MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SCOALA POSTLICEALA SANITARA

CAROL DAVILA

PROIECT DE ABSOLVIRE

EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICARII PROFESIONALE

NIVEL 5

DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

CALIFICAREA PROFESIONALA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

INDRUMATOR:

CANDIDAT:

Farm.Spec. Paula-Nicoleta CARAEANE Vlada Roxana-Ioana

BUCURESTI

IULIE

2018

1
TERAPIA CU MEDICAMENTE LA COPII MICI

2
 ARGUMENT

Tema proiectului meu este denumita Terapia cu medicamente la copii mici. Este rezultatul
curiozitatii si documentarii mele avand si eu la randul meu un copil.
Este necesar ca parintii sa fie educati periodic de catre medical de specialitate cum se face
urmarirea corecta a copiilor bolnavi si care sunt semnele e alarma. Medicatia
aleasa este cea mai folosita, de catre parinti, dar nu ar trebui administrate copiilor fara acordul
medicului.

Vizita la medic si citirea cu atentie a prospectului previn intoxicatiile cu medicamente.

Organismul copilului are un metabolism diferit de cel al adultului, de aceea trebuie sa primeasca
substante potrivite, in dozele potrivite.

Administrarea medicamentelor fara recomandarea medicului este periculoasa, mai ales in cazul
copiilor, pentru ca organismul imatur are anumite particularitati de absorbtie si de folosire a
substantelor pe care le primeste.

In cele din urma lucrarea mea de licenta abordeaza o tema de actualitate destul de mare, care este
bazata in general de problemele cele mai des intalnite la copii mici.

3
 CUPRINS

CAPITOLUL 1

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA.......................................................................pag 5

1.1 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR LA COPII MICI.......................pag 10

1.2 PARTICULARITATI ALE ADMINISTRARI MEDICAMENTELOR......... pag15

CAPITOLUL 2

MEDICAMENTE PENTRU REDUCEREA FEBREI SI DURERI...................... pag 17

2.1 PARACETAMOLUL........................................................................................pag 22

2.2 IBUPROFEN.....................................................................................................pag 25

2.3 MEDICAMENTE PENTRU TRATAREA DIAREEI......................................pag 30

2.4 DIOSMECTITĂ................................................................................................pag 35

2.5 FURAZOLIDON...............................................................................................pag 37

2.6 MEDICAMENTE PENTRU TRATAREA CONSTIPATIEI...........................pag 39

CAPITOLUL 3

TERAPII ALTERNATIVE......................................................................................pag44

CONCLUZII............................................................................................................pag 47

BIBLIOGRAFIE......................................................................................................pag 48

4
 CAPITOLUL 1

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA

Generalitati

Cresterea este un proces complex, unic prin multitudinea factorilor care o conditioneaza si/sau
influenteaza, un proces ce debuteaza intrauterin si care se continua pana in adolescenta o data cu
inchiderea cartilajelor de crestere (zone situate la limita dintre diafiza si epifiza si pe seama
carora are loc crestere in lungime a osului).

Exista mai multe clasificari pe grupe de varsta, cea mai elocventa imi pare a fi cea in care este
punctata si varsta pubertatii, o varsta caracterizata prin mari schimbari atat de ordin fizic cat si
psihic care practic pregateste copilul pentru viata de adult. Astfel am putea considera ca exista 6
mari grupe de varsta:

intrauterina(0-9luni): foarte importanta pentru “bagajul” genetic cu care vine pe lume bebelusul,
perioada petrecuta in burtica mamei avand un rol major in procesul de dezvoltare ulterior;

perioada de bebelus (nou nascut in primele 28 de zile, ulterior sugar pana la 12 luni);

mica copilarie (1-3 ani);

copilaria propriu-zisa(3-10ani);

pubertatea (10-14 ani) cu diferentierea ei in functie de varsta: mai devreme la fete decat la baieti;

adolescenta(14-18 ani) care se finalizeaza cu stoparea procesului de crestere prin inchiderea,

osificarea cartilajelor de crestere.

Care sunt factorii ce influenteaza cresterea?

Asa cum spuneam sunt o multitudine de factori ce conditioneaza si/sau influenteaza cresterea,
acestia putand fi subimpartiti in factori genetici, respectiv factori de mediu( externi si interni).

a) factorii genetici:

constelatia cromozomilor, cei care prin intermediul genelor pe care le contin reprezinta “bagajul”
cu care vine pe lume bebelusul si care va conditiona in mare parte cresterea si dezvoltarea prin

5
actiunea asupra sistemului osos si a celui endocrin cei care detin rolul primordial in acest proces;
rasa, talia parintilor.

b)factorii de mediu :

1. intrinseci(interni, proprii organismului): factori hormonali, endocrini care practic moduleaza

procesul de crestere si dezvoltare potrivit informatiei genetice existente deja.Cei mai importanti
hormoni implicati in procesul de crestere sunt:

STH-ul(somatotropul) sau hormonul de crestere care detine de departe rolul central in crestere si
care are variatii fiziologice ale secretiei cu doua pick-uri importante, unul in primul an de viata
iar celalalt la pubertate;

hormonii tiroidinei(tiroxina si triiodotironina) care stimuleaza mineralizarea osoasa, dezvoltarea

sistemului nervos central, maturatia dintilor;

parathormonul si calcitonina implicati in mineralizarea osului si in mentinerea constanta a

calciului in sange;

hormonii sexuali, gonadotropi cu rol important la varsta pubertatii;

insulina, cortizolul.

2.extrinseci:factori care actioneaza din exterior si care pot influenta cresterea:

antenatali : nutritia embrionului si fatului, boli ale mamei, afectiuni ale placentei, lipsa de oxigen
intrauterin, expunerea la substante chimice, toxice(medicamente, fumat, etc);

postnatali: boli cronice, infectii recurente, tulburari acute si cronice de digestie, tipul

alimentatiei, activitatea fizica,tratamente cronice;

factori de mediu:poluare,expunere la radiatii ultaviolete, fumat pasiv,etc; un rol important il au

si factorii socioeconomici, acestia influentand in mod direct accesul la o alimentatie sanatoasa si
la o ingrijire adecvata.

Cum apreciem dezvoltarea fizica?

Sunt mai multe criterii utilizate de medici pentru aprecierea cresterii si dezvoltarii, asa-numitele
criterii antropometrice care iau in calcul cei mai fideli parametrii :

greutatea;

lungimea/inaltimea;
6
perimetrul cranian,perimetrul toracic,abdominal;

raportul intre lungimea trunchiului(in pozitie sezanda) si lungimea membrelor inferioare;

varsta osoasa;

variatia curbei de crestere sau mai exact determinarea vitezei de crestere(daca se monitorizeaza
evolutia lungimii de la nastere)

talia genitorilor

In acest sens s-au intocmit harti, grafice de crestere care au la baza compararea parametrilor

somatometrici  ai unui copil cu niste valori de referinta obtinute prin studii pe loturi mari de copii
sanatosi pe baza carora s-au intocmit curbe “Gaussiene” şi curbe dinamice, sau “canale”
continui, derivate matematic, denumite “ percentile”, sau derivaţii standard (în raport cu formula
utilizata).Compararea datelor obţinute la un copil cu graficele permit evaluarea caracterului
creşterii:

regulată: dacă se situează constant pe aceeasi curba;

neregulată: cu perioade de încetinire şi accelerare cel mai adesea sub influenta unor factori
externi;

1. Greutatea:

este de departe cel mai des parametru folosit pentru monitorizare atat in perioada de sugar cat si
dupa aceea. Este important ca nou-nascutul sa fie cantarit de 2-3 ori pe saptamana, urmand ca
din cea de-a doua luna de viata, cantarirea sa se faca saptamanal pana la varsta de 6 luni,
bineinteles daca nu exista situatii cand se impune o monitorizare mai frecventa a greutatii. Dupa
varsta de 6 luni si pana la 1 an cantarirea se face de doua ori pe luna, urmand ca dupa primul an
de viata si pana la 3 ani sa se efectueze trimestrial. Dupa varsta de 3 ani copilasul trebuie cantarit
semestrial daca nu sunt probleme legate de obezitate sau deficit ponderal.

