţio
nală, căreia i s-a consacrat cu sinceritate şi spirit de conti
nuitate, a găsit în nobila naţiune turcă prietenul credincios
care, fără concertare prealabilă, a gîndit şi a simţit Întotdea
una ca ea.
Naţiunea română mai ştie că în această operă de colaborare
aspiraţiunile Turciei s-au încarnat în persoana excelenţei voas
tre, a cărui activitate generoasă şi neobosită a cucerit ţării sale
şi ei însăşi un loc de onoare pe care toată lumea îl recuno:işte.
43f
România şi Turcia sînt menite să practice o prietenie sm
ceră şi activă.
Am Înţeles-o din prima zi a Întîlnirii noastre.
Dar repeziciunea cu care raporturile politice dintre ţările
noastre s-au intensificat, dovedeşte că ceea ce noi consideram
ca un adevăr de instinct era În fond un contact cu o realitate
nevăzută, dar foarte apropiată.
Daţi-mi voie să vă amintesc Începutul prieteniei noastre.
Aşezaţi În virtutea comandamentului ordinii alfabetice, faţă
în faţă, Împrejurul unei mese verzi, În timpul lungilor luni la
conferinţele de la Geneva, am evoluat amîndoi, d-le ministru.
c.lc la observaţie la simpatie, de la simpatie la aqiune şi de la
aqiune la organizare.
Dacă cea dintîi şi cea de-a treia fază au fost scurte, cea de-a
Joua ne-a părut la amîndoi o veşnicie.
Aceasta, pentru că contigenţele politice ale momentului nu
se mlădiau uşor la dorinţele noastre.
Amintiţi-vă d-le ministru că, nu e prea mult de atunci, a
fost o clipă în care a trebuit să constatăm că maximum din
ceea ce puteam face În raporturile noastre mutuale era să ne
angajăm ca, în cazul în care una din ţările noastre era victima
unei agresiuni, să nu luăm parte la această agresiune.
Nu era prea strălucit ! Nu am pierdut însă curajul. Deja
prin tratatul de la 1 1 octombrie 1933, eram În măsură să con
damnăm agresiunea.
Iar patru luni mai tîrziu, cu colaborarea preţioasă a Gre
ciei şi a Iugoslaviei, am atins ţinta urmărită : garanţia de se
curitate a frontierelor noastre balcanice.
Căci În intervalul colaborării noastre izbutisem să definim
la Londra noţiunea foarte elastică a agresorului.
Am socotit Întotdeauna ca o datorie de a aduce omagiul gu
vernului Uniunii Republicii Socialiste Sovietice pentru impor
tanta contribuţie la pace pe care o constituie participarea ei la
această mare operă.
A defini cu precizie agresiunea ca fapt pur şi simplu, in
dependent de orice consideraţie teoretică, a preciza rn grijă
noţiunea teritoriului, asupra căruia agresiunea nu s-ar putea
exercita, a se angaja cu fermitate de a nu face operă de agresor,
oricare. ar fi raţiunile de ordin internaţional sau intern ar pu
tea-o justifica, Însemnează a substitui vagilor aspiraţiuni de
431
ideal care au stăpînit pînă astăzi eforturile naţiunilor şi ale
conducătorilor lor o bază practică şi solidă care constituie
punctul de plecare al unei Întregi vieţi.
N-am nici o falsă modestie a vă spune că m-am consacrat
acestei opere din toate puterile mele şi într-un elan de desă
vîrşită sinceritate.
Dar nu am nici o sfială a mărturisi public că fără eforturile
unite ale excelenţei voastre opera nu s-ar fi înfăptuit.
Definiţia agresiunii n-ar avea însă importanţa pe care i-o
atribuim, dacă, o dată pusă pe picioare, ea n-ar fi aqionat ca
o idee-forţă şi dacă n-ar fi dus la a doua etapă a muncii
noastre : după ce am circumscris răul, să găsim mijlocul de
a-l Împiedica.
Pactul de lnţelegere Balcanică este scoborîtorul în linie di
rectă al convenţiunilor noastre de la Londra.
Opera noastră a fost adesea rău judecată. Aceasta consti
tuie pentru mine o datorie a restabilirii În faţa domniei voas
tre, iubitul meu coleg, a adevărului istoric asupra genezei şi
importanţei lui.
Sîntem avizi de pace. Ştim însă că pacea nu este decît o
vorbă, cîtă vreme nu se ridică În faţa celui care ar fi ispitit să
o violeze, spectacolul complet al sanqiunilor ce-l aşteaptă.
Adevărata securitate stă mai mult în starea sufletească a
agresorului ezitînd În faţa urmărilor crimei lui decît În actele
materiale de represiune care Însoţesc violările dreptului inter
naţional.
Am suferit destul. Balcanii au fost prea multă vreme cîm
piile Însîngerate ale unei omeniri nebune pentru ca conducă
torii responsabili să nu-şi fi pus Întrebarea : ce să facem pen
tru ca istoria să nu mai fie o repetare a unui trecut odios ?
La această Întrebare nu este decît un singur răspuns : aso
cierea.
Cel care vrea să recurgă la război, să ştie că se va izbi de re
zistenţa unică a tuturor celorlal ţi.
Teama de urmări va fi începutul Înţelepciunii. E tot ceea
ce am vrut ! Este ultima limită a ambiţi flor noastre de autor.
Ne-am consacrat deci unei opere închinate păcii, intereselor
primordiale ale naţiunilor noastre semnînd pactul balcanic.
432
Ideea c:::ă am voit să ne ridicăm Împotriva intereselor unei
alte puteri, mică sau mare, este tot aşa de eronată ca şi aceea
că am fi voit să servim interesele altuia decît ale noastre. Vrem
să fim prietenii tuturor naţiunilor fără excepţie, dar în trebu
rile noastre nu primim ca stăpîn decît pe noi Înşine.
Pactul Balcanic semnat În acest spirit pur, îşi va găsi aplica
rea integrală. Toate clauzele lui vor fi executate cu loialitate
de către toţi semnatarii lui. Dispoziţiunile lui, care ne leagă
deja În virtutea semnăturii noastre, îşi vor găsi În curînd rati
ficarea lor generală.
Faptul că dorinţa promotorilor pactului de a Întîlni adeziu
nea unanimă dintre statele balcanice nu şi-a găsit Împlinirea,
n-a alterat întru nimic dispoziţiile de bună Înţelegere cu toţi
vecinii noştri.
În momentul semnării pactului balcanic am făcut să se ştie
că eram gata să Încheiem ulterior un pact de neagresiune pe
baza definiţiei agresorului de la Londra.
Sînt convins că discuţiunile lungi nu vor fi necesare pentru
a convinge pe toţi cei interesaţi că dacă nu putem renunţa la
definiţia de la Londra, această definiţie nu constituie o cursa
care să angajeze responsabilitatea statelor fără motive serioase,
astfel încît În curînd vom putea oferi lumii spectacolul semnă
turii unui al doilea pact balcanic, suprapunîndu-se celui dintîi
şi făcînd o punte între concepţiile diverse pentru a le armo
niza pe toate, În serviciul păcii.
Jn acea zi Turcia şi România vor putea fi mîndre de munca
lor şi de colaborarea prietenilor lor, căci dacă conştiinţ<i
noastră ne-a spus Întotdeauna la fiecare etapă străbătută că
calitatea muncii noastre este pură, rezultatele ei vor dovedi
tuturor în mod strălucit buna noastră credinţă În slujba unirii
popoarelor !
Legături particulare unesc ţările noastre de alte ţări.
Noi ştim că Turcia se bucură de prietenia specială a Greciei
şi a Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice.
Dv. ştiţi că România este aliata Poloniei, a Micii Inielegeri,
�i că ea se bucură de prietenia serioasă a unei mari naţiuni care
s-a revelat deosebit de activă la fiecare etapă hotărîtoare a
istoriei noastre naţionale : am numit Franţa.
Este cu neputinţă ca juxtapunerea prieteniilor noastre, unită
cu încrederea absolută pe care o avem în buna noastră credinţă
zs 433
reciprocă, să nu constituie un factor important în organizarea
păcii de mîine.
Am certitudinea că prietenia Turciei şi a României este
plină de viitor.
Marii conducători ai tării dv. se bucură aci de admiratia şi
de stima de care sînt demni.
Atmosfera care ne înconjoară d-le ministru este cea mai
bună dovadă.
Ferm convins că colaborarea noastră nu va putea <lecît să
sporească, beau În sănătatea ilustrului preşedinte al Republicii
Turciei, excelenta sa, Gazi Mustafa Kemal, închin în sănăta
tea excelentei voastre, În aceea a d-nei Rusdu Bey ca şi În aceea
d doamnei Fahin, şi beau pentru prosperitatea credincioasei
Turcii.
„Dimineo1a•, 13 "'"' 1934, p. 14.
44
Reluarea raporturilor diplomatice dintre România
şi U.R.S.S.
(Scrisoarea lui N. Tit11/esrn adresată lui M. Litvinov, Genev11,
9 iunie 19.14)
Problema reluării relaţiilor diplomatice Între România şi U.R.S.S. a

fost înscrisă pe agenda diplomaţiei româneşti imediat după ce firul acestor
relaţii fusese rupt în anul 1918. Numeroasele contacte diplomatice care
au avut loc Între reprezentanţii României şi U.R.S.S. au fost finalizate
În 1934 cînd, exprimînd dorinţa vie a poporului român şi a popoarelor
sovietice de a trăi În bună Înţelegere şi prietenie, cele două state, prin
eforturile remarcabililor diplomaţi N. Titulescu şi M. Litvinov, şi-au nor
malizat relaţiile, contribuind astfel la îmbunătăţirea climatului diplomatic
n�cesar unor aqiuni comune în vederea luptei pentru securitatea colectivă.
.:\·
Domnule ministru,
Am onoarea a vă aduce la cunoştinţa domniei voa�tre cele
ce urmează :
La Conferinţa Micii lnţelegeri de l a Zagreb, din 22 ianuarie
1934, cei trei miniştri de afaceri străine au decis între ei că
ar fi oportun ca statele membre ale Micii Înţelegeri să reia
relaţiile diplomatice normale cu U.R.S.S., de îndată ce condi
ţiile diplomatice şi politice necesare vor fi întrunite. In urma
convorbirilor mele cu domnia voastră, domnule comisar al
poporului, la începutul lui iunie, Consiliul Permanent al Micii
Înţelegeri a constatat la Geneva că condiţiunile politice şi di
plomatice îngăduiesc acum fiecărui dintre statele membre ale
Micii înţelegeri să aqioneze conform rezolu\iei din Zagreh în
momentul oportun.
4'15
Avînd În v ede re ceea ce precede, sînt feri cit de a va m
forma că drept rezu ltat al convorbirilor noastre guvernul regal
al României a decis să stabilească relaţiuni diplomatice nor
male cu U.R .S.S. şi de a proceda la numi rea unui trimis ex ,
t r aordin ar şi ministru plenipotenţiar.
Am ferma co nvinge re că relaţiun ile astfel stabilite vor
rămîne pentru totdeauna normale şi amicale şi că naţiunile
noastre vor continua să coopereze pentru cel mai mare bine
reciproc al lor la menţinerea păcii lumii.
Vă rog să primiţi, domnule comisar al poporului, asigurarea
consideraţiunii mele celei mai Înalte.
ss/Titulescu
Ministerul afacerilor străine al României
„Dimintaţa'\ 11 iunie! 193.if, p. 5.
45
O nouă etapă a relaţiilor româno-sovietice
(Declaraţie făcută corespondentului ziarului lzvestia)
N. Titulescu s-a bucurat de stima şi preţuirea opiniei publice sov1euce

încă înaintea reluării raporturilor diplomatice dintre cele două state.
Lupta sa neobosită pentru organizarea păcii pe baza respectării suve
ranităţii naţionale, soluţiile sale practice În rezolvarea diferitelor probleme
internaţionale complicate i-au adus lui Titulescu aprecieri elogioase şi
făurit prietenii trainice printre oamenii de stat de la Geneva.
Prietenia şi consideraţia reciprocă dintre N. Titulescu şi Maxim Litvinov
�
şi-a � găsit o e� presic fericită În iniţi � tivele dipl <?!ll atice a c celor . d? i o�
mem de stat mdreptate s p re consolidarea re l aţnlor romano-sov1et1ce m
scopul organizării securităţii europene.
*
„Consider reluarea · raporturilor diplomatice Între Româ-
nia şi U.R.S.S. ca unul din cele mai importante acte din viaţa
mea politică. Nu numai condiţiunile geografice şi istorice
determină prietenia strînsă Între cele două ţări ale noastre,
dar afară de aceasta socotesc că concepţia despre organizarea
păcii a conducătorilor U.R.S.S. şi ai României este atît de
asemănătoare, încît ambele ţări sînt chemate să meargă mînă
în mînă În viaţa internaţională.
Personalitatea domnului Litvinov a cîştigat stima noastră
încă cu mult înainte de stabilirea raporturilor actuale de prie
tenie între România şi U .R.S.S. Contribuţiile domnului Litvi
nov la opera colaborării internaţionale sînt din cele mai pre
ţioase. Este suficient să se menţioneze definiţia agresorului,
care dacă ar fi fost acceptată de toate statele, ar fi făcut mai
437
greu războiul, prin stabilirea responsabilităţii indiscutabile a
aceluia care l-a declarat.
România urmăreşte cu cd mai marc interes toate tratati
vele care au loc actualmente În Întreaga Europă. Situaţia
geografică a R omâniei explică dorinţa sa de a vedea izbu
tind, cit mai curînd, tratativele în vederea încheierii pactu lui
oriental.
Acordurile de la Roma sînt considerate de noi ca baza
unei colaborări în bazinul dunărean, la care România va lua
parte cu toată sinceritatea, ţinînd cont însă de obligaţiunile
sale de membră a Micii Inţelegeri şi Inţelegerii Balcanice.
Mica Inţelegere, Inţelegerea Balcanică şi alianţa noastră cu
Franţa constituie baza politicii noastre externe.
Prietenia României cu U.R.S.S. precum şi prietenia Între
U.R.S.S. şi Franţa garantează funqionarea normală a aces
tor alianţe, care nu sînt îndreptate împotriva nimănui, şi care
din contra reprezintă cea mai mare garanţie a păcii În acea
parte a Europei unde sînt situate ţările noastre.
De aici rezultă cît de mult preţuiesc dezvoltarea raportu
rilor noastre cu U.R.S.S., cunoscînd importanţa pe care o
acordă U.R.S.S. relaţiilor sale cu Franţa.
1 1 1 L vr> s t i a " , 1 9 ian u a r i e 1915
46
Securitatea şi relaţiile de bună vecinătate
(Interviu acordat cu privire I� semni/icaţia reluării relaţiilu>·
diplonMtice rn U.R.S.S. , iunie 1934)
DecLuaţiile lui N. Titulescu, făcute reprezentanţilor presei pe marginea

reluării raporturilor diplomatice cu U.R.S.S., subliniază unul din obiecti
vele constante ale gîndirii diplomatice titulesciene transpuse În practica
politicii externe a României în anii dintre cele două războaie mondiale,
şi anume asigurarea rel aţiilor de bună vecinătate.
*
Orice politică externă serioasă se Întemeiază Înainte de
toate pe bune raporturi cu statele vecine.
România a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru ca rapor
turile ei cu statele vecine să progreseze.
C1,1 trei din vecinii noştri, Polonia, Cehoslovacia şi Iugo
slavia, sîntem aliaţi.
Cu Bulgaria raporturile noastre sînt din cele mai satisfă
cătoare şi am ferma credinţă că ele sînt destinate să progre
seze mereu.
Inutil să adaug că România preţuieşte mult raporturile de
bună vecinătate şi amicale cu Ungaria şi va saluta cu bucurie
orice ocaziune oportună pentru a le stabili.
Cele ce preced arată ce Însemnătate trebuie să acorde Ru
mânia bunelor relaţiuni cu marea ei vecină de la răsărit.
. Caracterul anormal al acestor relaţiuni a apăsat mult asu
pra politicii noastre externe din trecut.
Un pas din cele mai importante a fost realizat anul trecut
la Londra, cînd prin convenţiuni diplomatice cu U.R.S.S. s-a
pus teritoriul naţional la a<lăpost <le orice război, de orice m
vaziune, de orice act de violenţă În genere.
Dispoziţiunile pacifice arătate prin aceste acorduri Je
atunci încoace de U.R.S.S. nu puteau să aducă decît norma
lizarea de azi a raporturilor României cu U.R.S.S.
Am fost fericiţi că putem auzi pe dl. Litvinov spunînd la
Geneva că : „acela care revendică teritoriul altuia se gîn
deşte la război, căci nimeni nu cedează teritoriul de bună
voie" .
Am fost fericiţi de asemenea să aplaudăm la Geneva cu
vintele prin care eminentul comisar al poporului la afacerile
străine spunea că „guvernul sovietic aduce cu el enorma forţă
morală a unui stat de 1 70 milioane locuitori, stat puternic şi
a cărui forţă creşte progresiv, stat care a rupt definitiv cu un
trecut de cuceriri militare, de spoliaţiuni şi de anexiuni, şi care
În timpul celor 16 ani ai existenţei lui celei noi a dat probe
abundente de iubirea lui sinceră de pace" .
I n c e priveşte România, e a n u urmăreşte alt scop, ş 1 am
credinţa că În ziua În care s-a pecetluit pacea Jefinitivă şi
i nviolabilă cu U.R.S.S. şi s-a reluat cu poporul rus firul unei
amiciţii de veacuri, netulburată în n ici un singur război, o eră
nouă şi plină de nădej di Începe" .
„Dimincala", 1 3 Iunie 1934, p. I.
47
O amiciţie tradiţională
(Cuvîntarea lui N. Titu/eseu rostită la dineul oferit în cinstea
vizitei lui Louis Barthou în România)
Profund admirator şi prieten al Franţei, Nicolae Titulescu a contribuit

prin activitatea sa diplomatică şi publicistică la intensificarea legăturilor
multilaterale romAno-franceze În perioada dintre cele două războaie mon
diale. El a dirijat politica externă a RomAniei În această perioadă, spre
coordonarea acţiunilor politicii externe a RomAniei cu linia generală de
orientare a Franţei, căreia i-a rămas fidelă pînă în primăvara anului 1940.
Cu toate acestea Romftnia n-a Împărtăşit integral actele politice şi diplo
matice ale Franţei, repudiind şi chiar condamnînd concesiunile pe care
unele cercuri guvernante franceze le făceau silit sau de bună voie statelor
revizioniste şi fasciste.
Vizita lui Barthou În Romftnia a contribuit la cimentarea p rieteniei de
nezdruncinat dintre RomAnia şi Franţa. Semnificaţia profundă a acestui
eveniment a căpătat o Înaltă expresie în cuvîntarea pe care N. Titulescu
a ţinut-o cu prilejul dineului oferit În cinstea ministrului de externe al
F r a n ţei cuvîntare în c 3 r e s-au oglindit sentimentele Întregului popor român.
,
*
D-le preşedinte şi scump prieten. Cu bucurie nespusă, fă-
cută din sentimentele cele mai pure, Întreaga naţiune română
vă aclamă astăzi printre noi.
Este în această bucurie înainte de toate emoţiunea rară pe
care o creează amintirea recunoştinţei. Românii au memoria
inimii. Ei nu ar putea uita niciodată că În fiecare etapă deci
sivă a istoriei lor dezvoltarea naturală a poporului român s-a
amplificat constant În direcţia ţelurilor sale naţionale graţi-e
unui gest francez.
441
Este apoi bucuria noastră un sentiment de admiraţie pen :
tru marea domniei voastre patrie, izvor inepuizabil al unei
afeqiuni profunde şi sigure.
Este, în fine, în bucuria noastră, satisfaqia pe care o dă
constatarea unei perfecte identităţi de concepţie.
Nu cunosc prietenie mai dezinteresată ca aceea care stă la
baza raporturilor franco-române.
Pe timpul cînd politica externă a României era încadrată
Într-un sistem din care Franţa nu făcea parte, a existat mereu
în afara şi pe deasupra raporturilor oficiale o Înţelegere atît
de p.=�fectă, încît fără vreo pregătire aqiunea politică a celor
două ţări a sfîrşit prin a se confunda.
Astăzi, cînd politica externă a ţării noastre urmăreşte în
mod armonic scopuri identice, am ajuns la acel stadiu de prie
tenie unde nu mai este nevoie să vorbeşti spre a te Înţelege şi
nici să te sfătuieşti pentru a aqiona în comun.
ln plină lumină ţările noastre şi-au găsit echilibru.
Şi România nu are nimic de ascuns şi poate spune public
motivele ce o leagă în chip nestrămutat de Franţa.
Iubim Franţa pentru că a aşezat la baza vieţii ei libertatea
şi pentru că a Înţeles Întotdeauna că cel mai bun mijloc spre
a se feri de excesele ei nu era de a atinge drepturile omului,
ci de a-l asocia la cultul fervent al patriei.
Iubim Franţa pentru că a pus la baza raporturilor ei inter
naţionale egalitatea tuturor naţiunilor şi regula că nu s-:ir
putea dispune de interesele unei ţări în afară de ea şi de
voinţa ei.
Iubim Franţa pentru că îşi întemeiază toată aqiunea externă
pe respectul scrupulos al angajamentelor internaţionale, ceea
ce dă raporturilor între popoare un caracter de claritate şi de
stabilitate fără de care nu am putea concepe o viaţă organizată.
Şi vă iubim pe domnia voastră, domnule preşedinte, pen
tru că întrupaţi în supremă măsură, cu un dinamism redutabil
pentru adversari, dar atît de înviorător pentru prieteni, calită
ţile ce alcătuiesc genul rasei domniei voastre.
Aşa fiind, era oare posibil ca istoria raporturilor franco-ro
mâne să fie altceva decît istoria unei amiciţii neînnmecate şi a
unei Înţelegeri neîntrerupte ?
442
Şi s-ar putea În adevăr concepe un viitor În care România,
nu ar merge etern mînă În mînă cu Franţa ?
Concepţiile noastre comune despre pace, justiţie şi coopera
\Îe internaţională sînt cele mai sigure chezăşii ale acestui viitor.
Şi tot aceste concepţii formează legăturile solide ce unesc
Franţa şi Mica lnţelegere, în numele căruia am plăcuta misiune
a vă saluta, d-le preşedinte.
Cît despre pace, Franţa şi Mica lnţelegere sînt avide de ea,
căci istoria lor a cunoscut succesiune de capitole asupra orori
lor războiului.
Dar ţările noastre ştiu că pacea nu este decît un cuvînt za
darnic, dacă nu este clădită pe unica temelie ce poate susţine
o pace durabilă şi al cărei nume este : securitate.
Franţa a făcut din primul moment eforturile necesare pen

tru a face să triumfe această concepţie de bun simţ.
Ajunge, pentru a măsura drumul parcurs, să ne amintim că
ceea ce era considerat altă dată ca obsesia Franţei a devenit
astăzi idealul mărturisit al tuturor naţiunilor.
Securitatea nu este operă de formule. Ea este o realitate ce
onsistă În a te asocia Împotriva unui flagel comun ce se
cheamă războiul.
Dacă asociaţia este deschisă tuturor naţiunilor fără excep
tiune şi dacă există naţiuni ce refuză să participe la ea, aceasta
Înseamnă pur şi simplu sau că primejdia războiului este mai
mică pentru ele decît pentru celelalte, sau că În ordinea con
cepţiilor lor războiul nu este o catastrofă.
Mica lnţelegere este fericită să ştie că Franţa stă în fruntea
luptei Întreprinse pentru cucerirea securităţii şi ea face urările
cele mai călduroase ca eforturile ce sînt în curs să ducă cu
cea mai mare rapiditate posibilă la o organizare destinată să
dea păcii un caracter durabil, fără de care ea nu ar putea fi
concepută.
Voim pace şi o voim dreaptă.
Dar sîntem fericiţi să constatăm că pentru Fran\a ca şt
pentru noi justitia are o limită care se cheamă ordinea, şi că
Franţa nu consideră ca un comandament al justiţiei reînvierea
n cdreptăţil0r abolite,
41.J
îngăduiţi !'I Ticii fnţelegeri să exprime Franţei gratitudinea
ei mişcată pentru Întărirea pc care această concepţie o dă sta
bilităţii ei politice.
Franţa a făcut din cooperaţiunea internaţională metoda ci
de lucru preferată. Mica Inţelegere a urmat-o şi o va urma
cu fidelitate în toate eforturile ei pentru a apropia popoarele.
Politica noastră consistă În adevăr în a insera activitatea ţă
rilor noastre într-o vastă reţea de state animate de acelaş ideal,
în aşa fel încît, fără a sacrifica nimic din interesele noastre
naţionale, acţiunea noastră să fie În mod constant subordo
nată interesului general.
Acesta este fundamentul Micii Inţelegeri, aceasta este ge
neza Înţelegerii Balcanice.
Unii învinuiesc această metodă de a face statele ce o prac
tică să piardă libertatea de aqiune în momentul oportun.
Mica Înţelegere consideră dimpotrivă că o asemenea politică
nu poate face să se piardă decît libertatea de a face rău.
Iată pentru ce Mica Înţelegere va continua să rămînă cre
dincioasă acestei politici, precum şi aceleia ce consistă în a da
Societăţii Naţiunilor concursul cel mai absolut.
Dacă există o instituţie care ar contribui să Întărească legă
turile ce unesc Franţa şi Mica Inţelegere, aceasta este institu
ţia de la Geneva.
Acolo se vede adevărata faţă a popoarelor. Acolo se for
mează idealurile cele mai îndrăzneţe, care se suspendă poate,
dar la care nu se renunţă niciodată.
Acolo Franţa, strălucind de lumină, arată lumii calea şi
este sigură de a nu rămîne niciodată singură cînd a pornit
pe ea.
A veţi În faţă şi alături de domnia voastră d-le preşedinte
veterani ai Societăţii Naţiunilor.
îngăduiţi-le să vă spună admiraţia profundă şi unanimă pe
care aţi cules-o acolo pentru generozitatea şi lărgirea concep
ţiilor domniei-voastre pacifice pentru energia şi spontaneitatea
pe care le-aţi pus În apărarea lor.
Franţa trebuie să fie mîndră de a avea mari servitori ca
domnia-voastră, d-le preşedinte.
Cît despre noi, ştiindu-vă alături de noi, oricare ar fi situa
ţiile ce ni s-ar prezenta, pot să vă afirm În numele Micii In
ţelegeri că liniştea noastră politică este completă.
444
Aducînd omagiu Fran ţei, izvor nesecat de viată şi lumină,
amestec de forţă şi bunătate, de Înţelegere şi de tenacitate,
creaţiune În perpetuă devenire, ce se confundă cu eternitatea,
ridic paharul meu În sănătatea excelenţei sale preşedintele re
publicii şi beau pentru prosperitatea patriei domniei voastre,
domnule preşedinte şi scump prieten.
„Diminea�a", 22 iunie 19)-1.
48
Reafirmarea principiilor unei politici de pace
(Interviul lui N. Titulesrn acordat reprezentanţilor presei
jranccze după încheierea vizitei lui Louis Barthou în România)
Angajîndu-se alături de Franţa În politica generală internaţională,

România a urmărit menţinerea păcii ca o condiţie sine qua non a apărării
intereselor sale naţionale.
Tendinţa României de a pune în slujba acestui ţel toate eforturile sale
pc plan extern. se oglindeşte Într-o lungă succesiune de manifestări poli
tice, di p lomatice şi culturale, care au consolidat relaţiile româno-franceze
şi au chezăşuit dezvoltarea legăturilor României cu alte ţări cu interese
comune.
*
Paris 24 (Rad or). - Ziarele franceze p11blică următoarele
declaraţii ale d-lui Titulescu :
Primirea triumfală a d-lui Barthou În România, Întîlnirea
sa cu miniştrii Micii Inţelegeri la Bucureşti, toasturile şi dis
cursurile schimbate În faţa corpului diplomatic Întreg dove
desc că politica externă a Franţei şi a României se face în
plină lumină. .
Ce departe sîntem de alianţele secrete dinainte de război.
Toate acestea dovedesc înainte de orice că unicul fundament
al politicii Franţei şi României este grija menţinerii păcii. Nu
mai echivocul poate aduce complicaţii din care ar putea să
iasă un război.
Inăuntrul frontierelor ţărilor lor, pe veci definitive, Franţa
şi România sînt gata să practice o politică de colaborare in
ternaţională dintre cele mai largi. Să nu se atingă nimeni de
hotarele noastre, să se renunţe sincer la spiritul de revanşă şi
446
se va gas1 m mima Franţei şi a României comori nesfîrşite de
întelei; eri şi de avînturi prc�ioase spre solidaritate.
Călătoria d-lui Barthou l a Bucureşti, ca şi acelea pe care le
face, pe care le va mai face dovedesc că Franţa, o dată mai
mult, ia În fruntea lumii iniţiativa să organizeze Europa pe
singura bază posibilă a unei păci durabile : dreptatea aliată
cu respectul drepturilor dobîndite. Nu va trece multă vreme
pînă ce Franţa va fi chemată să culeagă În toate domeniile
recolta bogată a seminţelor aruncate în cele patru colţuri ale
Europei de marele pelerin al păcii.
..Dimi neaţa•. 26 iunie 1934. p. 8.
49
Despre intrarea U.R.S.S. în Liga Naţiunilor
(Interviul lui N. Titu/eseu acordat presei din Paris)
Pe data de 5 septembrie 1934 N. Titulescu a primit pe rtprezentanţii

presei pariziene cărora le-a făcut importante declaraţii.
Interviul lui N. Titulescu, publicat a doua zi de către întreaga presă
pariziană, se înscrie Într-o serie de acţiuni pe care le-a Întreprins ministrul
de externe al Rominiei cu scopul de a facilita primirea Uniunii Sovietice
în Societatea Naţiunilor şi în Consiliul acestui for internaţional.
*
Ce credeţi despre intrarea Rusiei în Li�a din Geneva ?
Cred că Rusia Sovietică trebuie admisă în Societatea
Naţiunilor, a răspuns dl. Titulescu. Se poate considera după
părerea mea lucrul acesta ca aproape sigur. Este vorba în
tr-adevăr de o regularizare, deoarece de şapte ani de zile
Rusia Sovietică colaborează cu noi la Geneva, mai cu seamă
la marea problemă a dezarmării, precum şi în alte domenii
foarte importante.
Date fiind relaţiile de prietenie care au unit totdeauna
România şi Rusia, personal consider intrarea republicii ruse
în organismul de la Geneva ca una din garanţiile cele mai
importante pentru pace.
- Credeţi că Rusia va obţine imediat un loc permanent
în consiliu ?
- O cred şi o doresc. Insemnătatea numerică, politică şi
teritorială a Rusit>\ o indică pentru aceasta. Pe de altă parte,
448
28. Nicolae Titnlescit , ministru de externe al României (octom
brie 1932 - attgitst 1936 ) .
29. N. Titulescu şi M . L itvinov .
30. Nicolae Tititlescu la masă cu ministrul U . R . S . S . la Bucureşti,

Ostrovski .
3 1 . Nicolae Titulescu în mijlocul ziariştilor.
32. La hipodromul Longchamp (aprilie 1 935) .
33. Nicolae Titit lescit la San Moritz (ianuarie 1935) .
34. O p limbai'e de agrement cu iah tu l.
32
34
35
36
37
35, 36, 37. Nicolae Titulescu la Gara de Est din Paris (martie 1 935) .
38. Cu medicul său curan t, profesorul Neuman (Austria, august 1935) .
38
39. Nicolae Titulescu în vizită la un şantier arheologic în Jug oslavia .
40. Din nou la Bucureşti.
este o făgăduială făcută de foarte mult timp şi pe care „marea
doamnă din Geneva" va trebui să o tină.
- Se vorbeşte de modificări profunde în Statutul Socie
tăţii Naţiunilor precum şi de un directorat al marilor puteri.
- Atenţiune, să nu amestecăm chestiunile. Consider ca o
imposibilitate directoriul marilor puteri. Desigur, stat el e mari
prin importanţa şi tradiţia lor joacă un rol politic, care ocupă
un mare loc în Europa. Dar a asocia cîteva puteri, chiar
foarte mari, pentru a conduce soarta celorlalte naţiuni este,
după părerea mea, o imposibilitate. Există Societatea Na
ţiunilor...
Credeţi că se va modifica Statutul Societăţii Naţiunilor ?
- Ideea este, evident, În aer. Dar ea îmi pare greu de rea
lizat. O reformă a pactului este grea dacă nu imposibilă. Cît
despre părăsirea regulii unanimităţii, am motive să cred că nu
se va găsi în adunare unanimitatea necesară pentru a se schimba
cît de puţin Statutul actual al Societăţii Na�iunilor.
- Unii vorbesc de asemenea de o modificare a tratatelor ·
existente ? ·
- Dati-mi voie, eu nu cred. A revizui. ar fi a crea o primej

die de război. Nu poate fi vorb.i despre aceasta.
„Dim int"aţa•. 8 stJHl'mhrie 19J4, p. 15.
29 - N. Tltule�cu - Discursuri
50
Atentatul de la Marsilia
(Discurml rostit de N. Titu/eseu în şedinţa Ligii Naţiunilor
consacrată dezbaterii asasinării regelui iugoslav Alexandru şi
a ministrului de externe francez Louis Barthou)
In aqiunea dusă pentru subminarea sistemului de securitate colectivă

ciercurile fasciste şi hitleriste precum şi elementele care gravitau În jurul
lor nu s-au oprit în faţa nici unui mijloc de atac. Cu asentimentul şi
cu sprijinul guvernelor revanşarde aceste cercuri au folosit pe scară largă
atentatul politic ca armă de slăbire a forţelor păcii. Unor asemenea me
tode teroriste au căzut victimă o serie de personalităţi politice ca regele
Belgiei, cancelarul Austriei Dollfuss, primul ministru al României
I. G. Duca, regele Alexandru al Iugoslaviei, ministrul de externe al Franţei
Louis Barthou. Asasinarea regelui Iugoslaviei şi a ministrului de externe
al Franţei a fost opera unor elemente teroriste din rîndul organizaţiei
subversive a ustaşilor sîrbi, sprijiniţi de autorităţile horthyste şi hitle
riste. Prin acest asasinat, cercurile politice interesate urmăreau să Împie
dece strîngerea legăturilor franco-iugoslave şi să zădărnicească pregătirile
În vederea încheierii pactului răsăritean În care Franţa avea un mare rol.
In discuţiile angajate În cadrul Consiliului Societăţii Naţiunilor asu
pra plîngerii lugoslaviei cu privire la răspunderea pentru atentatul de la
Marsilia, după discursurile pronunţate de Jeftici, ministrul de externe
al Iugoslaviei, de Tewfik Riistii Arras, ministrul de externe al Turciei,
care a vorbit În numele lnţelegerii B a lcan ice şi d u pă intervenţia l u i �cnc�
î n numele Cehoslovaciei, a luat cuvîntul N. Titulescu, demonsrrînd sem
nificaţia politică a atentatelor şi susţinînd necesitatea adoptării un or mă
suri pentru a le preîntîmpina.
*
Guvernul regal al României s-a asociat plîngerii iugoslave
prin comunicarea sa din 22 noiembrie, în deplină cunoştinţă
de cauză şi deplin conştient de răspunderea care îi revine.
450
Acei care pare că nu Înţeleg raţiunea in tervcnţ1e1 noastre,
nu cunosc îndeajuns legăturile strînse care unesc Iugoslavia şi
România. Cei care merg pînă a ne critica, afirmînd că apărăm
interesele noastre, Într-o problemă iugoslavă, nu ştiu pînă
unde spun adevărul. Totul este şi al nostru cînd e vorba de
Iugoslavia. Doliul Iugoslavei este doliul României. Majestatea
sa regele Alexandru Unificatorul era unul din stîlpii princi
pali ai politicii de pace organizată, pe care România n-a În
cetat să o practice de la Încetarea ostilităţilor încoace. Intere
sele unităţii naţionale iugoslave se confundă cu cele ale
unităţii naţionale ale României.
De aceea, prezenţa României alături de Iugoslavia este o
funqiune a vieţii noastre de stat, aşa cum concepem 1101 ş1
aşa cum nu vom Înceta niciodată să o concepem.
Dar atunci cînd la doliul Iugoslaviei se adaugă şi doliul
Franţei ? Tot ce atinge Franţa atinge şi România. Istoria şi
legăturile noastre actuale stau mărturie vie. Şi atunci cinci
Franţa este rănită prin moartea eroică a unui mare apărător
al păcii şi al ordinei europene existente, cînd ne amintim că
energicul Louis Barthou era şi cetăţean de onoare al ţării mele,
îngăduiţi-mi să spun că durerea naţiunii franceze este atît de
mult şi durerea noastră, încît viu În faţa Consiliului, ca parte
direct interesată, să redam în persoană, pentru cei doi mari
dispăruţi ai noştri : Lumină, sanqiune.
Domnule Preşedinte,
Colegul meu, dl. Jeftici a expus Consiliului plîngerea Iu
goslaviei cu demnitate şi calm. Colegul meu dl. Beneş a defi
nit cu tărie semnificaţia politică a evenimentelor de la Mar
silia. Sarcina mea este mai ingrată. Imi revine obligaţia de a
răspunde expunerii pe care a făcut-o, În şedinţa de vineri,
onorabilul delegat al Ungariei.
Dar mai Întîi să-mi fie permisă o confesiune.
Ascultînd expozeul onorabilului delegat al Ungariei era
greu ca gîndul meu să nu evadeze pentru moment din dificul
tăţile actuale, spre epoca În care ani Întregi, fără Întrerupere,
România şi Ungaria şedeau la masa Consiliului ca să dezbată
o problemă care, deşi În aparenţă părea limitată, punea totuşi,
faţă În faţă, naţionalismul maghiar, naţionalismului român.
45l
Contele App1lfl yi era rcprC'lentantul celui dintîi, cu al celui
de-al doilea.
Cîte lucruri pc care fiecare din noi le credeam adevăruri
absolute, nu ne-am spus atunci. Dar În cc termeni curtenitori
căuta fiecare din noi să exprime ceea cc i-ar fi putut displace
celuilalt. Dar vă rog să mă credeţi că prin aceasta nu am slă
bit cu nimic nici puterea argumentelor, nici precizia judecă
\ ilor noastre. De aceea, cu toată asprimea atacurilor, după fie
care Întîlnire cu contele Apponyi ne despărţeam şi mai
prieteni. In ceea cc mă priveşte, nutream un sentiment de
crcscîndă admiraţie pentru acest vajnic apărător al cauzei
ma hiarc.
m considerat în totdeauna ca foarte marc pierderea sufc
ritv de Ungaria şi de Societatea Naţiunilor prin moartea con
tclt i J\ ppony i şi n iciodată de atunci n-am cîntărit mai bine
ade ărata ci amploare, dccît cu prilejul dezbaterilor actuale.
acă, Înainte, curtenia era aliata dreptulu i , se parc că
ast zi, divorţul dintre ele s-a produs definitiv.
ai mult, lipsind aceste două clemente, n atura care nu
sup rtă vidul a trebuit să Ic înlocuiască.
stăzi, constat că În locul lor, domnesc cu toată autori
tat a : afirmaţia gratuită şi provocarea.
ă mărrurisesc că sîn t surprins şi îndurerat.
I să meseria omului politic este să facă fată situaţiilor aşa
se prezi ntă, oricîtă neplăcere ar putea să-i producă.
arc este sensul cererii iugoslave ?
ici un moment ea nu pune În discuţie onoarea Un1;ariei ;
I uţ slavia a cerut ajutorul comunităţi i i n ternaţionale ca să
ped pscască pe vinovaţi şi să pună capăt unei forme de tero
ris pc care activitatea guvernelor naţionale nu reuşeşte să o
stă Înească.
e altfel, despre onoarea naţională fiecare îşi face părerea
.
car 11 convme.
,.
I ceea ce mă priveşte, ct1 aşez atît de sus onoarea ţării

mel , încît oricare ar fi acuzaţiile pc care guvernul ungar l e-a
fo n r n lat Împotriva ci, În trecut, şi oricare a r fi cele pc care
i le va rezerva în viitor, nici un moment n-ar putea să-mi
tre ă prin minte ideea că onoarea patriei mele ar putea fi
pus în cauză. Este o dovadă cît de sus este situată pentru
mm această onoare.
tn orice caz, nu se face operă de pace Înccrcîn<l să se tr;rn s
formc onoarea na\ ională Într-un argument destinat să para·
lizczc discuţia sinceră şi amicală, preludiu necesar oricărei
concilieri.
De aceea, În faţa plîngerii iugoslave, mărturisesc că 111 - aşi
fi aşteptat, clin partea Ungariei l a o cu totul altă apărare �
rectificarea faptelor, acolo unde era posibil ; oferta spontana
a unei colaborări pentru reprimarea tuturor actelor de natur;i
celor de care se plînge Iugoslavia. Această chestiune ar fi
treh uit să se termine - şi cu mai păstrez totuşi speranţa -
printr-o colaborare. Forma moderată şi cumpătată pe care Iu
goslavia a dat-o expunerii sale, ne autoriza să aşteptăm un
a�rmenea rezultat.
)
fn ocul acestu ia ne-am găsit în faţa unei rnnstruqii sui
!�cnens.
· Dal·ă aţi îmbrăca negarea cca mai deplină În forme p rnvo
cl lnarc n c oh i ş nu itc , aţi obţine rezumatul expozeului Un gariei ,
pc care l-am auzit. Trec peste apelurile la sentiment care sînt
de �til În toate discursurile ungare.
Şi dacă anal izăm negaţia, constatăm că ea n u este absolută
' lccît În formă iar provocarea nu se limitează numai la păr
tilc În cauză. Ea tinde să se transforme În doctrină politică,
pc care de aci de la masa consiliului Ungaria Încearcă să o
;ăspîn dească datorită ecoului pe care îl au dezbaterile Socie
tăţi i Naţiunilor, spre cel mai mare folos al unui egoism n a
tional.
Pen tru că interesele aparam o cer, să trecem la analiză.
Ungaria îşi rezumă În 6 puncte catehismul denegărilor sale
şi pretinde În felul acesta să spulbere dovezile iugoslave.
Prima denegaţie. S-a reproşat Ungariei că a permis să se
dezvolte la Ianka Puszta un lagăr de terorişti care se dedau
la exerciţii militare. Ungaria răspunde, citez : „Niciodată o
autoritate civilă sau m ilitară ungară nu s-a ocupat de instruirea
sau de organizarea refugiaţilor croaţi care trăiesc la Ianka
Puszta sau În altă parte".
Permiteţi-mi să constat că Ungaria răspunde la întrebări pc
care si le-a pus singură.
Puţin importă cine se ocupa de instruirea militară a refugia
ţilor de la Ianka Puszta.
453
Eu Întreb : refugiaţii de la Ianka Puszta se dedau la exer
ciţii militare, da sau nu ?
Dacă nu, de ce Ungaria n-a negat de îndată ?
Dacă da, cum puteau autorităţile ungare să privească părin
teşte exerciţii care nu erau nişte simple jocuri de copii ?
A doua denegaţie. S-a reproşat Ungariei că a permis refu
giaţilor de la Ianka Puszta folosirea liberă a armelor şi a
explozibililor. Acelaşi sistem. Ungaria răspunde la altceva şi
spune - citez textual :
„Niciodată refugiaţii croaţi nu au primit din partea auto
rităţilor civile sau militare ungare, arme sau muniţii nici la
Ianka Puszta, nici în altă parte, şi niciodată ei n-au putut să
şi le procure din Ungaria".
Dar dacă asemenea arme au venit de peste frontieră, Un
garia ar fi trebuit să tolereze importul lor ? Şi dacă aceste
arme au intrat în Ungaria prin contrabandă, autorităţile un
gare sînt scutite de orice vină pentru că nu le-au confiscat, d�
îndată ce au aflat de existenţa lor ? Poate susţine cineva cu
seriozitate, că o autoritate este apărată de grcşală, dacă după
cc a lăsat, din neglijenţă, să se depoziteze pe teritoriul naţio
nal, arme ucigătoare, s-ar mulţumi să spună după aceea că nu
a avut cunoştinţă de aşa ceva ?
De ce Ungaria n-a declarat imediat şi categoric că refu
gia\ii de la Ianka Puszta n-aveau nici un fel de arme ? Ar fi
fost greu. De aceea Ungaria neagă numai provenienţa ungară
a armelor şi lasă restul învinuirii nelămurit. Dar umbra a făcut
loc luminii.
De altfel ceea ce susţine Ungaria despre explozibil este cit
�c poate de edificator. Citez :
„De asemenea, niciodată vreun emigrat croat nu şi-a putut

