UMBRA MIȘCĂTOARE

Blendea Adelina Teodora,clasa a X-a B

Liceul de Arte”Constantin Brăiloiu”,
Prof.coordonator Patrascoiu Ana-Maria

Mic copil neștiind, ce legendă ai s-ajungi jucat

în apă, iarbă, paie,
Visat la a ta lume mare.
Neștiind ce o să naști, ai ajuns
un ucenaș.
La un sculptor, umbra-i mare,ca o
floare dup-un soare,
Ca un aur în pământ.
Inima-ți era tare, știai că ai un destin tare,“sub
umbra ta m-oi ofili,
Sub fără a ta ploaie, v-oi renaște,” simțeai c-ai
un scop mare și te-ai dus, te-ai dus pe raze.
O umbră mișcătoare într-o mare cu o
piatră și un ciocan,
Cu o lamă și-o dalta albă, cu o
minte creatoare.
La Paris cu gânduri goale, “am să
fac ce stiu mai bine, nu-s o umbră
de prisop,
Nu-s o vază de decor,

Sunt cu creier, sunt cu-n scop,” ai

sculptat si ai sculptat
Ai muncit și-ai plâns amar, ai
creeat și te-ai luptat.
Un aur pur din a lui inimă s-a scurs, până-n
creier, până-n neant,
Pe daltă-n jos, pe roca fină.
O umbră mișcătoare transpirând pe al lui destin
tăinuind, cioplind la Eiffel Tower.
Aurul acum pe jos, șerpuind pe-un coridor
Scuturând de praf haina, mâna,
Urmând dâra,
O ușă se deschide la finalul călătoriei sfinte,
Sculpturi în stânga, dreapta, sus și jos
Și un înger în fața-i, “dintr-o
umbră, o legendă, din noroi, o stea
cu flori”
A spus sufletul înaripat și alb în prag de rai, ,cu o
mână fină, albă,
Atingând pe om pe umăr.
Artă, artă și iar artă,
In final de glas a realizat,
Ce om mare a creeat.
Cu o lacrimă de aur a plantat.
Zâmbește, mâna atingând fiinta-i albă.
Cu o ultimă privire-n spate,
Cu un ultim glas și petale moarte,
Și trecut de pragul sfânt,

Acompaniat de o dâră vie, cu mult praf și pasiune

Către o altă viață, către alt destin.
Către o altă zori de zi,
Și o noapte cu o lună mare.
“Amin” a zis Brancuși într-un ultim glas.