evolutia greutatii: in primul an de viata are loc o crestere extraordinara, teoretic la varsta de 1 an
ajung sa-si tripleze greutatea de la nastere: in prima luna cresc in medie 500g/luna (se ia in calcul
greutatea de la nastere si nu cea cu care iese din maternitate), in urmatoarele 3 luni sporul este
de aproximativ 750g/luna, pentru ca in urmatoarele 4 sa scada la 500 g/luna, iar in ultimele 4 luni
ajung sa creasca doar 250g/luna. Dupa varsta de 1 an ritmul de crestere scade, in medie copilasii
crescand cu 200-250g/luna. De la 2 si pana la 6 ani cresc in medie cu 2 kg/an, pentru ca dupa
varsta de 6 ani si pana la 10 ani la baieti, respectiv 12 ani la fete plusul sa fie de 3-3,5kg/an.
7
Exista si o formula mai simpla de calcul, mai mult orientativa, dar care se poate folosi pentru o
valoare estimativa a greutatii pentru o anumita varsta : G= 9+2 x varsta(ani). Acestea sunt niste
valori medii si niciodata nu se interpreteaza singure ci corelate in primul rand cu talia copilului,
“bagajul” genetic si/sau eventualele afectiuni asociate. De aceea nu voi insista asupra graficelor
dedicate exclusiv greutatii ci le voi prezenta pe acelea in care greutatea se coreleaza cu lungimea.

in primii ani( 0-30/36luni) de viata se folosesc doi indici pentru a aprecia greutatea, unul dintrei
ei Indicele Ponderal reprezinta raportul intre greutatea actuala a copilasului si greutatea ideala
raportata la greutatea de la nastere, valorile normale ale indicelui incadrandu-se in intevalul 0,9-
1,1.( ex: bebelus de 7 luni cu greutatea actuala = 7500g si  greutate la nastere 3500 : IP=
7500/( 3500 +4250)=0,96; deci, valoare normal desi greutatea actuala este cu 250g sub valoarea
ideala.

Celalalt indice folosit, se numeste Indice Nutritional si reflecta mult mai fidel dezvoltarea
copilului deoarece ia in calcul si lungimea acestuia; acest indice poate fi calculat doar de medic
pe baza unor tabele in care sunt redate greutatile ideale ce corespund anumitor lungimi.

dupa varsta de 3 ani in aprecierea dezvoltarii se foloseste IMC (indicele de masa corporala) care

reprezinta raportul dintre greutate si respectiv patratrul lungimii; si pentru IMC exista grafice de
interpretare in functie de sex.

2. Lungimea/Talia:

parametru deosebit de important in aprecierea dezvoltarii atat in perioada de sugar cat si dupa
varsta de 1 anisor;

foarte important este modul in care se masoara, ideal ar fi ca pana la varsta de 3 anisori sa fie
determinata in pozitie culcata si cu ajutorul unui dispozitiv denumit pediometru; masurarea cu
ajutorul centimetrului de croitorie sau cu alte dispozitive metrice nu este foarte elocventa, putand
sa apara diferente mari chiar si de 4-5 cm;

la nastere lungimea este variabila, in medie 52+/- 2-4cm , cu rezerva ca si in sala de nastere
frecvent se masoara cu ajutorul metrului de croitorie iar pozitia fetala nu permite o masurare
foarte fidela;in general in primul an de viata bebelusii cresc 20-30 cm: cate 4 cm in prima luna,
apoi 3 cm in urmatoarele 2 luni, 2 cm in luna a 4-a pentru ca din luna a cincea sporul sa fie doar
de 1cm/luna. Dupa primul an de viata cresterea in lungime “incetineste” vizibil, la 12 cm /an de
la 1 la 2 anisori pentru ca dupa varsta de 2 ani si pana la 5 ani cresterea sa fie doar
de 6-8cm/an;se mai inregistreaza un pick de crestere la varsta pubertatii, pentru ca apoi prin

8
osificarea cartilajelor de crestere sa se produca incetarea cresterii, la varste variabile in functie de
debutul si progresia pubertatii, la fete in general cresterea inceteaza in medie la 16-17 ani, pe
cand la baieti la 19-20 de ani). Exista o formula de calcul orientativa si pentru lungime: 80+5 x
varsta.

IMC-ul: indicele de masa corporala, utilizat in cuantificarea dezvoltarii in special dupa varsta de
3 ani; este foarte fidel deoarece ia in calcul atat greutatea cat si lungimea;exista grafice si pentru
IMC care se interpreteaza astfel:

Normoponderal:valori intre percentilele(curbele)5-85

Supraponderal:valorile cuprinse intre 85, respectiv 95

Obezitate:valori ce depasesc percentila 95

Subponderal:valori situate sub percentila 5

3.Perimetrul cranian:

un alt indice important ce apreciaza dezvoltarea cutiei craniene si implicit a creierului;

la nastere este in medie cuprins intre 33, respectiv 35 de cm iar in primul an creste cu

aproximativ 10 cm, 5 cm in primele 3-4 luni;pana la varsta de adult, cresterea este foarte lenta,
totalizand 10 cm, astfel incat la adult perimetrul cranian se situeaza intre 54-58cm;

cresterea sa este posibila datorita fontanelelor: cea anterioara, de forma rombica, de 2,5/3,5cm

care se inchide in jurul varstei de 18-24 de luni si cea posterioara de forma triunghiulara care este
prezenta doar la 25-30% din copilasi,  are dimenisuni mult mai mici decat cea anterioara(1/1cm)
si se inchide in primele saptamani de viata.

4. Maturatia osoasa (varsta osoasa):

cel mai fidel indicator al cresterii generale;

ideal trebuie sa existe concordanta intre varsta osoasa si cea cronologica;

procesul de osificare debuteaza in luna a 5-a a vietii intrauterine si se finalizeaza in adolescenta;

se evalueaza prin radiografie osoasa ce evidentiaza: numarul si dimensiunea nucleilor de

osificare, forma si densitatea lor, delimitarea contururilor capetelor osoase si distanta ce separa
centrii epifizari; se poate efectua si  la sugar si este important sa nu refuzati efectuarea acesteia
daca medicul o considera necesara pentru evaluarea cazului;
9
5.Viteza de crestere:

poate fi evaluata daca periodic pe harta de crestere au fost consemnate valorile lungimii;

este utila pentru a preciza momentul debutului eventualelor tulburari de crestere.

6.Raportul intre lungimea trunchiului(in pozitie sezanda) si cea a membrelor inferioare:

este folosita mai ales atunci cand exista tulburari de crestere, pentru a aprecia caracterul
proportionat/disproportionat al acestora

7. Alte criterii de apreciere a cresterii:

diametrul biacromial si biiliac;

circumferintele bratului si coapsei;

grosimea plicii cutanate- tricipital, subscapular – valoaroase in aprecierea starii de nutritie a

elasticitatii cutanate, dezvoltarea tesutului adipos;

aprecierea maturizarii psiho-motorii.

In concluzie se poate spune ca, o urmarire atenta atat in primul an de viata cat si dupa aceea, cu
examene medicale periodice, poate evidentia din timp diferite situatii patologice cum ar fi
hipostatura, deficitul ponderal, supraponderea sau chiar obezitatea, si astfel se pot lua masuri in
timp util pentru a le putea corecta.

1.2 Administrarea medicamentelor la copii mici

Reguli de baza

In primul rand, cand oferiti un medicament copilului aveti grija sa fie cel corect (multe
recipiente/ambalaje sunt asemanatoare) si sa administrati cantitatea corecta. In cazul in care
medicul/farmacistul nu a specificat nimic legat de dozaj (dar de altfel este o recomandare general
valabila), cititi cu atentie prospectul; aici veti afla toate informatiile necesare legate de doza
specifica fiecarei categorii de varsta, respectiv greutatea asociata, modul de administrare, modul
de preparare (daca este cazul), dar si modul de pastrare a medicamentului (unele medicamente
cum sunt picaturile nazale sunt valabile in general un timp scurt de timp dupa deschidere; altele
trebuie pastrate la frigider pentru a nu se altera substanta activa). De asemenea, folositi

10
dispozitivul corect de dozaj de care dispun majoritatea produselor si nu tacamuri de bucatarie;
daca nu aveti unul/medicamentul nu are puteti imprumuta de la alt medicament.

Daca este necesara administrarea simultana a mai multor medicamente, consultati-va cu medicul

cu privire la modul lor de administrare, mai ales ca uneori este vorba de substante
similare/identice ce pot cauza supradozaj sau/si interactiuini nedorite. Respectati recomandarile
pentru varsta si greutate pe care le-ati primit; o cantitate mai mare nu inseamna ca va avea efect
mai rapid/mai semnificativ. In cazul in care pe eticheta se specifica faptul ca este contraindicat
sub o anumita varsta/greutate, nu-l administrati fara aprobarea medicului (sunt si situatii in care
este posibila utilizarea).