procura în Ungaria explozibil pe cale legală".
Cred şi eu ! Asta ar mai fi lipsit ! Dar pe cale ilegală ? Aici
este toată problema.
Mulţrnnindu-se să nege provenienţa ungară a armelor şi
provenienţa legală a explozibililor, apărarea ia aci forma unei
mărturisiri.
Faptele susţinute de Iugoslavia rămîn, deci, nezdruncinate.
A treia denegaţie. In memoriul Iugoslaviei se găseşte un pa
saj care se referă la ajutorul financiar acordat aqiunii tero
riste. într-un mod impresionant, guvernul iugoslav ne face să
-(54
Înţelegem că este greu de presupus că cheltuielile enorme pe
care le necesită o aqiune teroristă de o asemenea amploare
puteau fi suportate de simpli particulari. Potrivit obiceiului
său Ungaria foloseşte aceeaşi formulă. Citez :
„Niciodată autorităţile civile şi militar..: ungare, n-au prn
curat resurse materiale emigraţilor croaţi".
De data aceasta tagăda cade în gol, pentru că memoriul
iugoslav precizează în termeni răspicaţi :
„Deocamdată, guvernul iugoslav se mulţumeşte să formu
leze una din cele mai tulburătoare chestiuni în această gravă
problemă".
lnsă delegatul ungar a adăugat în expozeul său, citez :
„Subliniez că este o invenţie fantezistă acuzaţia referitoare
la monedele pe care monetăria statului ungar le-ar fi bătut
pentru membrii Ustaşei".
Or în privinţa monedei care circula printre refugiaţii de la
Ianka Puszta şi care se numea Kuna, guvernul iugoslav s-a
mărginit să comunice numai părerea experţilor săi. Ştiu că o
expertiză atrage contra-expertiză şi că ea nu poate fi înlătu
rată de o simplă afirmaţie. Iau act că guvernul ungar n-a
cerut o contra-expertiză.
A patra denegaţie. S-a imputat autorităţilor ungare că au
eliberat paşapoarte teroriştilor iugoslavi. Ungaria răsounde,
-
citez :
„Emigraţii croaţi n-aveau şi nu ar fi putut să aibă posi
bilitatea să-şi procure paşapoarte ungare, pe căi legale" .
Repet Întrebarea mea : dar p e căi ilegale ?
Mi-e penibil să insist asupra unei situaţii atît de delicate şi
înregistrez pur şi simplu mărturisirea care ni se face. Aşadar
existau posibilităţi ilegale de a se procura paşapoarte ungare.
Şi dacă se face dovada existenţei acestor paşapoarte, şi ea s-a
făcut, însemnează că autorităţile ungare au aqionat în afara
legii şi, să admitem, în contra voinţei guvernului. Dar atunci
ce măsuri Înţelege să ia guvernul ungar contra acestor auto
rităţi ? Şi cum să nu vorbeşti de o răspundere directă, cînd
asemenea măsuri nu s-au luat pînă acum ?
A cincea denegaţie. S-a vorbit în cererea iugoslavă de con
tactul pe care emigraţii iugoslavi l-ar fi avut cu autorităţile
civile şi militare ungare, În vederea pregătirii aqiunii lor te
roriste.
455 -i
Ungaria răspunde - citez :
„Protestez În modul cel mai formal contra afirmatiilor gu
vernului iugoslav prin care se impută unor persoane oficiale
ungare sau ofiţerilor armatei ungare un rol sau chiar o in
tenţie care ar putea să-i facă răspunzători material sau mora l ,
fie d e prepararea atentatului, fie ele oricare altă aqiune te .
roristă".
Aş vrea să-l cred pe onorabilul delegat al Ungariei că n-a
existat contact Între emigraţii iugoslavi şi autorităţile ungare.
Dar, de data aceasta, părăsind memoriul iugoslav, răstorn acu
zaţia şi imput autorităţilor ungare lipsa de contact cu refu
giaţii şi cu teroriştii.
Cum se poate ? Pe teritoriul unui stat refugiaţii fac exer
ciţii militare. De ce n-au văzut aceasta autorităţile ungare ?
Aceşti refugiaţi au arme şi explozibile care nu sînt de pro
venienţă legală ungară, sau pur şi simplu nu sînt de prove
nienţă ungară.
De ce n-au ştiut aceasta autorităţile ungare ?
S-au eliberat ilegal paşapoarte acestor ref ugia\i. J\ utorit:l
ţÎle ungare de ce au voit aceasta ?
Este acumulată aci · atît de multă nepăsare, şi se consta t:l
atîtea neglijenţe suprapuse, încît în cel mai bun caz, ne găsim
în faţa unei culpe în omittendo precis caracterizată.
Tăgăduirea aeţiunii, în asemenea Împrejurări constituii!
mărturisirea omisiunii. Tocmai ceea ce voia Iugoslavia să do
vedească.
A şasea denegaţie şi ultima. Este vorba de reproşul privind
înlesnirile şi proteeţia de care se bucură criminalii pe teri
toriul ungar.
In această privinţă onorabilul delegat al Ungariei se mul
ţumeşte să afirme că ori de cîte ori guvernul iugoslav a in
tervenit pe cale diplomatică, a primit satisfaqie din partea
guvernului ungar.
Corespondenţa diplomatică din anii 1 930-1934 vorbeşte
singură. Şi, de altfel, s-ar putea interveni pentru orice act din
viaţa de toate zilele ?
Şi onorabilul delegat al Ungariei încheie În aceşti ter
meni, citez :
„Din toate acestea trebuie constatat că dreptul de azil acor
dat de Ungaria emigraţilor iugoslavi nu depăşea limitele aces-
456
tui drept aşa cum este el înteles În general În toate ţările şi
care constă în a tolera prezenţa persoanelor. care caută un
refugiu Împotriva persecuţiilor politice".
De data aceasta mi-e foarte teamă că onoratul meu coleg
ungar s-a lansat Într-o imprudenţă.
Am trăit 10 ani în Marea Britanic şi sînt atît de des În
Flve\Îa, încît consider această ţară ca a doua mea patrie.
Crede oare În mod sincer onorabilul delegat al Ungariei că
vreodată, În istoria Marii Britanii sau a Elveţiei dreptul de
azil s-a extins de la persoane la arme şi de la arme la explo
zibili ?
Şi crede, cu adevărat, că dacă vreodată s-ar fi dovedit gu
vernului britanic sau ţ?uvernului elveţian că din greşala unor
autorităţi locale s-ar fi produs o asemenea situaţie, onoarea
britanică sau onoarea elveţiană - pentru că vă place - să
vorbiţi despre onoare - s-ar fi mulţumit cu răspunsul : it is
not macle in England sau, în traducere : marfa nu este en
gleză sau elveţiană şi cu asta chestiunea este închisă ?
Nu vreau să insist. Şi sper că va fi apreciat spiritul meu
de conciliere, nemaiadăugînd nimic mai mult despre cea de-a
şasea şi ultimă denegade ungară.
Nu pot trece cu vederea afirmaţia care s-a făcut aci şi po
trivit căreia dovezile iugoslave n-ar fi pertinente decît dacă
ele s-ar raporta la o epocă posterioară lunii iulie 1934, cînd
a interveni t un acord Între Ungaria şi Iugoslavia pentru li
chidarea nemulţumirilor precedente.
Dacă, în urma acordului din 2 1 iulie 1 934, problema refu
giatilor terorişti În Ungaria nu s-ar mai fi pus, trebuie să re
cunosc că Iugoslavia nu trebuia să mai vorbească despre fapte
care se referă la perioada anterioară, pentru că ele �u fost li
chidate prin convenţie.
Dar cînd, după această convenţie, aqiunile teroriste ale iu
goslavilor refugiaţi În Ungaria capătă amploarea pe care o
cunoaştem pentru a culmina cu tragedia de la Marsilia, Con
venţia din iulie t 9 34 nu mai poate îndeplini funcţia de zid
despărţitor. In adevăr, una din două : ori ineficacitatea ei do
vedeşte că s-a pus o semnătură fără folos, sau această inefica
citate dovedeşte că starea de lucruri creată de toleranţa ante
rioară anului 1934 era atît de gravă că o convenţie nu mai
putea constitui un remediu. In acest caz, ar fi vorba de o
circumstanţă agravantă. Ca să nu înveninez dezbaterile, nu
mai insist, pentru un moment, asupra acestei chestiuni.
Insă această separare, În două perioade, prezintă, pentru
mine, un foarte viu interes din alt punct de vedere. Ea îmi
explică o atitudine a guvernului ungar din 1932, care pentru
mine rămăsese inexplicabilă. Insă de îndată ce Ungaria cerc
să se discute numai acuzaţiile iugoslave după iulie 1934, încep
să Înţeleg.
Am să pun consiliul la curent cu faptele. Sîntem cu toţii de
acord că În afară de satisfaqia legitimă care trebuie acordată
I ugoslaviei, sarcina consiliului este şi de ordin mai general şi
din acest punct de vedere, trebuie să pregătească şi o conven
ţie internaţională Împotriva terorismului, pentru a-şi înde
plini misiunea sa spre cel mai mare folos al păcii.
Cred că Consiliul va afla cu interes că guvernul român,
anticipînd În multe domenii soluţiile destinate să garanteze
pacea în mod eficace, a cerut încă din 1932 încheierea unei
astfel de convenţii.
In adevăr, la Conferinţa pentru dezarmare şi În special În
Comitetul pentru Dezarmarea morală, guvernul român a pre
zentat o scrie de propuneri printre care şi aceea de a se re
prima de către fiecare stat, pregătirea şi executarea pe terito
riul său de acte îndreptate Împotriva securităţii altor state.
Comitetul pentru dezarmarea morală a desemnat o comisie
de jurişti care a prezentat la 12 iunie 1933 (documentul Con
ferinţei dezarmării C.G. 142) o serie de texte privitoare l a
propunerile delegatului României (conf. D.C.D.M. 29). Ci
tez două :
Art. 2 - „!naltele părţi contractante se angajează sa t a
măsurile legale necesare ca să Împiedice : 1) pregătirea şi exe
cutarea pe teritoriul statului a actelor îndreptate împotriva si
guranţei unei Puteri străine...
A rt. 3 - Inaltele părţi contractante se mat angajează :
t ) să împiedice activitatea organizaţiilor care s-ar face vino
vate de unul din actele prevăzute la art. 2 şi a Ic considera
ca pe nişte organizaţii avînd un scop ilicit, în sensul legislaţiei
interne" ...
Ce s-a petrecut în faţa Comitetului pentru dezarmarea mo -
rală ? In timp ce toate delegaţiile au fost de acord că e cazul
să se ia chiar de atunci măsuri pentru dezarmarea morală
451
care să figureze În textele definitive ce vor fi adoptate de
Conferinţă, cu acelaşi titlu ca şi dispoziţiile privitoare la dez
armarea materială, delegaţia ungară a refuzat să subscrie la
orice angajament juridic în această materie ceea cc înseamnă
că ea n-a voit să-şi asume o răspundere În cazul violării stipu
laţiunilor privind dezarmarea morală.
La începutul lucrărilor Comitetului pentru dezarmarea mo
rală, dele g aţia ungară a făcut o rezervă generală care a fost
repetată de generalul Tanczos în iunie 1933.
în şedinţa Comitetului pentru dezarmarea morală din 17
noiembrie 1933, dl. Szent-lstvany, referindu-se la rezerva
formulată de generalul Tanczos în iunie 1 933, a citit o lungă
decla��ţie În numele Ungariei din care extrag următoarele
pasagu :
„Delegaţia noastră a fost întotdeauna de părere că dezar
marea morală nu poate fi obţinută prin foqă, ci numai prin
argumente morale. De aceea noi rămînem ferm convinşi că
angajamentele ce se vor asuma de state în această materie nu
se pretează la o formulă strict juridică şi, în caz de neînde
plinirea lor, n-ar putea fi supuse aprecierii unei instan\e ju
ridice de vreun fel.
Pentru aceste motive, consider de datoria mea să reînno
iesc la rîndul meu, rezerva prezentată încă de la începutul
lucrărilor comitetului nostru, de delegaţia ungară, cu privire
la forma finală pe care trebuie să o aibă dispoziţiile relative
la dezarmarea morală".
Azi, onorabilul delegat al Ungariei nu se mai opune în
cheierii unei convenţii internaţionale contra terorismului.
Nu-mi rămîne decît să convin că odiosul atentat de la Mar
silia situîndu-se la o dată posterioară acordului ungaro-iu
goslav din iulie 1934, datorim acestei date sprijinul preţios pc:
care guvernul ungar este gata să-l dea acum operei construc
tive a Societăţii Naţiunilor.
Şi acum se pune întrebarea :
Ce analizăm noi aici ?
Catehismul acestor tăgade sau atitudinea din trecut a gu
vernului ungar faţă de represiunea_ terorismului internaţional
care autoriză pe onorabilul reprezentant al Ungariei să ne
vorbească de sus despre manevrele politice ale Micii Antante,
459
despre lipsa noastră de tradiţie pe care Încercăm să o înlocuim
prin propagandă şi despre revizuirea frontierelor noastre t
Manevrele Micii Antante ? Dar ştie onoratul reprezentant
al Ungariei că de la 1 5 februarie 1933 cele trei state membre ale
Micii Antante şi-au unificat politica lor externă şi că aqi uneJ.
lor comună este un comandament al statutului pe care şi
le-au dat ?
Regele lugoslaviei a fost asasinat. Iugoslavia se adresează
Societăţii Naţiunilor. Toată lumea felicită Iugoslavia că a ales
calea de drept şi de a se fi îndepărtat de la calea forţei. Dar
regele acesta este cumnatul augustului meu suveran, amenin
ţat el mai întîi şi după el şi miniştrii săi, ca element al conso
lidării ordinii existente.
Iar aqiunea României de a cere alături de Iugoslavia sa
tisfaqia pe care o pretinde şi fără de care pacea este în peri
col, În loc de a apare ca o aqiune de solidaritate internaţio
nală În vederea menţinerii păcii, poate fi declarată deodată
şi calificată drept o manevră politică ? De cînd asistenţa În
vederea menţinerii păcii merită blamul, în loc să merite
elogii ?
Şi d� ce onorabilul delegat al Ungariei nu recunoaşte că
ar servi mai bine cauza păcii, oferind de îndată pedepsirea
celor care s-au făcut vinovaţi de greşeli, Înţelegînd că onoa
rea naţională va fi mai bine servită prin recunoaşterea sinceră
a unor erori administrative, decît prin nerecunoaşterea siste
matică a oricărei erori.

Căci să nu uităm, pacea depinde de un gest. Zadarnic un
guvern ar încerca să rămînă stăpîn pe opinia publică a ţării
sale, dacă nu-i vine dinspre Geneva, gestul concret care să-i
spună : „Satisfaqia v-a fost dată".
Cei care printr-o falsă concepţie a onoarei na\ionale sau
cei care printr-o falsă interpretare a obligaţiei internaţionale
o confundă cu un conţinut verbal prin care fiecare dintre ţări
urmează să-şi primească satisfaqia Împiedică o soluţie satisfă
cătoare şi nu-şi dau seama <le răspunderile enorme care îi
aşteaptă.
Nu treceţi cu uşurinţă peste durerea unui popor. Nu uitaţi
că ceea ce era mai uşor ieri, devine astăzi mai greu. Ceea ce
este încă uşor azi, va deveni mîine imposibil. Să nu fiţi zgîr
ciţi atît timp cît noi sîntem cei, cărora li se cer elt'mentele
i1eccsare menţ �nerîi pacu, mtr-o regiune vastă lovită de du
rere şi revoltată împotriva unei soarte nedrepte.
Cum s-ar putea oare vedea un mijloc de propapndă În
apelurile pe care le adresează Cehoslovacia şi Romania prin
miniştrii lor de afaceri externe, doi dintre cei mai vechi sluj i
tnri ai Societăţii Naţ iun i lor ?
Onorabilul delegat al Ungariei a mers pînă la a spune :
„Atunci cînd cineva nu are tradiţie se sprijină pe propa
gandă".
Românii n-au tradiţie ? Aşezaţi pe meleaguri pe care n-au
Încetat să le locuiască de cînd au fost aduşi de Împăraţii Ro
mei, românii se găseau acolo pentru a primi pe ungurii care
veneau din Asia.
După 2 OOO de ani sînt în măsură să spună poporului un
gar, care se mîndreşte cu o tradiţie milenară : „Sîntem tot
aici, şi fiindcă aţi venit, rămîneţi, dar cu condiţia ca fiecare
s:l-şi păstreze locul lui" .
Bineînţeles că nu aş îndrăzni să cer delegatului ungur să
revină asupra concepţiei pe care o are despre tradiţie. Ar fi
o contradiqie În plus şi inutil, totdeodată. Din spirit de con
c i l ie re nu o voi cere, ci mă voi mulţumi să spun : Să admi
tem că atunci cîn<l n-ai tradiţie te sprijini pe propagandă.
Dar aş pu t ea să ştiu de ce popoarele care au tradiţie fac pro
pagandă şi încă multă propagandă ?
De data aceasta mi se pare nimerit să cer un răspuns.
Toate a ceste a n-au mulţumit pe onorailul delegat al Un
gariei. El a ţinut, cu prilejul examinării condiţiilor în care s-;1
pet rec u t atentatul de la Marsilia să afirme doctrina sa revi-
1'.ionistă şi chiar mai mult, filozofia sa politică asupra revi
zionismului considerat ca un instrument de pace.
Cu greu aş putea găsi un mai bun argument pentru men
i i ne rea păcii.
Unui popor care se plînge că a fost decapitat prin pier<le
rea şefului său iubit i se răspunde : „Nu s-a sfîrşit. După rege
vă vc\ i pierde şi fruntariile. Nu În Croa1ia, ci în altă parte,
căci aşa s-a hotărît la Budapesta" .
împărtăşesc î n întregime convingerea onorabilului repre
zentant al Marii Britanii că nu ar fi trebuit ridicate probleme
stră in e de [aptele prezentate în plîngerea iugoslavă. Este însă
un drept <le legitimă apă rare că, tocmai cînd aceste chestiuni
au fost ridicate, ele să nu rămînă fără un răspuns. Aceasta
cu atît mai mult cu cît lipsa de răspuns a lăsat să se dezvolte
această boală care se numeşte revizionismul ungar.
S-a spus Întotdeauna : „Nu înăbuşiţi durerea. Nu uci dt:� i
speranţa, căci ea este o condiţie a păcii".
Aceasta nu a fost niciodată părerea mea căci din cauz:i
acestei metode s-a ajuns la o situaţie din cele mai bizare şi
la un adevărat delir verbal. De aceea, popoarele pot să-şi
ceară pe faţă unul altuia mutilarea lor reciprocă, cu condiţia
de a spune numai : „Nu vă îngrijoraţi căci aceasta se face prin-
mijloace paşnice".
Şi cînd vă· gîndiţi că pe astfel de baze vor să-şi Întemeieze
o pace trainică !
Mai Întîi să discutăm faptele. S-a Întrebat cineva vreodată
la ce cifră se ridică numărul celor nemulţumiţi de fruntariile
lor ? Numărul lor este minim faţă de aceia care văd În men
ţinerea „statu-quo"-ului, condiţia liniştii lor.
Dacă se ţine seama de faptul că unele state au ajuns la
aranjamente În ceea ce privesc revendicările lor teritoriale,
dacă se ţine seama de faptul că Polonia, Italia, Marea Bri
tanie, statele Micii înţelegeri şi statele Înţelegerii Balcanice
nu cer să se Întindă peste propriile lor fruntarii, dacă se ţinc
seama că În cele 2 Americi problema revizuirii nu se pune,
dacă se ţine seama că U.R.S.S. a proclamat că principiul poli
ticii sale externe este : „nici un centimetru de fruntarii în plus,
dar nici un centimetru din teritoriul nostru nimănui " , dacă
s-ar face, prin urmare, plebiscitul planetar al fruntariilor, cred
că nu m-aş Înşela spunînd că revizioniştii rămîn un grup
mult prea mic fată de restul lumii şi fără îndoială, înăuntrul
acestui grup, Ungaria formează nucleul cel mai activ şi mai
zgomotos.
Cînd se ştie cît ar fi de greu să se localizeze un război în
Europa sînt În drept să mă Întreb dacă este Înţelept ca în
treaga umanitate să fie răscolită pentru că 8 OOO OOO de oa
meni pretind că justiţia, aşa cum a conceput-o lumea este o
injustiţie şi că justiţia cum a conceput-o egoismul lor naţional.
nu este realizată.
Cînd se vorbeşte de revizionismul ungar să nu se piardă
nici un moment din vedere amploarea injustiţiei, enorma dis-
proporţie care există între aşa zisele suplimente de acord:iH
462
justiţiei internaţionale şi preţul pc care lumea Întreagă ar tre
bui să-l plătească pentru realizarea lor. De ce se spune oare
că revizionismul ungar este pacific şi legal ? Să vedem care
sînt bazele exacte pe care se sprijină aceste pretenţii.
Există În pact un articol faimos prin speculaţiunea la care
a <lat naştere şi care stipulează că : „Adunarea poate examina
din timp În timp, tratatele devenite inaplicabile".
Această dispoziţie vizează clauzele în curs de executare.
Fruntariile fiind deja fixate, revizuirea prevăzută de art. 19
nu se referă la ele.
Dar chiar dacă cineva nu este partizan al acestei teorii,
toată lumea este de acord că revizuirea nu poate fi aplicată
fără consimţămîntul părţilor interesate. Nimic mai logic. Con
tractele cele mai neînsemnate n-ar putea fi modificate fără
consimţămîntul celor două părţi. Cum ar putea fi altfel cînd
este vorba de un tratat solemn cum este un tratat de pace ?
Or, la fiecare cerere de revizuire din partea Ungariei, cele
trei ţări interesate au răspuns printr-un „nu" categoric şi
definitiv.
A insista, ar Însemna a ieşi din legalitate. A insista, Înce
tează a mai fi operă de pace, pentru a deveni operă de război.
Se urmăreşte printr-o savantă propagandă să se violenteze
voinţa guvernelor sau să se pregătească În interiorul statelor
schimbări sau mişcări care ar face procedura legală inutilă.
Şi aici atingem un punct esenţial. Da, recunoaştem că re
vizuirea este o instituţie legală care, cu rezerva noastră în
ceea ce priveşte obiectul ei, presupune unanimitatea voturilor
adunării şi ceea ce nu contest, votul păqilor. Este deci legal
să te adresezi Societăţii Naţiunilor pentru a şti dacă unanimi
tatea cerută şi votul părţilor se găsesc întrunite. Dar este
absolut ilegal şi contrar art. 10 din Pact să compromiţi inte
gritatea teritorială sau independenţa politică printr-o propa
gandă care urmăreşte aceste scopuri sau prin Încurajarea acti
vităţii persoanelor care ar Încerca să-i aducă atingere.
Art. 19 creează o supapă de siguranţă. Art. 19 nu autori7.ă
însă instrumentul de propagandă destinat să creeze acea si
tuatie care ar putea să pună În mişcare aqiunea adunării.
Dacă prin ele înşile, lucrurile nu merg bine, art. 19 poate
juca în limitele condiţiilor cerute. Dar a pretinde ca printr-o
propagandă otrăvită să se poată crea boli numai În scop de
463
a da medicului drepturi care să-i permită a interveni, acea�ta
este o aberaţie pe care nici un tratat nu a prevăzut-o şi pe
care nici o ţară nu va putea s-o accepte.
De aceea, insistînd În mod expres că nu vrca11 să a t i n g � u s
ceptibilităţile guvernului regal ungar şi n i c i pc ale oricărui alt
guvern, afirm, În ceea ce mă priveşte, că revizionism u l � i te
rorismul nu sînt totuşi lucruri distincte.
Există Între ele legături de filiaţie, care le u n esc ca pc tată
de copilul său.
Din cauză că revizionismul tulbură oamenii În ceea ce
priveşte justiţia sortită lor, braţele se Înarmează pentru a în
făptui hotărîrile unor spirite exaltate.
Pentru acest motiv, În locul revizuirii frunta ri i lor ca m i j
loc de menţinere a păcii, am propus Întotdeauna, acorduri
sincere şi leale de la naţiune la naţiune, acorduri care să re
medieze cele mai urgente neajunsuri.
Frontiera este expresia suveranităţii Închise care se a flă la
originea războaielor, din care abia am ieşit. Nu se serveşte
cauza păcii prin deplasarea fruntariilor, ci printr-o devalori
zare treptată a lor. In practica zilnică nu mai aşa se v a ajunge
la unica soluţie a problemelor teritoriale : completa spiritual i
zare a barierelor între popoare. Dar pentru aceasta trebuie
creată Între naţiuni o atmosferă de Încredere care să Ic per
mită să se apropie unele de altele.
Diferendul de faţă este unul din acelea de pc urma cărora
părţile interesate nu se vor mai putea găsi în situaţia lor ante
rioară. Acestui diferend îi va urma sau ruptura sau apropie
rea Între cei ce azi apar adversari.
Socotesc inutil să mai spun că preferăm cca de-a Joua so
luţie.
Nu se cerc Ungariei nimic care să fie contrar onoarei sale
naţionale. I se cere să recunoască, acolo unde ele există, gre
şelile organelor sale şi să se angajeze a pedepsi pe vinovaţi.
Acestea sînt lucruri pc care ea singură ar trebµi să le ofe r e .
A ne Închipui că s-ar putea ajunge la o solt1tie p unî n d chestiu
nea numai pe un teren general, ar fi să ne Înşelăm. Dacă am
fi putut-o face - sînt În măsură să v-o spun - nu am fi as
tăzi în faţa dv.
Sînt realităţi politice pe care ar fi criminal să k ascundem
fiindcă ele sînt neplăcute.
Ungaria crede că am venit aici cu scopul de a o umili ? Nu,
am venit numai ca apostoli ai păcii şi, pentru a o convinge
de aceasta, a-i Întinde mîna şi a-i spune : „Voim să uităm cu
vintele ce aţi rostit despre noi. Lăsaţi şi voi deoparte falsele
susceptibilită\i. Cooperaţi cu noi pentru a da naţiunii iugo
slave satisfaqia rcwnabilă pc care o reclamă. Prin aceasta
ve\i fi ajutat cauza păcii, pe noi toţi şi pe voi înşivă" .
N. T i t u I e s c u - L"auc11tat de Marse11le - Les contradic
visionisme - Paris 1935 (!"Europe orientale, jan.-Fcvricr-19H)

tions hongroiscs. Procb; du terrorisme interaational et du r'9
:l f)
51
Spiritul latin
(Discursul lui N. Titu/eseu ţinut în faţa unui grup de ziarişti
din America Latină, 1935)
Folosindu-se de prilejul vizitei la B uc u reşt i a unui i;rup <le i;azctari

din America Latină, N. Titulescu a ţinut un discurs În c ar e cu o fo r1ă
rar Întîlnită relevă solidaritatea popoarelor latine.
Strălucit reprezentant al „ge n i u l ui latin" N. Ti tu l c sc u s-a m anife s t at
ca un duşman declarat şi activ a tot ceea cc depărtează popoarele.
Aşa cum odinioară „Oda gintei latine" a lui V. Alecsandri, În coronată
în 1 878 la Montpellier, a făcut cinste spiritului latin, tot astfel m ă rqia
latină bazati pe respectul pentru om, şi care tinde spre o armonic uni
versală, a luat în concepţia l ui N. Titulescu forma so l i d a r ită ţii popoardor
şi a organizării păcii cu elemente ce căpătau o semnificaţie deosebită în
momentul în care regimul nazist propaga o de ş ă n ţ a tă ură rasială.
*
Dragi prieteni din America latină,
Fiţi bineveniţi pe pămîntul românesc care este al d-voastră
prin acel drept de coproprietate prin care membrii marii fa
milii latine se recunosc oriunde s-ar găsi şi care nu este, în
definitiv, decît un reflex al inimii lor ; fiţi bineveniţi în mij
locul naţiunii române, care este a voastră prin legături de fră
ţie de sînge, pe care nimic n-ar putea să le şteargă şi care, în
viaţă, constituie cea mai puternică baricadă Împotriva senti
mentului de primejdie sau de izolare şi pe care distanţa Ic
poate transforma în nostalgie, dar niciodată În uitare ; fiţi
bineveniţi sub cerul românesc, care, mai mult decît orice, este
al vostru, pentru că suflete româneşti au avîntat spre el ace
l�aşi idealuri îndrăzneţe, aceleaşi speranţe generatoare de efor-
466
turi dezinteresate, aceleaşi rugăciuni fierbinţi pentru pacea şi
buna Înţelegere dintre popoare, aceleaşi strigăte de suferinţă
Împotriva nedreptăţii şi a agresiunii, Întocmai ca aceia care
fac <lin istoria Americii latine un titlu de mîndrie pentru rasă
şi un capital de glorie pentru omenire.
Da, dragii mei prieteni, dv. şi noi, una sîntem. Mările
care ne separă, munţii înalţi care se ivesc În drumurile noastre,
cîmpiile nesfîrşite care se întind Între noi ca un pustiu de ne
străbătut, ca o imagine a drumului spre renunţare, toate aces
tea nu sînt decît o iluzie deşartă.
Este de ajuns să ne găsim Într-o zi, faţă în faţă, la Geneva,
pentru ca toate piedicile naturale să se prăbuşească pe moment
şi să ţÎşnească, luminoasă, singura realitate care are o valoare
pentru noi : puternica unitate psihologică pe care o consti
tuim noi.
1 5 ani de colaborare intensă şi continuă 1m1 dau dreptul s!l
afirm că această unitate s-a dezvoltat atît de mult Încît, as
tăzi, a ajuns să fie indisolubilă şi totală.
Si acum, cînd credem că putem construi viitorul din nou,
nu mi se pare că există un fapt mai impresionant care să arate
cît de puternic vorbesc morţii în noi, decît acela pe care îl
constituie, de 15 ani, experienţa colaborării dintre America
latină şi România.
Deschideţi procesele verbale ale Societăţii Naţiunilor. Sînt
numeroase. Unii se plîng chiar că ar fi prea numeroase. Ale
geţi oricare chestiune aţi voi din cele care au făcut obiectul
dezbaterilor noastre. Desfid să se găsească una măcar, asupra
căreia România şi statele Americii latine să nu fi votat la fel.
Şi aceasta, fără consultare prealabilă.
Cînd compar eforturile pe care unii trebuie să le depună
pentru a ajunge la o linie de conduită unitară, la automatism
în solidaritate aşa cum se prezintă colaborarea noastră cu sta
tele Americii latine, nu-mi este posibil să nu mă simt fericit că
apaqin latinităţii.
Solidaritatea dintre America latină şi România, manifes
tată În sînul Societăţii Naţiunilor şi În slujba păcii, este bine
cunoscută la Geneva.
Ea a cucerit omagii preţioase pe malul lacului Leman. Dar
nici unul nu depăşeşte, În ochii mei, acela pe care i 1-a adus
Într-o zi, pe neaşteptate, preşedintele Briand.
30 • 467
Participam amîndoi la o şedinţă a Consiliului, care av�a
Jc rezolvat o problemă foarte complicată. Păqilc interesate
se menţineau cu perseverenţă pc poziţiile lor respective. Mem
bri eminenţi din Consiliu interveneau c1 s:l emită opinii con-·
traJicrorii. Preşedintele Bri;.ind îşi desfăşur;.i co mo r i l e sale J�
supleţe, persuasiune şi farmec. Fără folos ; nu cedau nici ju
decătorii, nici păqile. Ca de obicei, În Împrejurări ca acestea,
cînd nu mai ştii ce să faci, şedinţa fu suspendată. „Trebuie
încercat să se prepare un proiect de rezoluţie", îmi spuse, pe
culoar, preşedintele Briand - „O rezoluţie ?", Întrebai eu ne
liniştit. - „Da", îmi răspunse preşedintele Briand, o rezoluţie
în care vor figura cele patru cuvinte care sînt stîlpii Societăţii
Naţiunilor : „In principiu, eventual, totuşi şi în măsura posi
bilităţii". Astăzi, la Geneva, este singurul mijloc ca să pui
statele de acord. Şi preşedintele Briand adaugă : „Ar mai fi
o posibilitate : să faci o Societate a Naţiunilor numai cu Sta
tele Americii de Sud şi cu dumneata : mergeţi întotdeauna îm
preună. Insă cum aşa ceva nu e posibil, pregătiţi rezoluţi:i pe
care v-o cer şi o să ne descurcăm noi."
Şi ne-am descurcat !
Tocmai pentru a preţui aşa cum se cuvine această comuni
tate de sentimente şi de concepţii, Guvernul regal al României
a socotit că o reprezentanţă diplomatică permanentă se im
punea cel puţin în unele din ţările Americii latine. N111m ai
lipsa posibilităţilor noastre, explică de ce nu putem să facem
la fel în toate statele Americii latine, aşa cum am fi dori r.
Avem actualmente două legaţii în America de Sud. Am plă
cerea să vă anunţ că Majestatea Sa Regele augustul nostru su
veran în înalta sa solicitudine pentru statele din America la
tină, a aprobat chiar astăzi, în timpul şederii dv. în România,
numirea a trei miniştri în încă trei state sud-americane, ceea
ce ridică la cinci numărul misiunilor diplomatice în Ame
rica de Sud. Acest efort, făcut În vremurile dificile prin care
trecem, este dovada cea mai puternică a afeqiunii pe care o
păstrăm pentru fraţii noştri latini de peste mare.
Dar mai avem o dovadă a afeqiunii noastre pentru -dv.
şi nu v-o ascund.
Mulţumită eforturilor făcute de oamenii dv. de stat, s-a
constituit În America de Sud o vastă organizaţie de pace, care
îşi găseşte expresia sa juridică în lr:.l tJ.tul de Li Kin, tratat
de neagresiune şi conciliere, cunoscut sub numele de Saavedra
La.mas. R omânia a considerat că este În interesul său să nu
rămînă străină faţă de acest mare instrument de pace. Am
Jvut onoarea să semnez acest tratat, ca preşedinte al I\Iicii
întelegeri în numele ţării mele, al Cehoslovaciei şi al Iugo
slavei. Această semnare a prilejuit redactarea unui act C1ră
precedent în analele diplomatice. Preşedintele Masaryk mi-a
făcut onoarea deosebită de a emite, direct pe numele meu, de
plinele puteri pentru a proceda la ratificarea tratatului în
numele Cehoslovaciei. Cred că nu mă Înşel dacă afirm că peste
puţin voi da, În calitatea mea de preşedinte, şi adeziunea în
ţelegerii Balcanice, la acest tratat.
Şi, reflectînd la situaţia care face ca un român să aqioneze
ca organ de legătură Între Cehoslovacia, Iugoslavia, Turcia,
Argentina, Brazilia, Chile şi toate statele din America latină,
mă întreb, dacă nu cumva, odată mai mult, măreaţa viziune
a marelui dv. Bolivar, acest frate spiritual al lui George Was
hington, şi precursor al genialului Woodrow Wilson, nu este
pe cale să dobîndească o strălucită confirmare, din partea rea
lităţii ?
Căci rămîne ca o glorie veşnică a Americii latine faptul că
în vremea în care faptele de arme ale lui Napoleon exercitau
asupra lumii o puternică fascinaţie, un idealist latin aduse din
insula .lamaica, o proclamaţie poporului american, În care se
pot citi rîndurile următoare, care prevestesc Societatea Na1iu
nilor :
„Ar fi atît de frumos dacă istmul de Panama ar fi pentru
noi ceea ce istmul de Corint a fost pentru greci. Fie să avem
fericirea de a crea, într-o zi, un impunător congres al repre
zentanţilor republicilor, regatelor şi imperiilor, în scop de a
trata şi de a discuta despre Înaltele interese ale păcii şi războ
iului cu naţiunile din celelalte trei părţi ale lumii.
Acest congres ne-ar servi de sfat în marile conflicte, de
punct de contact în primejdiile comune, de interpret credin
cios al tratatelor în caz de dubiu şi, în sfîrşit, de conciliator
al diferendelor dintre noi".
Dacă Geneva este triumful Americii, aceste cuvinte fac do
vada că şi în această parte a lumii, rasa latină a fost la înăl-
1 imea misiunii sale.
1 1L1Euroot Oriemale11 19351 nr. 5-61 pp . 120-22� .
52
Să privim viitorul cu speranţă
(Declaraţii /ărnte de N. Titu/eseu presei româneş-ti)
La 2 mai 1935 a fost încheiat un pact de asistenţă mutuală Între

U.R.S.S. şi Franţa, pact care constituia o adevărată coloană vertebrală a
sbtemului de securitate colectivă în Europa. ln aceeaşi lună a fost ·1 11-
cheiat şi pactul de asistenţă mutuală Între Cehoslovacia şi U.R.S.S. prin
c:ire se garanta sprijinul reciproc al fiecăruia dintre cei doi semnat:iri
în ipoteza că unul din ei ar fi devenit victima unei agresiuni. Funqio
narea acestui din urmă pact era condiţionată de acţiunea prealabilă a
Franţei. România, prin reperezentancul său la Liga Naţiunilor, N. Titulcscu,
a susţinut încheierea acestor pacte, condusă de ideea că ele duceau la.
consolidarea securităţii colective europene şi adăugau un spor de secu
rir:ite poporului rom:in, Împotriva aqiunilor agresive şi revanşarde.
*
Situaţia internaţională este în momentul de faţă prea com -
plicată pentru ca să putem face asupra ei declaraţiuni com
plete În toate privinţele. Mă voi mărgini să constat, cu toată
tensiunea vizibilă, că sînt două semne îmbucurătoare, care ne
permit să privim viitorul cu speranţe.
Primul fapt îl constituie Încheierea acordului franco-rus.
Al doilea îl constituie perspectiva încheierii grabnice a pac
tului dunărean, conform cu protocolurile Laval-Mussolini din
7 ianuarie 1935.
Semnarea acordului franco-rus este un eveniment a cărui
importanţă nu poate fi exagerată. Două state, aşezate la ex
tremităţile Europei, îşi Întind mîna pentru a-şi proclama în
crederea în pace, invitînd pe toţi interesaţii să adere la opera
4 1J
lor. Nimeni n u este vizat prin acordul franco-rus. Acest acord
este făcut Împotriva războiului şi atîta tot.
ln ce priveşte acordurile de la Roma - Înţeleg prin acor
durile de la Roma atît pactul de neimixtiune cît şi conven
tiunile speciale - Mica Înţelegere şi Înţelegerea Balcanică s-au
declarat neted În favoarea lor, În chiar de la Început.
Am fi fericiţi ca străduinţele Italiei şi ale Franţei Întru o
reconciliere În Europa centrală să fie încununate de succes.
ln ce ne priveşte, nu din partea Micii Înţelegeri sau a lnţe
legerii Balcanice vor veni, cred, greutăţi pentru atingerea
acestui ţel.
Mica lnţelegere şi f nţelegerea Balcanică îşi au linia de con
duită perfect precizată. Nimic din ceea ce cerem nu poate fi
considerat anormal . In schimb, dacă se ţine seama de inte
resele noastre, oferim tot ceea ce este necesar pentru menţi
nerea păcii.
Suspendînd acordul franco-sovietic peste proiectatul acord
ceho-sovietic şi doritul pact danubian, Europa va fi În scurt
timp acoperită de o reţea de acorduri regionale de asistenţă
mutuală care ne .vor permite să Întrevedem viitorul cu mai
m ultă încredere.
Din toată inima doresc ca Germania şi Polonia să găsească
o cale compatibilă cu interesele şi concepţiunile lor pentru a
colabora cu totii la păstrarea celui mai scump bun pe care îl
are omenirea şi care se cheamă pacea.
„Dimioea\a", 8 mai 1935, p. I.
53
Cucerirea păcii pe calea asocierii statelor
(Disettrsul lui N. Titu/eseu la dineul oferit în ciustea vizitei lui
Paul Boncour la Bztettreşti, mai 1935)
V i z i t a pc c<1re preşedintele Consil i u l u i Je Mini�tri al F r d u \ e i a făcut-o

,
În l una mai 1 93 5 În România a coincis cu perfectarea pactelor de :tsis

tenţă mutuală franco-sovietice şi ceho-sovietice, pacte menite să co n sti
tuie coloana vertebrală a securităţii colective În Europa.
România, ca factor activ În lupta statelor pentru securitatea colectivă,
Jcci ca susţinător interesat al Încheierii celor două pacte de asistenţă
1111.:tuală, a transformat primirea marelui oaspete fran ce z Într-un prilej
de reafirmare a comunităţii sale cu principiile generale ale politicii ex
tt•rne franceze. In discursul pc care I-a rostit cu ocazia vizitei lui Boncour
în România, Titulcscu s-a relevat ca un talentat interpret al acestei po
ziţii. Pentru a sublinia temeiul orientării politice externe româneşti spre
liuia franceză N. Titulescu a evocat, în discursul său „tradiţionala prie
tenie franco-română, comunitatea de interese În domeniul menţinerii
�tatu-quo-ului european precum şi o serie de momente În care Franţa s-a
dovedit susţinător de Încredere al intereselor ţărilor mici. In această
ordine de idei Titulescu aminteşte de atitudinea pe care Franţa a ma
nifestat-o în vara anului 1933 Împotriva clauzelor revizioniste ale pactu
lui celor patru iniţiat de Mussolini, atitudine care a exprimat În chip
grăitor dorinţa Franţei de a veni în Întimpinarea cerinţelor imperioase
formulate de Mica lnţclegere prin reprezentantul ci N. Titulescu. Minis
trul de externe român vede În activitatea pe care Franţa asociată cu alte
�tate o duce pentru securitatea colectivă, d1czăşia păcii În Europa. Pen
tru a asigura pacc;i, Titulcscu preconizează înainte de toate necesitatea
asocierii statelor pc baza marilor interese cu caracter general.
*
E un privilegiu nepreţuit acela de a putea saluta În numele
guvernului regal al Rom�niei pe un mare francez, pe unul din
reprezentanţii cei mai strălt1ciţi ai noii forme de viaţă interna-
ţională pc care o sintetizează un singur cuvînt : Geneva, şi În
acelaşi timp pe un prieten personal, de care te leagă numeroase
amintiri şi care evocă imaginea statornică a unui devotament
afectuos care nu cunoaşte nici limită, nici contradicţie.
fii binevenit dragul meu Boncour, În această Românie care
ştie cît de mult o iubeşti, şi crede că aceste cuvinte sînt astă1.i
pe buzele tuturor celor ce n-au bucuria de a te vedea, dar ale
căror sentimente se îndreaptă spre d-ta spre a crea această
atmosferă de fraternitate, pe care o simţim toţi, cu mult
peste ceea ce putem spune.
Primirea călduroasă pe care populaţia românească ţi-a făcut-n
încă de la păşirea d-tale pc pămîntul naţional este manifestarea
spontană a comorilor de realităţi sufleteşti neasemuite pe care
Franţa le posedă în România şi pe care le maschează, le ascund,
şi aproape le jignesc termenii oficiali ai alianţei noastre.
Cînd intre două naţiuni există, de o parte şi de alta, o atare
comunitate de interese încît fericirea uneia nu poate fi conce
pută fără fericirea celeilalte, cînd Între două naţiuni există o
;;itare atraqie, Încît oricare dintre noi poate să se considere dup:l
voia lui, francez în Franţa şi român În România, atunci Între
tratatul care uneşte două naţiuni şi realitatea politică este o
distanţă tot atît de mare ca Între iubirea de mamă şi actul de
stare civilă.
Am încheiat un tratat ca să ucidă echivocul şi să În fricoşezc
· intriga. Atîta tot. Să vorbim deci ca nişte oameni pe care nimic
nu-i leagă, În afară de porunca inimii lor.
Luptînd pentru un principiu de dreptate, Franţa a chemat
la viaţă, În Europa centrală şi orientală, state care, deşi des
părţite de e a prin depărtarea geografică, n u sînt totuşi nui
puţin propriul ei reflex prin identitatea simţămintelor care le
însu fleţesc şi a concepţiilor care Ic conduc.
În fidelitatea faţă de Franţa, România şi-a găsit calea libe
rării, În fidelitatea faţă de Franţa şi nu aiurea, va găsi ea mij
locul de a-şi definitiva de-a pururi unitatea naţională.
Europa trebuie să se obişnuiască să considere creaţiile politice
ieşite din marele război ca realităţi În continuă creştere, care nu
mai cer nimănui dreptul de a trăi, şi care În nici u Împrejurare
nu se vor lăsa vreodată înăbuşite.
Viaţa modernă are nevoie de mari unităţi, atît din punct de
vedae economic cît şi din punct de vedc:"re al securi tăţii. Sînt
473
de acord. Dar mai trebuie să ştn ş1 cum să atingi acest ţel
esenţial.
A reface ceea ce a fost destrămat sub pretext de dreptate,
e nu numai o sforţare zadarnică, dar înseamnă a crea din nou
srarea de fapr al cărei cel mai sigur rod a fost marele ră zbo i .
H.ămîne o singură metodă : asocierea statelor pe baza marilor

interese cu caracter general.
E meritul statelor din Europa centrală şi din Balcani de a fi
Înţeles acest adevăr şi de a nu fi cruţat eforturile lor pentru a-l
realiza în practică lărgindu-i treptat cercul de aplicare, fără a
consimţi vreodată să-l închidă, convinse fiind că dacă unele
perspective ale prezentului comandă oprirea, viitorul comandă
însă speranţa şi perseverarea.
Este meritul Franţei de a fi încurajat această politică şi de
a nu se fi lăsat indispusă de alcătuirea acestor grupări de state,
deşi sporirea de forţe pe care ea o da fiecărei ţări asociate echi
vala, fără ca nimeni să iasă din hotarele ei, cu o adevărată
creştere.
„A nu se separa niciodată, a se asocia Întotdeauna", iată li
nia conducătoare a politicii externe a Franţei, iată formula care
rezumă pentru mine aproape 20 de ani de experienţă per
sonală, aproape 20 de ani de practică politică zilnică cu ţara
aceasta care ocupă în Europa locul de cinste pe care i-l dau
tradiţiile şi destinele ei, iar în inimile noastre locul pe care i-l
conferă istoria şi instinctul.
De aceea, astăzi, nu se mai poate despărţi Franţa de Mica
Înţelegere şi de lnţelegerea Balcanică. Dar ca să fim nedespăr
ţiţi Între noi nu Înseamnă de loc să dorim să ne despărţim d<!
ceilalţi.
Dimpotrivă, orice act care creează o nouă apropiere de o
parte ori de alta este socotit drept un act care ne priveşte direct.
lată de ce salutăm cu o sinceră bucurie cele două evenimente
care marchează politica Franţei din ultimul timp : apropierea
franco-italiană şi apropierea franco-sovietică.
Tratatul de asistenţă mutuală, pe care l-au semnat Parisul
şi Moscova, este un eveniment de o asemenea importanţă, încît
nu pot fi prevăzute de pe acum toate consecinţele sale fericite
pentru organizarea păcii. Respectînd cu fidelitate angajamen
tele anterioare, cuprins în cadrul Societăţii Naţiunilor, deschis
semnăturii tuturor celor interesaţi, neavînd nici un tăiş îndrep-
474
tat Împotriva cuiva, tratatul franco-sovietic este chemat să
constituie baza organizaţiei viitoare a securităţii În Europa.
Cît priveşte apropierea franco-italiană, ea mă umple de
bucurie ca român şi ca european. Ca român, fiindcă pune capăt
unui proces de conştiintă care ne era specific : controversa Între
cele două latinităţi ; ca european, fiindcă deschide perspecti
vele unei reconcilieri a Europei centrale prin pactul dunărean.
Ştiu că sarcina este grea : un motiv mai mult ca să fie Între
prinsă cu credinţă şi curaj.
Fără să ne lăsăm tîrîţi de imaginaţie, se poate sconta că, dacă
dezvoltarea evenimentelor este normală, este apropiată ziua În
care Europa va fi acoperită de o serie de pacte regionale, legate
unele <le altele şi constituind sîrma ghimpată a păcii.
ln ziua aceea, fiecare din noi va avea dreptul să privească
viitorul cu mai multă încredere.
Dar, În ziua aceea va fi cineva care va avea dreptul să fie
mîndru : <l-ta dragul meu Boncour.
Este de ajuns să ai practica Genevei pentru a şti că oricît
de numeroşi sînt cei care au lucrat la această operă, este unul
care de la început a avut viziunea netă şi completă a acestui
viitor, unul care niciodată nu s-a lăsat doborît de deznădejde ;
unul care a pus pasiunea tot sufletului său înflăcărat În servi
ciul acestei cauze.
Ziua în care securitatea colectivă va fi asigurată, va fi trium
ful Frantei. Şi acest triumf va fi răsplata d-tale, dragul meu
Boncour.
Ştiu de altminteri că nici nu ceri alta.
De aceea la d-ta este atît de greu să faci o distinqie Între
francez, european şi om. Şi acesta este meritul d-tale.
Eşti unul dintre cei care ştiu că Europa nu poate fi iubită
decît printr-o patrie foarte concretă şi care ştii să iubeşti şi pe
una şi pe alta fiindcă ai o inimă dăruită iubirii.
Inimii acesteia prietenii îi cunosc dărnicia. Ştiind să iubeşti,
qti iubit.
A şti să te faci iubit, cînd reprezinţi ţara ta, înseamnă a o
servi,
Cea mai bună dovadă despre aceasta este faptul că n-am găsit
un mijloc mqi bun pentru a aduce vn omagil.l p�rsoan�i ci-talf.:
dccit de a proclama o dată mai rnult În fata lumii dragostea
noastră ncînfrîntă pentru Europa.
Confundînd persoana d-tale cu patria d-tale, ridic paharul
În sănătatea excelenţei sale Preşedintelui Republicii Franceze,
beau pentru prosperitatea Franţei şi pentru fericirea d-tale per
sonală, dragul meu preşedinte şi prieten.
dos. 80/1935, fila 1-3.

Arhivele Statului, Arhiva lstoric:i Central a , fond. Casa Re�•ll,
54
Discursul lui N. Titulescu în Parlament cu prilejul
vizitei ltti Paul Boncour la Bucureşti
c; u ve rn ul regJ I al R om â n i e i SC asociază din tnata 1 111111a la

rn v i n tc l e de bun veni t pc care preşedintele Camerei vi le-a
adresat În te nn c n i atît ele m i şcă to r i .
E un merit al parlamentului român de a fi Î n gădu i t , pr i n
Înal ta-i v iziune şi prin nobi la- i concepţie a datoriei, conti n u a
rea politici i externe a României, oricare ar fi putut fi vicisi
tudinile l uptelo r lăuntrice.
Făcută sub Îna l ta âi rectivă a augustului nostru suveran, În
sufleţită de clanurile sale generoase şi de concepţiile sale paci
fice, dar pu te rn ice , politica externă a găsit În parlamentul ro
mân sprijinul preţ i o s al tuturor reprezentanţilor na\iunii, fă ră
deosebire de partid.
Iată de ce p olit ica externă a R omâniei nu e nici monopolul
unui om, nici a pa n a j ul u n u i partid. E o po li t i că profu n d naţio
nală, ale cărei reguli, metode şi ţeluri 1şi trag toate originea
din interesul patriei.
Căci, vă rog să ştiţi, domnule preşedinte, ceea ce caracteri
zează mai Înainte de toate pe români este dragostea lor arză
toa re de ţară, credi nţa lor nestrămutată În destinele care o
a ştea p tă , îndărătnicia lor la orice tranzacţie cînd este vorb a
de i n te res ul naţional.
Istoria României este istoria car e începe. Prea multe veacuri
de suferinţă au plămădit sufletul românesc pentru ca el să nu
proiecteze spre viitor, În virtutea unui fel de compensaţie n�·
ru rală , comandamentele instinctului său de justiţie.
411
Cei care vor să ne răpească ceea ce avem, nu ştiu că nu ne
socotim încă În posesiunea bunurilor la care avem drept.
Cînd bunurile unei ţări nu sînt numai teritoriul pe care
ea-l ocupă, nu sînt numai populaţia care o locuieşte, nu e nici
măcar dreptul de a dispune de cel dintîi În folosul celei de-a
doua În chip suveran.
Bunul cel mai preţios al unei ţări este pacea prelungită, care
singură Îngăduie unei naţiuni să-şi găsească drumul, care sin
gură Îngăduie să se aducă civilizaţiei generale binefacerile crea
toare ale geniului naţional.
Acest bun, România încă nu l-a avut. ln timpul perioadei
de pace, care a precedat marele război, România n-a cunoscut
dreptatea. ln timpul perioadei de dreptate, care a urmat după
războiul cel mare, România n-a cunoscut pacea.
Căci nu poate fi numită pace o stare de lucruri În care În
l'rice clipă se poate vorbi de mutilarea ţărilor, sub simpla con
diţie de a da asigurarea că nu se va proceda la aceasta decît
pc căi pacifice.
Pacea este Înainte de toate o stare de spirit. Prelungită, ca
se transformă În elan al inimii.
Şi cînd inimile Încep să vorbească Între ele, nu există pro
blemă insolubilă.
Astfel, eu care sînt pămîntean, adînc pămîntean, eu care
particip de atîţia ani la viaţa internaţională fără a uita că
sînt român, eu care sînt un soldat al ţării mele, în tranşeele
păcii, şi care n-a cunoscut încă demobilizarea, eu care am vă
zut toate ţările la ele acasă sau la muncă spre a ajunge la
concluzia că nimic nu poate preţui m ai mult ca glia părin
tească, eu care sînt adînc uman, dar care am curajul de a
spune public că umanitatea nu mă interesează dacă România
nu-şi găseşte locul În sînul ei, ţin , domnule preşedinte, să vă
spun de la această înaltă tribună că nimic n-a contribuit mai
mult la liniştirea spiritelor noastre, nimic n-a contribuit mai
mult la pregătirea inimilor noastre la imperativele de colabo
rare internaţională pe care lumea le doreşte decît asigurările
scrise pe care aţi binevoit să ni le daţi ca ministru al afacerilor
străine la 7 iunie 1933.
Era epoca în care cîrcoteala juridică internaţională atinsese
una din culmile ei şi cînd se fluturau dispoziţiile pacifice ale
Pactului Societăţii Naţiunilor deasupra opiniilor publice neli
niştite din pricina părţii misterioase a tehnicii tratatelor. De-
478
geaba guvernele spuneau popoarelor lor : dar toate acestea
presupun consimţămîntul vostru, este litera şi spiritul pactului
care cer aceasta.
Dar dacă pactul va fi sch imbat, se Întrebau unii cu În�ri
jorarc ?
Atunci o pră, hanţa. şi un om lucrînd În numele ei, domnia
voastră domnule preşedinte, au intervenit pentru a spune În
mod solemn : Franţa, membră permanentă a Consiliului So
cietăţii Naţiunilor, se angajează a nu accepta niciodată modi
ficarea procedurii articolului 19 al Pactului Societăţii Naţiuni
lor, care cere pentru orice recomandare în scop de revizuire
unanimitatea voturilor, inclusiv acelea ale părţilor interesau.
Dacă se vrea cu orice preţ să se vorbească despre o alianţă
de droept între Franţa şi România, ea trebuie căutată În acest
document din 7 iunie 1933.
Prin acest angajament Franţa a pus soarta României în mîi
nile fiilor ei.
Fiţi sigur, domnule preşedinte, că ele sînt solide şi totuşi
aflaţi că ele sînt gata oricînd şi la orice strîngere de mînă sin
ceră şi amicală.
Pacea cere Înţelegere cu toţi vecinii noştri : noi o voim.
Pacea cere Înţelegerea punctului de vedere al altuia : noi
o oferim.
Dar pacea cere şi stabilitate : mulţumită domniei voastre,
domnule preşedinte, o avem.
Pentru acest spor al sentimentului nostru de securitate, pen
tru armarea României în vederea luptelor pacifice, dar vai,
acestea nu sînt singurele armamente pe care le necesită timpu
rile ce trăim, pentru această pregătire a spiritelor noastre la
marea datorie pacifică de mîine, vă spun, domnul e preşedinte,
În numele guvernului regal : din toată inima, mulţumesc.
Şi unind gestul domniei voastre cu vocea Franţei, pe care
am auzit-o în această incintă anul trecut, vocea acelui măreţ
erou care a fost Louis Barthou, o voce care dacă astăzi vine
de dincolo de mormînt, nu răsună totuşi mai puţin puternic
În inima tuturor românilor, vă rog, domnule preşedinte, să
pr�mi_ţi un mesagiu pentru ţara domniei voastre : Spuneţi-i cît
o 1ub1m !
Tr:l iască franţa !
i.Dimineaia", 11 mai 1935, p. J,
55
Respect şi admiraţie pentru poporul american
(Discursul lui N. Titu/eseu la dejunul oferit în cinstea lui
A lvin Mam/ield Owsley, ministrul S.U. A . la Burnreşti,
iunie 1935)
Plecarea ministrului S.U.A. din Bucureşti, ca urmJrc a încheierii mi