Reguli pe varste

0-3 luni - bebelusii nu dispun de un reflex bine dezvoltat de inghitire (doar de reflex de suctie),
asadar administrarea pe cale orala a medicamentelor (paracetamolul este singura substanta
agreata de specialisti pentru tratarea racelilor la aceasta categorie de varsta alaturi de aerosolii
care au un nivel redus de absorbtie la nivelul organismului si supozitoare) se poate dovedi
problematica. In vederea stabilirii dozei necesare (calculata per kg/corp) se poate dovedi de
ajutor cantarirea adultului separat si apoi cu copilul in brate, diferenta reprezentand greutatea
copilului; metoda utila cand bebelusul nu sta linistit pe cantar. Pentru a va asigura ca
medicamentul ajunge in corp si nu este scuipat/regurgitat, apelati la o seringa gradata (pentru
substantele cu textura mai densa) sau la o pipeta (daca substantele sunt mai lichide) si urmariti
inghitirea sa. Nu este recomandat sa il introduceti in biberon cu lapte/ceai/apa deoarece se poate
aduna pe peretii acestuia sau bebelusul sa nu consume tot lichidul; in consecinta va prezenta
eficacitate redusa.

3 luni-1 an - copiii dupa 6 luni dispun de obicei de un reflex de deglutitie (dovada fiind chiar
introducerea diversificarii asociata), asadar medicamentele sunt mai usor de administrat. Dupa 6
luni se poate administra si ibuprofenul (bineinteles, cu acordul medicului), iar dozele aferente
greutatii sunt mai usor de calculat (copilul sta singur in cantar). In cazul in care medicatia
presupune administrarea sub forma de tableta/comprimate, pisati-o intr-o lingurita si
amestecati cu putina apa deoarece cei mici nu sunt capabili sa le inghita ca atare (poate aparea
inecarea); apa ajuta la o inghitire fara probleme (in caz contrar poate aparea varsatura, iar
medicamentul nu va fi asimilat). Exista si situatii in care o anumita substanta provoaca un reflex

11
de voma (de exemplu Eurespal); nu administrati o alta doza imediat deoarece problema se poate
repeta si nu aveti cum sa aflati ce cantitate din medicament a ajuns in organism. In plus,
varsatura cauzeaza o deshidatare si impune un repaus alimentar si o hidratare corespunzatoare,
prin urmare asteptati pana la urmatoarea ora de administrare.

peste 1 an - desi comprimatele masticabile sunt indicate de producatorii de medicamente dupa

varsta de 7 ani (unii specifica chiar 12 ani), sunt copii care le pot ingera si mai devreme fara
probleme; aceeasi regula se aplica si in cazul celor de supt (asociate durerilor de gat de obicei).
Asigurati-va insa ca va aflati langa ei si ii urmariti de fiecare data pentru a preveni eventuale
accidente. Odata cu cresterea in varsta, apare si posibilitatea unor forme de administrare variate,
in cazul in care copilul nu tolereaza una din ele (de exemplu forma de praf hidrosolubil poate fi
inlocuita cu tableta/comprimat)

Categorii de medicamente 

"Pentru a asigura eficienta optima a tratamentului in orice patologie pediatrica se impune ca

medicatia sa fie administrata in mod corect, ca atare, trebuie sa se tina cont de cateva aspecte
foarte importante si anume:
- In patologia de tip respirator, esentiala este dezobstructia nazala cu ser fiziologic sau apa de
mare si aspirarea secretiilor nazale cu pompita/aspiratorul nazal in cazul sugarilor si copiilor
mici, sau in cazul copiilor mai mari, dupa suflarea nasului, in mod special inainte de mese si
somn, folosind spray-ul nazal sau solutiile nazale sub forma de picaturi in general de 2 -3 ori /
zi pe perioada tratamentului, conform recomandarilor medicului. Daca tabloul clinic include
tuse, vom alege un sirop de tuse din plante, 100% natural, din ingrediente ca patlagina, muguri
de pin, cimbrisor, propolis si il vom administra copilului de 2 - 3 ori/zi, ca atare sau diluat in ½
pahar cu apa sau ceai fie cu 30 minute inainte de masa, fie la 1 ora dupa masa. Aerosolii cu
substante bronhodilatatoare antiastmatice trebuie efectuati de 2 sau 3 ori pe parcursul zilei
respectand acelasi interval orar, cu 30 minute inainte de masa sau la o ora dupa masa pentru a
spori absorbtia substantelor.
- Antitermicele trebuie administrate in caz de febra (temperatura ≥ 38.2°C ) si nu pe stomacul
gol, analgezicele la nevoie, nedepasind doza zilnica recomandata de medic privind greutatea si
varsta copilului.
- Antibioticele se administreaza numai la recomandarea medicului pe baza certitudinii unei
infectii de tip bacterian, la interval de 6-8-12 ore sau chiar 24 ore in functie de tipul de antibiotic
ales, in timpul meselor sau dupa consumul de alimente dar nu impreuna cu lactate, apoi copiii

12
mai mari vor clati gura cu solutie de bicarbonat de sodiu si vor efectua periaj dentar pentru a
preveni aparitia candidozei orale si de asemenea vor insoti tratamentul cu antibiotic cu
un probiotic de calitate, administrat la 2 ore dupa consumul antibioticului, preferabil concomitent
cu iaurt, timp de 2 saptamani dupa terminarea curei de antibiotic.
- Patologia de tip digestiv ce include dureri de stomac sau diaree, impune administrarea de
antiacide sau medicamente adresate refluxului gastro-esofagian, antidiareice, preferabil cu 15-30
minute inainte de masa sau dupa mese conform prescriptiei medicale, administrate in biberon sau
intr-un pahar cu apa. Medicamentele impotriva infectiilor parazitare se administreaza de
obicei dimineata, inainte de masa si se prefera cele naturale.
- Unguentele, respectiv cremele se aplica local pe tegumentul curat in strat subtire, in functie de
patologie si recomandarea dermatologului sau pediatrului, la nevoie sau in cazul in care acestea
contin cortizon sau antibiotic, doar de 1-2 ori/zi pe durata tratamentului.
-Siropurile de tuse sunt de 2 feluri, si anume: siropuri pentru tuse seaca si tuse productiva. 
Siropurile pentru tuse productiva se administreaza in timpul zilei, pana cel mai tarziu la ora
18:00, pentru a evita fluidificarea secretiilor bronsice pe timpul serii si al noptii cu declansarea
crizelor de tuse productiva pe timpul noptii. 
Siropurile pentru tuse seaca se administreaza in timpul zilei, dar si seara pentru a evita
declansarea crizelor de tuse seaca in timpul noptii. Cateodata, exista ca efect secundar
somnolenta pentru anumite tipuri de siropuri pentru tuse seaca.
Desi, ca principiu general, medicatia pentru tusea productiva nu se asociaza cu medicatia pentru
tusea seaca, in multe scheme de tratament se regasesc recomandari de administrare pentru
dimineata si pranz a siropurilor mucolitice/expectorante, iar seara se recomanda administrarea
unei doze de sirop antitusiv, pentru a inlatura crizele de tuse pe timpul noptii. Dupa
administrarea siropurilor pentru tuse, nu se recomanda consumul de alimente solide sau
lichide minim 30 minute dupa administrarea siropurilor, deorece siropurile pentru tuse au
inclusiv actiune emolienta, de calmare a iritatiei gatului.Se recomanda consumarea de multe
lichide pe toata durata adminstrarii siropurilor de tuse.