siunii sale diplomatice în Romlnia a prilejuit lui N. Titulescu, afirmarel
uneia din metodele sale diplomatice, care după cum se exprima el „con
sistă în a spune adevărul pe faţă". El aminteşte că a folosit şi foloseşte
această metodă în diplomaţie nu din motive utilitare ci din alte consi
deraţiuni şi anume dintr-o pornire superioară, din instinct. N. Titulescu
subliniază respectul pe care poporul român îl poartă poporului american
şi totodată mărturiseşte propria lui afeqiune pentru nordamericani, cu al
căror c:iracter comunicativ :i venit În contact direct În anul 1 925 cîn,I
a făcut o vizită în S.U.A. şi În C:in:id;i pentru :i duce negocieri a�upr:i
reparaţiilor de război.
*
Excelenţă,
Cu cel mai mare regret am aflat că misiunea domniei voas
tre în România a ajuns la sfîrşit.
Aţi ştiut, În timpul şederii dv. aci, nu numai să reprezi:n
tanţi ţara dv. cu autoritate şi pricepere, dar aţi reprezenut
în acelaşi timp şi acel complex de însuşiri su fleteşti care carac
terizează poporul american şi care fac din el o naţiune m a re
şi iubită.
Din aceste însuşiri daţi-mi voie să desprind cele trei , care
pentru mine fac farmecul caracterului anglo-saxon şi al celui
american îndeosebi : francheţea, simplicitatea şi surîsul .
Dv. aţi ştiut, d-le ministru, că nu există metodă diploma
tică superioad aceleia care consistă În a spune ad„v:lrnl pe
48{J
4 1 . Nicolae Titulescu întreţinîndu-se cu participanţii la o ·conferinţă
de presă.
42
42. Nicolae Titulescit la un dineu oferit 1'epre
zentan/ilo1' p·resei străine .
43
44
4 3 , 44, 45 . La banchetul oferit cu ocazia vizitei lui Paul Boncour

la Bucureşti (mai 1935) .
45
46, 4 7 , 48, 49, 50. ln timpul unor binemeritate momente de relaxare.
46 47
' .
48
5 1 . ln mijlocul unor demnitari . ln cen tru, de la stînga la dreap ta :
Nicolae Titulescu , am basadorul Numan Menemencioglu secretar
general al M.A . E . al Titrciei, Ostrovski ministrul U . R . S . S . la
Bucureşti, Eugen Filotti, ministrul României la A nkara, Bucu
reşti, aprilie 1936.
52. Nicolae Titulescit ( 1936) .
53. Nicolae Titulescu, acor
dînd itn interviu .
faţă. Şi aceasta nu din motive utilitare care tăceau pe un faî
mos diplomat să afirme : „Eu spun mereu adevărul pentru că
sînt sigur că nimeni nu mă crede", şi care prin urmare îl dis
pensa de a ţine obositoarea contabilitate a minciunii. D-voas
tră, d-le ministru, aţi Întrebuinţat metoda adevărului, din
instinct, ca urmare a unei porniri superioare a rasei dv. Şi vă
rog să credeţi că ministrul de afaceri străine al României, l::i
rîndul lui, a practicat ş i el această metodă, cum o ştiţi foarte
bine, din consideraţiuni analoge. Şi de aceea ne-am Înţeles
amîndoi aşa de bine şi aşa de repede, ori de cîte ori nevoia a
cerut-o.
Dar d-voastră, d-le ministru, aţi mai ştiut că puterea ade
vărului este cu atît mai mare cu cît expresiunea lui este mai
dezbrăcată de formele pompoase şi solemne.
A fi cum eşti şi a te lăsa văzut direct aşa cum eşti, consti
tuie pentru mine secretul realei seducţiuni.
D-voastră o posedaţi În înalt grad, d-le ministru. Şi nu este
nevoie să roşiţi dacă v-o spun În public, căci e vorba de o se
duqiune În interesul Patriei.
In fine, d-le ministru, d-voastră mai ştiţi că pentru a fi se
rios nu este nevoie să fii trist. Surîsul permanent, surîsul care
nu se depărtează de pe faţa americanilor chiar cînd tratează
despre subiectele cele mai grave, m-a făcut să spun acum
zece ani, cînd mi-a fost dat să cunosc inima şi comunicativi
tatea americanilor cu prilejul negociaţiunilor unei materii in
grate, datoriile de război, un lucru pe care-l cred pe zi ce
trece mai mult : Americanii sînt latinii anglo-saxoni.
D-le ministru, la sfîrşitul misiunii d-voastră În România, pu
teţi spune cu mîndrie compatrioţilor d-voastră :
„Am venit într-o ţară care iubea patria mea, dar părăsesc
o ţară care o iubeşte şi mai mult".
Dreptul de a ţine un asemenea limbagiu e cel mai frumos
titlu pentru un diplomat.
Pentru toate serviciile aduse, pentru felul graţios În care aţi
fost mereu ajutat d� soţia dv. în împlinirea datoriei, vă ex
prim la amîndoi călduroasele noastre mulţumiri.
Ridic paharul meu şi beau :
Pentru preşedintele Roosevelt ;
Pentru excelenţa voastră şi d-na Owsley ;
Pentm prosperitatea Statelor Unite ale Americii.
„Diminea�a·, 15 iunie, t9JS
31 - N. Tltwucu - Dl1cursurl 481
56
Pericolul din Zona rhenană
(Discursul lui N. Titulescu în şedinţa Consiliului Ligiz'
Naţiunilor din 18 martie 1936, unde s-a discutat introducerea
trupelor naziste în zona neutră a Rhenaniei)
tn timp ce statele antirevmoniste desfăşurau o febrilă activitate di

plomatică În vederea Închegării unui sistem de securitate colectivă, gu
vernele ţărilor revizioniste, dar mai ales guvernele Germaniei hitleriste şi
Italiei fasciste, organizau tot mai intens acte agresive făţişe. In luna mar
tie 1936 Germania hitleristă a introdus trupele în zona demilitarizată a
Rhenaniei încălcînd astfel tratatele de la Versailles şi tratatul de la Lo
carno. tn faţa acestui gest agresiv marile puteri apusene nu s-au opus cu
hotărîre ci s-au mărginit în cadrul Consiliului Ligii Naţiunilor să con
damne agresiunea hitleristă. In şedinţa Consiliului Ligii Naţiunilor, con
sacrată discutării atitudinii hitleriştilor, Rominia a ridicat un protest
vehement, iar în cadrul unei reuniuni restrînse la Bucureşti guvernul
romin a propus o contramăsură armată din partea trupelor franceze.
Protestul Rominiei împotriva încălcării zonei neutre a Rhenaniei
formează obiectul discursului rostit de Titulescu, discurs prin care minis
trul de externe ro111i n condamnă actul agresiv al Germaniei şi îşi
exprimă îngrijorarea că prin acest gest de ostilitate pacea lumii a fost
afectată. Marele diplomat preciza că încălcarea succesivă a tratatelor
împinge omenirea Într-o lume care n-ar mai fi guvernată de forţa dreptu
lui ci de dreptul forţei.
*
Cererile prin care Franţa şi Belgia au sesizat Consiliul in-
teresează în cel mai Înalt grad statele Micii Inţelegeri.
Mai întîi securitatea Franţei nu ne-ar putea fi indiferentă,
dat fiind că în urma legăturilor ce ne unesc, ea face parte din
propria noastră securitate.
az
Apoi, denunţarea unilaterală a tratatului trebuie să aibă în
ochii noştri consecinţe internaţionale, căci altfel s-ar dărîma
nu numai instrumentul diplomatic de care e vorba, dar şi te
meliile majorităţii statelor, a căror viaţă este bazată pe res
pectul legii.
Şi cum precedentul aduce după sine repetarea şi cum repe
tarea se poate dezlănţui în regiuni ale Europei locuite de na
ţiuni, care nu cunosc marea forţă statică pe care o dă presti
giul istoric, dar care cunosc, În schimb, imensa forţă dinamică
pe care o dă credinţa În dreptul tău, s-ar putea prea bine ca
În prezenţa unor infraqiuni aduse tratatelor, care ne privesc
direct, reaqia lor să fie mai vie şi ca urmare, pacea să fie se
rios afectată.
În fine, cererea Franţei şi Belgiei interesează pentru că pune
În joc tot sistemul de securitate colectivă.
Să-mi fie permis să spun că Mica Inţele�ere are în domeniul
securităţii colective ştate de serviciu care ii permit să reamin
tească cererile ei, cu autoritatea celor care au suferit de pe urma
lor, În interesul comunităţii internaţionale.
Am intra Într-o lume din care ne credeam ieşi\i pentru tot-·
deauna şi care ar fi guvernată nu de forţa dreptului ci de
dreptul forţei .
.In adevăr, dacă atunci cînd este vorba de o violare de tra
tat aşa de flagrantă ca aceea de care ne ocupăm ; dacă atunci
cînd este vorba de un tratat aşa de important ca cel de la
Locarno, care priveşte securitatea Întregii Europe occidentale ;
dacă atunci cînd este vorba de două ţări cu ecou internaţional
aşa de răsunător, cum sînt Franţa şi Belgia, Societatea Naţiu
nilor ar sfîrşi, totuşi, prin a legaliza faptul Împlinit, ce vor
gîndi oare statele mai puţin ilustre, despre eficacitatea Socie
tăţii Naţiunilor ca instrument de salvgardare a păcii lumii şi
cîte planuri n-ar putea să urzească acei care doresc răsturnarea
ordinii internaţionale actuale ?
Nu mi-a fost niciodată teamă de riscurile sincerităţii : dacă
Societatea Naţiunilor iese învinsă din criza actuală, ea va
evoca de azi înainte mai curînd un frumos ideal al trecutului,
decît o realitate vie a prezentului.
Acestea spuse cu privire la cererea guvernelor francez şi
belgian, statele Micii Inţelegeri nu au decît un răspuns de dat :
31 *
da, considerăm că tratatele de la Versailles şi Locarno au fost
violate.
Ştiu că materialitatea faptelor care 'constituie pentru noi
această violare a tratatului nu este contestată de guvernul
Reichului şi că el obiectează că a procedat aşa, numai pentru
că a fost provocat de un gest al Franţei şi că În orice caz, el
se oferă să înlocuiască vechea securitate distrusă, printr-un
plan nou de securitate, pe care este dispus să- l discute imediat.
Să-mi fie îngăduit să răspund că nici o consideraţie subiec
tivă nu poate îndritui pe cineva să-şi facă dreptate singur.
Aceasta cu atît mai mult cu cît Tratatul de la Locarno pre
vede arbitrajul pentru orice diferend care ar putea interveni
între părţile semnatare şi că guvernul francez a propus să tri
mită la Curtea de la Haga chestiunea compatibilităţii dintre
pactul franco-sovietic şi tratatul de la Locarno, bineînţeles,
cu condiţia ca guvernul Reichului să se angajeze să execute
decizia Curţii - altfel trimiterea în faţa acesteia a controver
sei ridicate de guvernul Reichului nu ar avea sens.
In ceea ce priveşte noul plan de securitate propus de guver
nul Reichului, statele Micii Inţelegeri nu se opun la discutarea
lui, după cum nu s-ar opune la discutarea oricărei contribuţii
la opera de pace, care ar putea fi oferită de oricare altă
naţiune.
Dar aceasta la momentul potrivit, adică după ce chestiunea
prealabilă ridicată de guvernele francez şi belgian a găsit o
soluţie satisfăcătoare.
Pentru noi, gestul guvernului Reichului nu a afectat cu ni·
mic validitatea Tratatului de la Locarno.
Mai mult, acest tratat fiind Încheiat tocmai În vederea Îm
prejurărilor care s-au realizat, Tratatul de la Locarno a intrat
în vigoare zilele acestea şi de azi înainte, mai ales, el este che
mat să-şi realizeze efectele.
Dar forţa contractului nu trebuie să excludă Înţelegerea În
scopul de a se ajunge la contracte complimentare.
Cu condiţia ca cererea guvernelor francez şi belgian să pri
mească o soluţie satisfăcătoare care să restaureze dreptul În
favoarea lor şi prin aceasta să înlăture pericolul unui prece
dent atît în general, cît şi în Europa centrală şi sud-orientală,
în special, Înţelegerea între toate sţ;:itele intţresate şi Genn�niil,
pentru stabilirea unei păci durabile, una şi indivizibilă, în toate
regiunile Europei, va fi salutată cu satisfaqie de statele Micii
Inţelegeri.
Demnilor,
In numele statelor Micii Inţelegeri am onoare a vota rezo
luţia franco-belgiană care ne-a fost propusă.
„Universul•, 20 martie, t936.
57
Unire în scopul apărării păcii
(Discursul lui N. Titu/eseu, ţinut la Întrunirea şefilor de state
ai Micii lnţelegeri, 6 iunie 1936)
In luna iunie 1 936 a avut loc la Bucureşti o Întrunire a celor trei şefi
de stat ai ţărilor din cadrul Micii Inţelegeri la care s-a luat hotărîrea de
a se Începe demersurile în vederea încheierii unei alianţe unice Între
Mica Inţelegere şi Franţa.
La dineul oferit În cinstea delegaţiilor cehoslovacă şi iugoslavă, N. Ti
tulescu a rostit un discurs În care a reafirmat cu tărie semnificaţia şi
scopul asocierii celor trei state în cadrul Micii Inţelegeri subliniind că
principalul obiectiv al eforturilor acesteia este „cruţarea Europei de groaz
nicul flagel a războiului".
*
Monseniore,
Excelenţe,
Asistăm azi la sărbătoarea Păcii şi la aceia a Unirii.
Mica Jnţelegere nu e Într-adevăr nimic altceva decît unirea
a trei ţări; indisolubil legate, În scop de a evita Europei groaz
nicul flagel al războiului.
După cuvintele înălţătoare şi mişcătoare prin care cei trei
şefi de stat ai Micii înţelegeri au proclamat azi În ochii lumii
credinţa noastră, identitatea noastră desăvîrşită de vederi şi
indestructibilitatea tovărăşiei noastre, noi, miniştri de Afaceri
Străine, nu mai avem nimic de adăugat.
Datoria noastră e să integrăm În materie, în mijlocul vicisi
tudinilor vieţii de fiecare zi, marile directive ce am primit.
O vom face, în toată conştiinţa şi cu toată energia noastră.
Cu melancolie constat că azi am rămas cel mai vechi dintre
486
Miniştri, de Externe ai Micii înţelegeri. Dar cu bucurie şi cu
îmbărbătarea pe care mi-o dă credinţa mea în el, Înregistrez
că decanul nostru de eri a devenit azi, spre cel mai mare bine
al Europei, cel mai tînăr dintre şefii ei de stat. îmi permit să
adresez Excelenţei Sale d-lui preşedinte Beneş adîncul meu res
pect şi devotament a 1 8 ani de colaborare practică fără şovăire
şi fără Întrerupere.
Salut printre noi pe dl. Krofta, ministrul de Afaceri Străine
al Cehoslovaciei, şi îl rog să se bizuie pe întreaga mea prietenie
şi pe Întregul meu concurs.
Cer îngăduinţa să exprim omagiile mele cele mai respec
tuoase M. S. Regelui Petru al lugoslaviei şi A.S.R. Principelui
Regent Paul, care cîrmuieşte cu o Înţelepciune unanim preţuiră
destinele ţării sale.
Regret că prietenul meu preşedintele Stoyadinovitch, reţinut
În ţara sa din cauza absenţei Principelui Regent Paul, nu este
printre noi. Dar mă mîngăi la gîndul apropiatei sale vizite la
Bucureşti şi prin prezenţa ministrului Spaho, căruia îi adresez
simţămintele mele cele mai călduroase.
Ridic paharul În sănătatea şefilor de state ale Micii înţele
geri şi pentru prosperitatea ţărilor lor.
„Facla", 8 iunie 1936.
58
La plecarea ambasadorului Franţei
(Discursul lui N. Titu/eseu la dejunul oferit în onoarea
marchizului d'Ormesson, ambasador al Franţei, 15 iunie 1936)
Cînd În iunie 1936 situaţia internaţională prezenta semnele unei m

răutăţiri progresive şi dnd viitorul sistemului securităţii colective era
privit cu îndoială, România urmînd linia politicii antirevizioniste căuta
noi mijloace pentru a-şi coordona mai departe politica sa externă cu
aceea a Franţei. In discursul ţinut cu ocazia plecării definitive a ambasa
dorului francez la Bucureşti, N. Titulescu precizează că România va
urma şi pe viitor politica sa externă alături de Franţa, indiferent dacă
vremurile vor fi bune sau rele, dar atrage atenţia că această politicl va
fi ca şi în trecut o acţiune concordantă iar nu o acţiune dependentă pc
care o respinge ca nefiind corespunzătoare sentimentului de demnitate
naţională a poporului român. El militează pentru o politică externă
independentă şi pentru ca această politică să se desfăşoare după directive
româneşti ferite de orice ingerinţe din afară.
*
Domnule ambasador şi scump prieten,
Monseniore,
Excelenţe, domnilor,
Nu fără un sentiment de tristeţe sînt chemat să constat
astăzi că misiunea dv. pe lîngă noi este pe punctul să se in
cheie şi să aduc, în acelaşi timp, un sincer omagiu felului în
care v-aţi achitat de înaltele funeţiuni de ministru al Franţei
în Romania.
Prin plecarea dv. noi nu pierdem numai unul din slujitorii
cei mai devotaţi ai amiciţiei franco-romane, unul dintre miniş-
48B
trii cei mai vigilenţi, care au Înţeles totdeauna că dacă misiu
nea diplomatică este nobilă, este fiindcă ea permite să-ţi ser
veşti în acelaşi timp şi ţara ta şi pe aceea În care eşti acreditat
fiindcă ea permite asocierea de interese acolo unde aparent nu
se vede decît contradicţie şi opoziţie, dar pierdem şi prietenul
leal, sigur şi discret, căruia puteai să nu-i ascunzi nimic, deoa
rece în comoara bogăţiilor inimii sale el ştia să găsească limita
între ceea ce aparţine omului ca atare şi Între ceea ce trebuie
dat altora pe urma sarcinii misiunii, pînă Într-atît, încît nici
unul dintre aceste două domenii n-a fost trădat în detrimentul
celuilalt.
V-o spun sincer şi În mod public, scumpul meu d'Ormesson :
plecarea dv. îmi pricinuieşte o mare părere de rău.
Si ea mi se pare cu atît mai nemeritată, cu cît cauza ei este
nedreaptă.
De ce plecaţi ? Pentru că meritele dv. comandînd avansarea,
anumite tradiţii învechite şi agonizînde vă împiedică să obţi
neţi această avansare pe loc.
Veţi fi înlocuit la noi printr-un prieten al meu de veche
dată, pe care-l cunosc de la Începutul carierii mele diplomatice
]a Londra. Adică şi el, cînd va fi sunat ceasul, ne va părăsi
fiindcă aiurea şi nu la Bucureşti îl va putea ajunge culmea
carierii sale !
în numele principiului egalităţii naţiunilor şi lăsînd la o
parte tot egoismul naţional, pentru a nu vorbi decît de inte
resul comunităţii internaţionale, cred că legile anacronice care
guvernează reprezentarea diplomatică de astăzi, trebuie să fie
desfiinţate, cred că egalitatea cea mai perfectă trebuie să existe
Între naţiuni, fiindcă aplicarea dispoziţiilor actuale În mo
mentele tulburi pe care le trăim fac, contrariul regulilor, ca
prea adesea să se schimbe caii în mijlocul vadului.
Şi aceasta e cu atît mai adevărat cu cît misiunea unui re
prezentant diplomatic În momentele a<:tuale este departe de a
fi atît de simplă precum se crede.
Da, misiunea ministrului Franţei În România este uşoară,
dacă nu ne gîndim decît la sentimentele de profundă afecţiune
care unesc cele două popoare, dacă n-avem în vedere decît
identitatea concepţiilor care caracterizează viaţa lor latină,
dacă nu luăm În considerare decît concordanţa intereselor care
comandă politica lor comună.
419
Dar tocmai din această uşurinţă, care derivă dintr-o sub
stanţă comună, se pot naşte situaţii delicate şi anume dificultăti
care, oricît n-ar fi decît de formă, nu sînt totuşi fără impor
tanţă.
Românii, ca toate popoarele care şi-au cucerit recent in
dependenţa, sînt cu înverşunare geloşi pe tot ce priveşte liber
tatea lor de a iubi, de a gîndi şi de a lucra.
Românii vor să toarne ei tiparul propriei lor vieţi naţionale
şi sînt foarte sensibili la gîndul că făcînd ceea ce fac, s-ar putea
crede că imită pe cineva.
Românii concep ei Înşişi interesele lor politice, ca şi fran
cezii, dar voiesc ca ceea ce fac să apară ca o aqiune concor
dantă, pe care o doresc din toată inima, iar nu ca o aqiu:ie
dependentă, pe care o resping ca necorespunzînd sentimentului
lor de demnitate naţională.
lată marile trăsături psihologice ale poporului nostru pe
care le-aţi Înţeles atît de bine, domnule ambasador. Nobleţea
inimii domniei voastre v-a fost singura călăuză.
Cheia succesului domniei voastre, căci misiunea domniei
voastre în România a fost un succes, o constat aci oficial, stă
În aceasta : aţi Înţeles măreţia sufletului românesc şi n-aţi cre
zut necesar să-i aduceţi o atingere cît de mică pentru ca să
slujiţi măreţia Franţei.
De aceea, sînteţi cel mai calificat pentru a crede că vor
bele mele exprimă sentimentele unui Întreg popor, fără excep
tie, atunci cînd vă spun : România este indisolubil legată de
hanţa.
Fie că vremurile care ne aşteaptă vor fi vremurile de pace,
pe care Franţa le-a pregătit cu o răbdare şi cu o metodă pe
care prietenia mea cu marii voştri conducători politici din
orice moment mi-a permis să le urmăresc de aproape, fie că
zilele care vin vor fi zile de grea Încercare, România va fi
;dături de Franţa, fie În opera constructivă a păcii, fie În
opera defensivă a dreptului.
Sîntem alături de Franţa, fiindcă, pătrunsă de principiul
indivizibilităţii şi generalităţii păcii, o ştim În căutare de acor
duri pacifice cu toate ţările, fără nici o distinqie.
Sîntem alături de Franţa, fiindcă o ştim că este duşmana
războiului, dar nu se teme să-l facă dacă viaţa internaţională
ar fi tulburată.
490
Sîntem alături de Franţa, fiindcă ea Întotdeauna a urmărit
lumina şi totdeauna s-a ferit de aventură.
Cît despre cei care, necunoscînd adevărata faţă a Franţei,
îşi închipuiesc că absorbită de nevoile ei interne, Franţa nu
s-ar mai gîndi să se pună În fruntea naţiunilor În lupta pentru
menţinerea păcii, le vom spune : dacă În noi, străinii, istoria
gloriei Franţei a constituit aşa depozite masive de Încredere
nelimitată, cum am putea să ne îndoim de sentimentul şi d.:
judecata francezilor de azi, În vinele cărora curge sîngele celor
care, în cursul veacurilor, au creat şi au dat lumii această mi
nune spirituală şi morală care se numeşte Franţa eternă ?
Domnule ambasador, daţi-mi voie, în această zi de sărbă
toare a amiciţiei franco-române, să asociez la numele domniei
voastre pe acela al marchizei d'Ormesson, care v-a secundat
cu atîta nobleţe Întru îndeplinirea datoriilor domniei-voastre.
Graţia şi farmecul ei vor rămîne neuitate la Bucureşti.
îmi permit să vă rog a fi pe lîngă d-sa interpretul meu, spre
a-i exprima viul meu regret pentru absenţa sa de azi şi spre a
o asigura de profundul meu respect şi devotament.
Domnilor, ridic paharul şi beau În sănătatea excelenţei sale

domnul preşedinte al Republicii Franceze, În sănătatea dom
nului ambasador d'Ormesson şi a marchizei d'Ormesson, pen
tru prosperitatea şi pentru gloria Franţei. Trăiască Franţa !
N. Titu Ies c u, Discursurj. iunie 1936. Monitorul oficial
şi imprimeriile statului. „Imprimeria Naţională", Bucurtşti,
pp. 15-2 1 .
59
Prietenie cu ţările Americii Latine
(Discurml lui N. Titulescu la dejunul oferit în onoarea lui
Ricardo Olivera, ministrul Argentinei în România,
16 i1mie 1936) .
Ideea indivizibilităţii păcii realizabilă prin antrenarea statelor de pe

toate continentele Într-un sistem de securitate colectivă este reluată de
N. Titulescu în discursul său rostit cu ocazia unui dejun oferit În cinstea
reprezentantului Argentinei la Bucureşti, Ricardo Olivera. N. Titulescu
evocă În discursul său adeziunea Micii Înţelegeri şi a lnţelegerii Balca
nice la pactul de neagresiune şi conciliaţiune semnat la Rio de Janeiro
În octombrie 1933 de către Brazilia şi Argentina, pact care e cunoscut
sub denumirea de Saavedra-Lamas şi care constituie o parte integrantă
a sistemului securităţii colective.
în adeziunea diferitelor ţări de pe două continente la pactul sus
menţionat N. Titulescu vede un Început de realizare a solidarităţii con
tinentului american cu cel european În scopul menţinerii păcii mondiale.
*
Domnule ministru şi scump prieten,
Monseniore,
Excelenţe, domnilor,
Noua misiune pe care guvernul argent1man v-a încredinţat
ne lipseşte de un prieten de două ori preţios. Ne eraţi scump,
fiindcă eraţi, la noi, cel dintîi reprezentant diplomatic al unei
naţii de care ne unesc legături de sînge şi de ptofundă afec
ţiune. Ne-aţi devenit încă şi mai scump prin lealitatea, inteli
genţa şi inima pe care le-aţi pus în îndeplinirea misiunii dom
niei-voastre.
Fiecare ministru al unui stat al Americii de Sud reprezintă în
acelaşi timp şi ţara sa şi marea familie latină de care ne des-
492
parte oceanul, în urma vicisitudinilor istorice, dar care, te
găsită o dată cu crearea nobilei instituţii a preşedintelui Wilson,
n-a încetat să adeverească indestructibilitatea afinităţilor noas
tre de spirit şi de rasă.
România a Înţeles rolul imens pe care este chemată să-l
joace America de Sud În viaţa internaţională. De aceea ea s-a
făcut reţ;,>rezentată în ţările domniei-voastre cît mai mult cu
putinţă, m măsura mijloacelor ei.
Şi cînd astăzi se vede la Geneva importanţa şi ecoul pe care
le are fiecare din hotărîrile domniei-voastre, nu pot să mă
opresc de a constata că nimic nu putea confirma mai strălucit
poruncile instinctului nostru naţional.
Dar domnia-voastră reprezentaţi pe lîngă noi, domnule mi
nistru, şi o ţară care este deosebit de scumpă inimilor noastre.
Colaborarea noastră va fi fost cu atît mai preţioasă, cu cît
anii prea scurţi ai şederii domniei-voastre printre noi au fost
puşi sub semnul remarcabilelor iniţiative luate de către Argen
tina În domeniul internaţional.
Un mare om de stat, care este în acelaşi timp un jurist emi
nent şi un diplomat remarcabil - am numit pe domnul Carlos
Saavedra-Lamas -, a aşezat Argentina în prima linie a tran
şeelor păcii.
Rareori un ministru de afaceri străine a desfăşurat o atît de
mare activitate Într-un timp atît de scurt.
E de ajuns să amintesc că Argentina a reluat, la 26 septem
brie 1933, la Societatea Naţiunilor, un loc rămas gol timp de
ani prea îndelungaţi. La bucuria noastră de a vă revedea la
Geneva nu se amestecă decît regretul de a fi fost atîta vreme
lipsiţi de colaborarea care se adevereşte atît de preţioasă.
Fără a stărui asupra rolului hotărîtor pe care ministrul dom
niei-voastre al afacerilor străine l-a jucat, în colaborare cu
colegii săi din America Latină, în conflictul armat din Marele
Chaco, care a luat sfîrşit prin Protocolul semnat la Buenos
Aires, ţÎn mai ales a vă spune, domnule ministru, cît de feri
cit am fost de a putea seconda, prin adeziunea ţării mele,
opera de căpetenie a d-lui Saavedra-Lamas, Pactul de neagre
siune şi de conciliaţiune semnat, cu sprijinul foarte eficace al
marii noastre prietene comune Brazilia, la Rio de Janeiro, la
10 octombrie 1933.
493
De aceea, încă din luna iunie 1 934, Consiliul Permanent al
Micii Înţelegeri exprima, Într-un comunicat, Întreaga-i sim
patie faţă de tratatul datorit iniţiativei guvernului ar�entinian.
De asemenea, Consiliul înţelegerii Balcanice declara, m noiem
brie 1 934, că, spre a arăta cît de mult p reţuieşte opera pacifică
pe care o reprezintă Tratatul Saavedra-Lamas, a hotărît să
studieze formula care să-i Îngăduie a adera la el.
La 1 2 decembrie 1 934, aveam cinstea, În calitate de pre
şedinte al Consiliului Permanent al Micii Inţelegeri, să adresez
guvernului domniei-voastre, În numele a trei ţări, nota de
adeziune a Iugoslaviei, a Cehoslovaciei şi a României la Pac
tul Saavedra-Lamas. Puţin timp după aceea a urmat adeziu
nea statelor înţelegerii Balcanice.
Să-mi fie îngăduit să stărui, mai ales În ceasul de faţă, cînd
se pregăteşte Întărirea Pactului Societăţii Naţiunilor prin sis
temul acordurilor regionale de securitate, asupra faptului că
acestea din urmă nu trebuie niciodată să ne facă să pierdem
din vedere principiile indivizibilităţii şi generaltăţii păcii, şi
să reamintesc cu privire la aceasta cuvintele pe care le-am
rostit la 1 2 decembrie 1 934, în ziua În care mi-am pus semnă
tura de preşedinte al Micii Inţelegeri pe Pactul Saavedra-Lamas:
„în clipa În care toate ţările sînt preocupate de securitatea
europeană Mica Inţelegere dîndu-şi socoteala mai mult ca ori
cînd că adevărata pace nu poate fi decît mondială, e fericită
de a schimba, prin mijlocirea Argentinei, cu statele latino-ame
ricane, semnături preţioase care vor trebui să menţină ordinea
de lucruri actuale şi să facă solidare continentul american cu
cel european".
In ceasul de faţă, pactul acesta fiind semnat de 32 de state
americane şi europene, el formează astăzi una din bazele pă
cii mondiale. Dar eminentul domniei-voastre ministru de afa
ceri străine nu Înţelege să se odihnească pe laurii săi. El pregă
teşte în clipa aceasta lucrările Conferinţei Pan-Americane, care
trebuie să se Întrunească în cursul anului în capitala domniei
voastre. Sîntem siguri că textele care vor fi elaborate acolo vor
Însemna un pas mai mult pe calea stabilirii păcii şi un pro
�;res În ce priveşte colaborarea efectivă a celor două Americi
la opera Societăţii Naţiunilor.
în aceste clipe de tulburare şi de îngrijorare, curajoasele ini
ţiative ale ministrului domniei-voastre de afaceri străine vor
494
reda nădejdea celor ce sînt descurajaţi şi Încredere celor care
s-au îndoit.
Făcînd urarea ca să puteţi secunda timp de mulţi ani încă,
şi cu tot atît succes ca şi la Bucureşti, generoasele străduinţi ale
guvernului domniei-voastre, ridic paharul şi beau În sănătatea
excelenţei sale . d-lui preşedinte al Republicii Argentina, În
sănătatea domniei-voastre, domnule ministru, şi scump prieten,
şi pentru prosperitatea şi gloria ţării domniei-voastre.
N. T i t u I e s c u1 Discursuri. iunie 1936. Monitorul oficial ş1

Imprimeriile statului. Imprimeria Na1ională, Bucureşti, pp. 33-3&.
60
Un factor spiritual în slujba păcii
(Discursul lui N. Titulescu la dejunul oferit în onoarfa
Monseniorului Valerio Valeri, Nunţiul Apostolic,
17 iunie 1936)
1n rîndul factorilor capabili să aducă o c� ntribuţie fie pe plan ma

terial fie pc plan spiritual la menţinerea păcii mondiale N. Titi.. .cscu
include şi eforturile bisericii catolice. El emite această idee În discursul
său rostit cu prilejul încheierii misiunii diplomatice a Nunţiului Apm.tolic
în RomAnia cu care prilej face apel la slujitorii bisericii catolice să-şi
intensifice aqiunea de propagare a idealului păcii.
*
Monseniorc,
Excelenţe,
Domnilor,
lată-ne din nou Întruniţi la această masă care a fost, În zi
lele din unnă, masa despărţirilor. De data aceasta, ne pără
seşte Însuşi decanul Corpului Diplomatic şi am venit aci să-i
aducem expresiunea sincerilor noastre felicitări pentru im
portanta numire al cărui obiect a fost, precum şi expresia sin
cerilor noastre regrete de a-l vedea părăsindu-ne deja.
Raporturile dintre Sf. Scaun şi un stat, oricare ar fi el,
au o caracteristică comună ; ele aşază mai presus de chestiu
nile pendinte, şi care sînt singurele ce se discută, oricare ar fi
religia căreia aparţin, problema spiritualităţii vieţii, ca izvor
de morală, de aqiune şi de ideal, În raport cu opera mate
rială de toate zilele.
Nu s-a Încetat de a se repeta că marea p utere a Sf. Scaun
sălăşluieşte în faptul că el consideră problemele sub specie
aetemitatis.
496
Eu voi adăuga : acest lucru e atît de adevărat, Încît nu se
poate ajunge niciodată la un contact intim cu reprezentanţii
Sf. Scaun, dacă ei nu constată că avem în noi flacăra vieţii
eterne, conştiinţa ei şi forţa ei obligatorie.
Sînt, monseniore, un credincios. Aparţin bisericii ortodoxe
autocefale române şi Înţeleg să nu mă abat niciodată de la
doctrinele şi disciplinele ei.
Dar de cîte ori n-am simţit, În conversaţiile mele cu ex
celenţa voastră, că pornind fiecare de la lumina pe care cre
dinţa noastră o aprinsese În noi, ajungem la o comunitate
absolută de sentimente, datorită faptului că, mai presus de con
tingenţe, era un lucru superior tuturor celorlalte şi care ne
apropia strîns : unitatea religiei lui Christ.
Regret plecarea domniei-voastre, monseniore, deoarece prin
felul domniei-voastre de a fi, prin blîndeţea domniei-voastre
ca şi prin adîncul meu respect faţă de domnia-voastră, care
n-au adus niciodată vreo atingere intransigenţei noastre reci
proce, m-aţi făcut să simt emoţia rară a comuniunii, chiar
atunci cînd nu eram cu totul de acord Între noi.
Prin tactul, prin măsura, prin puterea dv. de Înţelegere, aţi
ştiut să faceţi astfel ca nici una din problemele pendinte Între
noi să dea loc unei neînţelegeri grave, ca nici o Înţelegere să
nu ajungă la o ruptură.
România numără, printre copiii săi cei mai scumpi, două
milioane şi jumătate de credincioşi pentru care Sf. Scaun este
autoritatea religioasă supremă. Guvernul rom�n va şti tot
deauna să asigure respectarea vieţii lor spirituale cu certitudi
nea că va găsi totdeauna În ei cetăţeni conştienţi de datoriile
lor către patria lor.
'
Concordatul a fost rodul unor lungi negocieri, prelungite
sub patru guverne succesive, ceea ce, de altminteri, mi se
pare o chezăşie a trăiniciei acestui pact, la care au colaborat
toate partidele politice ale României, şi prin aceasta numeroşi
vor fi acei care vor veghea la aplicarea lui.
De asemenea, guvernul român, oricare ar fi el, va şti să se
bizuie pe concursul sincer şi leal al clerului catolic, ai cărui
membri sînt pentru enoriaşii lor conducători spirituali deplin
conştienţi de măreţia unei misiuni străină de orice scop politic.
S-ar putea, de altminteri, concepe vreodată ca relaţiunile
dintre Sf. Scaun şi România să nu fie relaţii de Înţelegere şi de
82 497
colaborare ? Nu avem noi acelaşi ideal, nu luptăm noi pen
tru aceeaşi cauză, care este aceea a păcii pe pămînt ?
Sanctitatea sa papa este vicarul lui Christ, al aceluia care
a fost anunţat de profeţi drept prinţ al păcii, al celui a cărui
venire În lume a fost salutată de cîntecul : „Pax hominibus
bonae voluntatis !".
Apelurile pentru pace ale suveranului pontif au găsit tot
deauna aici cel mai viu ecou.
Unul din discursurile pe care sanctitatea sa l-a rostit anul
trecut răsună Încă în noi în clipele acestea de tulburări inter
naţionale. Cum n-am fi fost mişcaţi de cuvinte care corespund
cu dorinţele noastre cele mai sincere ?
„Da, ne doriţi bucuria şi pacea lui Christ. E dorinţa noas
tră cea mare. E obiectul rugăciunilor noastre zilnice şi al exor
taţiunilor noastre continue către bunul Dumnezeu al păcii
care, În strălucirea concepţiilor sale, nu pare a fi avut În inimă
şi pe buze decît pacea".
Cu cel mai adînc respect ridic paharul meu în sănătatea
sanctităţii sale Piu al XI-iea, precum şi în aceea a excelenţei
v:oastre, urîndu-vă succesul cel mai desăvîrşit În noua dv. mi
smne.
N. T i t u I c u, Discunuri, iunie 19J6. Monitorul o f ic ia l $Î
Na � ioaa l ă , Bucure�ti, pp. 45-54.
c s
Imprimeriile scatului. Imprimeria
61
Presa - un sine qua non al vieţii moderne
(Discursul lui N. Titu/eseu rostit la şedinţa de deschidere a
Conferinţei presei lnţelegerii Balcanice, Bucureşti,

1 1 iunie 1936)
Ca preşedinte al Inţelegerii Balcanice, în anul 1935, sau ca simplu

membru al Consiliului acestei organizaţii internaţionale, N. Titulescu a
militat pentru consolidarea unităţii interbalcanice şi pentru propagarea
politicii sale de pace. El a fost unul dintre acei care au Întrevăzut ne
cesitatea organizării unei asociaţii de presă a Inţelegerii Balcanice, a de
monstrat utilitatea ei şi i-a formulat ţelurile activităţii viitoare. In
discursul ţinut la Conferinţa de organizare a acestei asociaţii În iunie 1936,
Titulescu a relevat Într-o formă emoţionantă cite resurse nebănuite de
propagare a ideilor arc presa şi ce rol imens joacă ea În realizarea ope
relor politice. El a scos În evidenţă comunitatea de interese a ţărilor din
Balcani, ca temelie a acţiunii lor În cadrul Inţelegerii Balcanice, şi a
afirmat că frumuseţea şi semnificaţia concepţiei acestui organism inter
naţional rezidă în „nobila obligaţie a respectării dreptului celuilalt în
astfel de măsură încÎt cei care sînt membrii ei nu au cu acest titlu mai
mult drept decît cei care nu sînt încă membri".
*
Excelenţe,
Domnilor,
Este o coincidenţă fericită dar cît de semnificativă, că
această conferinţă constitutivă a presei înţelegerii Balcanice îşi
ţine şedinţele la Bucureşti, chiar În momentul În care cei trei
şefi de stat ai Micii înţelegeri, după o muncă fecundă care
nu va putea fi preţuită la justa sa valoare, decît în cursul des
făşurării evenimentelor viitoare, se despart spunîndu-şi cordial :
la revedere.
32 * 49g
Pentru ce constituim astăzi Asociaţia Presei Inţelegerii Bal
canice ? Pentru că, atît timp cît acordurile politice nu sînt
sprijinite pe acorduri de presă, destinate să le dea actualita
tea de la zi la zi, pentru că atîta timp cît acordurile politice
nu sînt chemate să participe la viaţa zilnică a naţiunilor care
sînt interesate ele, pe calea acestui „sine qua non" al vieţii mo
derne care este ziarul, ele pot reprezenta documente preţioase,
pot constitui combinaţii ingenioase, dar nu sînt În definitiv
decît construqii abstracte.
In găduiţi-mi să fiu şi mai precis Încă : atîta timp cît un
acord politic n-a fost adoptat de presă, el poate fi cel mult
un superb plan de arhiteqi. Construqia rămîne de făcut.
Şi cum nu există o construqie vie, care să nu fie o perpetuă
devenire, cum nu există o creaţie continuă în care lucrătorul,
inspirîndu-se din ceea ce a realizat în parte, să nu devină la
rîndul său arhitect pentru tot ceea ce-i rămîne de făcut, re
prezentanţii presei sînt adevăraţii colaboratori ai autorilor
unei Înţelegeri politice.
lngăduiţi-mi să vă spun că Înţelegerea căreia sînteţi che
maţi a-i da viaţă este foarte frumoasă ! Iar frumuseţea ei
nu-şi are egalul decît în soliditatea sa.
Concepţia Inţelegerii Balcanice este frumoasă pentru că se
Întemeiază pe nobila obligaţie a respectării dreptului celuilalt,
În astfel de măsură încît cei care sînt membrii ei nu au cu acest
titlu mai mult drept decît cei care nu sînt Încă membri.
Concepţia Inţelegerii Balcanice este frumoasă pentru că ea
substituie o noţiune de armonie acolo unde nu era decît con
trazicere şi confuzie şi un sentiment de securitate şi împăciuire
Într-o regiune al cărei nume era odinioară sinonim cu revoluţia
şi războiul.
Concepţia Inţelegerii Balcanice este frumoasă pentru că, de
cînd Blocul nostru este constituit, noi avem nu sentimentul de
a fi creat ceva nou, ci pe acela de a ne fi regăsit. lntr-adevăr,
cîte imagini mişcătoare îmi vin În minte de cînd, pelerin al
lnţelegerii Balcanice, am străbătut atît de des toate ţările
voastre şi v-am vizitat toate capitalele. .
De ce turcii nu inspiră decît Încredere şi afeqiune, de ce
Anatolia reaminteşte atît de mult unele din peisagiile noastre
şi mai ales peisagiile satului În care m-am născut într-atîta,
încît în Turcia mă consider acasă.
500
De ce frugalitatea grecilor îmi reaminteşte pe aceea a ţăra
nului român ? De ce privirea lor spre ceea ce nu se vede e
atît de mult a noastră ?
De ce atîtea datini româneşti sînt socotite în Iugoslavia ca
iugoslave pînă într-atît încît am totdeauna discuţii cu prie
tenii mei iugoslavi despre ceea ce este naţional la ei şi naţio
nal la noi, şi nu-mi pot stăpîni avîntul meu de patriot român
decît amintindu-mi că sînt aliat şi că alianţa comandă asis
tenţă iar nu agresiune ?
Fiindcă nu sîntem noi popoare balcanice decît o singură fa
milie pe care nenorocirile istoriei au rupt-o În bucăţi, şi fiindcă
acum, aflîndu-ne Împreună, constatăm în fiecare zi că nu avem
a face cu străini care să dea dovezi ca să cîştige binefacerile
prieteniei, ci cu fraţi care dintru început revendică dreptu
rile lor.
Iar acest sentiment al unităţii totale a tuturor popoarelor
balcanice este atît de puternic, încît, privind pe cei care nu
sînt încă în asociaţia noastră, ne spunem : În zadar lucraţi
potrivit a ceea ce credeţi că este dictat de interesul vostru, Însă
pentru noi, s-o ştiţi, sînteţi tot din familie.
Dar înţelegerea Balcanică este şi de o soliditate fără
asemănare.
Privim cu nelinişte ceea ce se petrece în Europa. Vedem
limpede primejdiile care pot tulbura pacea În numeroase re
giuni ale sale. Înregistrăm curente şi contracurente, aqiuni şi
reaqiuni.
Dar În ciuda acestui examen descurajator, putem spune cu
mîndrie lumii : aici În Balcani, războiul nu va izbucni.
El nu va izbucni fiindcă nimic nu ne desparte : şi dacă el ar
veni de aiurea, se ştie că vom fi uniţi cu toţii pentru a ne
apăra frontierele şi dreptul nostru.
Înţelegerea Balcanică este solidă fiindcă, întocmai ca şi Mica
înţelegere, ea face politica propriilor sale interese.
Robi ai intereselor noastre naţionale, noi în schimb nu sîn
tem în serviciul comandat al nimănui.
Vrem prietenia tuturor marilor puteri fără deosebire : a
Franţei, a Marii Britanii, a Italiei, a Germaniei, a U.R.S.S.
Sîntem �ata să dăm tuturor acestor puteri dovezile concrete
ale sincerei noastre dorinţe de a trăi cu ele În pace şi prietenie.
Dar În schimb nu vom renunţa niciodată m favoarea nici
uneia şi nici chiar în favoarea t� ��
preună, la principiul egalităţii statelor, adică la dreptul suveran
de a dispune fiecare de soarta noastră şi de a nu primi nici
odată o hotărîre care să ne privească, la care noi nu am fi
consimţit.
In cadre deosebite, Mica înţelegere şi Inţelegerea Balcanică
urmăresc scopuri identice.
Prin suprapunerea celor două Înţelegeri, pacea are, d:.: l.i
Praga la Ankara, 70 milioane de soldaţi.
Dar fiindcă iubim pacea, noi nu sîntem pacifişti orbi.
Ştim că spre a menţine pacea nu este mijloc mai sigur decît
pregătirea pentru război şi afirmarea, la timp util, că dacă va
fi nevoie nu ne e frică să-l facem.
Ştim că toate popoarele au închinat păcii o egală dragoste
şi Înţelegem să aducem omagiul nostru spiritului pacific al
tuturor statelor fără deosebire. Dar privind harta europeană
de astăzi şi examinînd problema echilibrului forţelor chemate
să se ciocnească Între ele, nu pot să nu constat că dacă vre
odată ar izbucni războiul, ar fi din pricină că unii ar fi cîştigat
impresia că în anumite direqiuni sau În anumite condiţiuni
acesta s-ar putea Întîmpla fără risc şi fără consecinţe.
Revendic pentru înţelegerea Balcanică cinstea de a nu lăsa
să apese pe ea o asemenea răspundere în cazul că interesele
sale proprii ar fi ameninţate, risipind de acum orice iluzie În
curajatoare În această privinţă.
Sarcina dv. e mare, misiunea dv. e nobilă.
îndepliniţi-o cu conştiinţa că lucraţi pentru menţinerea
păcii, adăugînd directivelor pe care vi le dau tratatele noastre,
statutele noastre, comunicatele noastre periodice, pe acele care
se desprind din cuvintele ce izvorăsc din avîntul inimii mele,
care n-are decît o părere de rău, aceea că nu se poate înmulţi
spre a se da întreagă fiecăruia dintre dumneavoastră.
Declar Conferinţa de presă a înţelegerii Balcanice deschisă.
N. T i t u I e s c u, Discursuri, iunie 1936. Monitorul Oficia.] si
Imprimeriile sratului. „ Imprimeria Naţionali"' Bucureşti. p p . 5-12.
62
Obligaţii echitabile în cadrul comunităţii
internaţionale
(Discursul lui N. Titulescu în şedinţa comitetului celor 18
state privitor la problemele sancţiunilor împotriva I taliei
fasciste, octombrie 1935)
La sfîrşitul anului 1935, Societatea Naţiunilor a luat În discuţie pro

blema aplicării saneţiunilor economice Împotriva Italici fasciste care ata
case Abisinia pentru a o cuceri şi supune. S-a hotărÎt atunci ca toţi
membrii Societăţii Naţiunilor să interzică importul, exportul şi tranzitul
de mărfuri şi materiale de război către Italia sau posesiunile ei coloniale.
Singurele state membre ale Societăţii Naţiunilor care n-au aderat la hotă
rîrea sancţionării Italici fasciste au fost Ungaria şi Austria. Impotriva
acestei discriminări şi nedreptăţi, în virtutea cărora sacrificiile şi riscurile
economice erau suportate numai de unele state În timp ce altele, refuzînd
să respecte pactul Societăţii Naţiunilor şi folosindu-se de această con
junctură, încasau beneficii suplimentare din comerţal cu Italia, România
s-a ridicat cu vehemenţă. Reprezentantul României N. Titulescu a pro
testat împotriva atitudinii acelor state care realizau avantaje comerciale
de pe urma refuzului de a adera la hotărîrea sancţionării Italiei fasciste.
Pornind de la această idee emisă de N. Titulescu s-a stabilit acordul care
prevedea ca exportul din ţările ncsancţioniste să fie micşorat În limitele
necesare impuse de obligaţiunile d e asistenţă mutuală. ·
ln numele Micii Înţelegeri N. Titulescu a făcut, În pofida poz1ţ1c1

Franţei şi Angliei, numeroase intervenţii, de care s-a ţinut seama, astfel
încÎt cererile statelor interesate au obţinut, cu anumite excepţii, deplină
satisfacţie.
*
„Domnule preşedinte,
Regret a nu fi de acord mc1 cu delegatul Franţei, mc1 cu
delegatul Marii Britanii.
Aceasta nu mi se Întîmplă des.
503
Dar cînd mi se Întîmplă, nu voi lipsi de a persista În opinia
mea, cu aceeaşi tenacitate pe care mi-o cunoaşteţi toţi.
Societatea Naţiunilor trebuie să-şi dea seama că În acest ne
norocit paragraf b din art. 2 este o chestiune care depăşeşte
cu mult frazeologia Întrebuinţată.
In acest paragraf se pune problema autorităţii Societăţii Na
ţiunilor faţă de toate ţările de pe planetă.
Din nefericire, există o opinie care îşi croieşte drum din ce
În ce mai mult şi contra căreia partizanii din primul ceas al
Societăţii Naţiunilor trebuie să lupte cu greutăţi mereu
crescînde.
Se spune că la Geneva ar fi state care îşi fac situaţia cu
p umnul şi că ar fi altele care nu obţin situaţia pe care o am
biţionează, cu toate gesturile de devoţiune repetate fără Între
rupere timp de 15 ani.
Se spune că Societatea Naţiunilor nu distinge Între cei care
păcătuiesc şi cei care nu păcătuiesc.
Se spune că nimic nu se întîmplă celui care îşi plăteşte luxul
de a călca legile aşezămîntului nostru fundamental.
Or, domnilor, nu există religiune trainică care să nu fi creat
pe lîngă paradis şi un infern.
Dacă eşti totdeauna sigur că te urci În rai, poţi fi totdeauna
tot aşa de sigur că o atare religiune nu va fi niciodată
respectată".
Dl. Titu/eseu face apoi un examen critic al noii propuneri,
pe care o compară cu cea veche.
D-sa arată că propunerea cea nouă creează trei categorii de
state, printre care acelea care respectă pactul sînt cele mai sa
crificate.
„Opinia publică are tendinţa să creadă că nefericirile care
apasă pe o ţară sînt datorite lipsei de Înţelegere a diriguitorilor.
Nu trebuie să Împingeţi opiniile publice naţionale să impute
suferinţele vremurilor grele prin care trecem greşelilor dingui
torilor.
lntr-o primă categorie găsesc statele care nu sînt membre
ale Societăţii Naţiunilor.
Acestea sînt cele mai fericite. Ele nu pierd nimic din ex
portaţiunile lor În statele membre şi mai pot să cîştige pe
deasupra printr-un surpli.is de exportaţiune în Italia. Aceste
state sînt state mari. Mă înclin, nu pentru că sînt mari, dar
pentru că ele nu au violat nici o obligaţie internaţională.
504
In o a doua categorie intră statele membre ale Societăţii Na
ţiunilor care refuză să aplice art. 16.
Aici importă să facem o distincţiune capitală. Anume ţări au
venit în chip loial să ne spună : «noi aplicăm rezoluţiunile
din 1 92 1 » . Eu Înţeleg să respect necesităţile lor interioare,
pentru că aceste state au avut curajul să declare că ne aflăm
în prezenţa unei rupturi de pact.
Spunînd aceasta, mă gîndesc în particular la Elveţia, care
are o Întreagă parte a ţării locuită de italieni.
Ştiu cît a costat-o pe Elveţia să declare că Italia a violat
Pactul Societăţii Naţiunilor.
Din nefericire, În asemenea circumstanţe nu ne putem lăsa
călăuziţi de sentiment.
Dar dacă ar fi vorba să facem aici o chestiune de sentiment,
desigur s-ar găsi amiciţiei italo-române o bază mult mai adîncă
decît aşa-zisa bază seculară a amiciţiei austro-italiene sau a
recentei amiciţii ungaro-italiene.
Şi totuşi, românul ce sînt şi-a călcat pe inimă şi şi-a făcut
dureroasa datorie de a accepta propunerea delegatului Marii
Britanii.
Dar ce văd ?
Azi, naţiunile care refuză să aplice art. 16 nu vor avea re
duse exportaţiunile lor În statele participante la sancţiuni decît
În măsura În care vor face cîştiguri suplimentare În Italia.
Deci, pentru aceste state nici o pagubă, dar pentru noi
toţi, da.
1n rezumat, o primă categorie de state, şi anume acelea care
nu sînt membre ale Societăţii Naţiunilor, vor avea beneficiile
actuale asigurate şi în plus beneficii suplimentare.
O a doua categorie de state, Ungaria şi Austria, membre ale
Societăţii Naţiunilor, dar care nu aplică sancţiunile, nu vor
avea pagube.
1n fine, o a treia categorie, care cuprinde pe membrii So
cietăţii Naţiunilor care aplică În mod credincios pactul, va
suporta singură povara sancţiunilor.
Cum, domnilor ? îmi cereţi mie, reprezentant al unui stat
care face parte din grupul naţiunilor latine, îmi cereţi mie,
ministru al afacerilor străine al unei ţări care iubeşte adîm:
Italia, îmi cereţi mie să mă duc în faţa opiniei publice româ
neşti şi să apăr sancţiunile aşa cum le concepeţi dv. aici, fără
505
să-mi daţi o posibilitate să-i asigur pe concetăţenii mei că sta
tele care nu aplică pactul nu vor avea o situaţie mai bună ?
Cum puteţi să-mi cereţi mie să apar în faţa Romaniei şi
să-i spun : «Tu, ţara mea, trebuie să pierzi tot ceea ce-ţi cere
Geneva ; cît despre Ungaria, nu va pierde nimic».
«De ce ?, voi fi Întrebat. Şi va trebui să răspund : Pentru
că Romania este un membru al Societăţii Naţiunilor care aplică
pactul În chip credincios». Şi mi se va spune : «Dar de ce-l
aplici, dacă nu ai nici un risc neaplicîndu-1» ?
Şi cum romanul este şi logic, romanul va adăuga : «Apoi,
dacă e vorba să nu aplicăm pactul, de ce mai stăm la Ge
neva ?»
Domnilor, am curajul să ţin acest limbaj la Geneva chiar
pentru că sînt un veteran al Societăţii Naţiunilor, care de scurt
timp am primit o învestitură internaţională aproape unanimă.
Nu m-aţi auzit niciodată ţinînd un asemenea limbagiu cu
privire la chestiunile care interesează direct ţara mea.
De data aceasta însă este vorba de ceva mai mult : de o
chestiune de justiţie internaţională.
Aflaţi de la mine că romanii acceptă toate suferinţele, dar
tot eu vă spun că ei nu vor accepta niciodată nedreptatea" .
„ Oiminea1a• , 21 oct. 1935. p. 23.
63
O concepţie realistă asupra regimului juridic
al mărilor
(Prefaţă scrzsa de N. Titulescu la cartea comandorului
Fundăţeanu „Libertatea mărilor şi prizele maritime"', 1935)
Constatările şi refleqiile din prefaţă pe care Titulescu le face asupra

ideilor şi tezelor expuse în lucrarea comandorului Fundăţeanu apărută
În 1935 sub titlul „Libertatea mărilor şi prizele maritime" dovedesc inte
!
resul viu al a��oru!ui lor, p i; n �ru ori�e problemă a ştiinte or sociale _în
general ş1. a ştunţe1 dreptului m special. Cu o competenţa remarcabilă
Titulescu relevă În expunerea sa concluziile autorului cărţii, aprobînd pe
unele, fădnd rezerve asupra altora şi complctÎnd unele teze cu date noi
şi cu raţionamente valoroase.
r
N. Titulescu insistă asu ra regimului juridic al mărilor ca factor al
menţinerii păcii generale . E emite aci ideea necesităţii de a se renu·nţa la
diviziunea neraţională a dreptului internaţional În dreptul păcii şi dreptul
răzh?iului, pr�cu!11 şi la terminologia a�s��dă a � reptului r.ă�boiului prin
admiterea unui smgur drept : acela al pacu. N. T1tulescu militează pentru
accentuarea tendinţelor spre internaţionalizarea normelor juridice din
domeniul dreptului maritim. Consideraţia sa că în timp de pace regimul
juridic al mărilor îşi găseşte fundamentul În ideea de libertate constituie
pc plan teoretic o anticipaţie a tezelor pe care delegaţia Rom5.niei În
frunte cu N. Titulescu le va susţine mai tîrziu la Conferinţa de la
Montrcux. Din acest punct de vedere, prefaţa la cartea comandorului
Fundăţeanu oferă cititorului o imagine mai completă şi mai detaliată
asupra concepţiei lui Titulescu privitoare la regimul juridic al mărilor
aşa cum rezultă ea din discursurile propriu-zise consacrate de mareic
diplomat acestei teme.
*
„Despre libertatea mărilor"
Lucrarea el-lui capitan comandor Fundăţeanu asupra liber
tăţii mărilor şi prizelor maritime depăşeşte cu mult cadrul
507
unei teze de doctorat. Ea iese chiar din sfera numeroaselor
lucrări pur juridice ce s-au scris În această materie.
Consideraţiunile de ordin filozofic ale d-lui Fundăţeanu
dau o nouă viaţă unui subiect atît de cercetat constituind ori
ginalitatea acestei lucrări.
In sfîrşit, cercetarea evenimentelor de ordin politic interna
ţional, care au determinat şi determină evoluţia continuă a
regimului juridic al mării şi al prizelor maritime, sporesc inte
resul acestui studiu. El se adresează astfel nu numai juriştilor,
dar şi oamenilor politici dornici de a cunoaşte realitatea vieţii
internaţionale de astăzi.
A pronunţa cuvintele libertatea mărilor înseamnă a ridica
o serie de probleme strîns legate de evoluţia politicii interna
ţionale a marilor puteri, Înseamnă a veni adeseori în contact
cu toate antagonismele care au dus în trecut la sîngeroase con
fl icte şi care astăzi explică Într-o largă măsură dificultăţile
pe care le întîmpină încă opera de organizare a păcii.
Cu drept cuvînt, autorul arată că marea integrează un dua
lism spiritualist materialist. De o parte, antinomiile inegalităţii
popoarelor pentru folosinţa comunicaţiilor maritime, de altă
p arte, conceptul biologic uman pentru utilizarea comună şi li
beră a căilor maritime.
De aici - atît de vechea şi totuşi atît de actuala contro
versă asupra libertăţii mărilor, controversă care în ştiinţa
juridică apare mai ales în clipa cînd concepţiunile opuse şi-au
găsit concretizarea În cele două lucrări celebre Marc Librum a
lui Grotius şi Mare Clausum a lui Selden.
De la afirmarea dreptului absolut pentru toate popoarele de
a utiliza, În orice timp, căile maritime şi pînă la contestarea
acestui drept există o serie de teorii intermediare care tind
să reglementeze un asemenea drept şi care au dat naştere unor
multiple instituţiuni cum ar fi : dreptul de vizită, sechestrarea
şi chiar confiscarea mărfurilor În timp de război, dacă vin sau
se duc Într-o ţară inamică, blocusul etc.
De aici, Încercările de precizare a aşa-ziselor legi ale mării
concretizate În parte prin acordurile de la Paris în 1 856, de
la Haga În 1 899 şi 1 907 şi de la Londra 1 909.
Şi dacă avem În vedere modificarea conceptului neutralităţii
În urma Pactului Societătii Naţiunilor şi Pactului Briand-K�l�
logg, ne dăm seama că multe din instituţiunile juridice privind
libertatea mărilor sînt pe cale de a suferi radicale transformări.
Orizonturi noi apar în faţa acelor care doresc să studieze
această problemă.
Ocupmdu-se în primul său capitol de chestiunea dinamis
mului comunicaţiilor maritime, dl. Fundăţeanu studiază acest
dinamism ţinînd seama de Împrejurările În care se manifes
tează şi anume În timp de pace şi în timp de război.
Datele pe care d-sa le dă asupra sporirii continue a volu
mului mărfurilor transportate în timp de pace pe cale mari
timă şi asupra schimbărilor profunde în ce priveşte natura
mărfurilor care formează obiectul comerţului maritim nu sînt
numai impresionante, dar dovedesc că astăzi, mai mult ca ori
cînd, de soluţionarea problemei libertăţii mărilor depinde în
tr-o larl$ă măsură asigurarea atÎt a păcii sociale cît şi a păcii
internaţionale.
In timp de război - şi mă gîndesc la răl.boiul modern, răz
boi adeseori de lungă durată, care presupune mobilizarea tu
turor forţelor naţiunii - posibilitatea pentru fiecare stat de
a-şi asigura În cît mai bune condiţiuni continuarea comerţu
lui maritim constituie desigur o condiţiune esenţială pentru
ohtinerea izbîndei.
Mijloacele de care dispune un stat spre a se folosi de comu
nicaţiile maritime intră, aşadar, În primul rînd În stabilirea
potenţialului de război a acelui stat.
Experienţa războiului mondial şi datele pe care Ic dă în
această privinţă dl. Fundăţeanu dovedesc realitatea unei ase
menea afinnaţiuni.
Consideraţiunile privind înrîurirea pe care o are marea asu
pra funcţiunilor sociale, economice şi politice ale omenirii, şi
care consideraţiuni formează obiectul celei de-a doua seqiuni
din primul capitol al lucrării, dovedesc realele cunoştinţe isto
rice şi sociologice ale d-lui Fundăţeanu.
Găsesc astfel numeroase pagini de adevărată istorie care con
ţin nu numai relatarea războaielor, dar şi operei constructive
de penetraţiune pe cale pacifică şi de influenţă reciprocă a
civilizaţiei prin mijlocul comerţului maritim internaţional.
Cu drept cuvînt dl. Fundăţeanu arată că istoria comerţului
celor 50 de secole ale civilizaţiei antice şi a celor 20 de secole
ale civilizaţiei de după creştinism constitµie ce;i mai 1mpresip-
5(19
nantă dovadă a sforţărilor popoarelor pentru cucerirea răz
boinică sau pacifică a instrumentelor care le-au dus la propă
şire, la mărire şi uneori chiar la decadenţă.
Civilizaţia mediteraneană şi îndeosebi individualismul ve
chei Elade au găsit În „mediul marin" cele mai favorabile con
diţiuni de dezvoltare şi de strălucire. Apoi romanii, deşi nu
aveau la Început nici o atracţie pentru comerţ şi pentru între
prinderile maritime, au fost nevoiţi să recunoască realitatea
mării ca factor de propăşire a popoarelor.
Aş depăşi cadrul acestei prefeţe insistînd asupra tuturor con
sideraţiunilor de ordin istoric privind libertatea mărilor.
Cîte probleme În legătură directă cu dreptul mării şi cu
politica internaţională nu apar mai ales la sfîrşitul secolului
al XII-iea o dată cu marile descoperiri maritime.
De la pretenţiunile Genovei, ale Veneţiei şi Danemarcei şi
apoi ale Spaniei şi Portugaliei ; de la doctrina engleză a liber
tăţii mărilor formulată de regina Elisabeta a Angliei în cele
bra scrisoare pe care o adresa ambasadorilor săi în 1602 ; de
la recunoaşterea spre sfîrşitul secolului al XVII-iea a caracte
rului necontestat pe care îl are libertatea mărilor în timp de
pace ; În sfîrşit, de la expansiunile şi rivalităţile coloniale din
ultimele două veacuri şi pînă astăzi se poate afirma că diver
genţele asupra regimului juridic al mării apar pe primul plan
al politicii internaţionale.
Multe state şi-au revizuit şi îşi revizuiesc doctrinele ţinîn<l
seama de interesele imediate de ordin politic sau economic ce
au de apărat, multe state şi-au schimbat cu desăvîrşire doctri
nele, aşa încît nici astăzi nu se pot prevedea cu preciziune gra
vele controverse pe care ni le rezervă viitorul În legătură cu
libertatea mărilor.
Oricare ar fi aceste divergenţe, ca jurist trebuie însă să re
cunosc că nu există un domeniu în care să se fi observat, şi
încă de mult, efectele cooperării pacifice a popoarelor şi ten
dinţele spre internaţionalizare a normelor juridice ca în do
meniul dreptului maritim.
Fenomenul este explicabil, căci acest drept, prin însăşi iden
titatea condiţiunilor de fapt pe care le impune pretutindeni
marea, n-a suferit acea diferenţiere, acea naţionalizare care
a dus la particularismul dreptului terestru.
510
Deşi unii autori consideră desfiinţarea tribunalelor speciali
zate în chestiuni maritime şi tendinţele de etatizare a marinei
comerciale drept cauze care vor contribui la naţionalizarea
dreptului maritim, nu este mai puţin adevărat că încă astăzi
există o serie de reguli de drept pozitiv şi mai ales numeroase
cutume ce dau dreptului maritim un caracter de uniformitate
care ar putea fi menţinut şi perfeqionat pe cale de convenţiuni
internaţionale.
În legătură cu această problemă, se pot găsi consideraţiuni
din cele mai interesante în partea finală a primului capitol
al lucrării d-lui Fundăţeanu, care este consacrată particulari
tăţii?� şi tendinţelor de solidarism şi utilitarism a dreptului
mannm.
* „ „
În ce consistă din punct de vedere juridic principiul liber

tăţii mării, care este origina şi evoluţia, care sînt reglementă
rile acestei libertăţi în timp de pace şi în timp de război, În
sfîrşit, cum trebuie concepută o asemenea libertate prin raport
la diferitele acorduri internaţionale recente şi anume acele ce
s-au încheiat de la 1920 şi pînă astăzi, iată obiectul celui de-al
doilea capitol al lucrării d-lui Fundăţeanu.
Desigur că nu am a mă pronunţa asupra părerilor autorului
privitoare la situaţiunile politice internaţionale dintr-un trecut
apropiat sau din prezent. Pot fi diferenţe de opiniuni, pot fi
schimbări de situaţiuni şi evoluţiuni În politica internaţională
care alătură unele aprecieri sau necesită punerea la punct a
altora. Această rezervă generală pe care o fac asupra opiniu
nilor autorului referitoare la unele evenimente ale politicii in
ternaţionale din ultimele decenii nu alterează interesul politic
şi nici valoarea juridică pe care o au cercetările d-lui Fundă
ţeanu În legătură cu libertatea mărilor.
Nimeni nu mai contestă astăzi că În timp de pace regimul
juridic al mării îşi găseşte fundamentul În ideea de libertate.
In general, statele pot utiliza largul mării pentru navigaţia
maritimă, submarină sau aeriană, ele fiind de asemenea libere
să se folosească de bogăţiile pe care le oferă fauna şi flora
marină.
Dacă pînă la sfîrşitul războiului mondial dreptul de a se
folosi de libertatea mărilor aparţinea numai ţărilor care aveau
SJJ
un litoral maritim, prin tratatele care au pus capăt acestui
război şi mai ales prin Declaraţia de la Barcelona din 20 apri
lie 192 1 , beneficiul pavilionului maritim a fost recunoscut şi
fără de nici o excepţie tuturor statelor.
Nu insist asupra diferitelor teorii invocate în trecut pentru
justificarea sau contestarea principiului libertăţii mărilor.
De la teoria lui Selden, care dorea să supună marea unui
regim restrictiv, susţinînd că Marea Britanie „prin însăşi na
tura situaţiunii sale geografice" avea dreptul de dominaţie
asupra tuturor mărilor ; de la teoria atribuţiunii pontificale
şi de la teoria bazată pe dreptul de descoperire, teorii invocate
în trecut de statele iberice ; în sfîrşit, de la teoria posesiunii
litoralului care tindea la atribuirea întregii mări ţării ce po
seda litoralul, nestabilindu-se astfel În mod precis distinqiunea
Între marea teritorială şi marea liberă, şi pmă la teoriile mo
derne bazate pe consideraţiunile finaliste ale libertăţii comer
ţului internaţional există o serie de teorii intermediare pe care
dl. Fundăţeanu le expune cu claritate în prima seqiune a
capitolului consacrat libertăţii mărilor.
Este marea un res nullius sau un res communis ?
Teoriile În favoarea libertăţii mării, care se sprijină pe aceste
expresiuni latine, corespund oare ideii exacte pe care ne-o dă
dreptul roman asupra unor asemenea noţiuni ?
Aceste teorii sînt desigur menţionate şi explicate în lucra
rea d-lui Fundăţeanu. Aş fi preferat însă ca d-sa să fi insistat
mai mult asupra concepţiunilor modeme privitoare la efica
citatea şi validitatea mai multor ordine juridice simultane, con
cepţiuni care îşi pot găsi o largă aplicaţiune în stabilirea regi
mului juridic al mării libere.
Ar fi fost de asemenea interesant de văzut dacă teoriile care
tind să considere marea ca un „res extra patrimonium" sau ca
un „res quae nullius domini esse potest", sînt mai apropiate de
conceptul modem al libertăţii mărilor ?
Problema ar fi mult mai uşor de soluţionat dacă s-ar avea
în vedere numai chestiuni privitoare la navigaţie şi pescuit.
Cum se împacă însă aceste teorii cu dreptul recunoscut ori
cărui stat de a stăpîni solul submarin pe care l-ar fi dobîndit
prin ocupaţie ?
Dacă exerciţiul acestui drept nu are decît o singură restric
ţiune .....-. ac;:Ma de a nu stînjeni navigaţia marină sau subma-
512
rină -, nu este Însă mai puţin adevărat că În ce priveşte ex·
ploatarea solului submarin ne găsim În faţa unor reguli de
drept cu totul diferite. Principiile În această materie sînt mult
mai apropiate de acele ale dreptului terestru.
Aceste cîteva chestiuni pe care le reamintesc au de scop să
dovedească cît de complexă este problema libertăţii mărilor
şi din punct de vedere juridic.
In faţa unor asemenea dificultăţi este preferabil să adoptăm
o metodă mai practică.
Deşi unii jurisconsulţi englezi contemporani, cum ar fi Sir
Cecil Hurst, consideră suprafaţa mării ca un res communis,
deoarece toate statele au asupra ei drepturi egale, totuşi în
1927, În sesiunea sa de la Lausanne, Institutul de Drept In
ternaţional s-a ferit să dea o definiţie principiului libertăţii
mării.
Această prudenţă este explicabilă dacă ţinem seama de sis
temele recente ale lui Kelsen care s-au impus în doctrina gene
rală a dreptului. Deosebirea Între eficacitatea şi validitatea di
feritelor ordine juridice, pe de o parte, iar pe de altă parte,
contestarea principiului inpenetrabilităţii ordinelor juridice în
tre ele justifică Într-o largă măsură teoriile cu totul noi după
care În „marea liberă" se poate concepe o pluralitate de ordine
juridice, care cu toate că au o validitate simultană, eficacitatea
aparţine numai uneia din ele.
Cu drept cuvînt s-a susţinut că validitatea simultană a mai
multor ordine juridice, adică competenţa virtuală a mai multor
state nu ne poate duce la concluziunea că marea liberă trebui�
considerată ca un res communis în adevăratul Înţeles al cuvîn
tului, ca formînd simultan obiect de drepturi efective în folosul
mai multor state.
ln faţa complexităţii problemei, Institutul de Drept Interna
ţional a preferat să indice pur şi simplu consecinţele mai impor
tante ale principiului libertăţii mărilor.
Aceste eonsecinţe sînt formulate În modul următor :
„Liberte de navigation en haute mer sous le contr6le exclu
„sif, sauf convention contraire, de l'Etat dont le navire porte le
„pavilion ; liberte de peche en haute mer, sous Ies m�mes con
„ditions ; liberte d'immersion en haute mer des dbles sous
,,marins ; liberte de circulation aerienne au-dtssus de la haute
„mer".
33 - N. Tltulescu - D iscursuri 513
linînd seama de dificultăţile pc care le-am menţionat, de
la sine se Înţelege că idealul spre care trebuie să tindem şi pe
care foarte bine îl arată dl. Fundăţeanu În lucrarea sa, este de
a se ajunge la o reglementare identică a tuturor intereselor şi
ordinelor juridice printr-o lege cu caracter universal.
Acest ideal fusese formulat Încă din 1 905 de Auguste Beer
naert în discursul său de deschidere a Conferinţei Comitetului
Maritim Internaţional care a avut loc la Liverpool : „Oceanul
n u trebuie să cunoască decît o singură şi aceeaşi lege aplicabilă
tuturor şi sub toate latitudinile" .
Urmînd discuţiunea clasică a libertăţii mării Î n timp de pace
şi În timp de război , dl. Fundăţeanu se ocupă Într-o seqiune
specială de regimul juridic al mării in timp de război.
ln acest domeniu apare la Început o delicată problemă :
aceea a relativită\ii legilor mării În timp de război.
Fie că m-aş rderi la Declaraţia de la Paris din 16 aprilie
1 856, fie la lucrările Conferinţelor de la Haga din 1 899 şi
1 907, fie În sfîrşit ale Conferinţei de la Londra 1 909, oare
toate aceste edificii j uridice mai mult sau mai puţin armonioase
au putut rezista furtunilor pe care le dezlănţuie războiul ?
Desigur că statele trebuie să-şi respecte angajamentele. Am
convingerea că morala in ternaţională va deveni şi trebuie să
devină o reali tate.
Dar atunci cîn<l se recurge la război În condiţiunile inter
zise de pactele internaţionale, se mai poate oare concepe re
glementarea unei crime internaţionale ? Este oare locul să se
facă o distinqiune între statele agresoare şi statele În legitimă
apărare ? este oare cu putinţă ca în timp de război statele be
ligerante să . renunţe la sistemul represaliilor atunci cînd unul
din ele a violat legile războiului şi prin această violare îşi
sporeşte posibilităţile de izbîndă ?
Sînt simple întrebări pe care mi le pun şi care mă fac să
cred În necesitatea absolută a unei organizaţiuni internaţionale
menită să asigure în orice împrejurări eficacitatea regulilor de
drept liber consimţite de state.
Din lucrarea d-lui Fundăţeanu se poate vedea care este re
gimul juridic al mării În timp de război şi cît de multiple sînt
modificările pe care le-a suferit acest regim.
Spre a ne da însă seama cît de complexă este problema, mă
gîndesc ca jurist la o chestiune pe care n-o tratează autorul şi
care are totuşi raporturi directe cu problema libertăţii mării.
514
Declaraţia de la Pari.� din 1 856 a desfiinţat rnrsa.
Această declaraţie este sau nu obligatorie pentru statele
create prin ultimele tratate de pace ? Oare principiul n aţiunii
armate care presupune mobilizarea tuturor mijloacelor de care
dispune un stat În timp de război nu poate duce la reapariţia
cursei ? Şi dacă unul din beligeranţi recurge la acest mijloc ?
Nu se ajunge oare prin sistemul represaliilor la generalizarea
unei metode pe care toate statele civilizate au fost unanime În
a o condamna şi a o desfiinţa încă din 1 856 ?
Această ipoteză - şi care aş dori să rămînă o simplă ipo
teză - dovedeşte şi ea marele interes pe care îl are cercetarea
libertăţii mărilor ţinînd seama de sistemele actuale pentru or
ganizarea păcii.
Dl. căpitan comandor Fundăţeanu se ocupă de această pro
blemă În capitolul al III-iea al lucrării sale.
:-..- * *
Nevoind să influenţez pe Cititor În aprecierea situaţiunilor

internaţionale pe care le expune autorul atunci cînd stabileşte
raportul direct care există Între dezarmare şi libertate<! //lărilor,
mă mărginesc să indic etapele mai importante În evoluţia aces
tei chestiuni.
La Conferinţa păcii, preşedintele Wilson a socotit că revi
zuirea legilor mării În timp de război nu mai este necesară,
deoarece după părerea sa toate statele urmînd să intre în So
cietatea Naţiunilor nu s-ar mai fi putut concep� existenţa
instituţiei neutralităţii. Evenimentele au dovedit Însă contrariul.
Conferinţa de la Washington, În urma căreia s-a Încheiat
Tratatul din februarie 1922 Între Franţa, Italia, Japonia, Ma
rea Britanie şi Statele Unite, stabileşte În general celebra for
mulă 5 .5 .3 în ce priveşte proporţia de forţe navale Între Marea
Britanie, Statele Unite şi Japonia. Acordul n-a putut fi Însă
realizat decît pentru cuirasate şi portavioane. Demne de relevat
sînt şi cîteva reguli privitoare la drepturile şi îndatoririle be
ligeranţilor În timpul războiului maritim. Din punct de vedere
al libertăţii mărilor, Conferinţa de la Washington a stabilit de
asemeni acel faimos „Partaj al Pacificului" Între cele trei �u
teri mai sus amintite.
Conferinţa de la Geneva din 1927, la care nici Franţa, nici
Italia n-au participat şi care n-a dat nici un rezultat practic .
515
a prevestit totuşi imensele dificultăţi pe care trebuie să le În
tîmpine în 1932 Conferinţa generală a dezarmării. Gravele şi
vechile controverse asupra libertăţii mărilor s-au manifestat �i
în 1927. Mă gîndesc îndeosebi la dreptul de blocus, la dreptul
de sechestrare pe mare a proprietăţii private, beligerante sau
neutre, În timp de război şi În sfîrşit la stabilirea criteriilor
de paritate a forţelor navale.
O altă etapă este aceea pe care o reprezintă încheierea În
1928 a Pactului Briand-Kellogg; Voi insista la urmă asupra
acestei etape, căci se ridică o serie de chestiuni în legătură di
rectă cu totalitatea problemelor privitoare la organizarea păcii.
Asupra lucrărilor Comisiunii preparatorii de dezarmare a
Societăţii Naţiunilor, cît şi asupra lucrărilor Conferinţei gene
rale de dezarmare În legătură cu libertatea mărilor, nu găsesc
că este locul să insist. De asemeni, nu insist asupra Conferinţei
de la Londra din 1930. Lipsa unor rezultate practice nu micşo
rează însă valoarea studiilor ce s-au făcut cu ocazia acestor
conferinţe.
In această privinţă se găsesc În lucrarea d-lui Fundăţeanu
indicaţiuni desigur sumare, dar care pot da cititorului o idee
generală asupra modului cum se înfăţişează problema dezar
mării navale.
Trec acum la ultima fază pe care autorul n-o putea prevedea
în 1934 cînd şi-a publicat lucrarea, şi anume aceea a gravelor
divergenţe şi a obieqiunilor ridicate de Japonia acum cîteva
săptămîni şi care obieqiuni tind la înlocuirea Tratatului naval
de la Washington din 1922 printr-un nou acord.
Se va putea ajunge oare la un acord pentru înlocuirea În
totul sau În parte a „formulei 5 .5 .3. " ?
Şi chiar dacă un asemenea acord ar fi posibil, el va avea
oare ca rezultat o sporire sau o reducere a Înarmărilor navale
actuale ?
În orice caz, criza de astăzi a dezarmării navale ne arată
cit de gravă şi de actuală este chestiunea libertăţii mărilor şi
cît de strîns este legată această chestiune de marea problemă
a organizării păcii.
Revin acum la raporturile pe care le stabileşte dl. Fundă
ţeanu Între Pactul de la Paris şi libertatea mărilor.
Sînt de acord În a recunoaşte că pînă la Încheierea Pactului
Briand-Kellogg exista o oarecare disproporţie Între obligaţiu
nile internaţionale ale diferitelor puteri navale, unele nefiind
516
legate prin nici o obligaţie, În timp ce altele erau ţinute de o
eventuală participare la sanqiunile internaţionale rezultînd
fie din aplicarea Pactului Societăţii Naţiunilor, fie din aceea
a Pactului de la Locarno.
Nu discut În ce măsură, ţinîn<l scama de stipulaţiunile art. 16
din Pactul Societătii Naţiunilor şi de natura obligaţiunilor de
garant ce decurg din Pactul de la Locarno, aceste obligaţiuni
puteau crea sau nu în fapt o inegalitate între marile puteri
navale.
Constat pur şi simplu că În urma Încheierii Pactului Briand
Kellogg există o obligaţiune generală pentru toţi semnatarii de
a lua mămri împotriva violatorilor pactului. Deşi dl. Fundă
ţeanu tratează pe larg raporturile dintre Pactul de la Paris şi
libertatea mărilor, aş fi dorit totuşi ca d-sa să fi mers şi mai
departe cu cercetările, insistînd şi mai mult asupra consecinţelor
pe care le are Pactul Briand-Kellogg asupra regimului neutra
lităţii şi asupra aşa-zisului drept al războiului.
Problema poate fi concepută dintr-un îndoit punct de ve
dere : teoretic şi practic.
Din punct de vedere teoretic, atunci cînd războiul ca instru
ment de politică naţională nu mai este socotit ca o instituţie
legală, cînd Întrebuinţarea forţei armate nu mai este admisi
bilă decît În caz de legitimă apărare şi de participare la apli
carea măsurilor de poliţie internaţională şi a sanqiunilor, apli
care care poate rezulta fie din Pactul Societăţii Naţiunilor,
fie din diverse acorduri bilaterale sau multilaterale cu caracter
re�ional, mă întreb dacă conceptul de neutralitate care are o
attt de mare importanţă În regimul juridic al mării în timp de
război n-a suferit profunde transformări ?
Cu drept cuvînt spune dl. Politis „că neutralitatea sub în
doita ei formă de abstenţiune şi de imparţialitate, dacă putea
fi concepută atunci cînd războiul era un act licit, fiind cea mai
importantă prerogativă a suveranităţii, aceeaşi neutralitate este
astăzi un nonsens faţă de un război pe care legea internaţională
îl condamnă, iar conştiinţa internaţională îl consideră drept o
crimă".
Din punct de vedere logic, după sistemul Pactului Briand
Kellogg nu se poate concepe decît o singură ipoteză : de o parte
violatorul pactului, iar de cealaltă parte, toţi semnatarii aces
tui pact.
611
Şi dacă mergem cu raţionamentul mai departe, se mai poate
nare concepe acea diviziune fundamentală a dreptului inter
naţional în cele două mari ramuri : dreptul păcii şi dreptul
războiului ? Nu trebuiesc oare revizuite metodele acestei dis
cipline juridice, înlăturînd terminologia absurdă a dreptului
războiului, adică a dreptului de exercitare a crimei prin admi
terea unui singur drept : acela al păcii ? Desigur că dreptul
păcii va trebui să se ocupe şi de condiţiunile de aplicare a sanc
ţiunilor internaţionale şi să stabilească limitele ce trebuiesc res
pectate în această aplicare.
Trecînd acum la aspectul practic al raporturilor dintre Pac
tul Briand-Kellogg şi libertatea mărilor, raporturi pe care le
studiază cu atîta competenţă dl. Fundăţeanu În lucrarea sa,
este interesant de văzut dacă În practică executarea stipulaţiu
nilor acestui pact întîmpină sau nu dificultăti.
Autorul insistă asupra cîtorva din aceste dificultăţi. Menţio
nează astfel rezervele ce au fost făcute cu ocazia ratificării
pactului, menţionează de asemeni lipsa de sanqiuni şi lipsa
unei aqiuni coordonate împotriva agresorului.
Aş fi dorit însă ca d-sa să se fi oprit la o chestiune preala
bilă şi care prezintă un mare interes de actualitate.
Ca să aplici sanqiuni, ca să procedezi la o aqiune coordonată
Împotriva agresorului trebuie mai Întîi să fii în măsură de a-l
determina
Cîteva pagini consacrate problemei definirii agresomlr4i şi a
valorii prezumţiunilor juris et de jura stabilite prin Convenţiu
nile de la Londra din 1933, ar fi completat desigur dezvoltă
rile atît de interesante ale autorului cu privire la regimul liber
tăţii mărilor în raport cu sistemele actuale de organizare a
păcii.
Asupra importanţei pe care o are dezarmarea navală şi asu
pra aspectului universal al acestei probleme, sînt de acord cu
dl. Fundăţeanu În a recunoaşte că ea interesează deopotrivă
continentele.
Cu drept cuvînt, autorul ocupîndu-se de diferitele forme al!!
Jezannării generale, face deosebirea Între tendinţele concen
trice ale dezarmării terestre şi tendinţele excentrice ale dezar
mării navale.
Strînsa dependenţă care există Între situaţia forţelor navale
şi libertatea comerţului maritim face ca problema Înarmări-
518
lor navale să intereseze toate statele şi chiar pe acele care nu
dispun de flote importante.
Dezarmarea navală exercită aşadar o influenţă directă asu
pra dezarmării terestre şi asupra modului de organizare prin
acorduri universale sau regionale a unui sistem eficace de secu
ritate
* * *
Trec acum la celelalte capitole ale lucrării d-lui Fundăţeanu,

consacrate prizelor maritime, regimului proprietăţii neutre şi
dreptuhti de poliţie maritimă.
Spre deosebire de regimul juridic al mării în timp de pace,
este firesc ca în timp de război să ne găsim în faţa unui regim
care presupune recunoaşterea unor drepturi excepţionale atît
În raporturile dintre beligeranţi, cît şi În raporturile acestora
cu puterile neutre.
De la început însă trebuie să reamintesc că situaţiunea juri
dică a mării în timp de război şi regimul prizelor maritime vor
suferi profunde transformări În urma noilor sisteme de organi
zare a păcii.
Cum aceste transformări nu s-au produs încă sub forma unor
norme de drept modificînd regimul prizelor prin convenţiuni
internaţionale, este natural ca toţi acei ce studiază problema
prizelor maritime să-şi bazeze cercetările lor pe concepte tra
diţionale ale dreptului de beligeranţă şi de neutralitate.
Care este justificarea dreptului de priză ?
Fără a mă pronunţa asupra valorii etice a acestei justificări,
căci ea se bazează pur şi simplu pe realitatea dureroasă a ne
cesităţilor războiului, sînt de acord cu dl. Fundăţeanu în a
constata că În timp de război se recunoaşte În general dreptul
beligeranţilor de a-şi asigura În cît mai bune condiţiuni folo�
sinţa drumurilor maritime şi în acelaşi timp li se recunoaşte şi
dreptul de a interzice inamicului această folosinţă, distru�În
du-i navele şi încărcătura acestora.
Precum foarte bine observă autorul, sanqiunea superiori
tăţii navale se traduce prin stăpînirca comunicaţiilor maritime.
Din acest fapt rezultă o serie de drepturi pentru beligeranţi,
a căror exercitare interesează nu numai proprietatea inamică
publică sau particulară, dar şi proprietatea puterilor neutre.
519
Dl. cap1tan comandor Fundăţeanu studiază această pro
blemă, făcînd o primă şi esenţială deosebire după natura servi
ciului pe care îl efectuează diferite nave În timp de război.
Părăsind criteriul de discuţiune după care navele erau Îm
părţite În două mari categorii : nave de război şi nave de co
merţ, autorul arată că un asemenea criteriu teoretic s-a dove
dit a fi insuficient pentru soluţionarea multiplelor şi complexelor
situaţiuni care au apărut în timpul războiului mondial.
D-sa adoptă criteriul realist stabilit În 1 928 de Institutul de
Drept Internaţional şi care duce la Împărţirea diferitelor nave
în două categorii : nave comerciale şi nave efectuînd un servi
ciu guvernamental comercial.
Cu alte cuvinte, genul navigaţiei pe care îl efectuează o navă
constituie criteriul esenţial de clasificare a navelor şi determină
statutul lor juridic.
Problema inviolabilităţii proprietăţii private în timpul răz
boiului maritim este foarte metodic expusă în lucrarea d-lui
Fundăţeanu. O-sa arată diferite sisteme care au apărut în jurul
celor două teze diametralmente opuse : aceea a imunităţii ab
solute a proprietăţii private şi aceea a dreptului nelimitat de
captură izvorît din necesităţile inexorabile ale războiului.
ln afară de expunerea obiectivă a argumentelor de ordin
moral şi juridic, care sînt aduse în sprijinul acestor două teze
contrare, autorul îşi concentrează cercetările asupra aspectelor
politico-economice ale prizelor maritime.
Un exemplu cules din experienţa războiului mondial şi pe
care îl dă dl. Fundăţeanu dovedeşte complexitatea chestiunii.
Astfel, d-sa arată că este imposibil să distrugi sau să cap
tezi în timp de război proprietatea privată inamică fără a nu
suferi consecinţele dăunătoare ale acestei distrugeri.
Sistemul de asigurări a navelor în tim p de război şi strînsa
dependen\ă care există Între societăţile de asigurare din dif e
ritele ţări au dus uneori la rezultatul paradoxal ca Anglia,
rapturînd navele germane, să plătească tot ea asigurările. So
cietăţile germane erau asigurate la societăţi din ţări neutre,
iar aceste din urmă societăţi erau şi ele reasigurate în Anglia.
In această privinţă, ar fi fost Însă interesant ca autorul să
fi arătat măsurile pe care le-au luat unele state În timpul
războiului mondial, spre a considera drept delictuoasă execu
tarea obligaţi�nilor care, Între altele, ar fi avut ca urmare
520
directă şi asigu rarea navelor inamice �au a încărcăturii lor.
Şi totuşi dacă măsurile legislative luate În 1 9 1 4 şi 1 9 1 5
m ai ales î n Franţa ş i d e Anglia faţă de puterile cu care erau
în război au avut un oarecare efect, cercetarea jurisprudenţei
franceze şi engleze dovedeşte Însă că În aceste ţări s-a res
pectat caracterul executoriu al contractelor de reasigurare În
folosul neutrilor. în asemenea Împrejurări, incidenţa dreptis
lui de priză s-a întors tocmai împotriva captorului.
S-ar mai putea da şi alte exemple. Mă gîndesc mai ales la
stînjenirea efectelor dreptului de priză prin licenţele speciale
pe care direct sau indirect şi le dau uneori beligeranţii. Ast
fel, În timpul războiului mondial şi pentru continuarea lui
În cît mai bune condiţiuni, aliaţii aveau neapărată nevoie de
anumite produse chimice care nu se puteau fabrica decît în
Germania. Aceasta, la rîndul ei, avea nevoie de o seric de
produse fabricate de aliaţi şi mai ales de bumbacul american,
deşi În război comerţul Între beligeranţi a continuat în mod
clandestin şi adeseori prin intermediul neutrilor.
Sistemul capturii, deşi intransigent În drept, şi-a impus
totuşi În fapt unele limitări pe care marele public nu poate să
le cunoască. lată Încă o dovadă că nici războiul nu poate
Împiedica - şi chiar În raporturile dintre beligeranţi -
funqionarea legilor naturale de solidaritate economică a po -
poarelor.
Faţă de complexitatea situaţiunilor pe care le creează răz·
boiul modern, sînt de acord cu dl. Fundăţeanu în a recunoaşte
că rezultatele maritime nu corespund adeseori scopurilor ur
mărite de acei ce exercită dreptul de priză.
în această ordine de idei, atrag atenţia asupra unui admi
rabil fragment al lucrării d-lui Jacques Dumas (Les aspects
cconomiques du droit de prise avant et apres la guerre mon
diale, T. /. pag. 224-225), fragment pe care, În parte, îl are
În vedere şi dl. Fundăţeanu În lucrarea sa.
„Din punct de vedere pur economic, spune dl. Jacques
Dumas - aproape nu se poate vorbi de existenţa, în timp de
război, a unui comerţ inamic. Comerţul s-a internaţionalizat
atît de mult, încît cu greu se poate şti care este comerţul
naţional, aliat, neutru sau inamic. Averea publică ca şi averea
privată sînt apreciate astăzi prin comparaţii de bilanţuri, prin
521
variaţiuni de credit, prin cote de bursă etc., aşa încît un eve
niment care atinge bogăţia unei ţări are repercusiuni asupra
bogăţiei celorlahe ţări, operîndu-se dintr-un capăt la celălalt
al lumii o nivelare constantă şi continuă a valorilor.
Bogăţia tinde să devină astfel din ce În ce mai imaterială
şi mai intangibilă. Ea depinde de raportul abstract dintre va
lorile lucrurilor posedate de unul sau de altul, raport ce nu
mai este ponderabil, adică susceptibil de captură. Care poate
fi eficacitatea capturii asupra unor bogăţii ale căror elemente
subiective şi morale egalează sau domină chiar elementul
obiectiv şi material ? Pentru ca bogăţia publică să fie sus
ceptibilă de captură, trebuie ca agentul captor să obţină nu
11umai obiectul care aparţine capturantului, dar şi ansamblul
de elemente care determină valoarea reală a acestui obiect.
Aceste clemente sînt Însă insesizabile, deoarece ele nu fac
parte din domeniul lucrurilor concrete. In asemenea Împre
jurări, bogăţia publică apare pentru captor mai mult ca un
miraj, iar exercitarea dreptului de priză nu este decît rezu[ ..
ta tul unei simple iluziuni".

După consideraţiunile de ordin politic şi economic asupra
prizelor maritime, după distincţiunile pe care le stabileşte.
Între regimul proprietăţii publice şi regimul proprietăţii
particulare inamice, dl. Fundăţeanu cercetează regimul juri
dic al prizelor ţinînd seama de o altă deosebire fundamentală
ce se face, şi anume, Între proprietatea inamică şi proprieta
tea neutră.
Determinarea caracterului inamic al navei şi al Încărcătu
rii, constatarea fraudei inamicului asupra proprietăţilor na
velor şi Încărcăturilor, expunerea cazurilor cînd unele nave
sau unele Încărcături sînt scutite de captură, iată o serie de
probleme pe care autorul le expune cu multă competenţă, ţi
nînd seama nu numai de normele dreptului internaţional,
dar şi de dispoziţiunile legislaţiilor naţionale.
Este astfel interesant de văzut cum statele au fost nevoite,
în timpul războiului mondial, să iasă din cadrul prea strîmt
al Declaraţiei de la Londra din 1 909, care nu putea cuprinde
multiplele şi complicatele cazuri ce se prezentau.
Mă refer îndeosebi la condiţiunea juridică a încărcăturilor
sub pavilion naţional, dar a căror naţionalitate era dubioasă.
522
O cercetare m•li amănunţită a jurisprudenţelor tribunalelor
de prize maritime şi a prezumţiunilor stabilite în vederea con
siderării încărcăturii ca avînd un caracter inamic, o asemenea
cercetare va dovedi şi ea cît de variabile sînt regulile de drept
şi modul lor de interpretare în această materie.
Problema transferului de pavilion şi aceea a fraudelor care
au de scop inducerea în eroare a agenţilor captori este foarte
serios studiată de dl. Fundăţeanu.
Arătînd în ce mod au căutat diferitele state să îm piedice
aceste fraude, d-sa insistă nu numai asupra normelor dreptu
l ni internaţional şi ale legislaţiilor naţionale, dar şi asupra
doctrinei şi jurisprudenţei. Se poate astfel vedea în ce mod a
apărut practica pavilionului fals şi cît de mari sînt uneori
dificultăţile pe care le ridică, prin raport la această practică,
problema imunităţii navelor sub pavilion neutru.
In această privinţă, autorul arată cum Codul român al
prizelor maritime, ţinînd seama de diferitele sisteme străine,
are dispoziţiuni mult mai complete şi mai precise decît acele
ale legislaţiilor celorlalte state. Superioritatea legislaţiei noas
tre este de altminteri recunoscută şi de profesorul
.J . I-L W. Verzijl de la Universitatea din Utrecht, care În 1924
a publicat cea mai importantă lucrare asupra dreptului de
priză (Le droit des prises de la grande guerre, Leyde, 1 924).