-Picaturi/Spray nazal - picaturile nazale sunt acceptate mai usor de catre copii si sunt
recomandate in mai mare masura de catre medicii pediatri, acceptul copiilor pentru aceasta
forma farmaceutica fiind mai mare. La spray-urile nazale apare reticenta din cauza disconfortului
provocat de catre pulverizare.
In cadrul picaturilor nazale sau spray-urilor nazale se evidentiaza doua mari tipuri:
picaturi/spray-uri nazale cu apa de mare si picaturi/spray-uri nazale decongestionante. Cele din
urma, decongestionantele nazale, se administreaza pe perioade scurte de timp, pana la 5-7 zile si
13
nu se recomanda mai mult de 1-2 administrari pe zi. Produsele ce contin apa de mare si sunt
destinate administrarii intranazale se folosesc ori de cate ori este nevoie inainte de curatarea
nasului copilului (inainte de folosirea dispozitivului medical tip "batista bebelusului" sau
"pompita nazala", dar si concomitent cu picaturile/spray-urile decongestionante pentru a hidrata
si proteja mucoasa nazala. De asemenea, apa de mare cu efect hipertonic este foarte eficienta
chiar in tratarea primelor simptome de nas infundat sau cu mucozitati excesive. 
-Antitermice si analgezice - aceste medicamente se administreaza dupa masa, in general, pentru a
evita efectele secundare la nivelul stomacului. Se recomanda consum crescut de lichide in timpul
tratamentului cu antitermice/antipiretice pentru a evita deshidratarea din cauza temperaturii
crescute. 
- Aerosolii se administreaza seara pentru a evita crizele respiratorii care ar putea aparea pe
timpul noptii. Seara si noaptea sunt perioadele favorabile aparitiilor crizelor respiratorii.Exista
cazuri in care se recomanda tratamentul cu aerosoli de 2 ori pe zi; in aceste situatii aerosolii se
vor administra dimineata si seara, la interval de aproximativ 12 ore intre adminstrari.
- Medicamentele pe baza de cortizon se administreaza conform indicatiilor medicului
prescriptor. In mod normal, cea mai mare parte a dozei zilnice se administreaza dimineatapentru
ca sinteza de corticosteroizi din organism este mai mare in timpul diminetii, iar aportul din
exterior vine sa compenseze deficitul intern de cortizon. La corticoseteroizi este foarte important
sa se respecte cu strictete indicatiile medicului prescriptor.
- Medicamentele antiparazitare se administreaza dimineata de obicei, pe stomacul gol. Nu se
recomanda administrarea concomitenta cu lapte. Se recomanda administrarea
hepatoprotectoarelor pe toata durata tratamentului si inca 2-3 saptamani dupa terminarea
tratamentului antiparazitar.
- Medicamentele pentru alergii/astm - antialergicele se administreaza, de obicei, seara, pentru ca
cele mai multe dintre ele au ca efect secundar starea de somnolenta.Antiastmaticele se
administreaza in mod normal seara pentru ca, in general, crizele astmatiforme se declanseaza
seara sau in timpul noptii."

Factori care afecteaza modul de disperare al medicamentelor

- absorbtia orala- tranzitul gastric si intestinal variaza in timp: la bebelusi timpul de golire

gastrica este prelungit si atinge valorile unui adult in jurul varstei de 6 luni. La copii mai mari,
poate aparea purgatia intestinala; pH gastric crescut: debitul acidui gastric nu atinge valorile de
adult decat in al doilea an de viata; alti factori: continutul gastrointestinal, postura, stadiul bolii si
14
interventiile terapeutice (terapie medicamentoasa) pot influenta procesul de absorbtie
- distributia-apa corporala totala crescuta: ca procent al greutatii totale corporale, apa corporala
totala si volumul lichid extracelular scad odata cu varsta (nou-nascutii necesita doze mai mari de
medicamente hidrosolubile in vaza mg/kg decat adultii); legare a proteinelor plasmatice scazuta:
legarea proteinelor plasmatice la nou-nascuti este redusa ca urmare a nivelelor scazute de
albumina si globuline si a capacitatii alterate de legare. Nivele ridicate de bilirubina circulanta la
nou-nascuti pot inlocui medicamente din albumina
- metabolism-sistemul de enzime se matureaza la momente diferite si poate fi absent la nastere
sau prezent in cantitati reduse; trasee metabolice alterate pot exista pentru unele
medicamente; rata metabolica creste semnificativ la copii si este mai mare chiar decat la adulti,
prin urmare pot necesita dozare mai frecventa sau doze mai mari in baza mg/kg
-excretie-maturizarea completa a functiei renale nu este atinsa decat la varsta de 6-8 luni

"In cazul in care in timpul tratamentului nu se tine cont de intervalul orar si de modalitatea
corecta ale administrarii medicatiei, atunci eficienta tratamentului va scadea, existand riscul
prelungirii duratei bolii sau chiar a agravarii acesteia, cresterii rezistentei organismului la
antibiotice si aparitia efectelor adverse ale unor tipuri de medicamente dintre care se pot aminti
tulburarile gastrice cu iritatia mucoasei gastrice si aparitia durerilor de stomac, in unele cazuri
chiar sangerari la acest nivel, sau favorizarea aparitiei infectiilor fungice precum candidoza."

 "Cel mai simplu caz este acela in care medicamentul nu isi face efectul. Alte cazuri sunt cele
cu aparitia durerilor stomacale in cazul medicamentelor care se administreaza in mod normal
dupa masa, dar si efecte nedorite de tipul alergiilor sau manifestarilor grave descrise anterior
(spasm glotic, soc anafilactic, sindrom Reye). Nerespectarea indicatiilor transmise de catre
medic poate duce, de asemenea, la un efect terapeutic scazut, fiind necesare in acest caz mai
multe zile de tratament decat prescrisese medicul initial etc."

De retinut

Retineti faptul ca cei mici pot prezenta reactii adverse diferite de ale adultilor, prin urmare un
medicament care nu a fost testat pe copii poate avea si alte efecte decat cele incluse in prospect.
In acelasi sens, copiii au organisme diferite,prin urmare unele substante pot sa nu functioneze la
ei la fel de bine ca la adulti. De asemenea, sunt si mai sensibili decat adultii, de exemplu
ingrediente cum sunt antihistaminicele sau alcoolul (frecvent utilizate in tratarea racelii) pot
cauza efecte la doze mai mici, conducand la excitabilitate sau somnolentaexcesiva. Trebuie

15
subliniat in aceasta privinta faptul ca aspirina poate cauza boli grave sau chiar deces la copiii cu
simptome de gripa sau varicela (sindromul Reye). Recomandarile producatorilor de
medicamente sunt sa nu se utilizeze medicamente pentru raceala si tuse la copii mai mici de 2
ani(dar si anumite picaturi nazale); pot aparea convulsii, aritmii, scaderea starii de constienta si
chiar deces. Cand tratamentul presupune un antibiotic, chiar daca simptomele se
amelioreaza/dispar, trebuie sa urmati tratamentul pana la final (in caz contrar poate aparea
rezistenta la antibiotic). In cazul in care simptomele nu se amelioreaza in urma tratamentului este
bine sa cereti sfatul medicului deoarece poate fi vorba de o afectiune grava.

16
 1.2 Particularitati ale administrari medicamentelor

Copilul nu poate fi considerat o miniatură a adultului. Există o serie de particularităţi

farmacocinetice şi farmacodinamice la copil care ridică probleme privind alegerea
medicamentelor la aceştia precum şi stabilirea dozelor. În
perioada de sugar sau copil mic administrarea medicamentelor poate induce risc toxic datorită
imaturităţii organelor implicate în epurarea medicamentelor sau prin particularităţile în
distribuţia medicamentelor.

Particularităţi farmacocinetice la nou născut şi sugarul mic

Absorbţia medicamentelor la copil este variabilă şi depinde de particularităţile anatomice ale

diferitelor căi de administrare. La nou-născuţi secreţia acidă gastrică este timpul de golire a
stomacului este alungit după naştere (până la 6-8 ore) iar la nou-născuţii cu sindrom de detresă
respiratorie sau malformaţiile congenitale cardiac timpul de golire al stomacului creşte şi mai
mult. În cazul medicamentelor care au o absorbţie importantă la nivel gastric se pot absorbi în
proporţie mai mare decât am anticipa, în timp ce pentru medicamentele la care absorbţia
intestinală este principală efectul terapeutic poate fi întârziat.

Activitatea enzimelor digestive (amilaze, lipaze, etc.) precum şi concentraţia acizilor biliari este
mai redusă la nou născut decât la adult ceea ce poate influenţa absorbţia unor medicamente
liposolubile. De aceea, se preferă calea parenterală atunci când se doreşte asigurarea unei
concentraţii plasmatice eficiente a medicamentelor la nou născut şi sugarul mic.

Cele mai frecvente forme medicamentoasă ce se administrează la copilul mic sunt soluţiile orale.
Avantajele sunt uşurinţa administrării şi absorbţia digestivă bună. Cu toate acestea, nu se pot
administra sub aceasta formă de condiţionare decât medicamentele care au un interval terapeutic
mare deoarece mijloacele de dozare sunt aproximative iar procentul de pierderi din măsura
administrată poate fi important. Pentru medicamentele la care este necesară o foarte strânsă
corelaţie între concentraţia plasmatică şi efectul obţinut (teofilina, anticonvulsivantele) poate fi o
problemă utilizarea acestei modalităţi de administrare a medicamentelor.