Dl. Fundăţeanu invocă de altminteri şi d-sa această opi
niune a savantului profesor olandez asupra legislaţiei române.
Privind Însă problema transferului de pavilion sub lumina
experienţei războiului mondial, îmi pun Întrebarea dacă o
asemenea experienţă nu dovedeşte şi ea profundele transfor
mări pe care le va suferi regimul neutralităţii ?
S-a crezut înainte de războiul mondial că beligeranţii vor
căuta să-şi pună flota comercială sub pavilion neutru, spre
a o feri de consecinţele dreptului de priză.
S-a dovedit Însă - şi mulţi autori arată - că pavilionul
neutru n-a mai asigurat o proteeţie eficace marinei comerciale
a beligeranţilor, şi aceasta din cauza nesocotirii neutralităţii.
Dar nu este vorba numai de proprietatea inamică camu

flată sub pavilion neutru ; mă gîndesc chiar la proprietatea
sincer neutră.
52.1
Cum se poate Împăca privilegiul neutralităţii cu practica
torpilărilor, care În războiul mondial n-a cunoscut aproape
nici o limită, sau cu practica minelor flotante, cărora este
greu să le cerem să explodeze numai cînd sînt atinse de nave
inamice, cruţînd astfel navele neutre ?
Io asemenea condiţiuni, neutr.-ilitatea se mai bucură oare
de reale privilegii ?
Punînd această Întrebare, mă opresc la unul din cele mai
interesante capitole ale lucrării d-lui Fundăţeanu, şi anume
la cel consacrat proprietăţii neutre.
Autorul arată cu preciziune care sînt cazurile excepţionale
cînd cutuma şi acordurile interna\ionale recunosc beligeran
ţilor dreptul de a captura, confisca şi chiar distruge proprie
tatea neutră.
Oare drepturile din ce în ce mai munse pe care În acest
domeniu şi le-au arogat beligeranţii nu dovedesc că institu
ţia neutralităţii - independent de valoarea pactelor inter
naţionale astăzi În vigoare - nu mai poate rezista legilor
naturale a interdependenţei intereselor politice şi economice
ca,re duc la generalizarea conflictelor internaţionale şi la
universalizarea progresivă a războaielor ?
Chiar dacă n-am fi avut Pactul Societăţii Naţiunilor, chiar
faţă de Pactul Briand-Kellogg, neutralitatea tot nu ar mai
prezenta importanţa ei de odinioară.
Ca instituţia neutralităţii să se poată afirma, ca privile
giile şi imunităţile pe care le comportă să fie respectate de
beligeranţi, este necesar ca · neutrii să fie cei dimîi în măsurii
de a. impune această respectare.
Dar cînd neutrii sînt mai slabi decît beligeranţii ?
Mă gîndesc la situaţia din timpul războiului mondial. Su
perioritatea zdrobitoare a forţelor navale beligerante faţă de
forţele de care dispuneau neutrii în timpul războiului mon
dial cît şi În orice conflict armat şi generalizat ce ar izbucni
în viitor explică de ce instituţia tradiţională a neutralităţii,
astfel cum o găsim descrisă în numeroase lucrări, nu mai co
respunde realităţilor vieţii internaţionale de astăzi.
In legătură cu problema dreptului de priză, dl. Fundăţeanu
insistă, mai mult decît în celelalte capitole, asupra efectelor
pe care le pot avea sistemele actuale de organizare a păcii în
ce priveşte modificarea regimului neutralităţii.
524
Ţinînd seama de opiniunile exprimate de autor - şi daci
din punct de vedere al eficacităţii Pactului Societăţii Naţiu
nilor şi Pactului Briand-Kellogg fiecare este liber să-şi ma
nifesteze scepticismul sau optimismul -, cred totuşi că nu se
poate afirma atît de categoric şi mai ales din punct de ve
dere pur juridic „că neutralitatea va continua să existe cel
puţin În războaie tolerate de Pactul Societăţii Naţiunilor".
Cînd autorul vorbeşte de „războaie tolerate", desigur, că se
gîndeşte la „aşa-zisele fisuri" ale Pactului Societăţii Naţiuni
lor, rezultînd din art. 1 2 al. 1 ; art. 1 3 al. 4 ; art. 1 5 al. 7
şi 8 şi art. 1 7 al. 1 .
Dl. Fundăţeanu n u s-a gîndit ş i nici n u se poate gîndi la
Întrebuinţarea forţei În caz de legitimă apărare sau la obli
gaţiunile de participare la executarea sanqiunilor, obligaţiuni
care rezultă din Pactul Societăţii Naţiunilor sau din alte
acorduri internaţionale cu caracter bilateral sau regional. In
aceste cazuri nu poate fi vorba de războaie tolerate, ci dim
potrivă, de executarea unei îndatoriri internaţionale.
Or, prin raport la fisurile Pactului Societăţii Naţiunilor
şi independent de armonizarea Pactului Societăţii Naţiunilor
cu Pactul de la Paris, oare acest din urmă pact n-a schimbat
cu totul aspectul problemei ?
Precum am arătat şi la Conferinţa dezarmării În 1 933,
textul cel mai important al Pactului de la Paris nu este art. 1,
ci art. 2, de care se vorbeşte prea rar. Art. 1 interzice recursul
la război, dar art. 2 interzice Întrebuinţarea violenţei În ge
neral cînd obligă pe toţi semnatarii să nu recurgă decît la
mijloace pacifice pentru soluţionarea diferendelor de orice
natură şi origine ar fi. Or a fi obligat să nu recurgi decît la
mijloace pacifice înseamnă a nu recurge la forţă sau violenţă.
In asemenea împrejurări, se mai poate vorbi de războaie
tolerate ?
Problema neutralităţii trebuie deci privită ţinîndu-se seama
mai ales de solidarizarea tuturor semnatarilor Pactului de la
Paris împotriva violatorului acestui pact.
Nu insist asupra interesantei şi compactei expuneri a d-lui
rundăţeanu referitoare la contrabanda de război. Extensiu
nea succesivă a prezumţiunilor legale de destinaţie inamică în
materia contrabandei de război dovedeşte şi ea realitatea
afirmaţiunilor pe care le-am făcut cu privire la nerespectarea
525
�mun Î tăţilor şi privilegiilor neutralităţii într-un război În
care beligeranţii sînt mult mai puternici decît neutrii.
Trec acum la chestiunea blocusului.
Care este justificarea blocusului şi evoluţia lui Înainte şi
după Declaraţia de la Londra, care sînt efectele şi sanqiunile
violării blocusului, ţinînd seama de normele dreptului inter
naţional şi de legislaţiile naţionale, în sfîrşit, care sînt expe
rienţele războiului mondial în această materie ? Iată o serie
de probleme care formează obiectul unei metodice şi docu
mentate expuneri în lucrarea d-lui Fundăţeanu.
Evident că tehnica modernă a războiului naval şi îndeo··
sebi concursul aviaţiei şi submarinelor au redus cu mult i m
portanţa de odinioară a blocusului.
Pe de altă parte, marea extensiune dată de aliaţi mai ales
în 1 9 15-1917 noţiunii de contrabandă de război dovedeşte
că numai lipsa eficacităţii blocusului a impus o asemenea
extensiune.
Asupra ultimului capitol din lucrarea d-lui Fundăţeanu
privitor la dreptul de poliţie şi vizită maritimă nu insist. In
ce priveşte Însă ultimul paragraf al acestui capitol în care
autorul se ocupă de judecarea capturilor şi de procedura în
faţa tribunalelor de prize maritime, cred că s-ar fi putu t
insista mai mult asupra antitezelor rezultînd din aplicarea
normelor dreptului naţional şi a principiilor dreptului inter
naţional, norme şi principii pe care tribunalele de prize m a
ritime trebuie să le aibă deopotrivă în vedere.
Astfel un studiu de jurisprudenţă comparată ar fi fost
foarte interesant spre a se vedea deosebirea între practic;i
tribunalelor anglo-saxone şi aceea a juriştilor din statele
continentale.
* * *
Proporţiunile ce am dat acestei prefeţe arată cît de mult

m-a interesat lucrarea d-lui Fundăţeanu.
Chiar dacă în unele chestiuni opiniunile noastre diferă,
nu mă pot Îi1să opri de a nu recunoaşte că bogăţia ideilor
d-lui Fundăţeanu, exprimate Întotdeauna cu metodă şi cla
ritate, dar fără a fi prezentate sub forma unor adevăruri
definitive, dovedesc chiar prin aceasta - seriozitatea studiu
lui său asupra libertăţii mărilor şi prizelor maritime.
526
Această lucrare ati t de documen tată, În care gîndirea trece
cu atîta siguranţă de la concretele probleme juridice la com
plexele situaţiuni politice internaţionale, spre a se ridica apoi
În domeniul abstract al cugetării filozofice, onorează nu nu
mai pe autor şi corpul distins al marinei noastre militare,
din care face parte, dar şi Facultatea de drept din Bucureşti
sub auspiciile căreia a fost pregătită asemenea lucrare.
Ca profesor al Facultăţii de drept din Bucureşti, ţineam să
fac şi această ultimă constatare.
Ianuarie 1935.
N . TITULESCU
Cpt. comandor Preda C . Funditeanu, doctor în drept, libtrt4„
ttc mărilor si prÎztle mttritimt:, Pundaţia pentru l i teratură $i
.i r t :.i , iucure�ti, 1935, Prefa\l, pp. I X- X X X I I .
64
Strîmtorile în slujba păcii
(Discursul lui N. Titu/eseu la şedinţa de deschidere a
Conferinţei de la Montreux, 22 iunie 1936)
In condiţiile Înr3utăţirii situaţiei internaţionale, care survenisc în

anul 1936, guvernul turc, urmărind să preÎntÎmpine o eventuali\ atingere
a suveranităţii naţionale a Turciei, a propus convocarea unei conferinţe
pentru revizuirea vechiului regim al strîmtorilor Mării Negre, care fusese
stabilit În conferinţa de la Lausanne din 1923 şi care nu qiai asigura
garanţia securităţii Republicii Turce. Această conferinţă s-a deschis la
Monrreux în ziua de 22 iunie 1 936. La conferinţă au participat repre
zentanţii Uniunii Sovietice, Franţei, Angliei, Japoniei, Rominiei, lugo
slaviei, Greciei, Bulgariei şi Turciei. Reprezentantul Rominiei, N. Titu
lescu, a precizat că procedeul Turciei de a cere modificarea pe cale legală
a regimului strîmtorilor corespundea perfect legislaţiei internaţionale şi,
în consecinţă, el nu aducea nici cea mai mică atingere spiritului şi literei
tratatelor de pace. Delegaţia romană s-a situat cu fermitate încă de la
începutul dezbaterilor pe poziţia consolidllrii securităţii statelor din re
!;iunea Mării Negre.
*
Domnilor,
Din toată inima România se asociază mişcătorului omagiu
adus de excelenţa sa ministrul de afaceri străine al Turciei,
excelenţei sale Preşedintelui Motta şi Confederaţiei elveţiene.
Elveţia joacă în viaţa internaţională de azi un rol pe care
numai cei care îi sînt asociaţi îndeaproape pot să-l aprecieze
la justa lui valoare.
Pe pămîntul acestei Elveţii, noi, oamenii politici veniţi din
atîtea tări ale lumii, încercăm să construim acea patrie a urna-
528
nitătii, În care aceea a fiecăruia din noi Lrebuie să se integ1 eze,
fără Însă a-şi pierde personalitatea, astfel ca să poată fi creată
marea armonie universală : vis ambiţios, poate ; dar realitate
atît de activă, încît nu există decepţie care să ne dezamă
gească, nici obstacol care să ne descurajeze, atît este de puter
nică În noi lumina zilei de mîine şi atît de mult luminează ea
gîndirca şi inimile noastre.
Pe pămîntul acestei Elveţii am fost chemaţi să urmărim,
de 16 ani încoace, evenimentele ce pot să pună în pericol pacea
lumii, şi aceasta Într-o astfel de manieră, încît emoţiunile poli
tice cele mai puternice ale vieţii noastre le-am resimţit în mij
locul Confederaţiei elveţiene, ceea ce ne califică să ne consi
derăm Întrucîtva cetăţenii ei de drept.
In sfîrşit, pe pămîntul aceleiaşi Elvcţii am fost chemaţi să
Învăţăm să organizăm şi să întărim acest al doilea lealism care
trebuie să spri jine şi să disciplineze pc cel care îl datorim pro
priei noastre ţări şi pe care-l voi denumi „patriotismul comu
nităţii internaţionale" , concepţie care este chemată să vadă cu
strălucire lumina zilei, ca o forţă reală şi constructivă, sau
care, dacă suferinţele trecute nu au fost îndestule să-i pregă
tească naşterea, trebuie să ne arate, prin însăşi lipsa ei, că
viitorul este făcut numai din Întuneric şi că omenirea trebuie
să sufere Încă, nu pentru ca să progreseze, dar pentru ca să
merite creditul ce i-am făcut şi pentru ca să devină În realitate
ceea ce noi aceasta crezusem că este deja.
Federalism sau anarhie ! Iată lecţia cea mare cc am Învă
ţat-o pe pămîntul Elveţiei. Şi oricare ar fi încercările care ne
mai aşteaptă Încă, istoria acestei ţări nu poate decît să Întă
rească elementul optimist al alternativei ce stă În faţa noastră.
Ne mîngîie- gîndul că multora din greutăţile ce ne aşteaptă
va trebui să le găsim soluţia pe pămîntul Elveţiei şi că repre
zentantul ei Între noi va fi preşedintele Motta, ale cărui lu
mini ne-au călăuzit de atîta ori şi al cărui curaj şi energie
ne-au fost totdeauna de un preţios ajutor.
Onorabilul ministru de afaceri străine al Turcici, excelenţa
sa Tevfik Riistii Aras ne spunea adineaori că problema de care
această conferinţă este chemată să se ocupe este problema
securităţii Turciei şi a Mării Negre. Vom lua cunoştinţă de
textele ce ne-au fost distribuite şi le vom studia cu luare
aminte.
529
Pe pragul însă al acestei conferinţe ţin să fac o declaraţie :
tot ceea ce atinge securitatea Tmciei atinge securitatea Româ
niei, după cum tot ceea ce are vreo legătură cu l'vlarea Neag: ă
interesează ţara mea În gradul cel mai Înalt, pentru că pnn
Marea Neagră şi prin strîmtori trece singura noastră ieşire
spre marea liberă.
Onorabilul ministru de afaceri străine al Turciei avea drep
tate să spună În discursul său că „cel mai vulnerabil punct al
Turciei este în strîmtori ; este un drept al ei să-l apere şi o
datorie pentru ceilalţi să-l sprijine".
Eu voi spune că strîmtorile sînt Însăşi inima Turciei, dar
ele sînt în acelaşi timp şi plămînii României.
Şi cînd o regiune este, prin chiar poziţia ei geografică, inima
unei naţiuni şi plămînii celeilalte, cea mai elementară Înţelep
ciune comandă celor două naţiuni să se unească. România şi
Turcia au Înţeles aceasta. Şi prin pactul balcanic cele două
ţări şi-au legat soarta una de alta şi totodată de aceea a Gre
ciei şi lugoslaviei. Am socotit că nu trebuie să se lase să treacă
o clipă pentru a proclama solidaritatea ţărilor din lnţelegerea
Balcanică alcătuită atît din Înţelegerea intereselor reciproce,
cum şi din aceea a primatului securităţii regionale În raport
cu interesele speciale ale fiecăreia din aceste ţări.
Domnilor, cred că mai este încă un punct, spre onoarea Tur
ciei, pe care ar fi nedrept să-l trecem sub tăcere.
ln aceste timpuri, cînd respectul angajamentelor internaţio
nale este un principiu cu atît mai preţios, cu cît aplicarea lui
a devenit mai rară, Turcia, credincioasă legii, În loc să re
curgă la repudierea unilaterală, care poate crea faptul Împli
nit dar nu poate niciodată să creeze dreptul, a avut marele
merit de a se feri de acest procedeu, alegînd pe acela al căii
le�ale, care necesită consimţămîntul mutual.
Unii ar fi poate ispitiţi să spună : iată un precedent pericu
los, care ar putea atrage după sine un altul.
Sînt un antirevizionist prea cunoscut pentru ca mărturia În
public a profesiunii mele de credinţă să mai poată dăuna repu
taţiunii mele internaţionale.
Nu este vorba de loc În cererea turcească de vreo revizuire
teritorială. Este destul să constat aceasta, pentru ca să fiu dis
pensat de a expune punctul nostru de vedere în această pri
vinţă, fie că ar fi vorba de fond sau de procedură, fie că ar fi
530
vorba de ceea ce este compatibil cu legea internaţională, sau
de aceea ce unii îşi închipuie că este, ca urmare a unor inte
rese speciale, îmbinate cu o tendinţă de legalizare.
Nu este deci nevoie să pronunţ aci vreun cuvînt În această
privinţă. Dar să-mi fie permis să reamintesc că nu Turcia este
aceea care a inaugurat capitolul revizuirii neteritoriale. Ce
este oare lunga istorie a reparaţiunilor, dacă nu istoria unor
revizuiri neîntrerupte şi pacifice al unui capitol din tratatele
de pace ? Şi cît erau de prcferabile aceste discuţiuni lungi,
adesea grele şi totdeauna costisitoare, sistemului ce consistă În
a spune nu mai aplic legea, pentru a-ţi închipui în urmă că
legea nu mai există.
Departe de a fi dăunătoare, procedura guvernului turc a
întărit credinţa În contracte, şi În această privinţă Turcia me
rită toată gratitudinea noastră.
Dar totodată, dreptul Turciei îndreptăţeşte o recompensă.
Să studiem fiecare interesele noastre. Să apărăm fiecare cu
energie în această conferinţă poruncile noastre naţionale. Dar
să nu uităm că dacă o ţară care a făcut din respectul ordinii
teritoriale actuale În Europa şi din mijloacele care o asigură
fundamentul politicii ei externe, prezintă În anumite domenii
cereri naţionale, dar care nu întîlnesc comprehensiunea ce
caută, se va fi adus o mare lovitură Încrederii ce există în
sistemul de adaptare a legilor pe cale de consimţămînt mutual.
Acum, cînd această conferinţă începe, guvernul regal al
României ţine să-şi formuleze urările ce face Turciei, amice
şi aliate, prin aceste simple cuvinte : Succes, dreptate !
N. T i t u I e ' c u, iunie 1936. Monitorul oficial ti
Imprimeriile statului. Bucurtşti1
Disc11rsuri,
pp. 57-63.
„Imprimeria Natiooall" 1
65
Principiile nu se sacrifică de dragul prieteniei
(Intervenţiile lui N. Titu/eseu la discuţiile privind regimul
strîmtorilor Mării Negre, 9 iulie 1936)
N. Titulescu, pornind de la comandamentele generale ale cursului poli

ticii externe româneşti din acea perioadă, a dlutat să obţină ca noul regim
al strîmtorilor să nu Împiedice funqionarca normală a alianţelor în
cheiate Între state în v�derea apărării păcii.
„Militînd energic în favoarea dreptului de a invoca tratatele de asis
tenţă mutuală pentru trecerea vaselor maritime prin strîmtori, care să
acorde asistenţă victimei agresiunii, ca şi pentru stabilirea restriqiilor
privitoare la trecerea navelor militare aparţinînd ţărilor neriverane, Ni
colae Titulescu Înţelegea să consolideze astfel Inţelegerea Balcanică şi În
cadrul ei să sporească securitatea României şi să deschidă posibilitatea
încheierii unor noi acorduri, În special cu Franţa şi U.R.S.S." 1•
Punctul de vedere su�ţinut de N. Titulescu a triumfat, iar soluţiile
propuse de el au făcut obiectul noii Convenţii a strîmtorilor.
*
Sînt venit În mijlocul dumneavoastră ca să sprijin versiunea
propusă de delegaţia Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste
şi pentru a vă spune că în ceea ce priveşte Romania există mo
tive speciale care fac ca această versiune să fie acceptată.
Dacă mă refer la textul prezentat de delegaţia britanică,
exclud orice asistenţă datorată printr-un pact ' regional şi pri
vesc din punctul de vedere al asistenţei impuse de Societatea
Naţiunilor în unanimitate. Cu alte cuvinte, iau în consideraţie
I Vezi Robert Deutscb, „La Roumanie ec le probl�me de docroiu a Moncreu:i:, en
1936" (B.evue B.oumaine d'Hiuoire, Tome VI, 1967, nr. I, p. 52).
132
Wl caz teoretic, căci dacă unamm1tatea a aqionat o dată, în
cazul conflictului italo-etiopian, nu ştiu dacă va mai aqiona
şi a doua oară. Mă tem ca nu cumva să ne găsim În faţa unor
voturi Împărţite În cadrul Societăţii Naţiunilor.
Ridic această problemă În faţa dumneavoastră deschis şi cu
toată răspunderea care incumbă sarcinii ce o îndeplinesc. Pă
rerile consiliului sînt Împărţite cu privire la definirea agre
sorului. Credeţi că aş Întîmpina cea mai mică dificultate
cerînd prietenului meu RUstii Aras să respecte angajamentele re
gionale ? Dar dacă prietenia lui Riistii Aras este primul
angajament regional pe care delegaţia britanică îl neso
coteşte, ea nesocoteşte însuşi Pactul Balcanic, şi acest lucru
nu-l pot accepta. In virtutea Pactului Balcanic, Turcia îmi
datorează asistenţă, dacă orice ţară de pe planetă mă atacă
În acelaşi timp cu o ţară balcanică, iar dumneavoastră aţi vrea
să renunţ astăzi, domnilor delegaţi ai Regatului Unit, la roa
dele unei munci, desfăşurată atît de mine, cît şi de colegii mei,
care au făcut neobosite strădanii În acest sens, să renunţ la
roadele unei munci cu care mă mîndresc pe plan internaţio
nal ? Vreţi să nu ţin seama de Pactul Balcanic ? ln ce fel va
putea să aqioneze Pactul Balcanic Între Turcia şi mine, dacă
nesocotiţi acordurile regionale ? Pun direct această Întrebare
delegaţiei britanice. Dar în afară de Pactul Balcanic, am, acum,
pacte de asistenţă mutuală Înregistrate la Societatea Na
ţiunilor, precum şi un pact Între Franţa şi mine. Vă închi
puiţi, o singură clipă, că Turcia ar putea să-şi asume răspun
derea <le a vedea că încetează efectele pactului de alianţă
între Franţa şi România ? Consider, prin urmare, că atunci
cînd este vorba de o aqiune a Societăţii Naţiunilor, trebuie
să puneţi pe picior de egalitate toate aqiunile pe care Socie
tatea Naţiunilor le are în vedere fie aceea care este impusă prin
articolul 16, adică aceea impusă prin unanimitatea <le voturi
a consiliului, fie impusă de un acord regional (art. 23). Şi cum
toate acordurile regionale sînt Încheiate mai ales în conformi
tate cu paragraful 7 al articolului 15, şi orice asistenţă regio
nală existentă, pentru motivul că nu aţi putea aplica Pactul
Societăţii Naţiunilor integral dacă nu aţi aplica decît artico
lul 16, şi aţi da de o parte art. 23 şi art. 15, paragraful 7.
533
Ni se vorbeşte despre reforma Societăţii Naţiunilor. Am
acceptat-o cu anumite rezerve iar colegii mei sînt martorii
eforturilor pe care le-am făcut pentru ca această aqiune să
nu fie decît limitată. Dar mi s-a vorbit despre regionalism,
despre asistenţă mutuală. Este o idee britanică, chiar foarte
britanică. Si atunci vă Întreb : cum se poate concilia acest re
gionalism britanic cu dreptul pe care-l daţi unei ţări ca să-l
poată înlătura ? Este de la sine Înţeles că dacă vreodată aş duce
o politică ostilă Turciei, dacă aliaţii mei nu ar fi şi aliaţii
Turciei, aceasta din urmă ar avea tot dreptul să Împiedice pe
aliaţii mei să mă ajute. Dar cum nu pot concepe un viitor în
care România să nu fie alături de Turcia (deşi unii aliaţi ai
României pot din nefericire să nu fie încă şi aliaţii Turciei),
Întreb pe reprezentantul Regatului Unit : În virtutea cărui drept
împiedicaţi să intre în aqiune la Montreux securitatea regională
pe care o predicaţi la Geneva ? Iată Întrebarea pe care v-o pun.
Aştept răspunsul dumneavoastră.
Aduc mulţumiri delegatului Regatului Unit pentru decla

raţia sa, dar cer îngăduinţa să-mi exprim nedumerirea pentru
faptul că nu a găsit explicaţia acestei declaraţii decît În politeţa
pe care ne-o datorăm unii altora. Eu am exprimat aici un in
teres vital, atît de vital că ţara mea nu l-ar putea niciodată
nesocoti. Să nu uităm că tot războiul nostru din 1916 a fost
stînjenit de închiderea strîmtorilor. Este adevărat că În acea
epocă turcii nu erau de partea noastră, că am făcut tot ce
mi-a stat în puteri ca să apropii România şi Turcia şi pot
să afirm cu toată răspunderea că Turcia şi România nu con
stituie astăzi decît o singură ţară. Numai că a mi se vorbi des
pre politeţe atunci cînd sînt în joc interese vitale mi se pare o
contribuţie cam modestă la aceea pe care sîntem chemaţi s-o
aducem pentru a ajunge la o Înţelegere generală. Dacă am În
ţeles bine intenţiile reprezentantului Regatului Unit, el ne-a
propus să exceptăm, sau mai de grabă să adăugăm o excepţie
la acest articol din pacturile de asistenţă ale Turciei. Aceasta
se referă la Pactul Balcanic. Dar mai există şi alte pacte de
asistenţă pe care statele riverane le-au încheiat şi din care
Turcia nu face parte. Am citat anume pactul care mă leagă
de Pranţa. Niciodată România nu v a accepta o hotărîre care
5.14
va pune capăt asistenţei franceze pe uscat sau pe apă, ca ur
mare a unei convenţii pe care am putea-o Încheia Între noi.

Iată, pentru ce îmi veţi Îngădui să închei printr-o declaraţie <le
recunoştinţă amicului meu RUstii Aras. El a fost mult mai
generos decît reprezentantul Regatului Unit. N-a invocat mo
tive de curtoazie. A spus că tot ceea ce priveşte ţara mea v;i
fi luat În considerare În mod special.
Dragul meu Aras, Îţi mulţumesc din toată inima. Părăsesc
acum localitatea Montreux, ducînd ţării mele cuvintele de
prietenie pe care le-ai rostit.
Actcs de la Con ffrence de Montreux, 22 j u i n-20 j u i l let 1936 ;
Compte rcndu des Sfances plfoihes .i Proce1 verbal des debau
du Comite technique, Paris, 1?36, pp. 1 1 2-1 1 3 .
66
Prietenia între toate ţările echi·valează cu pacea
(Declaraţiile făcute de N. Titu/eseu ziarului „Universul",
iulie 1936)
ln timpul conferinţei de la Montreux, cînd situaţia internaţională pre

zenta semnele unei vădite înrăutăţiri, foqcle de dreapta din diferite ţări
făceau sfoqări tot mai intense pentru a submina sistemul securităţii co
lective. ln . politica internă a Rominiei se observă de asemenea în această
perioadă, o creştere a forţelor fasciste şi profasciste ale căror acţiuni erau
tolerate şi chiar încurajate de rege şi primul ministru Gh. Tltărăscu pen
tru scopurile lor politice. lntrucît acţiunile forţelor reacţionare din poli
tica internă a României contracarau politica externă ce se urma, Nicolae
Titulescu, apăsat de greutăţile care i se creau astfel pe plan extern, a hotă
rît să se reîntoarcl în ţară şi să demisioneze. El a plrlsit conferinţa de
la Montreux şi reîntorcîndu-se la Bucureşti a prezentat demisia care însă
nu i-a fost acceptat!. Drept condiţie a rămînerii sale la postul de mi
nistru al afacerilor externe N. Titulescu a cerut şi a obţinut de la guvern
să se fixeze în scris liniile politicii externe care aveau să fie urmate pe
viitor. ln documentul întocmit la 1 4 iulie 1936 şi semnat de Gh. Tltă
rlscu, Victor Antonescu, Inculeţ şi N. Titulescu, pe de o parte se aproba
politica externă desfăşurată pînl atunci iar pe de altl parte se dldeau
noi împuterniciri lui Titulescu pentru a continua să dirijeze politica ex
ternă în conformitate cu principiile promovate în perioada anterioară.
In ceea ce priveşte politica României fată de U.R.S.S., documentul elaborat
la 14 iulie 1936 prevedea hotărîrea guvernului de a reînnoi Împuternici
rile acordate lui N. Titulescu Încă din luna iulie 1 926 pentru a continua
negocierile în vederea încheierii unui pact de asistenţă mutuală romino-
. sovietic.
In timpul şederii sale în ţară N. Titulescu a făcut presei o serie de
declaraţii În care a reafirmat hotărîrea României de a continua să mili
teze pentru menţinerea şi consolidarea vechilor sale alianţe.
5M
*
- „Un interviu ? Nu pot să vi-l acord. Voiesc însă să

vorbesc opiniei publice române nu ca ministru al afacerilor
străine, ci ca om, de la suflet la suflet.
La o parte deci reticenţele profesionale ! La o parte însă şi
criteriile după care se judecă obişnuit limbajul diplomatic.
Ca român, născut din părinţi români, crescut la şcoala lui
Take Ionescu şi a lui Vintilă Brătianu, fac clin naţionalismul
românesc o dogmă atît În afară cît şi înăuntru.
Nu dau dreptul nimănui din afară să se amestece în trebu
rile noastre lăuntrice ; cer dimpotrivă ca directivele politicii
noastre interne să fie pur româneşti.
Cu această concepţie şi în acest spirit am condus politica
externă a ţării şi afirm că i-am asigurat o independenţă, cu
privire la înrîuririle din afară, care n-a fost niciodată depă
şită În trecut.
Dar tocmai pentru că vreau ca românul să fie stăpîn la el
acasă, doresc să găsească el singur, în plina lui suveranitate,
normele cele mai bune pentru păstrarea unităţii noastre na·
ţionale.
Am considerat, ca o poruncă internă românească, că unul
din cele mai bune mijloace de a păstra unitatea noastră naţio
nală este pacea.
Vreau pacea, dar nu sînt pacifist.
Vreau tratate de asistenţă care să ne asigure hotarele, dar
ştiu că nimic nu ni le poate chezăşui mai bine ca forţa noastră
militară.
Toată reforma mea financiară de acum CÎţiva ani am fă
cut-o cu scopul de a înzestra armata cu cele necesare pentru
împlinirea Înaltei ei misiuni.
Citiţi discursurile mele din 1 9 2 1 . Cînd eram mereu între
bat la ce nevoie de atîtea impozite, răspundeam «DACA AM
FĂCUT UNITATEA NOASTRA NAŢIONALĂ, TREBUIE
SA CREEM ŞI INSTRUMENTUL DESTINAT S-O PĂS
TREZE, ŞI CARE ESTE ARMATA... .
Consider de datoria mea să aduc un omagiu respectuos pre
şedintelui meu de consiliu de pe vremuri, d-lui mareşal Ave
rescu, care m-a lăsat să lucrez în plină libertate în această di
reqiune şi să sacrific din popularitatea lui şi a partidului lui
prin măsurile pe care le l uam ca ministru de finanţe.
537
Azi, e cunoscută de toţi grija de căpetenie a augustului nos
tru suveran, majestatea sa regele Carol al Ii-lea, pentru ar
mată şi Întărirea ei, şi tot poporul îi închină o adîncă recu
noştinţă.
Cît despre sforţÎrile pentru Înarmarea ţării făcute de actua
lul nostru prim-ministru, el ştie mai bine ca orişicine cît le pre
ţuiesc şi că În această privinţă el nu are un sprijinitor mai con
vins decît pe mine.
Voiesc pacea şi o voiesc prin mijlocirea Societăţii Naţiu
nilor.
Dar niciodată n-am stabilit securitatea României numai pe
baza Pactului Societăţii Naţiunilor. Alături de el am creat
tratate de �lianţă speciale, ca de pildă Mica înţelegere şi lnţe
legerea Balcanică, care dacă funcţionează în cadrul Societăţii
Naţiunilor, sînt totuşi complimentele lui necesare.
Azi cînd se vorbeşte de reforma Societăţii Naţiunilor eu
SJ?un. = .. băgaţi de seamă, se voieşte a se uşura procedura re
v1zmn1.
Nu pactul a dat greş, ci oamenii.
Şi nu este o raţiune pentru că măsurile decise de marile pu
teri împotriva Italiei, şi pe care le-am urmat dintr-un spirit
de solidaritate internaţională, n-au dat roadele dorite, ca noi,
aşa-zisele mici puteri, să plătim pentru aceasta printr-o uşu
rare a procedurii revizuirii.
O luptă mare se deschide la toamnă la Geneva.
Sînt azi mai mult decît oricînd cu Societatea Naţiunilor.
Şi dacă eşec a fost, el nu mă afectează cu privire la securitatea
românească, ce este bazată pe tratate speciale de asistenţă, el
mă afectează ca membru al colectivităţii internaţionale. In
această calitate, voi lucra pentru a repara cît mai bine pagu
bele pricinuite, şi afirm azi mai mult decît oricînd credinţa
mea în Societatea Naţiunilor.
Vreau pacea. Pentru aceasta ne trebuiesc alianţe şi amiciţii
cu toate popoarele fără deosebire.
Declar că oricine garantează hotarele României şi pe ace
lea ale aliaţilor noştri este aliatul nostru de drept.
Eu nu fac o alegere Între gloanţele care s-ar putea îndrepta
spre ţara noastră. Eu vreau ca România să trăiască. Şi va
trăi, căci acţiunea ei nu consistă în a substitui o ostilitate unei
âlte ostilităţi, ci în a suprapune o prietenie peste o altă prie
tenie.
538
Politica noastră faţă de U.R.S.S. derivă din necesitatea de
a trăi În bună armonie cu un vecin de 1 70 milioane de
oameni.
Nu sînt comunist : n-am Împărtăşit niciodată această doc
trină. Consider Însă că o apropiere pe tărîmul politicii externe
cu U.R.S.S., care este aliata aliaţilor noştri, Franţa, Ceho
slovacia şi Turcia este cel mai bun mijloc de a permite trata
telor noastre existente de alianţă să-şi dea plina lor eficaci
tate.
N-am încheiat nici un tratat de asistenţă cu U.R.S.S. N-am
luat niciodată obligaţiunea de a lăsa trupele sovietice să treacă
pe teritoriul romanesc, o asemenea obligaţiune nefăcînd nici
măcar obiect de discuţiune.
Dacă vreau prietenia cu U.R.S.S., vreau Însă şi prietenia
Italiei şi prietenia Germaniei.
Cea cu Italia este atît de mult În simtămîntul "nostru, încît
este inutil să insist.
In ce priveşte Germania, îmi reamintesc cu plăcere primi
rea ce mi s-a făcut la Berlin În 1929 cu prilejul conferinţei
mele de la Reichstag.
Nu mă amestec în politica internă a nici unui stat ; pe mine
mă preocupă numai politica internă a propriei mele ţări. ln
consecinţă, dacă ea doreşte pacea, nu văd pentru ce nu aş avea
pentru Germania sentimente de o reală prietenie.
Nu ascund însă că În fruntea prieteniilor noastre stau sta
tele din Mica lnţelegere şi lnţelegerea Balcanică, stă Polonia,
precum şi Franţa şi Marea Britanie, cu care noi, cei din Mica
lnţelegere şi lnţelegerea Balcanică, am căutat să ne coordonăm
Întotdeauna politica.
In ce priveşte Franţa, ţin să spun că locul ci de _ frunte În
inimile romaneşti este datorit, după mine, mai presus de iden
titatea şi afinitatea de rasă, la două fapte :
1) Franţa şi-a făcut o specialitate de a-şi alege aliaţi În rîn
durile statelor aşa-zise mici, arătînd prin \!Ceasta cît de adînc
este înrădăcinat în sufletul ei principiul egalităţii naţiunilor.
2) Mi-a fost dat să fiu martor ocular al tuturor sforţărilor
făcute de Franţa pentru organizarea păcii de la încetarea ma
relui război, cu toată puterea formidabilă pe care o repre
zenta armata franceză.
539
Nu vreau să ştirbesc cu nimic credituf datorit spiritului paci
fic al oricărei naţiuni ar fi. DAR ŢIU SA PROCLAM
ADINCA MEA tNCREDERE tN PUTEREA MILITARĂ
ŞI IN VOINŢA DE PACE A FRANŢEI.
Dacă toată lumea vrea pacea, atunci soluţia este simplă : să
facem frontul unic al păcii.
Dar dacă aceasta nu se poate, şi războiul ar izbucni apoi
trebuie să se ştie că Rominia nu se poate abate în tabăra ace
lora în care se găsesc statele care vor sporirea teritoriilor lor
pe spinarea ţării noastre".
„Universul", 1 8 iulie 1936, p. 1.
67
O convenţie istorică
(Discursul lui N. Titulescu cu prilejul semnării convenţiei

strîmtorilor, Montreux, 20 iulie 1936)
După ce a pnm1t 111 sens mcuviinţarea guvernului de a continila să

dirijeze pe aceeaşi linie politica externă a Romanici N. Titulescu a con
simţit să se reîntoarcă la îndatoririle . sale peste graniţă. El a revenit la
Montreux unde În ziua de 20 iulie 1936 a semnat convenţia strîmtorilor
Mării Negre care consemna triumful punctului său de vedere pe care îl
susţinuse cu atîta tenacitate. Investit cu puteri depline N. Ticulescu a
reluat În acelaşi timp, negocierile pactului de asistenţă mutuală dintre
Romania şi U.R.S.S.
ln jurul clauzelor viitorului pact s-a purtat Între N. Titulcscu şi
M. Litvinov o îndelungată şi fructuoasă discaţie. „Ca urmare a acestor
tratative reprezentanţii celor două state au căzut de acord asupra bazelor
pactului de asistenţă mutuală romano-sovietic" 1• Protocolul pactului însă
n-a putut fi definitivat şi semnat. La propunerea lui M. Litvinov N. Ti
tulescu, potrivit relatărilor sale, a acceptat amînarca semnării pactului
pînă în luna septembrie 1936, însă la 29 august 1936 N. Titulescu a fost
mlăturat din guvern pc cînd se afla În străinătate. Astfel eforturile celor
doi remarcabili diplomaţi n-au putut să fie fructificate în scopul creării
unui nou instrument de apărare a păcii.
*
Domnule preşedinte, domn ilor, nefiind prezent În momen-
tul În care textul noii Convenţii a strîmtorilor a fost admis
În unanimitate, să-mi fie Îngăduit În această clipă solemnă a
semnării, la care am ţinut să particip personal, să aduc un
omagiu tuturor delegaţiilor care au lucrat la elaborarea acestui
instrument diplomatic care va marca o dată importantă În
viaţa internaţională.
1 Vezi I o n M . O p r e a, Nicolot Tit11lesc11, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966,
p. 272.
541
Să-mi fie permis de a cita mai Întîi delegaţia Regatului
Unit, care a ştiut Încă o dată să dea dovadă de grijă fată de
interesul general, de simţ practic şi să-şi manifeste dorinţa de
a izbuti, care caracterizează poporul britanic. Dar nu aş putea
cita Regatul Unit fără a mă gîndi În acelaşi timp la Franţa şi
la Uniunea Sovietică, ale căror delegaţii au arătat o Înţelegere
generoasă şi spirit de conciliere, ceea ce a asigurat reuşita Înţe
legerii. Doresc, În acelaşi timp să aduc mulţumirile mele tuturor
acelora care, fără excepţie, au colaborat la acordul de la
Montreux şi al căror rol nu a fost Întotdeauna uşor. Dar
să-mi fie Îngăduit a declara, azi, cînd sînt autorizat de au
gustul meu suveran, majestatea sa regele Carol al II-iea şi de
guvernul regal al României, să-mi dau adeziunea la noua Con
venţie a strîmtorilor, să afirm În faţa conferinţei că principa
lul motiv care a determinat această adeziune este încrederea
noastră nelimitată în loialitatea Turciei.
Din redactarea textelor, din declaraţiile excelenţei sale
dl. Riistii Aras şi ale altor delegaţii la conferinţă, rezultă că
toate interesele României, mai ales acelea care decurg din tra
tatele de asistenţă existente, vor fi întotdeauna respectate. Avem
certitudinea că identitatea scopurilor urmărite de aqiunile
noastre politice, În interesul păcii, va facilita respectarea inte
reselor româneşti prin Încheierea de acorduri de securitate su
plimentare.
Dacă ţara mea a acordat o încredere nelimitată loialităţii
Turciei, ea nu face decît să execute testamentul domnitorului
Ştefan cel Mare, care În secolul al XVI-iea spunea pe patul
său de moarte : „Dacă veţi fi vreodată nevoiţi să cădeţi la
învoială cu vreunul din duşmanii voştri, alegeţi-i pe turci,
pentru că ei sînt cei mai cinstiţi". Ne este cu atît mai uşor să
cădem de acord astăzi cu Turcia, dat fiind că ea nu este duş
mana noastră, ci dimpotrivă, o prietenă pe a cărei fidelitate
punem temei.
Tin să exprim în acest moment republicii turce, excelenţei
sale preşedintelui republicii domnul Ataturk, excelenţei sale
preşedintelui consiliului domnul Inonii, excelenţei sale dom
nul Riistii Aras sentimentele de Încredere cc ne Însufleţesc În
clipa cînd semnăm acest acord. Dacă vă veţi gîndi şi la afec
ţiunea pe care v-o port, scumpe Riistii Aras, veţi şti care este
poziţia României.
Actcs de la Conf<rcnce de Montreux, 22 j u in-20 j u illet 1936.
68
lmpotriva controltdui străin pe teritoriul strămoşesc
(Interviu acordat de N. Titu/eseu ziarului „Le Temps",

29 iulie 1936)
Succesele conferinţei de la Montreux au Întărit convingerea că diver

r;enţele cele mai complicate, inclusiv chestiunea revizuirilor neteritoriale,
pot să fie soluţionate pe calea tratativelor. Pornind de la această con
vingere guvernul român a hotărît să ridice pe aceeaşi cale problema
desfiinţării Comisiei Europene a Dunării cu sediul la Galaţi care fusese
creată prin tratatul de la Paris din 1 856. Aceasta se impunea cu atît mai
mult cu cît Comisia Europeană a Dunării, prin rolul şi funcţiile sale,
încălca atribuţiile statului român afectîndu-i suveranitatea. Punctul de
vedere al guvernului român a fost înfăţişat de către Nicolae Titulescu
Într-un interviu acordat ziarului „Le Temps" la sfîrşitul lunii iulie 1 936.
Demonstrînd incompatibilitatea flagrantă între funqiile Comisiei Euro
pene a Dunării şi Între suveranitatea statului român, N. Titulescu a
motivat în chip magistral necesitatea suprimării acestui organ internaţio
nal care nu corespundea scopului declarat pentru care a fost creat. Punctul
de vedere exprimat de N. Titulescu a mărit treptat adeziunea multor
factori de răspundere, fapt care a permis CÎţiva ani mai tÎrziu realizarea
cerinţei guvernului român, şi deci redobîndirea integrală a prerogativelor
statului nostru privitoare la navigaţia pe Dunăre.
*
Corespondentul nostru din Geneva întîlnindu-l pe dl. Nico-
lae Titu/eseu, ministrul de afaceri străine al României, şi între
bîndu-l dacă este exact că În rnrsul Conferinţei de la Mon
treux d-sa a ridicat chestiunea regimului Comisiunii Europene
a Dunării, dl. Titulesrn a bine'voit a-i face declaraţiile urmă
toare :
„Acea�tă chest iune nu poate face decît obiectul unor note
diplomatice. :i.dre��H e cancelariilor interesJtt la momentul în
care guvernul regal al României va socoti că este oportun să
o ridice În mod oficial.
Dar ar fi o adevărată ipocrizie ca să se ascundă opiniei pu

blice internaţionale liniile mari ale viitoarei noastre aqiuni şi
sentimentele româneşti.
Pentru ca chestiunea să poată fi bine Înţeleasă, trebuie să
realT!intim că sînt două comisiuni ale Dunării. Una, denumită
Comisiunea Internaţională a Dunării, creată prin tratatele de
pace, avînd sediul la Viena ; cealaltă, denumită Comisiunea
Europeană, creată prin tratatele de la Paris din 1 856, avînd
sediul la Galaţi.
România consideră necesară suprimarea acestei a doua comi
siuni, căci ea constituie, după cum se va vedea, un anacronism
de necrezut, un control al străinilor, inadmisibil pe teritoriul
strămoşesc şi un organism internaţional, care corespunde scopu
lui pentru care a fost creat mai puţin decît oricare altul.
România nu contestă caracterul internaţional al Dunării.
In afară de atribuţiunile care sînt de competenţă teritorială şi
care trebuie să revină statului român, s-ar putea examio.a so
luţia ca de pildă Comisiunea Internaţională a Dunării să-şi
extindă competenţa pînă la gurile fluviului.
Nu cerem revizuirea unor tratate. Am spus de altfel În dis
cursul meu la şedinţa de deschidere a conferinţei de la Mon
treux că mă voi opune totdeauna unei revizuiri teritoriale, dar
că voi examina de la caz la caz pe acelea care nu se ating
de teritorii şi care vor fi făcute în formă legală.
Dl. Litvinov a mers şi mai departe decît mine. D-sa a repu
diat nu numai revizuirile teritoriale, dar chiar acde revizuiri
neteritoriale care ar fi contrare păcii.
Mi se pare că a reda României atribuţiile teritoriale interne
oricărui stat suveran este un act care serveşte pacea.
Drept vorbind, chestiunea pe care ne propunem să o ridi
căm nu este o chestiune de revizuire a tratatelor.
Ea este chestiunea unificării regimului Dunării, căci nici un
fluviu internaţional din lume nu este supus la un regim de
supraveghere din partea a două comisiuni.
Dunărea trece Între alte ţări prin Austria, Cehoslovacia,
Ungaria, Iugoslavia şi România. Mi se pare că nu pretindem
prea mult cînd cerem ca în ce priveşte regimul Dunării să fim
trataţi pe picior de egalitate cu austriecii, cu cehoslovacii, cu
ungurii şi cu iugoslavii.
544
Să acceptăm ca români, în ce priveşte Dunărea, restnqmni
la suveranitatea noastră, pentru simpla raţiune că în trecut
nimeni nu îndrăznea să impună vreo servitute Austro-Ungariei
(pe care o reprezin� azi statele sus-citate), pentru că era o
mare putere, pe cînd noi eram obligaţi să acceptăm acum o
sută de ani condiţiile impuse nouă de aceste mari puteri pen
tru a avea dreptul de a deschide ochii la lumina zilei ca stat
naţional, este un act atît de contrar demnităţii româneşti, în
cît nimeni, dar absolut nimeni din ţara mea nu l-ar accepta.
Să examinăm lucrurile mai de aproape din punct de vedere
tehnic, moral şi politic.
De mai mulţi ani deja Comisia Europeană a Dunării se
zbate în mijlocul celor mai grele şi celor mai de neînvins difi
cultăţi financiare. După ce a trăit mult timp pe picior care
nu mai corespundea veniturilor ce realiza din taxele de navi
gaţie, taxele, de îndată ce s-au reluat lucrările Întrerupte sau
suspendate în timpul războiului, au trebuit să fie considerabil
ridicate. Lucrările tehnice impuse de Împotmolirile continui
au Înghiţit sume pe care taxele nu le mai puteau acoperi. Îm
prumuturile succesive acordate, fie de cele patru guverne, din
tezaurul public, fie din băncile particulare, sînt pe punctul de
a nu mai putea fi ra!Ilbursate.
Scăderea extraordinară şi crescîndă a traficului maritim,
oglindă fidelă a marasmului economic european, sporeşte În
fiecare zi greutăţile materiale În mijlocul cărora se zbate Co
misia Europeană a Dunării. Şi În faţa acestei situaţii fără ie
şire, inisipările datorite aluviunilor inevitabile care se Înregis
trează În fiecare an impun comisiunii obligaţia de a interveni
şi de a interveni repede, pentru ca să Împiedice năruirea Într-o
clipă a unor sforţări făcute În cursul unui lung şir de ani.
Ajutorul din partea guvernelor a devenit din ce În ce mai
greu, cu excepţia aceluia al guvernului României, care, spe
cial interesat în executarea lucrărilor şi mai ales grav amenin
ţat În interesele sale economice vitale, a fost totdeauna dispus
să consimtă cele mai mari sacrificii pentru ca să nu rişte să-şi
vadă ţara izolată printr-o obstruare totdeauna posibilă a unei
ieşiri la mare.
în aceste condiţii, guvernul român n-ar putea nici să negli
jeze, nici să se teamă de a proclama deschis că el nu Înţelege
să lase să se năruiască singurul său debuşeu fluvial important
l a Marea Neagră, pivot al existenţei sale economice.
Dacă trecem la motivele de ordin moral şi politic, ele sînt
atît de numeroase, încît enumerarea lor nu ar putea să aibă
decît un caracter pur indicativ.
Scopul creării comisiunii a fost facerea lucrărilor necesare
„la gurile Dunării şi În regiunile vecine".
Dar În acelaşi timp cu această sarcină tehnică, comisiunea
primea o sarcină administrativă relativă la navigaţiune. Şi
cum reglementarea tehnică comportă şi represiunea contra
venţiunilor, nu era decît un pas de făcut pentru crearea unui
drept.
Organele Comisiunii Europene a Dunării se recrutează fie
printre străini, fie printre români, puşi la ordinile exclusive
ale Comisiunii Europene a Dunării. In adevăr, un agent este
pus În capul portului Sulina, declarat port internaţional, şi
altul în capul inspeqiunii navigaţiei, pe tot cursul fluviului
pînă la Brăila.
Fiecare din aceşti doi agenţi - căpitanul portului şi in
spectorul navigaţiei - nu au numai o competenţă adminis
trativă, dar mai mult, ei au drept de jurisdiqie, fiecare În
resortul lui.
Ei constată singuri sau ajutaţi de agenţii lor cotravenţiu
nile, ei Întocmesc procese-verbale, ei citează martori, ei judecă
în primă instanţă şi dau hotărîrea lor în numele Comisiunii
Europene a Dunării.
Aceste hotărîri sînt susceptibile de apel În faţa Comisiunii
Europene a Dunării, care este . În acelaş timp instanţă de apel
şi Curte de Casaţie. Dar ele nu pot fi niciodată atacate În
faţa instanţelor ţării.
Mai mult, cei doi agenţi ai comisiunii, care au competenţă
pentru a judeca afacerile penale şi de a condamna fie pe
căpitanul vasului, fie pe pilot, fie pe amîndoi Împreună la
o amendă oarecare, au dreptul extraordinar necunoscut în
nici o instituţie din lume : DE A INCLUDE IN AMENDA
SUMA AFERENTĂ PAGUBEI CAUZATE LUCRARILOR
ŞI INSTRUMENTELOR APAR ŢININD COMISIUNII.
J udecător şi parte ! lată ce sînt agenţii Comisiunii Euro
pene a Dunării.
Adăugaţi la toate acestea toate concesiunile ameninţătoare
care au fost cerute de Comisiunea Europeană a Dunării : scu
tirea de taxe de timbru, de taxă fiscală în bănci, de taxă
pentru serviciile de transport public efectiv furnizate, seu-
546
tirea vamală pentru toate importaţiunile, În numele comi
siunii, a membrilor ei şi a funcţionarilor ei, inviolabilitatea
domiciliului funcţionarilor, inviolabilitatea personală a agen
ţilor, scutire poştală, scutire telegrafică, scutire telefonică.
INTR-UN CUVINT, SCUTIRI ŞI NUMAI SCUTIRI.
Adaug că puterile care compun Comisiunea Europeană :i
Dunării au dreptul de a Întreţine vase staţionare, însărcinate
de a garanta milităreşte executarea deciziunilor lor la caz de
nevoie. Comisiunea Europeană a Dunării merge pînă la a·
avea propriul ei cod civil intern. Ea regulează ordinea suc
cesorală cu privire la distribuirea Între soţi şi moştenitorii
direqi sau indirecţi a fondurilor de pensiune constituite În
numele agenţilor ei demisionari sau decedaţi.
România va păstra totdeauna o mare recunoştinţă acestui
()rganism internaţional, care i-a asigurat timp de mai multe
decade dezvoltarea economică, la adăpostul certurilor poli
tice europene.
Dar Întreb „oare situaţia României noi, fruct al sacrifi
ciilor ei În timpul marelui război şi al tratatelor de pace, este
ea cu adevărat compatibilă cu un regim creat pentru princi
patele dunărene din 1 856 ? Justiţia română, admirabil orga
nizată pentru drepturile a douăzeci de milioane de locuitori,
poate ea să nu fie considerată capabilă de a garanta cu im
parţialitate drepturile a cîteva sute de vase ?"
Tendinţa ce se constată azi de a face din suveranitatea Sta
telor e realitate, tendinţa de care au beneficiat numeroase
state poate ea lăsa România indiferentă regimului acestei
servituţi şi acestui acord al străinilor, pe care îl constituie
Comisiunea Europeană a Dunării ?
Ar Însemna să nu cunoaştem românii, dacă nu ne-am da
seama că, dacă ei au fost întotdeauna gata să dea comunităţii
internaţionale contribuţiunea lor, oricare ar fi fost sacrificiile
care ni s-au cerut, ei fac azi o dogmă din egalitatea în drept
şi în demnitate.
Aşa fiind, guvernul României îşi propune de a Începe prin
calea legală, adică prin note adresate guvernelor interesate,
pentru a ajunge la suprimarea Comisiei Europene a Dunării.
Procedînd astfel, guvernul regal al României nu face operă
de revizuire, căci, conform articolului 7 din Convenţiunea
Statutului Dunării din 192 1 , aparţine guvernelor francez, bri
tanic, italian şi român de a pune capăt puterilor Comisiunii
547
Europene a Dunării, prin Încheierea Între ele a unui acord
În acest scop .
Guvernului regal al României îi place să spere că va găsi pe
lîngă cele trei guverne precizate acelaşi spirit de comprehen
siune cu care acestea au dat dovadă de atît de numeroase
ocazii faţă de alţii.
Organismul succeselor nu poate fi În chip firesc decît sta
tul teritorial - România - În ce priveşte drepturile terito
riale suverane care i-au fost ridicate şi care vor trebui să-i
fie redate.
Pentru rest, s-ar putea examina soluţia ca Comisia Inter
naţională a Dunării, cu sediul actual la Viena, să-şi Întindă
competenţa exact în condiţiile actuale.
In acest fel, statele actualmente reprezentate În Comisiunea
Europeană a Dunării îşi vor păstra misiunea de membru În
Comisiunea Internaţională a Dunării de la Viena cu acelaşi
titlu pe care îl au şi riveranii Dunării, situaţie care, dacă voim
să vorbim franc şi drept, nu poate să displacă nimănui".
„Dimineaia•, 3 1 iulie 1936, p. t.
69
Chezăşia menţinerii păcii
(Discursul lui N. Titulescu ţinut în şedinţa privată a
Consiliului Societăţii Naţiunilor, 26 iunie 1936)
In momencul cînd forţele reaqiunii şi fascismului intensificau măsu

rile de subminare a sistemului securităţii colective diplomaţia statelor
antifasciste şi antirevizioniste şi-a dirijat tot mai insistent eforturile spre
consolidarea mijloacelor de prevenire a războiului. S-au luat o serie de
măsuri pentru apărarea pactului Societăţii Naţiunilor vizat cu tot mai
multă înfrigurare de către cercurile fasciste şi revizioniste. In cadrul
acestei aqiuni generale de apărare a suveranităţii şi independenţei sta
telor, N. Titulescu a adus o contribuţie efectivă. El a demonstrat că din
insuccesul aplicării sanqiunilor economice Împotriva Italiei fasciste care
atacase Abisinia nu trebuie să se tragă concluzia că Pactul Societăţii
Naţiunilor trebuie modificat deoarece nu pactul a dat greş ci oamenii. In
virtutea principiului indivizibilităţii păcii, el a preconizat ca statele in
teresate de pc toate continentele să ia mlisuri împotriva agresorului.
Sanqiunile economice, potrivit concepţiei lui Titulescu, trebuiau aplicate
„in globo" şi rapid altfel ele nu-şi dovedesc eficacitatea.
*
...Consider că orice stat are dreptul să ceară, fie consiliului,
fie adunării, studierea chestiunilor care îl interesează. De aceea
am cel mai adînc respect pentru opinia guvernului chilian, care
consideră că noi ar trebui să punem În studiu chestiunea re
formei pactului.
Să-mi fie îngăduit să am, însă, un respect egal pentru opinia
propriului meu guvern şi să o spun franc colegului şi priete
nului meu, reprezentantul lui Chile, că dacă ar fi venit În
faţa noastră cu texte concrete, care de la Început ar fi limitat
reforma despre care este vorba, aşi fi răspuns poate da, poate
549
nu ; În orice caz, atît eu Însumi cît şi Întreaga opinie interna
ţională, ar fi cunoscut de la Început amploarea problemei care
se pune În faţa Genevei.
Dar onorabilul reprezentant al lui Chile vine să ne ceară să
studiem reforma pactului În ansamblul său. Vă daţi dv. seama,
domnilor, de consecinţele unei asemenea propuneri ? Din mo
ment ce se va fi decis că cele 26 articole, În virtutea cărora
lucrăm aci, nu mai sînt decît dispoziţii În agonie, care pot fi
înlocuite prin dispoziţii pe care nimeni din noi nu le cunoaşte
Încă, Societatea Naţiunilor nu ar mai putea vieţui şi autori
tatea noastră va fi Încetat să existe.
Şi În ce moment se cere Societăţii Naţiunilor să declare ea
Însăşi că autoritatea ei nu mai există ? În momentul În care
toată lumea e de acord că situaţia e tulbure, că trebuie să fa
cem tot ce putem pentru ca războiul să nu izbucnească, şi că
o soluţie e preferabilă alteia, pentru a se menţine pacea. Cu
alte cuvinte aţi dezarma Societatea Naţiunilor chiar În mo
mentul cînd este chemată să îndeplinească misiunea pentru
care a fost constituită.
îngăduiţi-mi să vă spun, În ceea ce mă priveşte, că conclu
ziile care se trag cu privire la felul În care au jucat sanqiu
nile În cazul Italiei sînt departe de a fi convingătoare. Pentru
Rominia, sanqionarea Italiei a fost o Încercare cu adevărat
dureroasă. Rominii au pentru italieni sentimente de amiciţie
atît de puternice încît a trebuit toată ortodoxia politică, pe
care pretind că ţara mea o reprezintă În mijlocul dv., pentru
a aplica Pactul fără să clintim. Şi cred că nici unul dintre dv.
n-ar putea contesta că Rominia nu a ezitat de la Începutul
acestei grave crize, o singură clipă, pentru Împlinirea obliga
ţiilor decurgînd din pact.
Linia politică pe care am urmat-o ca ministru de afaceri
străine a fost linia drearră, dar linia dreaptă a glontelui care
mi-a trecut prin inimă, pentru ca apoi să-şi atingă ţinta.
îngăduiţi-mi să vă spun că, avînd la activul meu experienţa
de a fi sanqionat o ţară amică cum e Italia, În numele unei
ţări care resimte pentru ea toată afeqiunea ce-i poartă Ro
mini'a, am autoritatea să vă spun - cel puţin pe aceea de a
exprima opinia, pentru că fiecare dintre noi e liber să o ex
prime pe a lui - că dacă sanqiunile nu au reuşit, nu este vina
pactului. Va veni ziua - şi nu este departe - cînd vă voi face,
550
aci, procesul aplicării acestor sanqiuni, punînd cu totul În afară
cazul italian, regretînd chiar că sînt chemat să examinez această
problemă În legătură cu Italia.
Tocmai pentru că eu nu mă gîndesc la Italia, tocmai pentru
că eu nu mă gîndesc la o ţară determinată, tocmai pentru că
mă gîndesc numai la agresorul de mîine, oricare ar fi el, voiesc
să vă demonstrez, cu acte În mînă, pentru ce aceste sanqiuni
nu au- reuşit. Nu uitaţi, domnilor, acele şedinţe penibile În
care pierdeam ceasuri Întregi pentru a şti dacă cuprul este sau
nu o materie primă. Nu uitaţi greutăţile pe care le-am avut
- cu toată opunerea mea - de a şti dacă rezoluţiile din 1921
mai trebui� Încă aplicate, dacă sanqiunile în etape erau sau nu
erau permise.
Opinia mea a fost totdeauna - şi procesele verbale de şe
dinţă sînt martore - că era imposibil ca sanqiunile să fie
eficace, dacă nu erau aplicate „in globo", automat, şi că dacă
nu le aplicam aşa, mai bine nu le aplicam de loc. Pentru că nu
am reuşit, să facem acum procesul pactului, În loc de a face
procesul oamenilor, este culmea injustiţiei. Experienţa prin
care am trecut dovedeşte că nu pactul, ci oamenii sînt cei care
trebuie reformaţi.
Aţi spus, d-le reprezentant al lui Chile, ceva care m-a miş
cat foarte mult. Aţi vorbit de universalitatea Societăţii Na
ţiunilor.
Am, şi am avut totdeauna, pentru statele Americii Latine
un sentiment de amiciţie profundă, care nu s-a dezminţit din
prima zi a Întîlnirii noastre, căci graţie dv., americanilor din
sud, putem vorbi astăzi de universalitatea Societăţii Naţiuni
lor. Sînt fericit că guvernul chilian, cu toată dorinţa lui - prea
vagă, după părerea mea - de a voi să modifice pactul, a ţi
nut să exprime principiul universalităţii, care a dat toată va
loarea prezenţei dv. aci.
În acelaşi timp, aţi vorbit de necesitatea de a localiza răz
boiul, pe cît posibil.
Înţeleg, desigur, ca acorduri regionale să Întărească Într-o
anumită măsură obligaţiile pactului. Dar nu uitaţi că cel pu
ţin În interiorul continentelor, există un mare principiu, care
se cheamă principiul indivizibilităţii păcii.
Eu nu susţin cu orice preţ că indivizibilitatea trebuie să
joace de la continent la continent, dar susţin că noi nu tre-
55J
buie să renunţăm la acest prtnc1p1u, pentru că riscăm să pre
cipităm războiul, prin faptul că am da agresorului eventual
speranţa că poate nu ar găsi în faţa lui toate forţele care ar
putea să-l combată la un moment dat.
In orice caz, domnilor, dacă m-aş găsi În faţa unor propu
neri concrete, v-aş răspunde prin da sau nu. Dar consider că
datoria ce am faţă de guvernul meu, mă obligă să vă aduc la
cunoştinţă, de la început, din chiar momentul în care ches
tiunea reformei pactului este ridicată pentru prima oară, prin
cipiile de la care România şi întreaga Mică înţelegere nu se
vor abate niciodată.
Dacă vor fi propuneri concrete le vom examina, dar nu vom
admite nici una din acelea care ar tinde să slăbească pactul.
In al doilea rînd, trebuie să declar că vom accepta pe acelea
care Întăresc pactul, care îi dau mai multă putere, care vor
permite dispoziţiilor excelente din instrumentul din 1919 să
funqioneze mai grabnic, pentru ca deciziunile individuale să
fie luate mai liber.
In al treilea rînd, nu vom accepta niciodată vreo excepţie
de la principiul egalităţii naţiunilor.
Democraţia a fost introdusă În viaţa internaţională prin So
cietatea Naţiunilor. Datorită ei sîntem cu toţii egali În faţa
legii. Acesta este statutul actual.
Niciodată nu vom renunţa la cea mai mică părticică din
dreptul pe care l-am dobîndit de p e urma suferinţelor care au
reprezentat pentru noi marele război şi niciodată nu vom ac
cepta ca cineva să dispună de soarta noastră, În afară de noi
Înşine sau să ne impună hotărîri la care noi nu am fi con
simţit.
lată cuvintele ce am crezut necesar să pronunţ În numele
României, nu pentru a polemiza cu amicul meu reprezentan
tul lui Chile, ci pentru a pune la curent pe colegii mei din
consiliu, cu liniile diriguitoare imuabile, dar luminoase, sper,
pe care ţara mea le va urma În toate dezbaterile ulterioare în
această privinţă.
„Universu l", 28 iunie 193€:
70
Sancţiunile pot stăvili agresiunea
(Discursul ţinut de N. Titu/eseu la dejunul societăţii medicale

a litoralului mediteranean, Cap Martin 11, aprilie 1937)
După înlăturarea sa din guvern la 29 august 1936, Nicolae Titulescu

a rămas acelaşi neobosit propagator al ideilor păcii. Expatriindu-se în
Franţa el a militat pe diferite căi pentru a găsi noi metode şi mijloace de
prevenire, sau reprimare a agresiunii. In discursul ţinut la începutul lunii
aprilie 1937 În faţa membrilor Societăţii medicale de pe litoralul medi
teranean N. Titulescu s-a ocupat În esenţă de problema căilor de men
ţinere a păcii. Cu acest prilej a exprimat mai precis necesitatea aplicării
concomitente a sancţiunilor economice şi a celor militare.
In acest sens el spunea : „Sancţiuni economice universale, sancţiuni mi
litare regionale şi aplicarea concomitentă a celor două genuri de sancţiuni
iată cei trei factori care vor transforma peste puţină vreme Geneva într-o
realitate politică efectivă" .
*
Dragii mei preşedinţi, doamnelor şi domnilor
Onoarea care mi se acordă astăzi de a prezida dejunul So
cietăţii medicale a litoralului mediteranean rămîne pentru mine
o enigmă.
Am încercat să mi-o explic În diferite feluri, dar nici unul
nu mi-a dat satisfaqie.
Am mers pînă la a presupune fie că poate medicii consideră
că oamenii politici se gîndesc uneori la medicină ceea ce ar fi
cu siguranţă o binefacere, căci ar afla că există cel puţin un
domeniu În care bunăvoinţa lor ar cunoaşte limite de netrecut,
cum sînt mai ales legile naturale pe care nu ar putea să le
violeze fără a fi pedepsiţi fie că medicii îşi vor îndrepta pri-
553
virea spre politică, căci nu cunoşteau o carieră mai glorioasă
pentru patrie decît aceea pe care a făcut-o un oarecare medic
Într-o anumită ţară. Să-i numim imediat : Clemenceau şi Franţa.
Apoi, În sfîrşit, m-am gîndit că toate acestea erau prea com
plicate şi că eu datorez onoarea de a mă găsi aici unei duble
curiozităţi din partea dumneavoastră ; mai Întîi, aceea de a şti
dacă un om care a fost recent bolnav, şi care a fost Îngrijit de
confraţi, a fost vindecat aşa cum trebuia, apoi, aceea de a şti
dacă asociaţia pe care acest bolnav o reprezintă la rîndul său,
mai ales aceea a oamenilor politici, a reuşit, la rîndul său, să
vindece pacientul de care ea nu Încetează să se ocupe şi care se
numeşte Lumea.
Ei bine, pentru a fi sincer, trebuie să vă spun că dacă prima
dv. curiozitate, aceea de a şti dacă medicii reuşesc să vindece
bolnavii, necesită un răspuns pe deplin afirmativ, nu se poate
răspunde tot aşa de clar şi de onorabil la cea de-a doua curio
zitate a dumneavoastră.
Este o axiomă pe care o exprim cînd spun : medicii reuşesc
mult mai bine În lupta lor Împotriva răului fizic decît reuşesc
conducătorii statelor În lupta lor Împotriva răului politic.
Nu vreau să pledez pentru circumstanţe atenuante, atrăgîn
du-vă atenţia asupra faptului că pentru omul politic bolnavul
este de dimensiuni mult mai considerabile decît pacientul obiş
nuit, că el este mai puţin ascultător decît acesta din urmă, dat
fiind că sufragiul universal îi dă dreptul să-şi dicteze singur
reţetele şi, În sfîrşit, că boala unei colectivităţi prezintă, orice
s-ar spune, mai multe complicaţii decît o boală fizică.
Există totuşi printre nevoile pe care le resimte o colectivi
tate, una care primează faţă de toate celelalte, şi care, dacă
este satisfăcută, face ca celelalte erori care ar putea fi comise
să fie uşor iertate ? Aceasta este nevoia de a menţine pacea.
Nu cred că a existat un moment în care popoarele să fi
fost mai avide de pace ca astăzi şi În care guvernele lor, da
torită diferenţelor de concepţie mult mai mult decît diver
genţelor de interese, să fi acţionat În aşa fel, Încît nu s-a reu
şit niciodată să fie Împiedicat spectrul de război din viziunile
noastre zilnice.
Or, ce muncă fructuoasă poate fi întreprinsă dacă înconti
nuu crezi că mîine are loc catastrofa ?
ln prezent sînt două motive care fac popoarele nefericite.
Mai Întîi, lipsa mijloacelor de trai, adică lipsa de muncă şi de
materii prime. Apoi dorinţa de a-şi mări teritoriul, pentru că
socotesc că teritoriile pierdute prin tratatele de pace le-au fost
răpite pe nedrept.
Intre aceste două motive de nemulţumire a naţiunilor eu fac
o deosebire capitală. Dacă prima este justă, pentru că obligă
pe orice membru al Comunităţii Internaţionale să facă sacri
ficiile necesare pentru a da popoarelor care au lipsuri ceea ce
le trebuie, dacă prima poate deci să facă obiectul unei Înţe
legeri internaţionale, cea de-a doua este nu numai injustă, dar
este şi cauza discordiilor internaţionale care nu pot fi înlătu
rate decît prin război.
Nu există ţară care să fie dispusă să cedeze nici un milime
tru din teritoriul său altfel decît constrînsă prin foqă. Mai
mult, nici o ţară nu va consimţi să facă sacrificiile necesare
pentru a ajunge la o Înţelegere internaţională echitabilă pri
vind schimburile şi materiile prime decît în măsura în care ea
va fi sigură că teritoriul său nu va fi atins.
Intangibilitatea frontierelor este deci condiţia primordială a
Înţelegerii internaţionale.
De altfel, ce este o frontieră dacă nu o piedică în trecerea
oamenilor şi mărfurilor ? Cu cît este mai mult ameninţată, cu
atît este mai mult apărată prin Îngreunarea piedicilor deja exis
tente ; cu cît eşti mai sigur de păstrarea frontierelor cu atît
vei fi mai dispus să uşurezi circulaţia economică.
Am susţinut întotdeauna că nu revizuirea frontierelor, nu
deplasarea răului pe care-l constituie frontiera va asigura fe
ricirea naţiunilor ci spiritualizarea frontierei prin distrugerea
piedicilor pe care ea le reprezintă.
De altfel, v-aţi Întrebat vreodată CÎţi sînt cei pe care frontie
rele actuale îi nemulţumesc ? Dacă se ia în consideraţie că
Imperiul britanic, care reprezintă a cincea parte a lumii, că
America de Nord, America de Sud, Franţa, Belgia, Olanda,
Spania, Portugalia, Elveţia, Ţările Nordice, Polonia, Ţările
Baltice, ţările Micii Inţelegeri, ţările Inţelegerii Balcanice nu
cer nimănui nici un centimetru pătrat de teritoriu, dacă se ia
în consideraţie că Uniunea Sovietică practică în prezent o po
litică de nerevizionism, se ajunge la concluzia că cei ce vor să
555
schimbe frontierele reprezinta o infimă minoritate faţă de cei
ce vor să le păstreze.
Totuşi, este de neconceput să vrei să provoci o tulburare
planetară pentru a da satisfaqie unora În detrimentul altora.
De altfel, pe ce se bazează aceste pretenţii la teritoriul al
tora ? Pe aşa-zisul drept istoric. O naţiune a fost aservită şi a
trăit timp de secole sub jugul străin, o alta a fost împărţită
fără jenă în profitul teqilor. Tratatele de pace dau libertate
primei şi asigură renaşterea celei de-a doua. Cei ce s-au văzut
privaţi de teritoriu În aceste condiţii se văicăresc În mod zgo
motos. lntreb : factorul timp, În măsura în care a jucat În
domeniul nedreptăţii, Întrucît poate el să creeze dreptul istoric
şi în măsura În care a jucat În domeniul dreptăţii nu poate
să creeze nici un drept de nici un fel ?
Am relevat acest punct, deoarece vreau să-l îndepărtez pen
tru a putea la rîndul meu să insist asupra egalităţii dreptului
naţiunilor la muncă şi bogăţiile economice ale lumii, bazată
pe statu-quo-ul teritorial. Vreau să insist asupra necesităţii
unei Înţelegeri internaţionale privind schimburile şi materiile
prime. Vreau să insist asupra necesităţii de a transpune doc
trina democratică din interiorul statelor dincolo de frontiere.
Pacea nu va putea fi asigurată decît În măsura În care un
acord în acest sens va putea fi încheiat.
Pentru un astfel de acord, este necesar un instrument inter
naţional.
lntr-adevăr, convenţiile de la stat la stat nu sînt suficiente.
Şi ele nu vor fi suficiente, pentru că sînt Întocmite În funqie
de nevoile locale şi nu în funqie de nevoile internaţionale
generale.
Un asemenea instrument există : el se numeşte Societatea Na
ţiunilor. Şi orice s-ar spune şi orice s-ar face, nu poate fi con
ceput un altul În locul său.
Ştiu că Societatea Naţiunilor trece printr-o criză, ştiu că în
unele ţări este considerată cu ostilitate, şi că în Franţa, care
şi-a bazat totuşi politica sa pe ea, cota ei nu este prea ridicată.
Pentru că am reprezentat ţara mea la Societatea Naţiunilor
de la crearea sa, pentru că am fost un fidel al Societăţii Na
ţiunilor, pentru că m-am păzit s-o exagerez, chiar în perioada
556
sa de glorie, cred că am o anumita autoritate să vorbesc de
ea, chiar în ochii celor ce nu cred În ea, dacă aceştia se gă
sesc printre dv.
Marele defect al multor oameni care au participat la Socie
tatea Naţiunilor este fie că au supraestimat-o, fie că au
subestimat-o. Eu însă am luat-o Întotdeauna în consideraţie
serioasă, dar fără să-i cer vreodată ceea ce c::a n-ar putt:a să dea.
Vreau să vă fac o mărturisire. Ce nu spui medicilor mai ales
cînd ai fost bolriav ? Şi eu vreau să fac această mărturisire, cu
riscul de a displace prietenilor mei, preşedintele Beneş, pre
şedintele Herriot, preşedintele McDonald şi ministrul Politis,
autori şi principali susţinători ai protocolului din 1924 : Eu
sînt responsabil pentru nesemnarea acestui protocol de către
România.
Sînt un idealist. Dar acest protocol era aşa de plin de teorie,
el transfera atît de mult paradisul pe pămînt, încît simţul meu
de realitate m-a făcut să prezic că naţiunea britanică nu va
urma pe miniştrii săi, ceea ce s-a Întîmplat, de altfel, şi că
formulele de dreptate ale protocolului ascundeau multe peri
cole pentru interesele ţării mele. Vorbesc pentru trecut : nu
angajez viitorul.
Faptul că nu am semnat protocolul din 1 924 şi că am fost
totuşi obiectul unei onoare unice În analele Societăţii Naţiu
nilor : alegerea mea de două ori la rînd ca preşedinte al Adu
nării ordinare a Societăţii Naţiunilor, vă dovedeşte că, cel
puţin cînd este vorba de Societatea Naţiunilor vorbesc cu un
ecfîilibru sigur şi confirmat de fapte.
Societatea Naţiunilor nu a cunoscut numai eşecul nereali
zării protocolului din 1924, ci şi eşecul Conferinţei de dezar
mare şi al intervenţiei sale în conflictul italo-etiopian.
Departe de mine ideea de a evoca aici problema sanqiuni
lor. Mă voi mulţumi să spun că ea corespunde uneia din cele
mai dureroase epoci din viaţa mea. Iubesc Italia, o port în sîn
gele meu. Dar ţara mea are un interes capital ca principiile
pactului să fie respectate. lată de ce nu pot decît să repet ceea ce
am spus la Geneva, în iunie 1936 : Io această afacere, politica
pe care am urmat-o în calitate de ministru al afacerilor ex
terne a fost aceea a liniei drepte, dar a liniei drepte o glontelui
care traversează mai Întîi mima Înainte de a-şi atinge ţinta.
557
Cu toate aceste eşecuri, cu cred În Societatea N aţÎunilor ş1
prezic renaşterea viitoare a autorităţii sale morale, precum ş1
consolidarea sa prin toate mijloacele corespunzătoare.
În acest scop, orice reformă a pactului mi se parc inutilă. Nu
pactul, ci oamenii sînt aceia care au eşuat. Cîteva completări
şi cîteva precizări aduse cartei noastre fundamentale sînt su
ficiente.
Experienţa ne-a arătat că sancţiunile economice neînsoţite de
sanqiuni militare sînt ineficace.
Pe de altă parte, concepţia wilsoniană a intrării În război a
Întregii planete pentru a opri agresiunea, indiferent unde ea
s-ar produce, creează o obligaţie imposibilă, deci neexecutabilă :
Nimeni nu se va bate decît acolo unde sînt în joc intere
sele sale.
Dacă deci, din punct de vedere al securităţii, Europa ar fi
Împărţită în zone geografice, dacă deci pentru fiecare agresiune
puterile interesate din regiunea respectivă şi-ar lua obligaţia să
acorde asistenţă victimei, s-ar substitui concepţiei grandioase a
pactului actual o concepţie mai modestă, dar ne-am găsi pe un
teren solid.
Sanqiuni economice universale, sancţiuni militare regionale
şi concomitent cele două feluri de sanqiuni, iată cei trei fac
tori care vor transforma peste puţină vreme Geneva Într-o rea
litate politică efectivă.
Acestei Societăţi a Naţiunilor astfel corectată îi incumbă
misiunea de a realiza Înţelegerea economică internaţională, bază
unică şi sine qua non a menţinerii păcii.
Acestei opere vor trebui să i se dcdice naţiunile cît mai
curînd.
In fruntea lor, vreau să văd, ca Întotdeauna, Franţa, dar o
Franţă activă, o Franţă pe care s-o urmărim, o Franţă care să
comande.
Pentru aceasta, o singură condiţie este necesară : ca Franta
să realizeze imensa realitate pe care ea o reprezintă în ochii
lumii, ca ea să-şi dea seama de forţa sa, să facă, printr-un gest
energic, să înceteze politica internaţională, care constă În a
avea pretenţii În raport invers cu posibilităţile.
Dar orice ar face, România nu va abandona niciodată
Franţa, căci aceasta ar Însemna să se abandoneze pe ea însăşi.
558
In ceea ce mă priveşte, credinţa mea În destinele Fran\ei
este atît de mare, încît simt un sentiment de profundă re
cunoştinţă fată de cei care mi-au dat ocazia să o proclam o
dată mai mult şi să spun public că o voi propaga faţă de
toţi cei care se îndoiesc de Franţa, din slăbiciune de caracter,
sau faţă de cei care n-au încă încredere în Franţa, din necu
noaşterea istoriei.
Ridic paharul În sănătatea preşedintelui republicii franceze,
a preşedinţilor Societăţii medicale şi a membrilor săi, pentru
prosperitatea şi măreţia Franţei.
Trăiască Franţa !
le Trm ps, 13 :ipri!:� 19�7 paţ. 2
71
.Despre metodele practice de a păstra pacea existentă
(Conferinţă 'ţinută în Camera Comunelor, Londra J iunie 1937)
ln cadrul aqiunii sale desfăşurate În ţările occidentale În direqia pro

pagării ideilor păcii, N. Titulescu a ţinut o serie de conferinţe În Franţa,
Anglia şi alte ţări, conferinţe consacrate analizării metodelor de pre
venire a războiului. lntrucÎt conferinţele sale ţinute În vara anului 1937
la „Camera Comunelor", „Institutul Regal din Londra", Universitatea
din Oxford etc. au fost expuse liber, nu dispunem de conţinutul lor
integral. Cititorii pot să ia cunoştinţă de problemele pe care le aborda
N. Titulescu În aceste conferinţe, numai prin intermediul presei care
însli nu le redă decît În chip cu totul fragmentar. Ceea ce rămine cert
este faptul că N. Titulescu se ocupa În conferinţele sale de situaţia
internaţională, orientarea În politica externă a ţărilor europene şi de
căile şi mijloacele pentru menţinerea păcii.
ln esenţă el atribuia marilor state Înrăutăţirea situaţiei internaţionale
declarÎnd : „Pentru mine vinovate sînt naţiunile pc care chana inter
naţională le obligă să aqioneze, care n-au făcut-o şi care prin pasivi
tatea lor au creat sentimentul de impunitate, smulgînd legii internaţio
nale puterea sa efectivă".
La ora 5 după-amiază, în Camera Comunelor şi în faţa unui

mare număr de parlamentari, dl. Titu/eseu şi-a dezvoltat prima
conferinţă avînd ca subiect : „DESPRE METODELE PRAC
TICE DE A PASTRA PACEA EXISTENTA".
După ce a mulţumit pentru onoarea ce i s-a făcut de a fi
fost invitat să-şi dezvolte conferinţa la Camera Comunelor,
dl. Titu/eseu a examinat tratatele de pace. D-sa a arătat că
ele s-au preocupat exclusiv de elementul politic, iar nu şi de
SfiO
cel economic. Ca exemplu, dl. Titu/eseu a luat Europa cen
trală şi, după ce a examinat planul Tardieu, a arătat necesi
tatea de a se ajunge la o Înţelegere între cele 5 state danubiene.
Dl. Titu/eseu a vorbit apoi despre lipsa de solidaritate între
puterile care au constituit grupul învingătorilor. D-sa a exami
nat această idee pe terenul monetar, pe terenul barierelor 'l:'a
male şi pe cel al politicii externe. Dl. Titu/eseu a criticat apoi
împărţirea Europei în două zone şi anume : cea de vest, unde
prin Tratatul de la Locarno războiul a fost înlăturat, şi cea
de est, în care nu s-au luat măsuri analoge.
Dl. Titu/eseu a trecut ·apoi în revistă principalele evenimente
internaţionale din 1935 şi 1936, ajungînd la concluziunea că
situaţia prezentă este foarte îngrijorătoare.
Dl. Titulescu a propus trei mijloace pentru ca pacea să fie
salvgardată.
Primul mijloc - constă în negociaţiuni, atît pe tărîm poli
tic, cit şi pe cel economic, cu acei care ar putea să fie mîine
inamicii noştri. Dl. Titulescu a precizat la ce condiţi1mi trebuie
supuse asemenea negociaţirmi ca ele s:i nu ducă la rezultatul
invers, adică la întărirea morală şi materială a eventualului
agresor. D-sa a insistat asupra necesităţii ca aceste negociaţiuni
să aibă drept contravaloare securitatea, atît pe frontul occi
dental, cît şi pe cel oriental, pacea fiind indivizibilă.
Al doilea mijloc - consistă în a întări instituţiile destinate
să salveze pacea.
Dl. Titu/eseu a susţinut că nu e nevoie pentru aceasta si se
reformeze Pactul Societăţii Naţiunilor. Este de ajuns, a 5pz1s
d-sa, să se facă acorduri de asistenţă militară regională şi să
se declare nule rezoluţiile adunării din 1921 cu privire la in
terpretarea art. 16 din Pactul Societăţii Naţiunilor, avînd în
vedere că amendamentele care sînt la baza acestor rezoluţii nu
au intrat pînă azi în vigoare.
Al treilea mijloc - e mai simplu şi mai greu. Necesitatea
pentru Marea Britanie de a afirma că ea este tot atît de inte
resată În păstrarea păcii în Europei centrală şi la est ca şi în
Europa de vest.
„Ştiu bine că Marea Britanie nu P?�te lua u� angajament
preventiv de pe acum, dar tăcerea e1 m aceasta chestie este
iarăşi o imposibilitate. Aparţine oamenilor politici britanici să
găsească fonnula potrivită.
36 S6t
Nu este vorba de interesul nostru, cît de interesul englez.
Noi, popoarel e din Europa centrală şi orientală, am cunoscut
atît de multe suferinţe, încît una în plus sau una În minus
nu va schimba cursul vieţii noastre. Aparţine britanicilor să
realizeze că tăcerea poate fi sinonimă cu moartea iar cuvîntul
spus din timp, sinonim cu viaţa.
Ce probă mai elocventă despre mărimea şi prestigiul Marii
Britanii ca aceea de a ajunge la concluzia că un cuvînt rostit
de ea din timp poate schimba faţa lumii.
Este imposibil pentru mine - a încheiat dl. Titulescu - să
nu leg sfîrşitul conferinţei mele de cuvintele biblice : la în
ceput era cuvîntul, cuvîntul era dumnezeu şi dumnezeu era
cuvîntul".
„Universul". 5 iunie 1937
72
Situaţia internaţională actuală
(Conferinţă ţinută de N. Titu/eseu la Oxford, 4 zume 1937)
Dl. N. Titu/eseu a ţinut azi o conferinţă la Oxford. Confe

rinţa a fost precedată de un dejun la „New College', la care au
participat cele mai reprezentative figuri ale Universităţii din
Oxford şi ale ştiinţei britanice.
Dl. Titu/eseu a început spunînd cît de emoţionat se simte că
vorbeşte la Universitatea din Oxford, în faţa unor persoane
atît de distinse şi mai ales cînd se gîndeşte că e chemat să vor
bească la „New College", adică la colegiul cel nou, cînd el
există de la 1380, adică cu aproape 100 ani În.+inte ca Cristo
for Columb să fi descoperit America.
Apoi d-sa trece la dezvoltarea subiectului său, care e : „SI
TUAT! A INTERNAŢIONALA ACTUALA".
D. Titu/eseu pune în evidenţă g reşelile de la război încoace
şi-şi propune a le compara şi cu lucrurile bune făcute în acest
interval, pentru a avea un bilanţ exact al situaţiei.
D-sa pune în evidenţă lipsa imei politici de clarviziune cu
privire la Germania.
Briand a voit să practice o politică de Înţelegere cu Germa
nia la Cannes, în 1922. El a fost împiedicat să o facă, căci
lumea spunea : e prea devreme.
Experienţa a dovedit că tot ce s-a făcut în urmă a fost prea
tîrziu.
Statele victorioase trebuiau să negocieze cîtăvreme servitu
ţile din tratate erau încă „atuuri" în mîna lor. Gestul lor tre-
36• 563
buia să creeze un sentiment de grntitudine in inima debitorului.
Astfel cum s-a procedat, s-au pierdut avantajele tratativelor,
fără compensaţie.
D-sa expune anumite aspecte ale Conferinţei de la Spa, de
la Londra, de la Haga şi de la Lausanne, la care a participat
personal şi care nu sînt cunoscute în public.
Dl. Titu/eseu a vorbit, apoi, de pierderea prestigiului So
cietăţii Naţiunilor, din cauza eşecurilor ce a cunoscut, şi pro
pune soluţiunile ce le crede mai convenabile, afirmînd că re
forma pactului ar fi o mare greşeală. A vorbit apoi de confu
ziunea creată în Europa centrală prin intervenţia marilor
puteri, lucru care a împiedicat pînă astăzi îmbinarea într-un
acord regional a celor cinci state danubiene.
Dl. Titu/eseu trece apoi la faptele care trebuiesc înregistrate
cu satisfacţie. Cel mai de seamă e întărirea prieteniei dintre
Marea Britanie şi Franţa. Această prietenie a cunoscut eclipse,
de la război încoace. Ea e de la 7 martie 1936 o realitate im
punătoare.
Al doilea fapt destinat să menţină pacea existentă este acor
dul franco-sovietic. El nu a fost făcut de Franţa, decît după
ce Marea Britanie şi Italia şi-au dat în scris părerea că acest
pact nu e cu nimic în contrazicere cu Tratatul de la Locarno.
De altfel, această alianţă nu sporeşte obligaţia Franţei care era
deja legată să intre în război în cazul unei agresiuni germane,
în virtutea tratatului ei cu Cehoslovacia.
Dacă Franţa nu ar fi devenit aliata sovietelor, acestea, în
mod inevitabil, se înţelegeau cu Germania.
Cr" toată lupta de ideologie, existau multe puncte de con
tact între Rusia şi Germania şi puterile occidentale ar trebui
să le ia î11 serioasă consideraţie, pentru a judeca la justa lui
valoare aportul V.RS.S.
Dl. Titu/eseu examinează apoi care sînt obligaţiunile Marii
Britanii în cazul unui atac al Franţei, fie direct, /ie pe cale de
consecinţă, în cazul cînd Franţa ar aplica art. 15, paragraful 7
şi art. 16 din pact.
Dl. Titu/eseu citează în fine ca fapte destinate să întăreasca
pacea crearea Micii lnţe/egeri, şi a lnţelegerii Balcanice, dind
rn acest prilej lămuriri care nu se găsesc în cărţi şi care au in
teresat foarte mult auditoriul.

Drept concluzie, dl. Titu/eseu se întreabă în ce parte va
trage balanţa : în partea faptelor care au slăbit pacea sau în
564
partea <;elor ce au Întărit-o ? Şi tot dl. Titu/eseu face o expu
nere asupra rolului Marii Britanii ca factor pentru a persevera
pacea.
D-sa e sigur de ceea ce va face Marea Britanie. Nu e însă
vorba să cîştigăm a doua oară războiul, ci să-l împiedicăm, şi
dl. Titu/eseu conchide, spunînd că Marea Britanie e arbitrul
păcii.
Conferinţa d-lui Titu/eseu a fost viu aplaudată.
* ... ...
Timp de două ore după aceea s-au pus întrebări de către

diferiţi profesori.
Unul din ei a întrebat pe dl. Titu/eseu pentru ce e împo
triva revizionismului ?
Dl. Titulescu a făcut o lungă expunere asupra revizionisJ
mului, arătînd punctul de vedere românesc, apoi a adăugat :
revizuirea nu e o soluţie ; ea consistă în a transporta răul pe care
îl reprezintă o graniţă din o parte În alta. Adevărata soluţie
pacifică e spiritualizarea constantă şi progresivă a graniţelor
prin . scăderea barierelor vamale şi uşurarea traficului de oa
mem.
De altfel, revizuirea nu ar putea pricinui război decît dacă
ar cere-o un stat mare, cum e Germania şi Italia.
Relaţiile actuale dintre Germania şi Polonia şi dintre Italia
şi Iugoslavia exclud ideea unei revizuiri. In ce priveşte Unga
ria singură, cererile ei de revizuire Întîlnesc o putere aşa de
mare În Mica Intelegere, Încît nu pot deveni un caz de război.
1 1Univcrsul'". 6 iunie 1917
73
Orientarea în politica internaţională a democraţiilor
europene
(Conferinţă ţinută de N. Titulescu în Camera Comunelor,

Londra, 9 iunie 1937)
Prima conferinţă pe care dl. Titulescu a ţinut-o acum cîteva

zile la Camera Comunelor, în faţa majorităţilor, a interesat
atît de mult parlamentul britanic, încît membrii opoziţiei au
rugat pe dl. Titulescu să ţină a doua conferinţă în faţa lor.
D-sa a acceptat, şi azi, în faţa a 150 deputaţi din opoziţie,
a dezvoltat următorul subiect :
ORIENTAREA IN POLITICA INTERNAŢIONALA A
DEMOCRAŢIILOR EUROPENE
lntrunirea a fost prezidată de maiorul Attlee, şeful parla
mentar al partidului laburist.
Luînd cel dintîi cuvîntul, dl. A ttlee a spus că deşi dl. Titu
lesrn n-are nevoie să fie prezentat parlamentarilor britanici,
reaminteşte totuşi meritele care fac din fostul ministru de ex
terne al României umtl din oamenii politici cei mai reputaţi
în politica internaţională.
Luînd apoi cuvîntul, dl. Titu/eseu, după ce a mulţumit pen
tru marea cinste ce i se face de a i se da a doua oară cuvîn tul
în parlamentul britanic, şi-a dezvoltat conferinţa.
Dl. Titulescu a spm că punctele de orientare ale democra
ţiei europene în politica externă sînt pentru d-sa trei :
1 . Menţinerea Societăţii Naţiunilor ca bază a securităţii co
lective. E adevărat că Liga a cunoscut eşecuri, dar raţiunea
lor nu trebuie căutată în defectele pactului, ci În defectele oa
menilor care au fost chemaţi să lucreze În numele Societăţii
566
Naţiunilor. Pactul Societăţii Naţiunilor trebuie completat prin
aranjamente militare regionale.
Dl. Titu/eseu spune că opinia publică engleză face o mare
greşeală închipuindu-şi că în Europa ar putea exista o regiune
În care Anglia să nu fie interesată. Să nu uităm că Marea Bri
tanie e obligată prin Pactul Societăţii Naţiunilor să apere le
gea internaţională. Să nu uităm apoi că după intrarea Ger
maniei în zona demilitarizată Anglia a devenit în Jormă legală
aliata Franţei. Dar a cărei Franţe ? A unei Franţe legate prin
trei tratate de alianţă şi două de prietenie, care îi dau o mare
putere pe continent : alianţele cu Polonia, cu Cehoslovacia şi
cu V.R.S.S. şi tratatele de amiciţie cu România şi cu fugoslavia.
Referitor la tratatele Franţei de alianţă cu Cehoslovacia şi
V.R.S.S., dl. Titulescu spune că are o observaţie de făcut şi o
întrebare de pus : Observaţiunea este că Franţa n-a semnat tra
tatul ei cu U.R.S.S. decît după ce Marea Britanie şi Italia au
răspuns în scris că acest tratat nu contrazice cu nimic Tratatul
de la Locarno.
!ntrebarea este următoarea : Să presupunem că Franţa e obli
gată să intre În război conform alianţelor sale şi că, În acest caz,
ea ar fi atacată ; ce trebuie să facă Marea Britanie ? Ea trebuie
să dea imediat Franţei ajutorul stipulat În tratatul de alianţă,
pentru că împlinirea unei datorii internaţionale nu poate fi con
siderată ca o provocare la agresiune.
Iată pentru ce, spune în continuare dl. Titulescu, d-sa e tot
deauna surprins de distincţiunea ce se face în Anglia între secu
ritatea la est şi securitatea la vest. Marea Britanie va trebui să
intre în război nu pentru securitatea răsăritului, dar pentru
apărarea legii internaţionale, precum şi pentru securitatea
Franţei. Cînd Franţa lucrează În numele Societăţii Naţiunilor
pentru menţinerea păcii În diferitele regiuni ale Europei, pe
baza diferitelor sale tratate de alianţe, trebuie ca Marea Brita
nie să intre În aqiune.
Dacă nu ar face-o, dl. Titu/eseu spune că e preferabilă poli
ticii actuale, politica de splendidă izolare, care are cel puţin
meritul de a fi clară şi de a nu crea iluziuni periculoase în
alte ţări.
Al doilea punct de orientare pentru o politică comună a de
mocraţiilor europene consistă în necesitatea de a se spune dina
inte ce va face fiecare stat În cazul unei eventuale agresiuni.
5 67
Dl. Titulescu arată că d-sa ştie că se spune în Anglia că
omul de pe stradă nu va pricepe angajamentele preventive.
Marea Britanie este, a spus dl. Titu/eseu, ca un film fotografic
care a fost expus, dar n-a fost încă dezvoltat. D-sa vede fo
tografia pe care omul de pe stradă o va vedea numai cînd
împrejurările vor permite dezvoltarea filmului.
Dl. Titulescu e sigur clî omul de pe stradă, cînd ar fi educat
în sensul în care trebuie, nu va ezita un moment să pretindă
guvernului său să vorbească deschis, pentru a evita războiul,
în loc să fie dus la moarte prin tăcere.
Al treilea punct de orientare al democraţiilor europene tre
buie să fie obligaţiunea pentru ele de a se ţine la egală distanţă
de extrema stîngă, ca şi de extrema dreaptă.
Dl. Titu/eseu conchide că Europa luptă azi pentru a-şi cu
ceri unitatea.
Aparţine democraţiei engleze să se pună în fruntea marei bă
tălii ce se va da În acest scop.
Aparţine democraţiei britanice să salveze demnitatea fiinţei
omeneşti.
Conferinţa d-lui Titulescu a avut un mare succes. După ce
timp de o oră dl. Titulescu a răspuns întrebărilor deputaţilor
britanici, d-sa s-a întreţinut cu şefii opoziţiei, în special cu
dl. Roger Attlee, cu fostul ministru Clynes şi cu dl. Dalton,
preşedintele partidului laburist.
„UnivenuI•, 11 iunie 1937
74
Ordinea în gîndire
(Conferinţă rostită de N. Titu/eseu la Universitatea din

Bratislava cu prilejul decernării titlului de doctor honoris
causa, 19 iunie 1937)
Ideile pe care N. Titulescu le-a em!S m expunerea sa rostita cu pri

lejul decernării titlului de doctor honoris causa a universităţii din
Bratislava, i-au fost inspirate de cursul îngrijorător pe care îl luaseră
evenimentele internaţionale. In această perioadă (iunie 1937), Societatea
Naţiunilor trecea printr-o criză ca urmare a insuccesului pe care l-a
încercat cu prilejul aplicării sanqiunilor economice Împotriva Italiei
fasciste care atacase Abisinia ; Anglia şi Franţa făceau în mod silit sau
de bună voie concesii agresorilor, rebeliunea franchiştilor care a dus la
dezlănţuirea războiului civil în Spania n-a fost reprimată ; Iugoslavia
adusese o primă atingere pactului Micii Inţelegeri, Germania pregătea
febril agresiunea iar sistemul securităţii colective nu mai era un obiectiv
prezent pe agenda diplomaţiei mondiale. Cerinţele afirmate cu acest
prilej de N. Titulescu au rămas simple deziderate, neluate în seamă în
timp ce spectrul războiului apăruse la orizontul politicii europene.
*
Domnule Rector,
Domnilor membri ai Senatului,
Doamnelor şi Domnilor,
Primesc astăzi tilul de doctor honoris causa al Universităţii
Komensky din Bratislava, cu o profundă recunoştinţă.
Datorită gestului dv. şi felului în care l-aţi îndeplinit,
această recunoştinţă reuneşte în ea sentimentele cele mai deli
cate pe care poate să le cunoască inima omenească.
Mai Întîi, datorită faptului că aţi binevoit să cinstiţi activi
tatea mea ştiinţifică şi politică. Io ceea ce mă priveşte, ele se
confundă. Pentru mine ele sînt contopite într-un singur tot
569
pentru că felul În care mi-am dus activitatea politică, nu mi-a
îngăduit nici un moment să rup legăturile cu activitatea mea
ştiinţifică. In adevăr, în domeniul politic am aplicat Întot
deauna legile ştiinţei iar În domeniul ştiinţific am aplicat în
totdeauna regulile experienţei, pe care viaţa mi le dezvăluia la
fiecare pas al carierii mele politice.
Apoi, datorită faptului că această onoare îmi este acordată
pe teritoriul Slovaciei, care este În aşa măsură o prelungire a
teritoriului meu naţional, încît le socotesc pe amîndouă ca un
tot indivizibil, a acestei Slovacii, care În 20 de ani de inde
pendenţă a realizat un asemenea progres În domeniul material,
ştiinţific, literar şi artistic, încît pe bună dreptate s-a putut
spune că, pe aripile sale, cultura slovacă poartă, în mod victo
rios, Întregul geniu naţional slovac, spre un nou şi măreţ viitor.
In sfîrşit, datorită faptului că îmi decernaţi titlul de doctor
honoris causa În acelaşi an în care i l-aţi acordat şi preşedin
telui republicii dv. Excelenţa Sa doctorul Eduard Beneş, aso
ciind în felul acesta, numele meu de al său, în analele Facul
tăţii dv. de Drept.
Este În aceasta un simbol pentru trecut şi pentru viitor. Pen
tru trecut el va însemna scoaterea În evidenţă a unei prietenii
şi a unei cooperări politice de 1 8 ani neîntrerupţi, bazată pe
cea mai perfectă comunitate de ideal, de gîndire şi de metode.
Pentru viitor, acest simbol trebuie să Însemne consacrarea
unei noi şi solide integrări a Cehoslovaciei şi a Romaniei în
sistemul politic din care fac parte de 16 ani şi din care vor
trebui să facă parte Întotdeauna dacă cele două naţiuni vor să
trăiască, fie că unii o vor sau nu, fie că le face plăcere sau
nu, fie că cooperarea Micii Inţelegeri seamănă, ca în trecut,
cu un mare fluviu care îşi rostogoleşte liniştit apele, fie că
seamănă, aşa cum s-a întîmplat, În unele prilejuri recente, cu
un curent de apă pe care terenul îl obligă să urmeze unele
sinuozităţi şi să sară, din piatră În piatră, fără ca totuşi să
poată fi abătut de la scopul pe care este chemat să-l atingă.
Trăim într-o epocă tulbure cum n-a mai fost alta pînă acum
în istorie. Se spune că voim să evităm războiul, dar el este
foarte aproape de noi, iar ochii noştri refuză să-l vadă. Se
spune că lumea este lipsită de o doctrină care să constituie
firul său călăuzitor. Şi totuşi avem sub ochii noştri, două doc
trine : una mai restrînsă care luptă să realizeze unitatea Eu-
570
ropei, pe baza ideologiei sale ; cealaltă mai generală, dar care
Încă nu şi-a dat seama de ameninţarea care o pîndeşte, şi care,
nu numai că nu a pornit lupta pentru legitima sa apărare, dar
nici nu a contribuit cu nimic la organizarea intereselor care
trebuie să preceadă această luptă. Se spune că se vrea să se
trăiască sub domnia legii internaţionale şi, totuşi, se asistă ne
păsător la Încălcarea ei regulată şi la divinizarea celor care o
înfăptuiesc, fericiţi, dacă aceştia din urmă, consimt să accepte
o convorbire, deşi faptele săvîrşite nu sînt niciodată puse În
discuţie.
Astăzi lumea simte o nevoie care le precede pe toate ce
lelalte :
„Ordinea În gîndire".
Dacă o asemenea ordine nu se va restabili cu cea mai mare

grabă, tot ce se va face va fi de prisos iar omul va decade
mai jos decît În vremea triburilor primitive, căci cel puţin. În
acea epocă, soarta care îl aştepta era înălţarea, pe cînd soarta
care l-ar aştepta pe omul de mîine, În conditiile actuale, ar fi
durerea unei prăbuşiri de pe culmi În fundul prăpastiei.
A aqiona este cuvîntul de ordine al zilelor noastre.
Acum aproape două luni, Preşedintele Republicii Ceho
slovace spunea În splendidul discurs pe care l-a ţinut chiar în
acest loc :
„Este necesar să se creeze un nou umanism, un umanism pro
priu secolului al XX-lea, mai puternic, mai solid, mai mod�rn,
un umanism nou care să posede o nouă filozofie, o nouă mo
rală, un nou drept, care să adapteze vechile concepţii ale de
mocraţiei liberale, izvorîte din Revoluţia franceză, la nevoile
unei noi democraţii naţionale, sociale, economice şi culturale,
folosind experienţa democraţiilor şi a regimurilor autoritare
din Europa, chiar dacă ele au reuşit sau nu".
Dumneavoastră juriştii, căutaţi pe diferite căi formele juste
ale sintezei de care v-am vorbit, iată de ce mă adresez dum
neavoastră ca toţi să ne ajutaţi mai ales pe noi oamenii poli
tici, să ieşim din haosul ideologic al epocii noastre. Aceasta
este misiunea dv. care slujeşte, deopotrivă, naţiunea, Statul şi
omenirea".
Aşa a vorbit Preşedintele Beneş.
511
Să-mi fie Îngăduit să renunţ pentru un moment la calitatea
mea de om politic şi să răspund ca jurist la apelul Preşedin
telui dv. :
„Noi juriştii sîntem gata să ajutăm oamenii politici, dar
trebuie ca şi oamenii politici să ne ajute pe noi " .
Sarcina noastră este s ă exprimăm Î n forme clare nevoile pe
care viaţa ni le scoate În cale În orice moment. Rolul le�iui
torului este să confirme sub formă de lege ceea ce noi, junştii,
am constatat că reprezintă de multă vreme, pentru colectivi
tate, regula care călăuzeşte, regula care trebuie urmată, pentru
că aşa cer, deopotrivă, justiţia şi interesul.
Dar ce putem face noi, juriştii, Împotriva faptului că oa
menii politici, înlătură, la un moment dat, legea, odată intrată
În vigoare ?
Pentru noi juriştii, dreptul nu se compară cu o fiinţă vie.
El n-ar putea fi doborît de loviturile ce i se dau. Dimpotrivă,
dreptul iese mai strălucitor, În urma actelor de violenţă care
au Încercat să-l distrugă.
Pentru noi, juriştii, dreptul este nepieritor, atît timp cît abro
garea În formă legală nu i-a proclamat moartea. Ca să ieşim
din haosul ideologic, este necesar pentru noi ca mai Întîi de
toate să se respecte stricta aplicare a legii existente, trebuie
să se treacă de la o fază, un stadiu de drept, la alt stadiu de
drept, nu trebuie permis ca Între două stadii de drept să se
strecoare dezordinea, căci altfel haosul ideologic devine un
! a�irint din care nici firul Ariadnei n-ar putea să ne indice
1eşuea.
în sfîrşit, pentru noi juriştii, nu este nici un motiv să se
schimbe Biblia pentru că oamenii �Înt nişte păcătoşi.
Lăsaţi-mă, acum, să-mi reiau calitatea de om politic ca să
, mă Întreb cu toată autoritatea cuvenită : ce-am făcut noi, oa
menii politici, cu dreptul internaţional pe care ni l-a lăsat
moştenire Războiul cel mare ? Căci, În definitiv, dacă Războ
iul cel mare n-ar fi ajuns la un Cod Internaţional, care să
lege toate statele cu putere obligatorie, atunci el s-ar reduce la
o serie de erori fără nici un fel de justificare.
Care este acest drept ? De ce a fost creat ?
înainte de război lumea era Împărţită în zone supuse regi
mului inflexibil al suveranităţii naţionale. Aceste suveranităţi
reglementau ele Înşile greutăţile care se iveau, În temeiul pro-
57Z
p rici lor existenţe. Şi dacă În timpul acestei reglementări, se
_
ciocneau două suveranităţi, dreptul la război era măsura su
premă pentru rezolvarea conflictului. Şi pentru că dreptul nu
se sprijinea Întotdeauna pe forţă, În ultimă analiză, forţa ma
terială rezolva conflictele dintre naţiuni.
Milioane de oameni au trebuit să moară pentru ca acest sis
tem să facă loc domniei legii.
Războiul nu era de(initiv înlăturat, însă naţiunile se an
gajau :
a) să nu-şi mai facă dreptate singure, ci să supună toate
litigiile examinării Consiliului Societăţii Naţiunilor sau Arbi
trajului ;
b) să-şi acorde ajutor reciproc Împotriva aceluia care ar
viola acest angajament şi ar vrea să-şi facă singur dreptate.
c) să se creeze organisme permanente, cu o · funqionare regu
lată pentru a se pune În practică aceste principii.
Suveranitatea naţiunilor continua să existe, msa grevată
de o servitute internaţională în favoarea păcii, aşa încît s-a
putut defini dreptul intern ca fiind ansamblul lacunelor din
dreptul internaţional.
Aceste reguli au fost codificate.
La Început, am Încercat să aplicăm cu sinceritate acest Cod
Internaţional, care este Pactul Societăţii Naţiunilor.
Dar Încă din anul 1921, atavismul a încercat să-i redea
suveranităţii naţionale Întîietatea asupra Cartei Internaţio
nale pe care şi-o dăduse lumea. Este cazul faimoaselor amen
damente care slăbeau articolul 16 din Pact, dar care, din
fericire pentru viitoarea organizare a păcii, n-au intrat nici
odată În vigoare.
Mai apoi, idealul internaţional s-a Întărit şi a atins apogeul
în anul 1 924, cu ocazia adoptării Protocolului. Dar Proto
colul din 1924, ca şi amendamentele din 1921, nu a fost
adoptat.
Pasul făcut înapoi în 1921, ca şi pasul făcut înainte
În 1 924, constituie oscilaţii ale vieţii, care, la ora actuală, lasă
legea internaţională În acelaşi loc în care se găsea în momen
tul cînd a luat fiinţă.
Apoi, în ciuda Pactului Societăţii Naţiunilor, au izbucnit
războaie.
573
Apoi au avut loc repudieri unilaterale ale legilor existente,
repudieri contrare legii internaţionale şi practicilor sale, dar
care n-au atras aplicarea de sanqiuni.
Pentru mine vinovat nu este statul care violează legea in
ternaţională, În primul rînd pentru că el a aqionat 'cu sin
ceritate şi, apoi, pentru că În momentul cînd a făcut-o, a luat
asupra lui riscurile serioase care puteau să se transforme Într-o
catastrofă. Numai certitudinea impunităţii, dobîndită în cursul
primei experienţe, explică recidivele.
Pentru mine vinovate sînt naţiunile pe care Carta Inter
naţională le obliga să acţioneze, care n-au făcut-o şi care prin
pasivitatea lor au creat sentimentul de impunitate, smulgînd
legii internaţionale puterea sa efectivă.
Şi, fapt penibil, fapt grav de Înregistrat, În timp ce numă
rul statelor care au violat Pactul prin acţiunea lor este foarte
redus, numărul statelor care prin inacţiunea lor nu s-au opus
violării Pactului, se confundă cu lumea Întreagă. Mă voi
ocupa doar de acestea din urmă, pentru că sînt singurele cari!
ină interesează, dat fiind că limbajul lor este un limbaj de
drept, ceea ce le face comportarea cu atît mai inexplicabilă.
Am fost Întotdeauna sincer.
Nici chiar În acest moment solemn nu-mi voi părăsi obiş
nuita mea sinceritate de gîndire şi de acţiune, În faţa unor
raţiuni de protocol, care, pentru că ascund adevărul, nu-ş1
găsesc raţiunea de a fi.
Privind realitatea în faţă voi pune foarte hotărît o În
trebare : vrea cineva dizolvarea Societăţii Naţiunilor ?
Voi răspunde ca un realist şi ca un om care din propria sa
experienţă cunoaşte opinia multor state : nimeni nu vrea acest
lucru şi nimeni n-ar avea curajul să o facă.
Mai Întîi, Franţa şi-a sprijinit întreaga sa politică externă
pe Societatea Naţiunilor. Toate tratatele sale, fie că sînt de
alianţă sau de prietenie sînt încadrate În Pactul Societăţii
Naţiunilor. Dacă s-ar desfiinţa Pactul, s-ar distruge implicit
securitatea actuală a Franţei, care se bazează pe tratate inter
naţionale, Încadrate În mecanismul Pactului.
Apoi Marea Britanie are nevoie de Societatea Naţiunilor
pentru a interveni în problemele Europei. Marea Britanie este
un imperiu imens, asemenea unui corp ale cărui membre se
întind În toate părţile lumi i, dar al cărui cap se află la numai
cîteva minute de zbor de frontiera Europei. Aceasta ex:-
:;74
ciude astăzi pentru ea orice politică de izolare. De altfel tra
tatele publice de alianţă cu Franţa şi Belgia sînt o dovadă în
acest sens.
Dar Marea Britanie n-ar putea acţiona pe continent În
virtutea noţiunii de alianţă. Opinia publică engleză n-ar În
ţelege-o. Este necesar ca acţiunea ei să fie justificată pe ideea
legitimei apărări a: intereselor sale vitale şi pe necesitatea de
a lupta pentru menţinerea legii internaţionale care este pro
clamată la Geneva. Marea Britanie are nevoie de Societatea
Naţiunilor ca să facă politică în Europa.
în sfîrşit, chiar Statele Unite, care se găsesc departe de
Societatea Naţiunilor, n-ar privi cu ochi buni dispariţia aces
teia. In adevăr, America nu numai că nu Înţele ge de ce con
tinentul nostru nu şi-a realizat Încă unitatea sub forma Sta
telor Unite ale Europei, dar n-ar Înţelege nici să se distrugă
legăturile firave care leagă statele de astăzi şi al căror rost
este să înfăptuiască idealurile care sînt Însăşi raţiunea de viaţă
a poporului american.
Cît priveşte naţiunile numite „de interes limitat", daţi-mi
voie să spun că, dacă ar dispare Societatea Naţiunilor, ele ar
fi primele victime.
S-ar putea ca justiţia de la Geneva să nu fie perfectă ;
s-ar putea ca ajutorul pe care îl aduce ea să fie încă slab şi
ineficace ; s-ar putea ca nereuşitele recente să fi micşorat pu
terea de atracţie a marelui ideal care era Societatea Naţiunilor.
Dar cel puţin, atît timp cît există Societatea Naţiunilor,
nedreptatea suferită de un stat este o nedreptate care poate
fi proclamată În faţa lumii Întregi, în scopul de a provoca
reacţiunile care să impună reparaţiile necesare. Fără Societa
tea Naţiunilor, toate statele aşa-numite secundare ar fi În
chise În cutii vătuite iar strigătele pe care le-ar scoate ca
victime n-ar putea fi auzite de nimeni.
De îndată ce ajungem la concluzia că toată lumea doreşte
ca Societatea Naţiunilor să trăiască, să-mi fie Îngăduit să mă
Întreb cu aceeaşi sinceritate : Ce trebuie făcut pentru ca So
cietatea Naţiunilor să-şi îndeplinească realmente misiunea sa ?
Societatea Naţiunilor nu este o academie morală ; nu este
nici o asociaţie de tehnicieni, ea este o instituţie politică a
cărei misiune principală este prevenirea războiului.
575 '
Marea greşeală a celor care doresc ca Socîetatea N aţÎunilor
să trăiască, este că nu Întreprind nimic, sau că se mulţumesc
cu proceduri aparent fără importanţă, dar care, dacă nu sînt
supravegheate de aproape, pot slăbi şi mai mult legătu
rile care unesc astăzi statele Între ele, cu putere obligatorie.
Să-mi fie îngăduit să arăt aci metodele care ar trebui apli ·
cate în vederea atingerii scopului urmărit. Ele sînt trei :

a) respectarea textului Pactului Societăţii Naţiunilor ;
b) Încheierea alături de Pactul Societăţii Naţiunilor de
acorduri regionale de asistenţă mutuală cu aplicarea art. 16
din Pact.
c) fiecare stat membru să anunţe dinainte şi în timp util
politica pe care o va urma În cazul unei eventuale agresiuni.
Aceste metode sînt, totdeodată, cele mai bune reţete pentru
a scoate lumea din haosul ideologic în care trăieşte, pentru
că aceste metode Înseamnă, înainte de toate, reafirmarea şi
reorganizarea fermă a ordinei legale din care s-a desprins
haosul : aceasta ca să existe ordine ; şi apoi menţinerea păcii,
condiţie indispensabilă pentru construirea ordinei legale noi
spre care ne Împinge tendinţa noastră instinctivă de a în
locui binele prin mai bine.
I
Cînd se vorbeşte de modificarea Pactului Societăţii Na