17
Elemente de Farmacologie clinică

Proporţia de medicament absorbit în cazul administrării cutanate la copil poate atinge valori
superioare celor întâlnite la adult.De aceea, incidenţa efectelor adverse/toxice sistemice creşte
(ex. topice cortizonice). În cazul administrării medicamentelor pe cale intramusculară sau
subcutanată absorbţia depinde strâns de gradul de irigare şi fluxul sanguin al teritoriului în care
se face injectarea. Variaţii ale fluxului sanguin induse de diverse condiţii fiziologice/ patologice
(vasoconstricţia din şoc, insuficienţa cardiacă) sau medicamente (simpaticomimetice) precum şi
masa musculară redusă la această categorie de pacienţi determină reducerea perfuziei în acest
teritoriu şi, respectiv, o reducere a absorbţiei medicamentelor. Distribuţia medicamentelor la
copil depinde de conţinutul scăzut de ţesut adipos (medicamentele liposolubile au volum mic de
distribuţie la nou-născut), de volumul crescut al apei totale din organism raportat la greutatea
corporală (70-75%), volumul crescut al apei extracelulare raportat la greutatea corporală (40%),
de nivelul scăzut al albuminelor plasmatice şi gradul de imaturitate anatomică a barierelor
biologice. Pentru medicamentele hidrosolubile (ex. aminoglicozidele) care sunt distribuite în
proporţie mare în compartimentul extracelular pot exista variaţii importante ale concentraţiei la
nivelul receptorului.

Datorită concentraţiei scăzute a albuminelor plasmatice la nou-născut fracţia liberă a unor

medicamente (diazepam, anestezice locale, fenitoin, ampicilină) creşte deşi concentraţia
plasmatică totală este normală sau chiar scăzută. Consecinţa este o creştere a efectelor toxice.
Unele medicamente competiţionează cu legarea bilirubinei la albuminele plasmatice şi, astfel, o
dislocuieşte crescându-i concentraţia fracţiei libere. Deoarece bariera hemato-encefalică este
incomplet maturizată la nou născut, bilirubina şi unele medicamente (ex. morfina, barbituricele)
o traversează cu uşurinţă, fapt ce creează posibilitatea cumulării lor în sistemul nervos central (în
cazul bilirubinei determinând icter nuclear). Invers, nivelul crescut al bilirubinei (icter fiziologic,
incompatibilităţi sanguine) poate dislocui medicamente de pe albuminele plasmatice (fenitoin)
crescându-le fracţia liberă.

La naştere sistemul enzimatic hepatic este incomplet dezvoltat dar după 4 săptămâni are loc un
proces rapid de maturizare al acestuia. Cele mai evident imature sunt procese enzimatice care
implică reacţiile de glucuronoconjugare. Administrarea unor medicamente care sunt
metabolizate predominent prin reacţii de conjugare poate duce la creşteri periculoase ale

18
concentraţiei lor plasmatice (ex. „sindromul cenuşiu” după administrarea de cloramfenicol la nou
născut). Metabolizarea hepatică a medicamentelor la nou născut poate fi influenţată de inductori
enzimatici administraţi la mamă (ex. fenobarbital).Anumite stări patologice pot influenţa, de
asemenea, metabolismul medicamentelor la nou născut.De exemplu, acidoza metabolică
determină creşterea toxicităţii aspirinei deoarece creşte traversarea barierei hematoencefalice de
către aceasta.Starea de hidratare, febra pot modifica ritmul de metabolizare a unor
medicamente.De obicei, primele enzimopatii sunt depistate în această perioadă de viaţă.

Particularităţi farmacodinamice la nou născut şi sugarul mic

Utilizarea corectă a medicamentelor la nou născuţi şi sugarul mic ţinând cont de toate
particularităţile anatomice şi funcţionale legate de această vârstă poate fi un mijloc de a salva
viaţa unor copii născuţi cu anomalii severe. De exemplu, administrarea indometacinului la nou
născuţi facilitează închiderea rapidă a canalului arterial în contextul unui cord normal, evitând
cura chirurgicală, în timp ce administrarea de prostaglandină E1 facilitează menţinerea
deschiderii canalului arterial la nou născuţi cu transpoziţie de vase mari sau tetralogie Fallot. Au
fost semnalate situaţii în care medicamentele au determinat efecte paradoxale neexplicate la
nou–născut şi sugarul mic: hiperkinezie după fenobarbital, sedare după amfetamine. O problemă
particulară se ridică în cazul administrării medicamentelor la mamele care alăptează. Teoretic
toate medicamente care ajung în circulaţia sistemică a mamei se pot elimina prin lapte, dar în
mod special medicamentele liposolubile, neionizate şi cu greutate moleculară mică. Laptele este
un mediu slab acid si de aceea medicamentele slab bazice se concentrează în laptele matern
putând realiza la copil concentraţii responsabile de efecte farmacologice. Dar, uneori chiar la
concentraţii plasmatice mici medicamentele pot determina efecte nedorite la copil, cum ar fi
hipersensibizarea la peniciline. Dacă mama ce alăptează trebuie să ia medicaţie şi medicamentul
este unul fără riscuri toxice, atunci ea trebuie să optimizeze astfel încât să îl ia cu 30-60 minute
după momentul suptului sau cu 3-4 ore înainte de momentul suptului.

19
 CAPITOLUL 2

MEDICAMENTE PENTRU REDUCEREA FEBREI SI DURERI

Febra

Febra (cunoscuta si sub numele de hiperpirexie sau raspuns febril) este un simptom medical
frecvent care descrie o crestere a temperaturii interne a corpului deasupra nivelului
normal. Febra este in mod corect caracterizata de o crestere a temperaturii corpului cu 1-2 grade
deasupra punctului de termoreglare. 

Febra este determinata de o modificare a punctului termoreglarii, determinand cresterea

temperaturii corpului (care de obicei este in jur de 37 grade Celsius), iar mecanisme efectorii
sunt declansate ca raspuns la aceste modificari. O persoana cu febra are de obicei o senzatie de
frig in ciuda temperaturii corporale in crestere, o crestere a pulsului, tonusului muscular si
tremuraturi, toate acestea fiind determinate de incercarile de a contracara nou-
perceputa hipotermie si atingerea unui nou punct termoreglator. 
Febra difera de hipertermie in aceea ca hipertermia este o crestere a temperaturii corpului peste
punctul termoreglator, datorate producerii in exces a caldurii sau a unei termoreglari insuficiente
sau a ambelor cauze. Febra este considerata un mecanism imun al organismului care incearca sa
neutralizeze un intrus perceput in interior, care poate fi bacterian sau viral. Febra nu este o boala
ci este un raspuns al organismului la o boala.

Masuratori si variatia normala

Cand un pacient are sau este suspectat a avea febra, este necesara masurarea teperaturii corpului
persoanei respective cu ajutorul unui termometru. 

Febra este prezenta daca:

- temperatura rectala este peste 37,8 grade Celsius;
- temperatura orala este peste 37,5 brade Celsius;
- temperatura axilara este peste 37,2 grade Celsius;

20
- temperatura otica (la nivelul urechii) este peste 37,2 grade Celsius.

Valoarea normala a temperaturii masurata la nivel oral este de 38,8+/-0,7 grade Celsius. Acest
lucru inseamna ca doar o valoare a temperturii intre 36,1 si 37,5 grade Celsius este considerata
normala. Totusi, exista multe variatii ale temperaturii normale, iar acest lucru trebuie luat in
considerare cand se masoara febra. 

In mod normal temperatura corpului fluctueaza de-a lungul zilei, cu cel mai scazut nivel in jurul
orei 4 dimineata si cu cel mai inalt in jurul orei 18 (presupunand ca subiectul are un ritm
nictemeral normal cu somn pe parcursul noptii si veghe ziua). 

De accea, o temperatura orala de 37,2 grade Celsius ar putea fi considerata febra dimineata, dar
nu si seara. O temperatura orala de 37,5 grade Celsius dupa-amiaza sau seara nu trebuie
considerata febra. Temperatura normala a corpului poate varia cu pana la 0,6 grade Celsius de la
un individ la altul sau de la o zi la alta. 

Exista mai multe locatii unde poate fi masurata temperatura. Termometrele care masoara
temperatura la nivelul membranei timpanice masoara energia calorica radianta a acestei
membrane. Acest tip de masuratoare este mai comod, dar poate arata o varabilitate mai mare. 

Copiii dezvolta temperatura mai mare in timpul activitatilor cum ar fi jocul, dar aceasta nu
reprezinta febra deoarece punctul lor de termoreglare este normal. Pacientii in varsta pot avea o
capacitate scazuta de a genera caldura in timpul perioadelor febrile, deci chiar si o febra scazuta
poate avea o cauza serioasa la pacientii geriatrici. 

Febra este de obicei acompaniata de modificarea comportamentului care consta

in letargie, depresie, anorexie, somnolenta, hiperalgezie si incapacitatea de concentrare a atentiei.
Mecanism
Teperatura este reglata de catre hipotalamus. Un declansator al febrei, numit pirogen, determina
eliberarea de prostaglandina E2 (PGE2). PGE2 actioneaza asupra hipotalamususlui care
determina un raspuns sistemic adresat intregului organism, determinand efecte generatoare de
caldura pentru a se potrivi noului nivel de temperatura.
21
Pirogenii
Pirogenul este o substanta care induce febra. Acesta poate fi de natura interna (endogen) sau
externa (exogen). Substantele bacteriene numite lipopolizaharide, prezente in peretele celular al
unor bacterii, reprezinta un exemplu de pirogeni exogeni. Pirogenicitatea poate varia, ca un
exemplu extrem, exista bacterii pirogene cunoscute sub numele de superantigene care determina
instalarea rapida a unei febre inalte si periculoase. 

Depirogenarea (necesara spre exemplu, pentru prepararea vaccinurilor) poate fi realizata prin

filtrare, distilare, cromatografie sau inactivare. Prezenta antigenilor determina reactii in lant ale
sistemului imunitar ajungand pana la structurile cerebrale responsabile de termorglare,
determinand un raspuns din partea acestora.
Raspunsul hipotalamusului

Ca raspuns creierul decalnseaza mecanisme inductoare de caldura prin sistemul nervos autonom. 

Acestea pot fi:

- cresterea productiei de caldura prin cresterea tonusului muscular, tremuraturi si eliberarea de
hormoni cum ar fi epinefrina;
- Prevenirea pierderii de caldura, prin vasoconstrictie.

Sistemul nervos autonom poate activa de asemeni si tesutul adipos brun pentru a produce caldura
(termogeneza neasociata activitatii fizice, cum ar fi tremuratul), dar acest mecanism este
important in cazul bebelusilor. Cresterea pulsului si vasoconstrictia contribuie la cresterea
tensiunii arteriale asociate febrei.
Tipuri

De obicei febra este clasificata in (masuratoare anala):

- scazuta: 38-39 grade Celsius;
- moderata: 39-40 grade Celsius;
- inalta: 40-41,1 grade Celsius;
- hiperpirexia: peste 41,1 grade Celsius.

22
Ultima este o urgenta medicala deoarece se apropie de limita superioara compatibila cu
supravietuirea. Daca temperatura este masurata in alt loc (gura, ureche, axila), valoarea obtinuta
trebuie convertita in echivalentul sau. In majoritatea timpului, tipurile de febra nu pot fi folosite
pentru descoperirea cauzelor ei. 

Totusi, exista anumite modele de febra care, ocazional, pot pune diagnosticul:
1. Febra Pel-Ebstein: Un tip specific de febra asociat limfomului Hodgkin, in care temperatura
este foarte crescuta timp de o saptamana, apoi scazuta in urmatoarea saptamana, si tot asa.
Totusi, exista si indoieli ca acest pattern chiar exista. 

2. Febra continua: temperatura care ramane peste valorarea normala de-a lungul zilei si nu
fluctueaza cu mai mult de 1 grad Celsius in 24 de ore inseamna: pneumonie lobara,febra tifoida,
infectia tractului urinar, bruceloza sau tifos. Febra tifoida poate avea si un alt pattern specific cu
cresteri usoare in trepte si platouri inalte. 

3. Febra intermitenta: temperatura crescuta este prezenta doar pentru cateva ore intr-o zi, in
restul timpului fiind normala inseamna: malarie, boala Kala-azar, septicemie. In cazul malariei
febra poate exista cu o periodicitate de 24 de ore (cotidiana), 48 de ore sau 72 de ore (ultima
indicand prezenta Plasmodium malariae).Acest model poate fi mai putin clar la calatori. 

4. Febra remitenta: temperatura ramane peste valoarea normala pe tot parcursul zilei si flucteaza
mai mult de 1 grad Celsius in 24 de ore indicand prezenta unei endocardite infectioase. 

O febra datorata neutropeniei, numita si neutropenie febrila, reprezinta febra aparuta in urma
lipsei unei functionari normale a sistemului imun. Datorita lipsei de neutrofile care sa lupte cu
agentii patogeni, infectia bacteriana se poate raspandi rapid si de aceea aceasta febra este
considerata o urgenta medicala. Acest tip de febra este mai frecvent observata la pacientii are
primesc chimioterapie imunosupresiva decat la persoanele sanatoase. Febricula este o febra
usoara cu durata scurta, cu origine nedefinita, si fara o patologie distincta.
Cauze
Febra este un simptom frecvent in cazul multor afectiuni:
- infectii cum ar fi: gripa, HIV, malaria, mononucleoza infectioasa sau gastroenterita;
- diferite inflamatii ale pielii cum ar fi acneea, pustulele sau abcesele;
- Afectiuni imunologice: lupus eritematos, sarcoidoza, boala infalamtorie a colonului;
- Distructii tisulare care pot apare in caz de hemoliza, interventii chirurgicale, infarct miocardic,
23
rabdomioliza, hemoragie cerebrala, sindromul de strivire;

Febra determinata de medicamente:

- Febra determinata direct de medicament: lamictal, progesteron, sau chimioterapice care
determina necroza tumorala;
- Efect advers la unele medicamente: antibiotice sau sulfamide;
- Dupa incetarea administrarii substantei: heroina, fentanil;
- Reactii la produse de sange incompatibile;
- Cancere, in special cancer renal, leucemie si limfoame;
- Tulburari metablice: guta sau porfiria;
- Procese trombo-embolice: embolism pulmonar sau tromboza venoasa profunda.
Febra persistenta care nu poate fi explicata dupa mai multe consulturi clinice poarta numele de
febra cu origine necunoscuta.
Folosul febrei

Exista argumente pro si contra folosului febrei, iar acest subiect este foarte controversat. Exista
studii realizate pe vertebrate cu sange cald si apoi pe oameni, care sugereaza ca recuperarea este
mai rapida dupa o infectie datorita febrei. Un alt studiu sugereaza reducerea mortalitatii in cazul
infectiilor bacteriene atunci cand febra a fost prezenta. 

Teoretic, febra poate ajuta apararea gazdei. In mod cert exista unele reactii imunologice care sunt
grabite de prezenta febrei si unii patogeni care supravietuiesc doar la anumite temperaturi pot fi
indepartati cu ajutorul febrei. Febra poate fi de folos pana la un punct, deoarece cresterea
temperaturi pana la o anumita valoare creeaza un mediu neprielnic pentru anumiti agenti
patogeni. De asemeni, celulele albe prolifereaza mai rapid datorita temperaturii crescute si pot
ajuta la distrugerea patogenilor si microbilor periculosi care au patruns in organism. 

Cercetarile au aratat ca febra are mai multe functii importante in procesul de vindecare:
- creste mobilitatea leucocitelor;
- creste fagocitoza leucocitelor;
- scade efectul endotoxinelor;
- creste proliferarea celulelor T;
- creste asctivitatea interferonului.

24
Tratament

Febra nu trebuie tratata intotdeauna. Febra este un semnal important ca ceva nu este in regula in
organism si poate fi folosita pentru evaluarea eficacitatii tratamentului. Mai mult, nu toate
situatiile cu febra au o origine infectioasa. Chiar si atunci cand nu este indicat tratamentul, totusi,
pacientii febrili sunt in general sfatuiti sa consume suficiente lichide, deoarece deshidratarea
produsa de febra usoara poate fi mai periculoasa decat insasi febra. 

In general este bine ca pacientul sa bea apa, dar exista intotdeauna un risc minor
pentru hiponatremie daca pacientul bea prea multa apa. Din acest motiv, unii pacienti consuma
bauturi pentru sportivi sau lichide cu continut de electroliti realizate special in acest scop. 