ţiunilor se face caz în special de art. 1 1 , 16 şi 19.
Dacă s-ar putea modifica art. 1 1 În sensul de a se aplica
cu titlu preventiv sanqiunile prevăzute la art. 16, aş fi pri
mul care m-aş înscrie În favoarea modificării acestui articol.
In adevăr, ar putea exista state care să prepare metodic
agresiunea, printr-o înarmare la un nivel care depă�eşte cu
mult nevoile apărării naţionale, prin concentrare de materii
prime şi de devize care depăşeşte cu mult nevoile de pace.
La ora actuală, atît timp cît aceste state n-au făcut un
gest exterior care să ameninţe pacea, sau cît timp nu s-au
dedat la o agresiune Împotriva ei, nu se poate aqiona Împo
triva lor.
A sanqiona nu numai războiul, dar chiar pregătirea lui,
ar face cu neputinţă orice război de agresiune. Dar cum să-ţi
închipui că s-ar putea obţine unanimitatea statelor pentru un
asemenea amendament ? Sînt state membre ale So ci e tăţii Na-
516
ţiunilor care n-ar permite niciodată un asemenea amestec În
treburile lor interne. Atunci de ce să ne atingem de art. 1 1
dacă nu este posibil să-l întărim ?
Tot aşa şi cu art. 16. Unele state ar voi să-l slăbească in
troducînd gradarea sanqiunilor fie să înlăture pentru ele
obligaţiile decurgînd din acest articol. Nici un stat care va voi
să vadă trăind Societatea Naţiunilor, nu va accepta vreodată
o asemenea pretenţie. Nu se va obţine niciodată unanimita
tea pentru modificarea art. 16. Atunci de ce să vorbim de
revizuirea lui ?
Ceea ce va trebui este ca nu numai să fie lăsat neschimbat
textul art. 16 dar, dimpotrivă, să se arate limpede în faţa
lumii întregi că Întrucît amendamentele din 1921 n-au intrat
În vigoare, rezoluţiile Adunării din 4 oct. 192 1 sînt nule şi
neavenite.
Răm�ne art. 1 9 care se referă la revizuirea frontierelor.
Departe de mine ideea de a deschide aci o discuţie pe
această problemă. Vreau doar să-mi deschid inima faţă de
statele foste inamice şi nu să angajez o polemică cu ele.
Mă voi mulţumi cu unele observaţii de ordin general pe
care sînt obligat să le fac pentru a dovedi că reforma Pactu
lui Societăţii Naţiunilor nu este necesară.
Dacă ţinem seama că Imperiul Britanic, Statele Unite ale
Americii, Statele din America de Sud, Franţa, Belgia, Olanda,
Elveţia, Spania, Portugalia, Statele scandinave, Statele bal
tice, Statele Micii Înţelegeri, Statele lnţelegerii Balcanice,
Uniunea Sovietică, a cărei politică actuală este bazată pe
Societatea Naţiunilor şi pe apropierea dintre popoare, nu cer
modificarea fruntariilor, se ajunge la concluzia că pentru
marea majoritate a ţărilor de pe glob, revizuirea graniţelor
nu constituie o problemă.
Dacă, pe de altă parte, amintim că politica actuală a Ger
maniei faţă de Polonia şi politica Italiei faţă de Iugoslavia
nu sînt compatibile cu revizuirea frontierelor poloneze şi
iugoslave, constatăm că, la ora actuală, nici pentru aceste
state, problema frontierelor, după propria lor mărturisire, nu
mai constituie o problemă. De altfel, ar fi cea mai mare gre
şeală să porneşti un război, care pînă În cele din urmă s-ar
generaliza, numai pentru o problemă locală care n-ar inte
resa decît tmele state.
Cu pnv1re la Europa centrală voi spune doar atÎt :
Mai Întîi, că frontierele n-au fost trasate de ţările intere
sate ci de mari experţi americani şi englezi.
Apoi, că aceşti experţi au făcut studii atît de amănunţite
pentru fiecare caz În parte, încît ei nu ezită să spună că dacă
ar fi vorba să se schimbe o frontieră pentru a se repara o
nedreptate, rezultatul ar fi că s-ar crea o nedreptate şi mai
mare decît aceea pe care ar fi voit s-o îndrepte.
In sfîrşit, că, fixînd o frontieră, este imposibil să nu se
creeze nemulţumiri.
Astăzi se plînge cel care a pierdut un teritoriu ; mîine va
fi rîndul să se plîngă, cel căruia i s-a luat teritoriul. In materie
de frontiere există o muzică continuă, un fel de „motto per
petuo" care trebuie înregistrat şi căruia nu i se poate pune
capăt cu uşurinţă.
În definitiv ce este aşa zisul drept istoric ? Este un furt
consfinţit de timp. Dacă frontierele actuale sînt trainice, aşa
cum eu o cred, ele au cel p uţin meritul că sînt hotărîri inter
naţionale consfinţite de timp.
Ca să revizuieşti un modest contract de închiriere este ne
cesar consimţămîntul celor două părţi interesate. Prin urmare
este greu să aplici art. 19 din Pact, dacă statul interesat nu-şi
dă consimţămîntul ca teritoriul său să fie ştirbit. Şi cum este
limpede că statele vizate de revizuire nu-şi vor da niciodată
consimţămîntul ca să se schimbe condiţiile de aplicare a
art. 19, mă întreb : este oare Înţelept să se deschidă o discuţie
publică asupra art. 19, care să provoace pasiunile naţionale,
deşi se ştie dinainte că nu se va ajunge la nici un rezultat �
Pentru mine situaţia aceasta este atît de adevărată încît
consider că soluţionarea necazurilor pe care le creează o fron
tieră, nu se poate obţine pe calea revizuirii, care, în definitiv
înseamnă doar deplasarea dintr-un loc în altul a necazului pe
care ea îl generează, ci desfiinţarea, pe calea spiritualizării
constante şi progresive a tuturor piedicilor pe care le repre
zintă această frontieră.
Cît de adînc uman, de practic şi de sănătos este planul pre
şedintelui Hodză de a reuni statele dunărene Într-o unitate
economică distinctă, În loc să fie lăsate pradă certurilor care
nu duc la nici un rezultat, ci, dimpotrivă, umplu cu amără
ciune sufletel e celor angajaţi În asemenea dispute !
578
II
Dacă Pactul Societăţii Naţiunilor nu trebuie schimbat, În

schimb el trebuie Întărit prin pacte regionale de asistenţă
mutuală. Europa va trebui Împărţită În zone de securitate.
Ce este o asemenea zonă ? Chestiunea se pretează la discuţii.
Ceea ce este important este că, În viitor, sanqiunile econo
mice trebuie să rămînă universale, şi că trebuie aplicate con
comitent cu sanqiuni militare, cel puţin regionale.
Ştiu că la ora actuală este la modă în domeniul internaţio
nal politica de neutralitate. Nimic mai natural decît nevoia
căreia îi corespunde o asemenea concepţie. Nimic mai natu
ral decît să nu vrei războiul şi, În caz că izbucneşte să nu
vrei să participi la el. Dar este de-a dreptul copilăresc să-ii
imaginezi că se poate practica politica de neutralitate printr-o
<leclaraţie pură şi simplă.
Ca să fii neutru, trebuie să fii de acord cu toţi vecinii.
Apoi, este nevoie să fii gata să te aperi pe calea armelor, dacă
vecinii nu se ţin de cuvînt. Trebuie, apoi, dacă forţele proprii
nu sînt suficiente, ca să Învingi · un vecin prea puternic, să
devii aliatul acelor state care au acelaşi interes ca şi tine.
Politica de neutralitate nu este decît o rezultantă ; nici
odată ea n-ar putea constitui o metodă.
Neutralitatea este fructul pactelor de asistenţă mutuală, În
tocmite în cadrul Societăţii Naţiunilor potrivit doctrinei
securităţii colective, care, numai ea, va putea paraliza pentru
totdeauna aqiunea criminală a agresorului, prin imensitatea
forţelor pe care le poate ridica Împotriva acestuia.
Există oare, un singur stat membru al Micii Înţelegeri care
să poată practica politica de neutralitate ? Nu !
Cehoslovacia nu este numai aliata României şi a Iugo
slaviei, ci şi a Franţei şi a U.R.S.S.
Iugoslavia este aliata Cehoslovaciei şi a României Împo
triva Ungariei şi Bulgariei aqionînd singure sau în colaborare
cu alte state mari sau mici.
Cît priveşte România, pe lîngă obligaţiile care îi revin În
cadrul Micii Inţelegeri şi a Inţelegerii Balcanice, ea este, la
răsărit aliată cu Polonia, care la rîndul ei, este aliată la vest
cu Franţa împotriva Germaniei.
579
In asemenea condiţiuni, pentru statele Micii Înţelegeri, cu
vîntul neutralitate este sinonim cu neîndeplinirea obligaţiilor
existente, adică sinonim cu cuvîntul dezonoare.
Iată pentru ce statele Micii Înţelegeri au tot interesul să
vadă stabilindu-se, pe baza Pactului Societăţii Naţiunilor, un
sistem de pacte militare regionale, singurele care le pot asi
gura securitatea.
In privinţa sistemului pactelor bilaterale, să-mi fie permis
să observ că ele seamănă extraordinar de mult cu vechile tra
tate de alianţă dinainte de război, care constituie sisteme
Închise.
Pactul regional rămîne permanent deschis adeziunii tuturor
celor interesaţi ; iată pentru ce el se acordă cu Pactul Socie
tăţii Naţiunilor. El nu este altceva decît punerea în vigoare
anticipată a art. 1 6 din Pact. Şi dacă la început este numai
parţial, adică nu a obţinut decît cîteva semnături, nimic nu
se opune ca numărul semnatarilor să se înmulţească şi el să
ajungă, pînă la urmă, un pact general.
Cît priveşte ideea că un pact bilateral s-ar putea izola de
un altul, în aşa măsură încît s-ar putea face război În temeiul
primului iar În baza celui de-al doilea s-ar putea cere neu
tralitatea în mod legal, mă mulţumesc să spun că omenire.a
a suferit destul ca să nu-şi dea seama că nu poate accepta ca
reţetă pentru pace paralizia unei regiuni combinată cu siste
mul mîinilor libere Într-o altă regiune. Un asemenea sistem
nu merită nici măcar să fie criticat : un zîmbet îi e de ajuns.
III
în sfîrşit, pentru a ieşi din haosul ideologic, trebuie men

ţinută pacea. Acesta este singurul mijloc care permite să se
iasă din stadiul actual al dreptului şi să se ajungă la un nou
stadiu de drept, care va reprezenta un compromis între toate
idealurile existente, pe care nu-l vom putea atinge decît prin
avîntul inimii, asociat cu cerinţele raţiunii şi verificat de
experienţa timpului.
Nu există un mijloc mai eficace pentru păstrarea pacu
actuale decît acela ca fiecare stat să declare dinainte ce va
face în faţa unei eventuale agresiuni.
Statelor din Mica înţelegere şi din Înţelegerea Balcanică le
revine onoarea de a fi declarat din timp care va fi atitudinea
580
lor în faţa unei agresiuni calificată ca atare de tratatele care
le leagă.
Dacă printre alte frămîntări am cunoscut-o şi pe aceea a
războiului, care s-ar fi putut transforma, pentru noi, într-un
război adevărat, cel puţin pe teritoriul internaţional pe care
îl acoperă tratatele Micii lnţelegeri şi lnţelegerii Balcanice,
nu ne-am pierdut, nici un moment, sentimentul securităţii,
nici în trecut, nici în prezent.
Pentru că, în ambele acorduri la care mă refer s-a consi
derat Întotdeauna echivocul ca un duşman, claritatea ca cea
mai bună metodă şi fermitatea ca o datorie.
Dacă toate statele ar proceda ca noi, dacă s-ar putea În
tocmi chiar azi o situaţie a forţelor celor care, mîine, s-ar
opune agresiunii, aceasta n-ar mai avea loc niciodată.
Se ştie că În occident -există tendinţa de a se face o dis
tincţie Între apus şi răsărit, din punct de vedere al securităţii.
Această distinqie nu are nici un temei.
Mai Întîi pentru că Pactul Societăţii Naţiunilor este gene
ral şi exprimă în mod limpede noţiunea de pace indivizibilă.
Apoi, pentru că Marea Britanie n-a declarat niciodată şi
nu va declara niciodată că se dezinteresează de pacea din
Europa centrală şi orientală. Ea face numai această deose
bire : pentru vest interesele mele îmi apar, de pe acum, atît
de evidente, încît mă pronunţ cu anticipaţie ; pentru est mă
voi pronunţa În ziua cînd va avea loc agresiunea.
În sfîrşit, să nu uităm că indivizibilitatea păcii rezultă din
faptul că Franţa are tratate de alianţă În perfectă regulă cu
Cehoslovacia şi U.R.S.S. pe de o parte şi cu Marea Britanie,
pe de alta.
În ziua cînd Franţa ar acţiona În virtutea tratatelor sale
de alianţă şi În conformitate cu recomandările Consiliului
Societăţii Naţiunilor, pentru aplicarea art. 16 sau art. 1 5
par. 7 din Pact şi s-ar vedea atacată, e a v a fi victima unei
agresiuni neprovocate.
îndeplinirea unei datorii internaţionale nu va putea fi
niciodată asimilată cu o provocare, căci, în cazul acesta, toate
tratatele de alianţă care leagă Puterile din vest şi însuşi Pactul
Societăţii Naţiunilor, ar fi nişte adevărate artificii înşelătoare.
în ziua aceea Franţa va avea dreptul la ajutorul mutual
de care vorbeşte par. 3 al art. 16, aşa cum l-a solicitat şi
581
Marea Britanie de la Puterile mediteraneene În timpul apl i
cării sanqiunilor În conflictul italo-etiopian şi, în plus, la
ajutorul pe care îl prevăd tratatele sale de alianţă pentru
cazul unei agresiuni neprovocate.
Pe de altă parte se ştie ce se mai spune În occident, în
Franţa ca şi În Marea Britanie : practicarea unei politici care
constă în a proclama de pe acum aqiunea pe care o vom face
mîine, înspăimîntă omul de pe stradă.
Bietul om de pe stradă !
Să-mi fie Îngăduit să-ţi iau apărarea, măcar aici, la univer
sitatea marelui Komenius, În numele principiilor care stau la
baza filozofiei sale : „Şcoala trebuie să fie o uzină de omenie
şi oamenii, fără deosebire de clasă sau sex, trebuie să fie in
struiţi cu privire la orice subiect care le este necesar ca să
trăiască şi să obţină Indurarea" .
Desigur c ă omul de pe stradă care n u cunoaşte amănuntele
şi dificultăţile politicii, are tendinţa cu totul naturală, să
evite războiul atît timp cît el sau ţara lui nu sînt direct atacaţi.
Insă, printr-o educaţie potrivită, omul de pe stradă poate
fi uşor făcut să Înţeleagă că solidaritatea dintre naţiuni este
atît de strînsă încît nu te poţi atinge nepedepsit de una, fără
să o vatămi pe cealaltă. Dar este şi mai uşor să-l faci să
Înţeleagă că a proclama dinainte necesitatea de a porni la
război este mijlocul cel mai sigur de a-l evita.
Pentru mine, situaţia opiniilor publice din occident sea
mănă extraordinar de mult cu un film expus dar încă nede
velopat. Eu văd de pe acum imaginea. Dar omul de pe
stradă nu o va putea vedea decît În ziua în care evenimentele
îi vor fi permis developarea filmului. Numai că atunci va fi
prea tîrziu : războiul va fi inevitabil iar omul de pe stradă
n fi obligat să-l facă.
Insă, scopul nostru pe care trebuie să-l urmărim este men

ţinerea păcii şi nu să o cîştigăm a doua oară.
Ce ştia omul de pe stradă din Glasgow despre motivele care
au determinat Marea Britanie În 1 9 14 să intre în război ?
N-a ştiut nimic ! Şi totuşi a murit ca un erou.
Cînd omul de pe stradă este În stare să-şi dea viaţa fără
să ştie pentru ce, să-i arătăm cel puţin respectul cuvenit şi
să-i explicăm deschis care este obligaţia internaţională a ţării
sale şi prin ea, care este propriul său interes.
582
Cînd va Înţelege că tăcerea poate să-l ducă la moarte şi
că un cuvînt spus la timpul potrivit îi poate salva viaţa,
atunci el însuşi va forţa guvernele de pretutindeni să vor
bească şi să spună cuvintele necesare care vor face să se plece
săbiile şi să tacă tunurile.
Nu, nu mi-e teamă că omul de pe stradă ar putea să Împie
dice guvernele să-şi expună din timp politica lor. Mai curînd
mi-e teamă de lipsa de curaj care va fi necesară ca să se
rupă cu tradiţia şi să se poată ţine În mod deschis un limbaj,
care pentru un moment poate provoca o ostilitate interna
ţională. Dar omul politic trebuie să-şi dea seama că această
ostilitate nu este veşnică şi că, pînă în cele din urmă îi poate
aduce un bun rar, un bun preţios : respectul adversarului pen
tru caracterul şi pentru curajul său.
lată, Doamnelor şi Domnilor, un program vast de soluţii
concrete, întocmit de un om politic care este În acelaşi timp şi
jurist, ca răspuns la apelul Preşedintelui Beneş, în scopul de
a ieşi din haosul ideologic actual, prin punerea dreptului În
slujba politicii, În aşa fel, ca În cele din urmă să ajungem la
concluzia că este vorba de două aspecte ale unui unic adevăr.
Numai în ziua în care politica se va confunda cu dreptul,
cînd spiritul politic nu se va mai opune spiritului juridic, nu
mai În ziua În care se va Înţelege că adevăratul spirit juridic
se confundă cu spiritul politic cel mai ascuţit, pentru că el
constă în armonizarea contradiqiilor de moment cu cerinţele
stăpînului care se numeşte legea, pentru că dacă aceasta din
urmă nu mai merită să fie stăpînă, trebuie înlocuită cu un
stăpîn nou, adaptat cerinţelor noi care tot lege se numeşte.
dar o lege nouă ; numai în ziua în care dreptul va străluci ca
un răsărit de soare în sufletele tuturor oamenilor, ca o di
rectivă călăuzitoare, ca un imperativ categoric care se im
pune, ca o autosupunere care se confundă cu libertatea orga
nizată, numai atunci omenirea va fi salvată, pentru că în
pacea pe care o creează ordinea juridică, omul îşi va putea
îndeplini destinul său potrivit comandamentului Idealului
creator.
Idealul creator vrea ca Împărăţia cerului, care este În noi .
să se realizeze şi în jurul nostru, în lumea concretă a materiei.
Idealul creator nu se mulţumeşte să sădească în sufletul
omenesc germenele credinţei Într-o viaţă viitoare, În care în
ţelepciunea să fie aliata bunătăţii ; el cere mai cu seamă efor-
su
turi necesare, oricît de mari ar fi ele, pentru a integra În ma
terie toate elanurile instinctive ale sufletului omenesc spre
frumos şi spre bine ; pentru că pe acestea nu este destul să
le Întrezărim, ci trebuie să le şi creăm.
Idealul creator nu face deosebire Între spirit şi materie. El
îl consideră pe primul ca pe geniul unui sculptor iar pe al
doilea ca pe o marmoră care se lasă dăltuită pentru ca, în
plină lumină, să apară frumosul care se ascundea înainte În
sufletul omenesc ca În nişte adîncuri de nepătruns.
Pacea În ordine, dreptul În continuă transformare pentru
a merge în pas cu evoluţia vieţii, sufletul omenesc în con
tinuu efort pentru a se realiza pe sine Însuşi în formele con
crete ale unei gîndiri şi ale unei generozităţi În continuă
ascensiune, iată condiţiile necesare pentru ieşirea din haos
şi pentru realizarea vieţii organizate la care aspiră toată su
flarea omenească.
Prin drept, ca metodă ; pentru domnia dreptului ca ţintă ;
prin punerea dreptului în slujba îmbunătăţirii dreptului ca
regulă de conduită, vom realiza cerinţele Idealului creator,
vom Înceta să mai fim acele umile fiinţe care se încovoaie În
faţa greutăţilor vieţii, devenind stăpînii ei şi nu sclavii ei
cum din nf\\'tUi1'ţă ne consideram, şi . vom simţi, în sfîrşit, că
Dumnezeu este cu adevărat în noi.
Pentru că mi-aţi dat prilejul să exprim aceste adevăruri,
care sînt substanţa Însăşi a vieţii mele, pentru că m-aţi pro
clamat Doctor honoris causa al Universităţii dv., îngădui
ţi-mi, Domnule Rector şi Domniile Voastre toţii Domnii Pro
fesori, să vă mulţumesc pentru bogata comoară pe care o duc
cu mine de la Bratislava şi care se cheamă recunoştinţa.
prononc� Ic 1 9 iuin 1937 a Bratislave l l'occasion de sa pro

„L'ordre dans la pensie• Discours de M. Nicolae Ticulescu
versire Komensk)'·. v Bratislave 1937.

motion au grade de docteur en droit honoris causa de l"Uni
75
O completare fericită a Pactului Balcanic
(hzterviul lui N. Titu/eseu acordat ziarului Paris Soir,

14 mai 1939)
Vara anului 1 939, cînd situaţia internaţională se agrava şi cînd �pi

ritul politicii miinchenczc Împiedecase noi contacte Între ţările apusene
şi U.R.S.S., a reînviat ideea unei acţiuni comune În vederea închegării
siHemului securităţii colective. Pentru a încerca realizarea acestui co
mandament al păcii generale, s-au purtat o seric de tratative Între
reprezentanţii Franţei, Angliei şi Uniunii Sovietice, al căror obiectiv
era Încheierea unui pact de asistenţă mutuală, pact care însă n-a
putut să fie semnat. ln cadrul noii acţiuni menită să realizeze sistemul
securităţii colective ca chezăşie a păcii, s-a Încheiat În octombrie 1 939
un pact de asistenţă mutuală Între Anglia, Turcia şi Franţa. România
a privit cu bunăvoinţă şi interes Încheierea acestei alianţe deoarece ca
constituia, în ciuda unor păreri contrarii, o garanţie În plus pentru func
ţionarea cu succes şi În cele mai diverse condiţii a pactului Inţelcgerii
Il.1kanice.
�·
Dl. Titulesw ne spune :
„Acordul anglo-turc nu este contrar pactului balcanic"
Acordul anglo-turc s-a înfăptuit. Cum se încadrează el În
jocul tratatelor existente şi, mai ales, rnm trebuie să fie inter
pretat în raport cu pactul balcanic ?
Este el în contradicţie cu acesta din urmă, d11pă cum lasă
unii să creadă "
„Nu", ne-a declarat astăzi de dimineaţă dl. Nicolae Titu
lescu, binecunoscutul om de stat român, unul din principalii
creatori ai pactului balcanic.
585
„Consider, că a lăsa să se acrediteze greşeala că Înţelegerea
anglo-turcă ar fi contrară pactului balcanic prejudiciază În
aşa măsură buna Înţelegere internaţională, Încît voi face o
excepţie În favoarea ziarului «Paris soiri. şi voi spune public
părerea mea.
Nu numai că nu există contradiqie Între pactul anglo-turc
şi pactul balcanic, dar pactul anglo-turc este o completare
fericită a celui din urmă.
In adevăr, în temeiul pactului balcanic, semnatarii lui sînt
obligaţi să-şi acorde asistenţă mutuală, În cazul în care ar fi
obiectul unei agresiuni din partea vreunui stat balcanic, ac
ţionînd singur sau Împreună cu alt stat. Nu are importanţă
dacă acest alt stat este o mică sau o mare putere : este destul
ca el să colaboreze la o agresiune Împreună cu un alt stat
balcanic pentru ca mecanismul pactului să intre automat în
funqiune.
Atît de evidentă este această situaţiune, încît a fost nece
sară o rezoluţie specială a Consiliului lnţelegerii Balcanice
ca să scutească Grecia de o asemenea obligaţie, în cazul în
care ag resiunea ar fi venit din partea unui stat balcanic, ac
ţionînd Împreună cu Italia. Situaţia geografică a Greciei ex
plică îndeajuns această excepţie.
Astfel, pactul balcanic este o alianţă care, departe de a fi
îndreptată Împotriva Bulgariei, este destinată să menţină
securitatea statelor balcanice în pofida tuturor. S-o spunem
deschis : Împotriva acelei mari puteri care ar folosi unul din
statele balcanice ca să le despartă şi să le scoată din formula :
Balcanii, balcanicilor.
Cînd un instrument diplomatic creează obligaţii atît de
grele În sarcina statelor balcanice, este firesc ca el să lase
deschisă posibilitatea de a găsi forţe suplimentare acelora pc
care le reprezintă statele balcanice, pentru a face faţă anga
jamentelor luate.
Potrivit unei opinii contrare - opinia uşii închise - pac
tul balcanic, după ce le-a impus semnatarilor săi riscul de a
combate o mare putere, le-ar interzice colaborarea cu o altă
mare putere, pentru a-şi atinge scopul. Ar fi absurd.
Ceva mai mult, în tot timpul care a urmat după consti
tuirea ei, Inţelegerea Balcanică a căutat marea putere care
ar putea s-o ajute, sprijinind-o în existenţa ei, dar fără a
lupta pentru propria ei hegemonie, fiind de acord ca Balca
nii să aparţină exclusiv balcanicilor.
Turcia a găsit, astăzi, această mare putere care este Anglia.
Semnînd cu ea un acord, Turcia şi-a servit nu numai pro
priile sale interese, dar şi interesele Juturor statelor balcanice,
care trebuie să fie recunoscătoare pentru aceasta.
De alt fel, trebuie făcută o deosebire categorică în decla
raţia făcută de dl. Neville Chamberlain în Camera Co
munelor.
Mai Întîi este cazul unui război În regiunea Mării Medi
terane. lntrucît ipoteza unui război Împotriva Turciei de
către un stat balcanic, trebuie practic înlăturată, pentru că
nici un stat balcanic nu are o flotă suficientă ca să pornească
un război Împotriva acesteia, Turcia este liberă să încheie
orice acord ar conveni intereselor sale, pactul balcanic neim
punîndu-i nici o restriqie.
In declaraţia d-lui Chamberlain mai este vorba apoi de
obligaţia de a se consulta cu Turcia, pentru a se asigura con
solidarea securităţii în Balcani. Pentru oricine a lucrat În do
meniul diplomatic cu Turcia şi cu Marea Britanie, pentru
cine cunoaşte sinceritatea acestor două state în executarea
tratatelor şi respectarea cuvîntului dat, este sigur că această
consultare nu se va face într-un spirit de violare a pactului
balcanic, ci în spiritul strictei sale aplicări. Şi aceasta pentru
un motiv foarte simplu : Turcia este semnatara pactului bal
canic, iar Marea Britanie n-a fost niciodată complice la ne
respectarea unei obligaţii internaţionale.
Contradiqie Între pactul anglo-turc şi pactul balcanic ?
Nicidecum, ci evoluţia acestuia din urmă spre o desăvîrşire
progresivă, pînă la realizarea imaginii complete, a cărei vi
ziune limpede au avut-o autorii lui Încă din primul moment."
„Parii So ir•. 14 mai 1919.
Pactul Balcanic trăieşte
(Scrisoarea lui N. Titulescu adresată redacţiei ziarului

L'Ordre, 30 mai 1939)
Ca urmare a ascensiunii forţelor fasciste pe plan internaţional, fron

tul statelor antirevizioniste cuprinse în sistemul securităţii colective a
Început să se destrame. Cînd În anul 1939 Italia fascistă cotropeşte
Albania, presa din diferite ţări printr-o interpretare arbitrară a faptelor,
a pus în circulaţie ideea că din moment ce Iugoslavia n-a venit În aju
torul Albaniei atacate, Pactul Balcanic poate fi considerat ca şi dizolvat.
N. Titulescu, vădit intrigat de această răstălmăcire tendenţioasă a eve
nimentelor, a publicat în ziarul l'Ordre un articol în care demonstrează
toată inconsistenţa acestei opinii, susţinînd că atitudinea de espectativă
a Iugoslaviei era impusă de situaţia obiectivă În care se găsea această
ţară şi nicidecum nu decurgea dintr-o presupusă lichefiere a Pactului
Balcanic, pact care potrivit părerii lui N. Titulescu rămînea valabil şi
eficace chiar atunci cînd În el n-ar fi rămas decît doi din cei patru
slmnatari. Ideile expuse În acest articol publicat În ziarul L'Ordre,
completează concepţia lui N. Titulescu asupra viabilităţii Înţelegerii
Balcanice şi permite cititorului să pătrundă mai adînc în conţinutul
unor discursuri consacrate aceleiaşi probleme.
*
Paris, 30 mai 1939
Domnule director,
Citesc În ziarul „L'Ordre" de ieri, 29 mai, un articol foarte
interesant şi p lin de observaţii, intitulat Turcia şi tripla
alianţă anglo-franco-rusă, care anunţă Într-un subtitlu În ca
ractere groase lichidarea pactului balcanic.
Cauza acestei lichidări ? Dublă. Mai Întîi pentru că Iu go
slavia, cu ocazia ocupării Albaniei, ar fi aqionat în aşa fel,
încît a primit felicitările guvernului italian .
588
Apoi, pentru că de partea română s-ar părea că Bucureştiul,
cedînd ameninţării germane, şi-ar fi pierdut o parte din liber
tatea sa de acţiune.
Imi permiteţi să-mi exprim o părere contrară ?
Ce-ar fi putut să facă Iugoslavia altceva decît a făcut În
faţa ocupării Albaniei de către Italia ? Război ? Logic, aşa
ceva nu s-ar fi putut pretinde. ln această Împrejurare Iugo
slavia era singură. Nici o mare putere nu s-ar fi găsit alături
de ea, mai ales că În acel moment sistemul colectiv de secu
ritate, „frontul păcii", nu se înfăptuise încă.
Nici o putere balcanică n-ar fi venit în ajutorul Iugoslaviei.
In adevăr, pactul balcanic nu prevedea asistenţă decît în
cazul în care unul dintre semnatari ar fi fost atacat de un
stat balcanic, aqionînd singur sau Împreună cu un altul. Or,
Iugoslavia nu fusese atacată, iar Albania nu era semnatara
pactului. Atunci ? A face haz de necaz Într-o asemenea situa
ţie nu era o trădare ; este prima regulă din abecedarul di
plomatic.
După mine, altă aqiune ar fi permis o critică justificată :
semnarea acum ceva mai mult de doi ani a pactului de prie
tenie permanentă dintre Iugoslavia şi Bulgaria, fără ca obli
gaţiile decurgînd din pact să fi fost formal justificate.
In adevăr, să presupunem că Bulgaria atacă unul din sta
tele balcanice. Dacă Iugoslavia n-ar interveni, ca să rămînă
credincioasă obligaţiilor de prietenie permanentă faţă de Bul
garia, ce a devenit pactul balcanic ? Şi dacă intervine, ce se
alege de prietenia veşnică ?
Insă, la data cînd s-a semnat pactul bul�aro-iugoslav, toată
lumea aproba noul tratat, şi statele balcamce şi marile puteri.
Noul tratat trebuia să deschidă o eră nouă În viaţa din Bal
cani şi să constituie o primă etapă pe drumul intrării Bulga
riei în pactul balcanic şi„. mai ştiu şi eu !
Cei care căutau să obţină oarecari precizări ca să iasă din
încurcătură erau consideraţi că pescuiesc În apă tulbure. Au
trebuit să se mulţumească doar cu explicaţii ex post facto.
Şi atît.
Şi astăzi Iugoslavia este atacată, pentru că refuză sinuci
derea care ar reprezenta-o pentru ea un război purtat de
Italia numai Împotriva ei. Cum să mai Înţelegi ?
De altfel, dacă, din nefericire, unul dintre cei patru sem
natari ai pactului balcanic nu şi-ar îndeplini obligaţiile care-i
689
rev�n, pactul ar con d nua să se aplice Între ceilalţi trei. Şi daca
doi ar trebui să facă la fel, pactul va fi menţinut În vigoare
de ceilalţi doi care mai rămîn.
Mă gîndesc la România. Nu cunosc acordul economic pe
care ţara mea l-a semnat cu Germania. Dar cunosc bazele
politicii noastre externe şi, aş spune chiar, ale Întregii noastre
vieţi naţionale : menţinerea integrităţii teritoriale şi respec
tarea cuvîntului dat.
Dacă şi-ar Închipui cineva că oricare ar fi angajamentele
economice pe care şi le-a luat şi indiferent faţă de cine
România ar rămîne neutră În cazul în care Bulgaria ar ataca
Iugoslavia sau Turcia şi nu şi-ar îndeplini obligaţiile care
decurg din pactul balcanic, ar aduce ţării mele o injurie pe
care nu o merită.
Dacă România şi-a luat aceste angajamente faţă de Turcia,
pe cînd aceasta din urmă era singură, cu atît mai uşor le va
respecta astăzi cînd Marea Britanie şi Franţa sînt alături de
Turcia. Dacă România şi-a luat obligaţia să apere Iugoslavia
contra Bulgariei, cînd Iugoslavia era la cuţite cu Italia, cu
atît mai mult acest angajament s-a consolidat În ziua cînd
relaţiile lugoslaviei cu Italia şi Germania au ajuns cu ade
vărat cordiale.
In ceea ce mă priveşte pe mine person al, am plătit since
ritatea mea faţă de Iugoslavia cu pierderea simpatiilor ita
liene, care mi-erau scumpe. Astăzi, văd Iugoslavia tratat:\
de italieni ca pe o prietenă, În timp ce eu continui să rămîn
„duşmanul". Insă pentru că logica şi politica nu merg Întot
deauna mînă în mînă, mă aştept ca această situaţie să nu se
schimbe. Ce are a face : !mi voi face Întotdeauna datoria,
călăuzit de preceptele conştiinţei mele. ln schimb cred, cel
puţin, că aceste Împrejurări îmi dau dreptul să afirm că dacă
ţara mea a dovedit că era gata să-şi ducă pînă la capăt obli
gaţiile luate, cînd aceasta se făcea în condiţii pline de greu
tăţi - şi eu sînt aci ca să o confirm -, ea le va respecta cu
atît mai mult astăzi, cînd pentru a le aduce la îndeplinire nu
mai este singură.
De altfel, în timpul crizei cehoslovace România a dat în
deajuns dovadă că ştie să treacă peste angajamentele sale
�crise, atunci cînd o cere interesul comun.
Dar în avîntul ei nobil de a ajuta Cehoslovacia, ea a fmt
'>ingur:l.
590
Cînd o \ară dă o astfel de dovadă despre felul cum Înţe
lege să-şi îndeplinească obligaţiile sale morale, i se cuvine o
Încredere deplină cînd este vorba de executarea obligaţiilor
sale legale. Aşa fiind, este neîndoielnic că la originea noii ati
tudini a Turciei nu a stat „semidizlocarea pactului balcanic
din 1 934".
Nici izolare � n-a determinat Turcia să Încheie acordul cu
Marea Britanie şi cu Franţa. Dimpotrivă, obligaţiile pactu
lui balcanic au determinat Turcia să caute alianţa unei mari
puteri, pentru a face faţă angajamentelor luate. Pentru că,
potrivit acelor obligaţii, semnatarii lor trebuie să-şi acorde
ajutor mutual Împotriva oricărei a�resiuni din partea unui
stat balcanic, aqionînd singur sau 1mpreună cu o mică sau
marc putere.
Prietenul meu, Riistii Aras, acum ambasadorul Turciei la
Londra, ar putea spune mai multe despre eforturile pe care
le-am făcut împreună, ca să găsim această mare putere.
In prezenţa mea, Turcia a oferit Franţei alianţa sa. Atunci
nu era vorba încă de Alexandreta. Franţa a refuzat de teamă
să nu nemulţumească Italia. Turcia a insistat ca înţelegerea
Balcanică să nu fie uitată în cadrul actelor de conciliere rea
lizate de Lava] Între Italia şi Mica lnţelegere. Italia a mani
festat o antipatie făţişe faţă de orice acord cu cele două
Înţelegeri regionale. S-ar putea spune că. în această vreme,
politica italiană se rezuma la formula : un acord ar fi posibil
cu păr'iţi ale acestei Înţelegeri, dar cu ea, În bloc, nitiodată.
Astăzi Turcia a reuşit să se Înţeleagă cu Marea Britanie şi
cu Franţa. Să nu ne pară rău că pentru a-şi aşeza pe baze
solide prietenia ei faţă de Turcia, Franţa plăteşte un preţ
care reprezintă menajamentul ei faţă de Italia. Binefacerile
acordului sînt atît de mari, încît compensează.
Insă aceste acorduri au provocat diferite comentarii. Unii
au strigat că e vorba de o încercuire, alţii au vrut să atribuie
atitudinea Turciei, dezmembrării Înţelegerii Balcanice. Nici
una, nici alta, ci evoluţia spre desăvîrşirea lnţelegerii Balca
nice. Iată adevărul.
Dl. Titulescu adaugă cu privire la articolul din „l'Ordre" :
In adevăr, citesc În acela5i ziar că, În martie 1 939, cu pri
lejul vizitei făcute la Ankara, primul ministru al Bulgariei
ar fi rugat Turcia să intervină pe lîngă România să ret ro -
591
cedeze Dobrogea şi că, la 9 aprilie, cu ocazia Întrevederii
dintre miniştrii afacerilor externe ai Turciei şi României,
Ankara ar fi sfătuit se pare Bucureştiul în acest sens.
N-am fost martor la întrevederea din 9 aprilie, dar totuşi,
afirm, fără teamă de a fi dezminţit, că Turcia n-a sfătuit
România să procedeze la o revizuire În favoarea Bulgariei.
Scopul pactului balcanic este să menţină ordinea actuală din
Balcani. Să sfătuieşti, în calitate de semnatar al pactului bal
canic, pe un alt semnatar la o revizuire a frontierelor balca
nice, este nu numai să mergi Împotriva scopului expres sta
bilit de acest tratat, dar un asemenea act ar echivala cu un
refuz al obligaţiilor de asistenţă asumate.
In adevăr, cum s-ar putea sfătui prieteneşte un asemenea
act, pe care eşti obligat să-l Împiedici, în calitate de aliat ? De
o asemenea contradiqie cu greu s-ar putea face vinovat ci�
neva. Şi nu este posibil să o atribui Turciei, chiar dacă n-ai

cunoaşte-o.
N ICOLAE TITULESCU
„L'Ordre", )0 m•i 19)9
Indici
Indice de nume
A B
Adatci, ambasador, reprezentantul Baldvin 257

Japoniei în Consiliul Societăţii Balfour, lord 307, 308, 309
Naţiunilor 271, 272, 280, 28 1 , Barnovski, D. 7
Barthou, Louis 441, 446, 447, 450,
282 451, 479
Alesandresco, profesor 38, 60, 64, Baudry - Lacantinerie 67
70, 71, 74 Beaumont, Duchesm 5 1
Alecsandri Vasile, poet 466 Bilcescu, Alimăşteanu-Sarmiza 337
Angelescu 159 Bentham, jurist 1 49
Antonescu, Victor 536 Beneş, Eduard 386, 392, 397, 450,
Apponyi, conte, om politic ma 451, 487, 557, 570, 571, 583
ghiar 271, 272, 273, 274, 275, Berthelot 296
276, 278, 279, 281, 284, 285, .Beernaert, Auguste 514
Bethlen, conte, delegat al Unga
361, 4 1 3, 4 14, 452 riei în procesul optanţilor 413,
Ariadna (personaj mitologic) 572 414
Arion, Constantin, profesor 230, Bolivar 469
231 Bonard, Law 1 03
Armstrong, jurist britanic, specia- Boncour, Paul ]. 1 1 , 472, 473, 475,
list în problema tratatelor 257 477
Ataturk, preşedinte al Turciei 542 Brănişteanu, Beno 8
Attlee, Roger 566, 568 Brătianu, C.I.C. 406
Aubry 64, 65, 67 Brătianu, Gh. I. 12, 1 8, 406
August, Împărat roman 41 Brătianu, I. 95, 1 3 1 , 3 1 3
Augustin, Mircea 8 Brătianu, Jon I. C . 4 1 5
Aurelian, P. S., economist 132 Brătianu, Vintilă 6 , 90, 98, 99,
Averescu, mareşal 537 1 04, 1 52, 259, 537
595
Briand, preşedinte al Franţei 353, Dovgalewski 385, 386
361, 362, 467, 468, 563 Drăghicescu 60
Bugnet H
Drummondt 256
Bugnet, Baudouin 234
Duca, Gh. 90, 93-97, 1 02-104,
108, 130, 1 3 1 , 450
c Dumas, JacqueG 521
Dumnezeu 498
Capitant 337
Carol al II-iea 537, 542
E
Carol al VII-iea 1 72
Carp 1 19, 121, 1 22
Căpitanescu 83 Eden, Anthony 1 5
Chamberlain, Austen Sir 288, 292 Elisabeta, regina Angliei 5 1 0
Chamberlain, Neville 587
Christescu, G. C. 63
Christ (Christos) 39, 497, 498 F
Clamageran 172
Clcon 3 1 8
Clemanceau 312, 3 1 3, 554 Fabin 434
Clynes 568 Faust 58
Constantinescu-Iaşi, Petre 8, 1 1 Filotti Eugen 23
Costinescu 169, 1 84, 1 85, 192, 197,
198, 208, 210, 227 Francisc I 95
Creangă 8 1 , 82 Fundăţeanu, comandor 507-509,
Columb, Cristofor 563 5 1 1 , 5 1 2, 5 14-526
Csaky Emeric, conte, delegat al Puzier-Herman 67
Ungariei la procesul optanţilor
282
Curtius 365 G
Cutcutache, D. Constantin 22, 287,
294
CuZJ, A. C. 1 3 1 Gancea, Ilie 23
Gaius 39, 56
Gajzago, Ladislau, delegat al Un
D gariei in procesul optanţilor
278
Dalai-Lama 104 Gazi, Mustafa Kemal, preşedin-
Dalton 568 te al Turciei 434
Damocles 284 Geamănu, Grigore 8
Dandurand 3 1 1 Geza, de Daruvary 282
Daneff 1 03 Ghica 107
Danielopol 1 04
Dedal 3 1 8 Giulea 222
Demetrescu 50 Gidei 82
Demolombe 47, 64, 65, 67 Gladstone 173
Diocleţian, impărat roman 41, 42, Glasgow 582
47, 49 Goga, Octavian 14
Dissescu, Constantin 230, 231 Goethe 58, 306
Dollfuss, cancelarul Austriei 450 Grotius, jur ist 329, 508
596
H Laurent 47, 64, 67, 68
La Palisse 44
Litvinov, Maxim, ministru de ex
Haneş, V. 1 44 terne al U.R.S.S„ 1 5, 20, 393,
Henderson 262, 379 395, 396, 435, 437, 440, 54 1 ,
Hennequin 73 544
Henric al III-iea 1 72 Lukacs, reprezentant al Ungariei
Herriot 557 tn procesul optanţilor 27
Hitler 385 Ludovic al Xi-lea, rege al Fran
Hymans 256, 309 ţei 1 72
Hodza 578 Ludovic al XIV-iea, rege al Fran
Hogg, Duglas Sir 257 ţei 172
· Lupu, N., doctor 15
Lyon-Caen, Ch., profesor de drept
1
comercial la facultatea din Pa
ris
Iorga, Nicolae 1 5, 97
Inculeţ 536
Ionescu, Take 6, 1 5, 77, 85, 98, M
99, 1 03, 105, 1 07, 1 3 1 , 537
lnond 542
Iustinian - împărat roman 4 1 , Mc. Donald-Ramsay 244, 557
42, 44, 49, 5 6 Madgearu, Virgil 1 5
Istrate 1 37 Maiorescu, Titu 1 5
Maliţa, Mircea 2 1
Mandemm 304
J Maniu, Iuliu 406-408, 4 1 7, 421,
422
.Jeftici, ministru de externe al Marghiloman 124, 125
lugoslaviei 392, 398, 450, 451 Marsal, Fran�ois - ministru de
Jeze, .J. de la Morandiere 337 finanţe al Franţei 231
Jouvenel 306 Masaryk 469
Muşanoff 4 1 8, 419
Maximos 400
K Medicis, familie din Florenţa 195
Mello-Franco 306
Kant 27, 329 Micescu 145
Karoly 4 1 3
Kaufmann 218 Michelet 337
Kelsen 513 Mickiewicz, Adam 337
Komenius (Komenski) 582 Millerand 4 1 6
Kotukta de la Urga 1 04 Mirando! 96, 240
Kramar 3 1 3 Mircescu, Ştefan 7·
Krofta, ministru a l afacerilor ex- Mironescu 384
terne al Cehoslovaciei 487 Moca, Gheorghe 8
Moliere 54
L Motta, preşedintele Confederaţiei
elveţiene 528, 529
Lamartine 337 Mussolini, Benitto 295, 296, 390,
Lava! 59 1 472
591
N R
Napoleon 44, 469 Rau 64, 65, 67