Multi pacienti iau medicamente antipiretice deoarece febra le creeaza un disconfort. Febra
determina cresterea pulsului si a metabolismului, determinand astfel un stress in plus pentru
organismul persoanelor in varsta sau al pacientilor cu afectiuni cardiace. Febra poate determina
chiar si delir.De aceea, beneficiul potential al febrei trebuie cantarit cu atentie in comparatie cu
riscurile la acesti pacienti. In orice caz, febra trebuie tinuta sub control daca ajunge pana la
stadiul de hiperpirexie si leziunile tisulare sunt iminente. 

Tratamentul febrei este in mod normal realizat prin coborarea punctului de termoreglare, dar si
facilitarea pierderii de caldura poate fi eficienta. Acest scop poate fi realizat prin folosirea
antipireticelor cum ar fi ibuprofen sau paracetamol.Aspirina poate fi, de asemeni, administrata
adultilor, dar poate determina sindrom Reye la copii. 

Indepartarea caldurii poate fi realizata, in general, cu ajutorul unor prosoape umede, de obicei
aplicate pe frunte, dar se poate face si prin imbaiere in apa calduta. Acest aspect este in mod
special important la sugari, la care medicamentele ar trebui evitate. Totusi, folosirea unei ape
prea reci poate induce vasoconstrictie, reducand astfel eficacitatea pierderii de caldura. 

Pierderea de caldura poate fi realizata si prin conductia caldurii, convectie, radiatie sau evaporare
(transpiratie, perspiratie) sau o combinatie a acestora.

25
 2.1 Paracetamol

Indicaţii terapeutice

Paracetamol este indicat la copii cu vârsta cuprinsă între 0 luni şi 12 ani pentru tratamentul
simptomatic al durerii şi al stărilor febrile: - febra asociată bolilor infecto-contagioase ale
copilăriei (de exemplu: varicelă, tuse convulsivă, rujeolă sau parotidită epidemică), afecţiuni
ORL, hipertermia consecutivă vaccinării; - durere de intensitate uşoară până la moderată cu
diferite localizări de exemplu cefalee, migrenă, durerea din timpul erupţiei dentare, dureri de
dinţi, dureri în gât, dureri musculoscheletice şi articulare.

Doze şi mod de administrare

Administrare orală.

Doza recomandată pentru o dată este dependentă de greutatea corporală: 10 - 15 mg

paracetamol/kg. În funcţie de vârsta şi greutatea copilului se recomandă următoarele doze:

Copii cu vârsta cuprinsă între 0 - 3 luni: ½ linguriţă dozatoare (60 mg paracetamol) la nevoie
(febră după vaccinare, alte cauze de febră şi/sau durere), numai la recomandarea medicului (10
mg/ kg şi doză; dacă pacientul este icteric doza trebuie scăzută la 5 mg/kg şi doză). La nevoie, se
mai poate administra o doză după 6 ore. Aceste două doze se pot administra copiilor cu greutatea
mai mare de 4 kg şi care nu s-au născut prematur (înainte de a 37-a săptămână de sarcină).

Copii cu vârsta cuprinsă între 3 – 12 luni: ½– 1 linguriţă dozatoare (60 – 120 mg paracetamol)
de 1 - 4 ori pe zi.

Copii cu vârsta cuprinsă între 1 - 6 ani: 1–2 linguriţe dozatoare (120 – 240 mg paracetamol) de 1
- 4 ori pe zi.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6 – 12 ani: 2–4 linguriţe dozatoare 10 - 20 ml (240 – 480 mg
paracetamol) de 1 - 4 ori pe zi. Doza totală de paracetamol nu trebuie să depăşească 80 mg/kg şi
zi la copii cu greutate sub 37 kg. La copii cu greutatea cuprinsă între 38 kg şi 50 kg, doza zilnică
de paracetamol nu trebuie să depăşească 3 g pe zi. La copii cu greutate peste 50 kg, doza zilnică
de paracetamol nu trebuie să depăşească 4 g pe zi.

26
Contraindicaţii

Insuficienţă hepatocelulară.Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Paracetamolul poate interacţiona cu următoarele medicamente (în sensul creşterii riscului

hepatotoxic): - Rifampicină; - Izoniazidă; - Cloramfenicol; - Anticoagulante orale; efectul
anticoagulantelor orale cumarinice poate fi potenţat de administrarea paracetamolului zilnic,
timp îndelungat, cu risc crescut de hemoragii. Administrarea ocazională de paracetamol nu
modifică semnificativ efectul anticoagulantelor. - Anticonvulsivante – carbamazepină,
fenobarbital, fenitoină, primidonă, valproat de sodiu; datorită efectului inductor enzimatic,
anticonvulsivantele cresc metabolizarea, respectiv clearance-ul paracetamolului, scăzându-i
concentraţia plasmatică şi, ca urmare, efectul. - Antivirale – interferon, zidovudină; -
Antidepresive triciclice – amitriptilină, imipramină; - Probenecid; - Medicamente care conţin
alcool etilic.

Viteza absorbţiei paracetamolului poate fi crescută de metoclopramidă sau domperidonă şi

redusă de colestiramină şi anticolinergice. Asocierea paracetamolului cu salicilaţi sau
antiinflamatoare nesteroidiene pe termen lung şi la doze mari creşte riscul de apariţie a afectării
renale. Paracetamolul poate influenţa valorile uricemiei determinate prin metoda acidului
fosfotungstic (valori fals crescute) şi ale glicemiei, determinate prin metode oxidative (valori fals
scăzute). Creşterea bilirubinemiei, a timpului de protrombină şi a activităţii lactatdehidrogenazei
şi transaminazelor serice evidenţiază afectare toxică hepatică şi apare, în special, la doze mai
mari de 8 g paracetamol pe zi sau după administrarea pe termen lung a unor doze de paracetamol
mai mari de 3 – 5 g paracetamol pe zi. Administrarea concomitentă cu alte medicamente care
conţin paracetamol, creşte riscul de supradozaj.

Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt prezentate conform frecvenţei de apariţie folosind următoarea convenţie:

Mai puţin frecvente: insuficienţă hepatică acută, icter. Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin frecvente: necroză tubulară, insuficienţă renală acută. Tulburări hematologice şi
limfatice Rare: trombocitopenie, leucopenie, pancitopenie, neutropenie, agranulocitoză.

27
Tulburări ale sistemului imunitar Rare: erupţie cutanată tranzitorie, angioedem, urticarie, eritem
cutanat tranzitor, necroză epidermică toxică, şoc.

Mecanism de acţiune

Paracetamolul (acetaminofen) este un derivat de para-aminofenol a cărui acţiune analgezică şi

antipiretică se bazează pe inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central
şi în mai mică măsură la nivel periferic. Este larg utilizat pentru ameliorarea durerilor de
intensitate mică până la moderată şi în stări febrile.Ca antipiretic acţionează probabil prin
inhibarea formării prostaglandinelor la nivelul centrului termoreglator din
hipotalamus.Paracetamolul nu inhibă agregarea plachetară, nu prelungeşte timpul de protrombină
şi nu produce ulceraţii ale mucoasei gastrice sau intestinale.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie Paracetamolul se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal; după administrare orală,
concentraţia plasmatică maximă este atinsă în aproximativ 10-60 minute.

Distribuţie

Se distribuie larg în ţesuturi, traversează placenta şi se excretă în laptele matern. Legarea de

proteinele plasmatice este neglijabilă la doze terapeutice uzuale, dar creşte odată cu creşterea
concentraţiei plasmatice de paracetamol. Metabolizare Paracetamolul se metabolizează în
principal în ficat şi este excretat urinar sub formă de glucuronid şi sulfoconjugaţi. O fracţiune
mai mică de 5% se excretă sub formă nemetabolizată. Un metabolit hidroxilat minor, N-acetil-p-
benzochinonimină, este produs în cantităţi mici de către izoenzimele citocromului P450 la nivel
hepatic şi renal. Acest metabolit este detoxifiat prin conjugare cu glutation, dar acumularea sa în
cazul supradozajului cu paracetamol (când rezervele de glutation disponibil pentru conjugare
sunt epuizate) poate provoca leziuni tisulare. La copii, capacitatea de glucuronoconjugare este
mai mică decât la adulţi.