Negulescu, Dem. 63, 69 Rădulescu, Savel 8, 23
Richelieu, cardinal 1 72
Rossi, conte 5 1
o Roosevelt, preşedinte a l S.U.A.
481
Olivera, Ricardo, ambasadorul
Argentinei in România 492
s
Oprea, I. M. 6-9, 1 1 , 1 5 1
Ormesson, de, marchiz, ambasa
dor al Franţei in România 488, Saleilles 38
489, 491 Săvescu, director al Băncii Na
Ormesson, de, marchiză, soţia am ţionale a României 214, 216,
basadorului Franţei la Bucureşti 221
491 Scaritz 63
Owsley Mansfield Alvin, amba Schober 361
sadorul S.U.A. la Bucureşti 480 Selden 508, 5 1 2
Owsley, soţia ambasadorului Sergent 337
S.U.A. la Bucureşti 4 8 1
Shakespeare 345
Socrate, filozof grec 3 1 8
Spaho 4 8 7
p
Stere, profesor 4 1 , 1 14
Stintzing, jurist german 40
Paderewschi 312 Stoiadinovici 487
Papinian 42, 56 Stoica, Ion 23
Pasici 105, 106
Paul, prinţ regent al lugoslaviei Stratos 105
481 Stresemann, ministru de externe
Păşcanu 104 al Germaniei 294, 3 1 1 , 35 1 , 353
Pătraşcu, M. 7 Suciu, A. I. 160
Perli-Pinpin 164 Szent-lstvany 459
Petru, rege al Iugoslaviei 481
Pilat, din Pont 3 1 8
Piu a l Xi-lea, papă 498
Planiol 38, 47, 64, 70 ş
Platon 3 1 8
Poincare 296 Ştefan cd Mare 542
Politis, ministru de externe al Ştefănescu, Alexandru 2 1 8 , 223,
Greciei 5 1 7, 557 224, 225, 227-229
Popovici, Mihai 1 94, 19;
Proudhon 73
Preda, Laur 7
T
Q Tanezos-general 459
Taşcă 216, 21 7, 230-232
Quinet 337 Taulier 73
598
Tătărăscu, Gh. 13, 383, 536 u
Teleki, Paul, conte, delegat al
Ungariei la procesul optanţilor Ulpian 42, 56
413 Ungureanu, deputat 1 93
Terenţiu - poet latin 347
Tewfic, Riistii Aras, ministru de
V
externe al Turciei 430, 450,
529, 533, 535, 542, 591
Tittoni 306, 307, 309, 310
Titulescu, N. 6-22, 25, 53, 54, Vaida Vocvod 384, 385
61, 62, 69, 70, 76, 77, 85, 98, Valerio Valeri, Nunţiul Apostolic
496
99, 1 02, 104, 105, 1 1 1 , 1 1 3, 1 30,
Vareilles-Sommiercs, conte, deca
1 3 1 , 1 35, 1 4 1 , 145, 1 50, 1 5 1 , nul facultăţii catolice din Lille
1 86, 1 89, 2 1 7, 229, 240-243, 33, 45
255-257, 259, 269, 287, 294, Vasilescu, Horia 23
295, 297, 301 , 3 1 7, 336, 339, Venizelos 105
3 4 1 , 344, 364, 365, 368, 378- J
Vcrzijl, J.H.W., profesor I d. Uni
380, 383, 388, 390, 393-395, versitatea din Utrecht 523
397, 398, 400, 403, 405, 406, Voltaire 3 1 8
424, 425, 430, 435, 437, 439,
w
4 4 1 , 446, 466, 470, 471, 477,
4 80, 482, 486, 488, 493, 496,
499, 503, 507, 528, 532, 536,
541, 543, 549, 553, 560-566, Wagner - economist 156
568, 569, 585, 592 Walko 413
Washington, George 469
Trasimac 3 1 8 Wilson - preşed inte al S U.A. .
Trumbici 313 103, 313, 493, 515

Turburi, Gr. G. 83 Woolf 317
Indice geografic
A Atena capitala Greciei, 397, 400,

419
Athos 304
Abisinia (Etiopia) 20, 22, 503, Australia 1 87
549, 569 Austria, 254, 255, 260, 262, 295,
Adrianopol 103 297, 304, 305, 349, 350, 351,
Adriatica 360 353, 381, 384, 385, 421, 503,
Albania 304, 4 1 8, 588, 589 505, 544
Alba inferioară 277 Austro-Ungaria, 250, 422, 545
Alexandreta 591
Alsacia 405
America 386, 469, 494, 563, 575
America Latină 466, 467, 468, B
469, 493, 551
America de Nord 16, 555 Bacău 82
America de Sud 468, 492, 493, Balcani 89, 91, 93, 97, 1 10, 397,
555 401, 4 1 8 , 430, 432, 474, 499,
Anatolia 500 501, 586, 587, 592
Anglia 1 2, 15, 1 73, 1 74, 1 87, 1 89, Baltica 360
190, 1 9 1 , 1 97, 240, 241, 249, Banat 275
296, 378, 384, 390, 4 1 4, 415, Basarabia 1 69, 1 85, 250, 253, 337
422, 503, 520, 521, 528, 567, Belgia 1 14, 1 74, 1 87, 191, 249,
568, 569, 585, 587 262, 450, 482, 483, 555, 575,
Ankara, capitala Turciei 397, 400, 577, 586
, 502, 591, 592 Belgrad 296, 397, 400
Arad 277, 278 Berlin 295, 296, 377, 589
Ardeal 1 42, 143, 169, 1 70, 1 83, Bihor 277
1 85, 194, 1 95, 197, 407 Bistriţa Năsăud 277
Argentina 469, 492, 493, 494, 495 Bîrlad 82, 296
Asia 461 Bordeaux 67
�00
Botoşani 82 D
Braşov 277
Bratislava 569 Danemarca 1 74, 1 87, 510
Bruxelles 35, 256, 269, 272, 273, Dobrogea 8 1 , 82, 91, 92, 592
274, 278, 279, 280, 281, 282,
Dolj - judeţ 77, 79
283
Dorohoi - judeţ 82
Brazilia 469, 492, 493 Dunărea 9 1 , 97, 1 1 0, 428, 543,
Brăila 1 61 , 546
544, 546, 548
Bucureşti 35, 103, 151, 213, 232,
Durazzo 103
345, 346, 380, 428, 446, 447,
466, 472, 477, 480, 482, 486,
488, 489, 491, 495, 536, 589, E
592
Bucovina 169, 1 70, 1 85, 193, 251,
252, 337 Ekrene 89
Elveţia 191, 457, 505, 528, 529,
Budapesta 253, 282, 380, 461 555, 577
Bulgaria 94, 107, 1 1 1 , 254, 255, Estonia 304
260, 262, 304, 35 1 , 353, 4 1 8, Europa 1 1 , 12, 1 6, 20, 49, 86, 95,
4 19, 439, 528, 589, 590, 591, 98, 99, 100, 1 02, 108, 1 66, 174,
592 255, 259, 263, 284, 295, 296,
347, 348, 354, 359, 360, 363,
364, 365, 386, 403, 407, 4 1 7,
c
420, 438, 447, 449, 462, 470,
472, 475, 483, 485, 486, 487,
501, 531, 558, 561, 567, 568,
Caillaux, 1 79, 200, 235 570, 574, 575, 579
Cambridge 344, 346 Europa Centrală 351, 361, 380,
Canada 480 381, 398, 401, 416, 4 1 7, 418,
Cannes, localitate În Franţa 563 422, 428, 471 , 473, 474, 475,
Cap Martin 553 484, 560, 561, 564, 578, 581
Carpaţi 1 43, 169, 304 Europa orientală 473
Caraş-Severin 277 Europa de vest 561
Cehoslovacia 271 , 297, 304, 305,
3 1 3, 3 8 1 , 388, 397, 415, 425,
439, 450, 461, 469, 470, 494, F
539, 544, 567, 570, 571, 579,
581, 590 Făgăraş 277
Chile 469, 549, 550, 551, 552
· Fălticeni 82
City 256, 257 Finlanda 304
Ciuc 277 Fiume (Rjeka) port în R.S.F
Cleveland (localitate din America Iugoslavia 253
de Nord), 1 6 Florenţa 195
Cojocna 277 Focşani 82
Craiova 79 Franţa 10, 1 1 , 12, 19, 20, 26, 28,
Crimeea 154 33, 35, 36, 37, 38, 45, 46, 49,
Crişana 275 l;)-1_
50, 1 67, 1 �..11.2...8.! 0 , (::.�')
Croaţia 461 �f"y»:.-'T'fo, 191, 196, 197;-- .....,__ l
•
i01 :.�jJ�
", I
r' /�, ��'�_' �! , . 4�')-.
I._ , ( , · , ,_ , 1 ·-
C·- ./ \ .
_
c . .)[",: , p =;
-�::ţ:-t�
�-r.
... �--_,-Ji
(�-�-��--�;:::
·- -
:::-- -
-
- :=::;,...;-
231, 232, 233, 234, 235, 236,
249, 295, 296, 297, 305, 313,
336, 337, 338, 377, 378 , 384, lanka Puszta 453, 454, 455
386, 389, 390, 391, 392, 405, laşi 4 1
4 1 2, 415, 422, 433, 438, 441, Imperiul Britanic 305, 555, 577
442, 443, 444, 445, 446, 447, Imperiul Otoman 95, 1 07
448, 450, 45 1 , 470, 471, 472, Istmul Corintic 469
473, 474, 475, 476, 479, 482, Istmul de Panama 469
483, 484, 486, 488, 489, 490, Italia 1 2, 13, 1 5, 20, 22, 1 79, 1 87,
491, 501, 503, 5 1 5, 521 , 528, 1 89, 190, 191, 249, 254, 295,
532, 533, 539, 542, 553, 554, 296, 297, 305, 313, 379, 390,
555, 556, 558, 559, 564, 567, 391 , 406, 408, 409, 415, 422,
569, 574, 575, 577, 579, 581, 462, 471, 482, 501, 503, 504,
582, 585, 590, 591 505, 515, 538, 550, 551, 557,
565, 567, 577, 586, 588, 589,
590, 591
G I ugosl a via 271, 295, 296, 297, 304,
305, 313, 381, 388, 400, 415,
Galati 82, 161, 543, 544 418, 425, 431, 439, 450, 451,
Geneva 2 1 , 256, 270, 291, 296, 453, 454, 456, 457, 458, 460,
301, 306, 326, 348, 349, 350, 469, 494, 501 , 528, 530, 544,
35 1 , 352, 353, 357, 364, 366, 565, 567, 577, 588, 589, 590
368, 369, 371, 375, 384, 385,
386, 393, 394, 395, 396, 405,
4 1 1 , 420, 431, 435, 437, 440, I
444, 448, 460, 467, 468, 469,
472, 475, 493, 504, 506, 534,
Japonia 1 74, 279, 281, 305, 387,
538, 543, 550, 553, 557, 575
515, 51 6, 528
Genova 510
Germania 1 1, 12, 13, 19, 33, 45,
K
46, 194, 240, 243, 248, 254, 259,
260, 261, 262, 295, 297, 351 ,
352, 377, 378, 383, 386, 387,
390, 391, 405, 406, 422, 471, Kosice - localitate în Cehoslova
482, 484, 501 , 521 , 539, 563, cia 397, 398
564, 565, 567, 569, 577, 579, Kirkillise 103
590
Grecia 92, 94, 304, 400, 4 1 8, 431,
433, 528, 530, 586 L
Grosvenor, Strcet 257
Lausanne, localitate în Elveţia,
12, 5 1 3
II Leman, lac î n Elveţia p e malul
căruia se află Geneva, 467
Haga 287, 290, 324 Lemberg (Lvov) localitate În
Hunedoara 277 U.R.S.S. 253
Huşi 82 Leton ia, 304
602
Leyda, (Leyde-Leiden) localitate o
în Olanda 523
Libia 92 Odesa 253
Lille localitate în Franţa, 33 Oltul 143
Lituania 304 Olanda 174, 1 87, 555, 577
Livcrpool, localitate În Anglia, Orient 94, 101, 104
514 Oxford localitate în Anglia, 563
Locarno, localitate Î n Elveţia 351,
352
Londra 22, 103, 242, 243, 256,
257, 263, 420, 421, 431, 432, p
433, 439, 489, 508, 566
Lorena, provincie în Franţa 405 Paris 29, 3 1 , 32, 34, 35, 36, 37,
Lule-Burgas 1 03 38, 45, 53, 61, 234, 240, 259,
286, 287, 290, 293, 295, 304,
338, 446, 474, 508, 544
M Peninsula Balcanică 92, 94, 105
Persia 423
Macedonia 101 Piatra (oraş) 82
Maramureş 275, 277 Pind 304
Marea Britanie 10, 19, 249, 258, Polonia 304, 305, 379, 396, 406,
3 1 3, 351, 352, 355, 362, 376, 4 1 7, 433, 439, 462, 471, 539,
386, 457, 461, 462, 501 , 503, 555, 565, 567, 577
505, 512, 515, 539, 561, 562, Portugalia 510, 555, 577
564, 565, 567, 574, 575, 581, Praga 390, 392, 423, 426, 427,
582, 587, 590, 592 502
Marea Mediterană 587
Marea Neagră 161, 360, 528, 529,
530, 532, 54 1 , 545 R
Marsilia 450, 45 1 , 457, 459, 461
Memel 304
Regatul Unit al Marii Britanii
Mexic 376
533, 534, 535, 542
Monastir 107 Rhenania 20, 352, 482
Montpellier 466 Rio de Janeiro, capitala Argenti
Montreux, localitate În Elveţia nei 492, 493
534, 535, 541 , 542 Roma, capitala Italiei 4 1 , 47, 390,
Moscova 245, 474 438, 461 , 470
Muntenia 8 1 Roman, judeţ 82
Mureş-Turda 277 România 8, 9, 1 0, 1 1 , 12, 13, 14,
Mureşul 143 15, 1 7, 1 8 , 19, 20, 21, 25, 37,
38, 43, 47, 50, 5 1 , 77, 8 1 , 83,
86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93,
N 94, 95, 97, 99, 100, 101, 1 03,
105, 10� 1 09, 1 1 0, 1 1 3, 1 2 1 ,
Nancy, localitate în Franţa 3 1 1 4 1 , 1 42, 1 43, 1 5 1 , 1 53, 1 57,
Neuilly sur Seine 4 1 3 158, 1 60, 161, 165, 1 67, 168,
Norvegia 174, 187 ·165 169, 1 70, 1 75, 178, 179, 1 80,
603
1 8 1 , 1 82, 186, 1 87, 1 88, 18,, St. Gothard, trecătoare 297
190, 191, 192, 194, 200, 214, Suedia 174, 191 �
235, 240, 241, 242, 244, 245, Sulina 546

246, 247, 248, 249, 250, 251 ,
252, 253, 254, 255, 256, 259,
260, 262, 263, 264, 269, 271, T
275, 278, 279, 280, 281, 282,
283, 284, 285, 287, 289, 290,
291, 292, 293, 294, 295, 296, Thoiry, localitate În Elveţia 353
297, 304, 305, 313, 3 1 7, 336, Timiş-Torontal 277
337, 338, 339, 351, 365, 378, 379, Tîrnava-Mică 277
380, 381, 383, 384, 385, 386, Tîrnava-Mare 277, 278
388, 389, 393, 395, 396, 400, Transilvania 141, 1 85, 240, 251,
405, 406, 407, 408, 409, 4 1 1 , 252, 269, 270, 273, 274, 275,
4 12, 4 1 4 , 4 15, 4 1 7, 4 1 8 , 4 19, 276, 277, 278, 279, 280, 287,
420, 423, 424, 425, 430:- 431 , 294, 304, 337, 413, 414, 415,
433, 434, 435, 436, 437, 438, 417
439, 441, 442, 443, 446, 447, Trei-Scaune 277
450, 451, 458, 460, 461, 468, Turcia 92, 93, 94, 95, 97, 99,
469, 470, 473, 477, 478, 479, 103, 107, 108, 304, 364, 365,
480, 481, 482, 488, 489, 490, 379, 400, 418, 430, 431 , 433,
493, 494, 496, 497, 503, 505, 434, 469, 500, 528, 529, 530,
531, 533, 534, 542, 585, 58�
507, 528, 530, 531, 532, 533, 588, 590, 591, 592
534, 536, 540, 541, 544, 545, Turda-Arieş 277
547, 548, 550, 552, 557, 558, Turtucaia 89
567, 570, 579, 585, 590, 591, Turtucaia-Balcik 94
592
Ţ
s
Ţările (Statele) Baltice 555, 557
Salonic 107 Ţările Nordice 555
San Remo 295
Satu Marc 277
Sălaj 277 V
Serbia 94
Sibiu 277, 278 Ungaria 254, 255, 260, 262, 270,
Silezia 304 271 , 272, 273, 275, 277, 278,
Silistra 109 279, 281, 282, 290, 292, 293,
Slovacia 570 297, 304, 349, 350, 351 , 353,
Sofia, capitala R. P. Bulgaria 397 361, 379, 380, 381, 385, 408,
Solnoc-Dobîca, judeţ 277 409, 4 1 1 , 4 1 2, 413, 414, 415,
416, 422, 439, 451, 452, 453,
Someşul 143 454, 455, 456, 457, 458, 459,
Spania 5 10, 555, 577 460, 461, 462, 463, 464, 465,
Statele scandinavice 577 503, 506, 544, 565, 579
Statele Unite ale Americii 7, 16, U.R.S.S. 10, 1 5 , 19, 20, 364, 365,
1 03, 249, 305, 3 1 3, 361 , 378, 378, 383, 385, 386, 393, 394,
415, 480, 481, 515, 575, 577 396, 420, 421, 431, 433, 435,
604
436, 437, 438, 439, 440, 448, Veneţia 510
462, 470, 501, 528, 532, 536, Versailles 9, 11, 18
538, 541 , 542, 555, 564, 567, Viena, capitala Austriei 544, 548
579, 581, 585 Vistula 360
Utrecht 523
z
V
Vaslui 82 Zagreb, localitate în Iugoslavia

, Vechea Eladă 510 398, 435
Indice de conferinţe, asociaţii, adunări, instituţii
A B
Academia diplomatică din Paris Banca de Credit 2 1 8

301 Banca Generală 244, 247
Academia de ştiinţe 97 Banca Marmorosch Blank 216,
Acordul de Ia Bruxelles 285, 286 217
Adunarea de la Alba Iulia 4 1 5 Banca Naţională 1 59, 160, 2 1 8
Adunarea deputaţilor 8 5 , 1 1 3, Banca Românească 216, 221
151 Biblioteca Centrală Universitară
Adunarea Societăţii Naţiunilor 23
16, 339, 364, 365
A XI-a adunare a Ligii Naţiu
nilor, cînd Titulescu a fost ales c
preşedinte al acestui for 339,
340, 341, 342, 343, 344, 355,
Camera Comunelor, 16, 560, 566,
357, 361 587
A XII-a adunare a Ligii Naţiu Camera de Comerţ 1 78
nilor, cînd Titulescu a fost Camera liberală 129
reales preşedinte, 368, 372, 373, Cameră 87, 105, 130, 132, 136,
374, 375, 376, 377 139, 1 53, 1 93, 231, 232, 385
A II-a sesiune a Consiliului Eco Carpatina (sală de conferinţe) 16
nomic al Micii lnţelegeri de la Casa rurală 129, 1 30, 1 32
Bucureşti 425 Cercul de studii 104
Antanta 141, 256 Charta internaţională 1 1
Asociaţia Presei lnţelegcrii Bal College de France 337
canice 500 Comisia Europeană a Dunării
Asociaţia studenţilor români din 543, 544, 545, 546, 547, 548
Franţa 337- Comitetul ce l or trei 31 O
606
Comitetul pentru Înţelegerea in Conferinţa de la Stressa 1 1 , 427
ternaţională din Germania 3 1 7 Conferinţa Statelor Dunărene,
Conferinţa d e la Bruxelles 165, proiect propus de Tardieu În
166, 1 80, 1 82, 188 1932, 421
Conferinţa de Pace de la Bucu Conferinţa de la Washington 515
reşti 1 10 Congresul Societăţii medicale de
Conferinţa Comitetului Interna pe litoralul mediteranian
ţional 5 1 4 Cap Martin 20, 553
Conferinţa Europeană 385 Congresul de la Viena 154
Conferinţa generală a dezarmării Consiliul Economic al Micii In
din 1932, 516, 525 ţelegeri 426, 427, 429
Conferinţa pentru dezarmare ţi Consiliul lnţelegerii Balcanice
nută la Geneva între 1932- 494, 586
1934, 378, 406 Consiliul de Miniştri 392
Conferinţa de la Geneva din Consiliul Naţional RomS.n 240
1 927, 5 1 5 Consiliul Permanent al Micii In-
Conferinţa de l a Haga 352, 353 ţelegeri 1 1 , 398, 426, 435, 494
Conferinţa de la Haga din 1899 Consiliul Societăţii Naţiunilor
şi 1907, 5 14, 564 269, 288, 289, 290, 292, 304,
Conferinţa presei Inţelegerii Bal 305, 306, 307, 308, 309, 3 1 1 ,
canice, Bucureşti, 1 1 iunie 3 2 1 , 324, 4 1 1 , 412, 450, 479,
1936, 19, 499, 502 482, 549, 573, 581
Conferinţa de la Lausanne din Convenţiunea statutului Dunării
1 923, 528, 564 din 1921 547
Conferinţa de la Londra din
Creditul rural 136
1909, 5 1 4
Conferinţa d e l a Londra, august Curtea de casaţie 64, 65, 68, 546
1924, 103, 244, 259, 260, 261 , Curtea internaţională de justiţie
262 de la Haga 272, 273, 290, 291 ,
Conferinţa de la Londra din 292, 293, 341, 342, 484
1 930, 5 1 6, 564 Curtea din Poitiers 68
Conferinţa de la Londra din
3 şi 4 iulie 1933, 419, 421,
518
Conferinţa Navală de la Londra D
357
Conferinţa miniştrilor de finanţe Declaraţia de la B:ircelona din
de la Paris - 14 ianuarie 1 925, 20 aprilie 192 1 , 512
259 Declaraţia de la Londra din 1909,
Conferinţa de la Moncreux, 8,
12, 20, 507, 528, 536, 541 , 543, 522, 526
544 Declaraţia de la Paris din
Conferinţa Micii lnţelegeri de la 16 aprilie 1 856, 514, 515
Praga 390. Departamentul Afacerilor Străine
Conferinţa de Pace de la Paris 421
240, 313, 413, 414, 4 1 5
Conferinţa Pan-Americană 494
Conferinţa de Li. Spi 240, 242,
E
243, 245, 246, 254, 255, 259,
260, 261, 262, 564 Ed itura Ştiinţifică 23
607
F '446, 459, 460, 462, 471, 472,
474, 482, 483, 484, 485, 486,
487, 492, 494, 499, 501 , 502,
Facultatea de drept din Bucureşti 503, 538, 539, 552, 555, 564,
527 565, 569, 570 , 577, 579, 580,
facultatea catolică din Lille 33 581, 591
facultatea din Paris 1 6
N
I
New College 563

Institutele lui Justinian 56
Institutul de Drept Internaţional
5 1 3, 520
p
1 Pacea de la Bucureşti 91
Pactul celor patru mari puteri
390, 391, 392, 412
Inţelegerea Balcanică 1 0, 20, Pactul Briand-Kellog - pact de
400, 403, 405, 420, 423, 430, interzicere a războiului semnat
438, 444, 450, 462, 469, 471, la Paris la 27 august 1928, 320,
474, 492, 494, 500, 501, 502, 322, 323, 324, 325, 326, 355,
530, 532, 538, 539, 555, 564, 358, 395, 420, 508, 5 1 6, 5 1 7,
577, 579, 580, 581, 586, 588, 518, 524, 525
591 Protocolul semnat la Buenos
Aires 493
Pactul Inţelegerii Balcanice sem
L nat la Atena la 9 februarie
1934 între Rominia, Turcia,
Grecia şi Iugoslavia 400, 403,
Liceum Club, (cerc artistic lon 404, 419, 432, 433, 434, 585,
donez) 240 588
Pactul Societăţii Naţiunilor 1 6,
240, 256, 269, 291, 292, 296,
M 297, 303, 3 1 1 , 312, 321, 322,
323, 324, 325, 339, 355, 357,
358, 362, 378, 387, 395, 405,
Marile Puteri 1 1 , 13, 19, 1 02, 410, 4 1 1 , 4 12, 4 1 9, 440, 470,
107, 308, 313, 314, 390, 392, 478, 479, 494, 505, 508, 5 1 7,
414, 4 1 5, 421, 524, 525, 533, 538, 549, 561,
Ministerul Domeniilor 83 567, 573, 574, 576, 577, 579,
Ministerul de Externe 93 580, 581
Ministerul de Finanţe 230, 231, Pactul de la Paris 5 16, 5 1 7, 525
252 Pandecte (Pandectele lui Justi
Mica Inţelegere (Mica Antantă)
nian) 38, 44, 49, 56
10, 1 1 , 12, 20, 296, 297, 379,
380, 385, 388, 389, 390, 391 , Partidul Conservator-Democrat
396, 397, 398, 405, 4 1 1 , 415, 1 1 3, 1 14, 1 1 6, 123, 124, 126
4 1 7, 4 1 8, 420, 421, 422, 423, Partidul naţional liberal 87, 95.
425, . 433, 435, 438, 443, 444, 96, 97, 99, 100, 1 0 1 , 102, 104,
608
106, 107, 108, 109, 1 12, 1 14, 564, 566, 569, 574, 575, 576,
129 577
Planul Dawes 262 Statutul Societăţii Naţiunilor 4 1 1 ,
Planul Hoover 386 449
Planul Tardieu 423, 560 Stock - Exchange, Bursa din
Protocolul din 1924, 573 Londra 257, 258
Protocolurile Laval-Mussolini, 7
ianuarie 1935, 470
Protocolul de la Petersburg 89, T
91, 1 08
Puterile centrale 141, 240, 244,
245, 248, 262, 351 Tratatul de la Atena 401, 402,
403, 404
Tratatul de la Bucureşti 1 1 4, 248,
R
249, 255, 261, 262
Tratatul de la Locarno 351, 405,
482, 483, 484, 5 1 7, 561, 564,
Rador agenţia de presă 567
romoină pfoă în 1948, 380, 394, Tratatul de la Neuilly, 254
446 Tratatul de la Rio (Saavedra La
Reichsbank din Berlin 248, 249, mas) 468, 469, 492, 493, 494.
251 Tratatul de St. Germain 250, 251
Reichul nazist 12, 484, 539 Tratatul de la Trianon 250, 25 1 ,
269, 277, 283, 284, 289, 290,
292, 407, 413.
s Tratatul de la Versailles 11, 1 8,
249, 256, 257, 261 , 351, 482,
484
Senat 86, 87, 93, 106, 1 16, 124, Tratatul naval de la Washington
125, 129, 1 32, 1 36, 383 din 1922, 5 1 6
Sfîntul Scaun 496, 497
Tribunalul Ilfov, 63, 64, 69
Sobrania (din Bulgaria) 4 1 8
Societatea Naţiunilor 1 1 , 1 5, 16,
1 8, 254, 269, 271, 272, 281 ,
282, 283, 291, 301, 302, 304, V
306, 307, 308, 309, 3 1 0, 31 1 ,
31 2, 31 4, 3 1 6, 317, 320, 321, Uniunea Europeană, proiect pro
322, 323, 325, 341, 342, 343, pus de Briand 361, 362, 364,
346, 348, 349, 351, 352, 353, 366
355, 356, 357, 358, 362, 363, Universitatea din Cambridge 344
365, 366, 368, 369, 370, 373, Universitatea Komensky din Bra
374, 375, 376, 384, 387, 392, tislava 569
414, 4 1 8, 444, 448, 452, 453, Universitatea din Oxford 560,
459, 460, 461, 463, 467, 468, 563
469, 475, 483, 493, 494, 503, Universitatea din Utrecht 523
504, 505, 506, 5 1 5, 533, 534, Ustaşa, organizaţie subversivă
538, 550, 552, 556, 557, 558, iugoslavă 455
89 - N. Titulescu - Discursuri
Indice de publicaţii
A D
Adevărul (ziar), 13, 256, 258, Democraţia (revistă) 103

263 Dimineaţa (ziar) 1 1 , 1 5, 16, 389,
Az Est, ziar maghiar 380, 385 392, 394, 396, 399, 402, 405,
43'\, 436, 440, 445, 447, 449,
471, 479, 506
B Dreptul, 63, 64
Bukarest Tageblatt 101 F
c Facla (ziar) 487
1
Cartea Verde 108, 1 09
Codul lui Napoleon 40, 44, 64
Constituţie 1 1 3, 1 14, 1 16, 1 26,
132, 1 34, 136 Independenţa Romină (oficios
liberal) 99, 100, 101
Constituţiunea belgiană 1 1 4
Izvestia (ziar) 437
Credinţa (calendar), publicaţia
Izbînda (ziar) 218, 228, 229
rominilor din Statele Unite
7, 1 6
Cronica (ziar) 53 J
Curentul (ziar) 1 1
Curierul judiciar 61, 64, 69, 76 Justiţia Nouă (revistă) 8
610
L
La Roumanie (gazetă) 85 Studii (revistă de istorie) 1 1

L'Ordre (ziar) 588, 591, 592
Le Temps (ziar) 543
Lumea (revistă) 8
T
Lupta (ziar) 382, 387
M Ţăranul, gazetă înfiinţată de N.

Titulescu 77, 79, H
Morning Post (ziar) 107
N u
Neue Freie Presse (ziar) 295, 297 Universul (ziar) . 6, 8, 1 3 , 102,

103, 217, 231, 371, 377, 379,
p 485, 536, 540, 552, 562, 565,
563
Paris Soir (ziar) 585, 586, 587
V
R
R.evue Roumaine d'Hittoire 8 Viap. ltom:lnească (revistă) 102
Sumar
Studiu introductiv
pdg. j
OBSER.VATIUNI ASUPRA llEOR.GANlZARll FACULTAT!LOR DE DR.EPT
pdf.. 21
CUM TREBUIE SA INTELEGEM EDUCAŢ!A JURID ICA
pag. H
l'RlNCIPl lLE AUTORlZARll MARITALE INTR-UNA D!N APL!CAR!LI! LOI.

PRACTICE
pdf.. 62
PROBLEMA CESIUNI I UZUFRUCTUARE IN DR.Ei'TIJT" ROMAN
pdg. 70
IUBIT! SATEN!
pdg. 77
TAR.ANUL ŞI PAMINTIJL
pag. 80
POZIŢIA ROMAN! E l FATA DE E VENIMENTELE DIN BALCANI (1912-191))

pag. 85
NEVOIA UNOR INDREPTAR!
pag. IJJ
INIMA ROMAN!E!
pag. 141
613
JNTRODUCERE IN CURSUL DE DREPT CIVIL
1ag. 141
CONSJDERATII ECONOMICE, SOCIALE ŞI POLITICE PRIVIND REFORMA

CONTRIBUŢIILOR DIRECTE
(Discursul lui N. Titulescu ministrul finanţelor, rostit În şedinţa din

10 iunie 1921 a Adunării Deputaţilor)
pag. IH
DESPRE RlDICAREA ECONOMICA MONDIALA
(Discursul lui N. Titulescu la Liceum-Club din Londra 1 922)

pag. 240
DECLARAŢIA DIN 19 MARTIE 1923 CU PRIVIRE LA l\EPARATIILE DE RAZBOI
pag. 242
POZIŢIA ROMANJEI IN PROBLEMA GENERALA A REPARAŢIILOR
pag. UJ
CONDIŢIILE DE PLATA ALE RENTEI ROMANE PESTE GRANIŢA
(Interviul acordat de N. Titulescu trimisului special al ziarului „Adevărul " ,

mai 1 924)
pag. 216
MEMORIUL PREZENTAT DE N. TITULESCU ŞI V. BRATIANU LA CONFERINŢA

MINIŞTRILOR DE FINANŢE DE LA PARIS, 14 IANUARIE 1925
pag. 219
PENTRU REGLEMENTAREA PAŞNICA A DIFERENDELOR INTEi.NAŢIONALE
(Declaraţia în faţa subcomisiei pentru reglementarea paşnică a diferendelor

internaţionale, Geneva, 19 septembrie 1925)
pag. 264
REFORMA AGRARA DIN ROMANIA ŞI PROBLEMA OPTANŢILOR IN FATA

SOCIETAŢI I NAŢIUNILOR
(Expunere în faţa Consiliului Societăţii Naţiunilor 5 iulie 1923)

pag. 269
lNVAŢAMINTELE PROCESULUI OPTANŢILOR

pag. 286
STATU-QUO-UL ŞI PACEA
(Interviu acordat c orespondentului din Paris al ziarului „Neue Freie Presse"

februarie 1928)
pag. 294
614
MICA INTELEGERE ŞI STABILITATEA CONDIŢIILOR ACTUALE
(Interviu acordat reprezentanţilor presei din Belgrad, 1 7 iunie 1928)

pag. 297
„SOCIETATEA NAŢIUNILOR ŞI MINORITA1'ILE"
(Comuni.:are făcută la Academia diplomatică din Paris, 1 5 martie 1 929)

pag. JOI
„DINAMICA PACU"
p11g. 317
COMUNITATE CULTURALA ROMANO-FRANCEZA
pag. 336
INDEMN LA ACŢIUNE CREATOARE
(Discurs ţinut la alegerea ca preşedinte al celei de-a XI-a sesiuni

a Adunării Societăţii Naţiunilor, septembrie 1930)
p11g. 339
SPIRITUL COLECTJVITAŢII ŞI ACŢIUNEA PRACTICA
(Discurs ţinut la şedinţa de închidere a celei de-a XI-a sesiuni a Adunării

Societăţii Naţiunilor, octombrie 1930)
p11g. 341
„PROGRESUL IDEII DE PACE"
(Conferinţa ţinută de N. Titulescu la Universitatea din Cambridge,

1 9 noiembrie 1930)
p11g . 344
CAILE PRACTICE DE FORMARE A UNIUNII ECONOMICE EUROPENE
(Intervenţia în comisia de studii pentru Uniunea Europeană, Geneva,

17 ianuarie 1931)
pag. 364
CRIZA DE INCREDERE ŞI SOLIDARITATEA NAŢIUNILO R

(Discurs la şedinţa de deschidere a celei de-a XII-a sesiuni a Adunării
Societăţii Naţiunilor, septembrie 1 93 1 )
p11g. 3'8
ULTIMUL PAS SPRE CONFERINŢA DEZARMARII
(Discurs la şedinţa de închidere a celei de-a XII-a sesiuni a Adunării

Societăţii Naţiunilor, septembrie 1931)
pag. 372
615
RELATAREA PRESEI DE LA CONFER.INTA DEZAllMAllll
p„g. 379
MICA INTELEGERE ŞI COLABOllAllEA T AllILOR. EUllOPENE
(Interviu acordat ziarului „Az Est•, ianuarie 1933)

pag. 390
PllOBLEMELE LA OllDINEA ZILEI
(Declaraţii făcute reprezentanţilor presei române �i străine, februarie 1933)

pag. J9J
SENSUL PACTULUI DE ORGANIZAllE A MICI! INTELEGElll
(Dezbaterile comisiunilor de externe ale Parlamentului)

pag. 391
INTENSIFICAllEA COLABOllAlll! ECONOMICE A STATELOR. MICII I NŢELEGi!l.l
- CHEZAŞIE A PACII
(Interviul acordat de N. Titulescu reprezentanţilor presei din Capitală

la întoarcerea sa de la Praga, iunie 1933)
pag. 39�
DEFINIŢIA AGllESOllULUl
(Relatarea presei . asupra expunerii lui N. Titulescu privind necesitatea

acordului asupra definirii agresiunii, mai 1933)
P"'' 393
SPRE NOllMALIZAREA llELAŢIILOR ROMANO-SOVIETICE
(Discurs ţinut cu prilejul semnării tratatului de definire a agresiunii

Geneva, iulie 1933)
pag. 391
PllIETENIE TR.AINICA INTllE STATELE MICU INTELEGERI
(Declaraţii către reprezentanţii presei, pe marginea întîlnirii de la Kosice,

decembrie 1933)
pag. 397
LUMINA INCREDEllll ŞI STABILITATII INTERNAŢIONALE
(Discurs rostit cu ocazia semnării Pactului l n te le ge rii Balcanice, Atena.

9 februarie 1934)
616
S!NSUL PACTULUI BALCANI C
(Declaraţiile făcute de N. Titulescu, presei greceşti)

,„,. 40J
VALOAREA LUPTEI PENTil.U PROGRES
(Discurs ţinut de N. Titulescu în parlamentul român, aprilie 1934)

,„,. 406
ASOCIEREA ECONOMICA ŞI DISPARIŢIA BLOCURILOR RIVALE
(Discursul rostit la şedinţa de deschidere a celei de-a H-a sesiuni

a Consiliului Economic al Micii lnţelegeri de la Bucureşti)
,.., . 421
PENTil.U JUXTAPUNEREA PRIETENIILOR IN BALCANC
(Discursul rostit cu ocazia vizitei protocolare în România a ministrului

afacerilor externe al Rep)lblicii Turcia, mai 1934)
,„,. 430
RELUAREA RAPORTURILOR DIPLOMATICE DINTRE ROMANIA ŞC U.R.S.S.
(S-:risoarea lui N. Titulescu adresată lui M. Litvinov, Geneva, 9 iunie 1934)

,„,. 435
O NOUA ETAPA A RELAŢIILOR ROMANO-SOVIETICE
(Declaraţie făcută corespondentului ziarului lzvesti1)

,„,. 437
SECURITATEA ŞI RELAŢIILE DE BUNA Vl!CINATATE
(Interviu acordat cu privire la semnificaţia reluării relaţiilor diplomatice

cu U.R.S.S., iunie 1934)
,„,. 439
O AMICIŢIE TRADIŢIONALA
(C;zvîo.tarea lui N. Titulescu rostită la dineul oferit în cinstea lui loois

Banhou în România)
,„,. 441
REAFIRMAREA PRINCIPIILOR UNEI POLITICI DE PACE
(!o.terviu l lui N. Titulescu acordat reprezentanţilor presei franceze dupl

încheierea vizitei lui Louis Barthou în România)
,„,. ff6
617
DESPRE l�TRAREA U.R.S.S. IN LIGA NAŢIUNILOR
(Interviul lui N. Titulescu acordat presei din Paris)
,„, . 441
ATENTA TUL DE LA MARSILIA
(Discursul rostit de N. Titulescu în şedinţa Ligii Naţiunilor consacrată

dezbaterii asasinării regelui iugoslav Alexandru şi a ministrului de externe
francez Louis Barthou)
,„,. 410
SPIRITUL LATIN
(Discursul lui N. Titulescu ţinut în faţa unui grup de ziarişti din America
Latină, 1935)
SA PRIVIM VIITORUL CU SPERANŢA
(Declaraţii făcute de N. Titulescu presei romineşti)
,„,. 470
CUCERIREA PACU PE CALEA ASOCIERII STATELOR
(Discursul lui N. Titulescu la · dineul oferit în cinstea vizitei lui Paul

Boncour la Bucureşti mai 1935)
,.,. 472
DISCURSUL LUI N. TITULESCU IN PARLAMENT CU PRILEJUL VIZITII LUJ

PAUL BONCOUJl LA BUCUREŞTI
,.,. 477
RESPECT ŞI ADMIRAŢIE PENTRU POPORUL AMERICAN
(Discursul lui N. Titulescu la dejunul oferit în cinstea lui Alvin Mamfield

Owsley, ministrul S.U.A. la Bucureşti, iunie 1935)
,.,. 480
PERICOLUL DIN ZONA RHENANA
(Discursul lui N. Titulescu în şedinţa Consiliului Ligii Naţiunilor

din 18 martie 1936, unde s-a discutat introducerea trupelor naziste În zona
neutră a Rbenaniei)
,.,. 482
618
UNIRE IN SCOPUL APARU.II PACU
{Discursul lui N. Titulescu, ţinut la întrunirea şefilor de state ai Micii

lnţelegeri, 6 iunie 1 936)
,.,. 486
LA PLECAREA AMBASADORULUI FRANŢEI
(Discursul lui N. Titulescu la dejunul oferit în onoarea marchizului

d'Ormesson, ambasador al Franţei, 15 iunie 1 936)
,.,. 488
PRIETENIE· CU TARILE AMERICII LATINE
(Discursul lui N. Titulescu la dejunul oferit în onoarea lui Ricardo

Olivera, ministrul Argentinei în Romania, 16 iunie 1936)
,.,. 492
UN FACTOR SPIRITUAL IN SLUJBA PACU
(Discursul lui N. Titulescu la dejunul oferit în onoarea Monseniorului

Valerio Valeri, Nunţiul Apostolic, 1 7 iunie 1 936)
,.,. 496
PRESA - UN SINE QUA NON Al VIEŢII MODERNE
(Discursul lui N. Titulescu rostit la şedinţa de deschidere a Conferinţei

presei lnţelegerii Balcanice, Bucureşti, 1 1 iunie 1 936)
,.,. 499
OBLIGAŢII ECHITABILE IN CADRUL COMUNITAŢII INTERNAŢIONALE
(Discursul lui N. Titulescu fn şedinţa comitetului celor 1 8 state privitor

la problemele saneţiunilor împotriva Italiei fasciste, octombrie 1935)
"
P•B· 50J
O CONCEPŢIE REALISTA ASUPRA REGIMULUI JURIDIC AL MARILOR
(Prefaţă scrisă de N. Titulescu la cartea comandorului Fundăţeanu

„Libertatea mărilor şi prizele maritime•, 1935)
,.,. 507
STRIMTORILE IN SLUJBA PACII
(Discursul lui N. Titulescu la şedinţa de deschidere a Conferinţei

de la Montreux, 22 iunie 1 936)
pag. S2R
619
PRINCIPIILE NU !IE SACRIFICA DE DRAGUL PRIETENIEI
(Intervenţiile lui N. Titulescu la discuţiile privind regimul strîmtorilor

Mării Negre, 9 iulie 1936)
,„,. SJ2
PRIETENIA INTRE TOATE TARILE ECHIVALEAZA CU PACEA
(Declaraţiile făcute de N. Titulescu ziarului „Universu!•, iulie 1936)

,„,. 1J6
O CONVENŢIE ISTORICA
(Discursul lui N. Titulescu cu prilejul semnării convenţieC strîmtorilor,

Montreux, 20 iulie 1936)
,„,. 141
IMPOTR.IVA CONTROLULUI STR.AIN PE TER.ITOR.IUL STRAMOŞESC
(Interviu acordat de N. Titulescu ziarului „Le Temps•, 29 iulie 1936)

,„,. 141
CHEZAŞIA MENŢINERI! PACI!
(Discursul lui N. Titulescu ţinut în şedinţa privată a Consiliului Societăţii

Naţiunilor, 26 iunie 1 936)
,„,. 149
SANCŢIUJli'ILE POT STAVILI AGRESIUNEA
(Discursul ţinut de N. Titulescu la dejunul societăţii medicale a litoralului

mediteranean, Cap Martin, 1 1 aprilie 1937)
pilg. H1
„DESPRE METODELE PRACTICE DE A PASTR.A PACEA EXISTENTA"
(Conferinţă ţinută în Camera Comunelor, Londra, 3 iunie 1937)

,„,. 160
„SITUAŢIA 1 1'.'TER.NATIONALA ACTUALA"
(Conferinţă ţinută de N. Titulescu la Oxford, 4 iunie 1937)

,.., . 161
„ORIENTAREA IN POLITICA INTEil.NATIONALA
A DEMOCRAŢULOR EUROPENE"
(Conferinţă ţinută de N. Titulescu în Camera Comunelor, Londra,

9 iunie 1937)
,„,. 166
620
„ORDINEA lN GlNDIRI."
{Conferinţă romta de N. Titulescu la Universitatea din Bratislava

cu prilejul decernării titlului de doctor honoris causa, 19 iunie 1937)
pag. 169
O COMPLETARE FERICITA A PACTULUI BALCANIC
(Interviul lui N. Titulescu acordat ziarului Paris Soir, 14 mai 1939}

pag. sas
PACTUL BALCANIC TR.AIEŞTE
(Scrisoarea lui N. Titulescu adresat! redaqiei ziarului L'Ordre,

30 mai 1939)
pag. 188
INDICE DE NUME
pag. S9J
INDICE GEOGRAFIC
pag. 198
INDICE DE CONFERINŢE ASOCIAŢII ADUNARI, INSTITUŢII
pag. 604
INDICE DE PUBLICAŢII
pag. 608
REDACTOR RESP. DE CARTE : ILIE GANCEA
TEHNOREDACTOR : FLORICA WEIDLE
DAT LA CULES 11 .07.1967. BUN DE TIPAR 09.08.1967. TIRAJ
20.000 +139+40 EX. LEGATE 1'1. HIRTIE SCRIS 11 A 63 g'm'. FOR
MAT 54X 84/16. COLI EDITORIALE 36,46. COLI TIPAR 39,00+4 CO
LIŢE. A. 10510. INDICI DE CLASIFICARE ZECIMALA : PENTRU
BIBLIOTECILE MARI 9 (R), PENTRU BIBLIOTECILE MICI 9
TIPARUL EXECUTAT SUB COMANDA NR. 70.456
LA COMBINATUL POLIGRAFIC „CASA SCNTE l l " ,
PIAŢA SCINTEII N r . 1 , BUCURE-ŞTI -
11.EPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA

Nicolae Titulescu Discursuri 1967

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Titulescu Discursuri 1967

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

Din adîncul conştiinţei patriotice a fiecărui om răzbate cu o forţă ire­

1 „Universul", din 1 8 iulie 1936.

teoretice există o perfectă identitate.

1I o n M. O p r e a, Op. cit., p. 382.

1 vezi şi, R. D e u t s c h, The foreign policy of Romania and the

1 Arhiva Institutului de Studii istorice şi social-politice de pe lîngă

1 G h. I. B r ă t i a n u, De la Lausanne la Montreux, în „Mişcareaa,

1 A.l.S.I.S.P., fond 3, dosar 355, fila 50.

1 „La Roumanie", 23 decembrie 1913.

1 „Dimineaţa•, 28 iunie 1936.

1 M i r c e a M a Ii ta, O personalitate marcantă a diplomaţiei romii·

Sub forma unor observaţii asupra reorganizlrii facultăţilor de drept

Oricine a obţinut diploma de bacalaureat clasic sau mo­

Această din urmă dispoziţie preconizăm pentru şcolile

ori la acelaşi examen, pierde beneficiul înmatriculării şi tre­

e dăunător a se lăsa ; scopul e să silim tineretul la muncă şi

sau pe forţa fizică a părintelui, ca În anumite societăţi, puterea

nu o creează, ci o constată, credem că a obţinut un rezultat de

mii de ori preferabil aceluia, care în acest răstimp şi-a Însuşit

Am spus de ;isemenea că legiutorul n-a Înţeles importan\a

Consecinţele ce decurg din această manieră de a vedea sînt mai

maritim nu e fără folos, conchidem că profesorul de drept co­

Cam acestea sînt vederile noastre, atît În privinţa chestiuni·

Nicola• I. Timie.cu, laureat al Facultă1ii de drept din Pano.

( A n icolr apărute în iiarul 11C ronica„ din 9, 101 1 1 , 1 3 , t .J ,

Discursul „Cum trebuie să Înţelegem educatia juridică" transform.n

a şti că dreptul evoluează paralel cu nevoile sociale e un ade­

N icoIae I. T i t u I e s c u, Laureat al Facultă1ii de drept

Examinarea autorizării maritale a fost inspirată lui N. Titulcscu de

Mărturisesc din capul locului că nu văd nici o di ficultate

8 Demolombe, IV, nr. 1 97 şi 1 98 ; Aubry et Rau, V § 472, p. 1 57.

Deci cînd e vorba de un act determinat : cutare vînzare, cu­

Ocupîndu-sc de problema cesiunii uz;ufructuarc, N. Titulcscu demon­

Termenii Întrebuinţaţi de legiuitorul român În materie de

Inainte de toate - ş1 aceasta e fundamental - cum se

Legiuitorul francez a fost deci logic, spunînd, În art. 595,

Legiuitorul român, luînd act de criticile aduse de o parte

Pentru motivele expuse, şi care, după cum se vede, sînt pe

N. Titulescu şi-a depus candidatura 1n alegerile generale din vara anu­

Dm· aceste chestiuni urmează a fi discutate mai mult în cercu­

Am spus ca m primul rînd privirile celor ce se interesează

cultivabilă se găseşte În mîna a 4 1 7 1 persoane, pe cînd

toare, ameninţată chiar de a dispărea prin aplicaţiunea princi­

„Ti ranul", 9 mai 1907, pp I, 1

Discursul rostit de N. Titulescu în cadrul dezbaterilor Adunării depu­

Le voi examina pe rînd şi atît cît timpul îmi va permite.

destul de curînd o formulă vagă din acelea pe care le afecţio­

Unind aceste două propoziţiuni, vedem că : „si on lui re­

Discursul lui N. Titulcscu rostit În Adunarea Deputaţilor din 20 apri­

de unde plăteşte marea proprietate ţărănimii salariile ei de

Evident, totdeauna cei aleşi vor conduce masele, dar pentru

trece chestiunile care ne separă ; un lucru însă nu veţi putea

Discursul oglindeşte poziţia lui N. Titulescu, şi în general poziţia bur­

Elementele ştiinţifice şi didactice pe care le conţine leqia introductivă

Drept civil, ptrsoane. Curs predat 1i revăzut de dl. prot.

Reforma financiară elaborată de Nicolae Titulescu care fusese numit

11 - N. Titulescu - Discursuri 161

încep, d-nii mei, cu prima chestiune, cu aceea a felului

tele de criză se stabilesc şi se sporesc contribuţiunile directe.

„ 1 942 OOO „" „ 5211/o

Deci în total în timpul războiului 33 368 400 OOO

randament din cele mai bune. Astfel :

tribu\iunilor directe şi pentru nevoile imediate ale tezaurului

Din adîncul conştiinţei patriotice a fiecărui om răzbate cu o forţă ire

Oricine a obţinut diploma de bacalaureat clasic sau mo

ori la acelaşi examen, pierde beneficiul înmatriculării şi tre

maritim nu e fără folos, conchidem că profesorul de drept co

a şti că dreptul evoluează paralel cu nevoile sociale e un ade

Deci cînd e vorba de un act determinat : cutare vînzare, cu

Ocupîndu-sc de problema cesiunii uz;ufructuarc, N. Titulcscu demon

N. Titulescu şi-a depus candidatura 1n alegerile generale din vara anu

Dm· aceste chestiuni urmează a fi discutate mai mult în cercu

toare, ameninţată chiar de a dispărea prin aplicaţiunea princi

Discursul rostit de N. Titulescu în cadrul dezbaterilor Adunării depu

destul de curînd o formulă vagă din acelea pe care le afecţio

Unind aceste două propoziţiuni, vedem că : „si on lui re

Discursul lui N. Titulcscu rostit În Adunarea Deputaţilor din 20 apri

Discursul oglindeşte poziţia lui N. Titulescu, şi în general poziţia bur

u n de Începe şi unde sfîrşc�te hotarul c a re separă impozitele ne

pe capital se va lichida prin compensaţie, adică prin remi

Vedeţi dar ca m calcularea d-lui Săvescu intră : impozi

Cei tari îşi vor Întrebuinţa atotputernicia ca să zvîrle po

directe. Afişat din ordinul Camerei. Bucureşti. Imprimeria sta

Memoriul lui N. Titulescu la a 3-a şedinţă plenară a conferinţei inter

Excelenţei sale onorabilului Ramsay MacDonald, preşedin

Roumanie a la 1 1 1-eme s�ance plfoiere <le la Conffrence de l.on

Interviul reflectă preocupările lui N. Titulescu de a reglementa rapor

Nr. Judeţul Numărul pro

„Dacă, În fapt, legea agrară din Transilvania a fost apli

Aşa fiind, care era situaţiunea României din punctul de pri