28
Denumiri comerciale:

Panadol Baby 120 mg/5 ml suspensie orala

ParacetamolITIS 120 mg/5 ml suspensie orala

2.2 Ibuprofen

Indicaţii terapeutice

Ameliorarea simptomatică a febrei, inclusiv a febrei post-imunizare şi a durerilor de intensitate

moderată, cum este durerea în gât, durerea asociată erupţiei dentare, dureri dentare, otalgie,
cefalee şi durerea asociată luxaţiilor.

Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu Ibuprofen pentru copii trebuie să fie de scurtă durată. Reacţiile adverse pot fi
reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă
necesară controlării simptomelor.

Doze
29
Pentru tratamentul durerii şi febrei doza zilnică recomandată de Ibuprofen pentru copii este de
20-30 mg ibuprofen/kg administrată pe cale orală în mai multe prize, la interval de 6 - 8 ore.
Doza recomandată nu trebuie depăşită.

Nu a fost stabilit profilul de siguranţă şi de eficacitate în cazul administrării Ibuprofen pentru

copii suspensie orală la copii cu vârsta sub 3 luni.Ca urmare, nu se recomandă administrarea
Ibuprofen pentru copii la această grupă de vârstă.Nu se recomandă la copii cu greutatea mai mică
de 5 kg.

Tratamentul febrei post-imunizare

Doza recomandată este de 50 mg ibuprofen (2,5 ml suspensie orală Nurofen pentru copii)
urmată, la nevoie, de o altă doză de 50 mg ibuprofen (2,5 ml Nurofen pentru copii suspensie
orală), la interval de 6 ore. Nu trebuie administrate mai mult de 5 ml suspensie orală Nurofen
pentru copii (100 mg ibuprofen) într-un interval de 24 de ore. Tratamentul cu Nurofen pentru
copii trebuie să fie de scurtă durată. La copii cu vârsta peste 6 luni şi adolescenţi, dacă
simptomele persistă mai mult de 3 zile, se recomandă consult medical. La copii cu vârsta
cuprinsă între 3-5 luni, cu greutate peste 5 kg, dacă simptomele se agravează se recomandă
consult medical, iar dacă simptomele persistă se recomandă consult medical în primele 24 de
ore.

Contraindicaţii

- hipersensibilitate la ibuprofen sau sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la - reacţii de

hipersensibilitate la acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în
antecedente, de exemplu astm bronşic, rinită, angioedem sau urticarie. - ulcer gastro-duodenal
activ/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal. recurent/hemoragie recurentă
(două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii. dovedite). - antecedente de
hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale legate de tratamentul anterior cu AINS - deshidratare
semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau consum insuficient de lichide). - hemoragie
cerebro-vasculară sau altă hemoragie activă. - tulburări ale hematopoiezei de etiologie
necunoscută. - insuficienţă renală, hepatică saucardiacă severă. - ultimul trimestru de sarcină
(cazuri extrem de rare la copii cu vârsta sub 12 ani).

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Utilizarea ibuprofen în asociere cu următoarele substanţe trebuie evitată: Acid acetilsalicilic, cu

excepţia situaţiei în care medicul a recomandat acid acetilsalicilic în doză mică (maxim 75 mg

30
zilnic): datele experimentale sugerează faptul că la administrare concomitentă, ibuprofen poate
inhiba efectul dozei mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Cu toate acestea,
deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor la situaţiile clinice sunt nesigure, nu
poate fi formulatǎ o concluzie definitivǎ în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin
probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.

Alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2: datorită efectelor sinergice,

utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul apariţiei ulcerelor gastro-
intestinale şi hemoragiei. Ca urmare, administrarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS
trebuie evitată.

Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina. În
cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.

Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni

metabolice pot apare, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea
Nurofen pentru copii în decurs de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate
determina o concentraţie mărită de metotrexat şi la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Ca
urmare, administrarea concomitentă de AINS cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De
asemenea, riscul potenţial de interacţiune la un tratament cu doze mici de metotrexat trebuie
evaluat, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată. În tratamentul asociat, trebuie
monitorizată funcţia renală.

Ibuprofen (ca alte AINS) trebuie luat numai cu prudenţă în asociere cu următoarele substanţe:
Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de ibuprofen cu fenitoină sau litiu poate creşte
concentraţia plasmatică a acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiilor
plasmatice ale litiului şi se recomandă controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.

Glicozide cardiace (de exemplu, digoxina): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata
de filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă
monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.

Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi IECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot
reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al IECA şi al beta-blocantelor. La
pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi cu funcţie renală redusă),
administrarea concomitentă a unui IECA şi a unui antagonist de angiotensină II cu un inhibitor al
ciclooxigenazei poate determina deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor până la
insuficienţă renală acută. În mod obişnuit, aceasta este reversibilă. Ca urmare, o astfel de
31
asociere trebuie utilizată numai cu prudenţă.Se recomandă consumul suficient de lichide şi, în
perioada imediat următoare iniţierii terapiei asociate, trebuie luată în considerare monitorizarea
periodică a parametrilor funcţiei renale. Administrarea concomitentă de ibuprofen şi diuretice
care economisesc potasiu sau IECA poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea
atentă a kaliemiei.

Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen contracarează efectul captoprilului

de creştere a excreţiei de sodiu.

Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.

Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de

apariţie a hemoragiei gastro-intestinale.

Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia

prelungită şi redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel
puţin o oră unul de celălalt.

Tacrolimus și ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate.

Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la
pacienţii cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi
ibuprofen. Pe durata administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de
hemotoxicitate.Se recomandă efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării
concomitente. Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.

Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8 până la 12 zile după mifepristonă,
administrarea lor poate reduce efectul mifepristonei.

Antibiotice chinolonice: pacienţii care iau AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a
dezvolta convulsii.

Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament
concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.

Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale.

Alcool etilic: poate potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale şi riscul de apariţie a hemoragiei
şi ulceraţiei.

Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.

32
Reacţii adverse

Exemple includ leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză sau anemie

hemolitică. Primele simptome sunt: febră, durere în gât, ulceraţii bucale, manifestări
asemănătoare gripei, extenuare, oboseala severă, sângerare spontană şi echimoze.

Reacţii de hipersensibilitate au fost raportate după tratamentul cu ibuprofen. Acestea pot fi

reprezentate de reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie, reactivitatea tractului respirator
cuprinzând astm bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm sau dispnee, sau diverse reacţii
cutanate de exemplu, erupţii cutanate de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, angioedem şi, în
cazuri extrem de rare, dermatoze exfoliative şi buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică,
sindrom Stevens-Johnson şi eritem polimorf).

Mecanismul patogenic al meningitei aseptice induse de medicament nu este pe deplin înţeles.

Cu toate acestea, datele disponibile privind meningita aseptică determinată de AINS sugerează o
reacţie de hipersensibilitate (din cauza unei relaţii temporale cu administrarea medicamentului,
precum şi dispariţia simptomelor după întreruperea tratamentului).De notat, la pacienţii cu
tulburări autoimune existente (cum ar fi lupusul eritematos sistemic, boala mixtă de ţesut
conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen au fost observate cazuri izolate de simptome de
meningită aseptică, cum ar fi torticolis, dureri de cap, greaţă, vărsături, febră sau
dezorientare.Pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau alte boli de colagen au risc crescut de
apariţie a unei reacţii de hipersensibilitate.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze

mari (2400 mg pe zi) şi în tratament cronic, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular
cerebral). Reacţiile adverse cel mai frecvent observate sunt cele gastro-intestinale.Uneori cu
potenţial letal, mai ales la vârstnici. Mai ales în tratamentul pe termen lung, asociată cu
concentraţie serică crescută a ureei şi edem. Include, de asememea necroză papilară.

Proprietăţi farmacodinamice

Ibuprofenul este un inhibitor al sintezei prostaglandinelor, cu proprietăţi analgezice, antipiretice

şi antiinflamatoare. În plus, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară.S-a demostrat că
efectele analgezice şi antipiretice ale ibuprofenului apar în 30 de minute de la
administrare.Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de
acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt utilizate
concomitent. Într-un studiu, administrarea unei doze unice de 400 mg ibuprofen cu eliberare
33
imediată cu 8 ore anterior sau la 30 de minute după administrarea concomitentă a unei doze de
81 mg acid acetilsalicilic, a determinat scăderea efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau asupra agregării plachetare. Totuşi, deoarece informaţiile sunt limitate şi
extrapolările observaţiilor ex vivo în practica clinică sunt nesigure, nu poate fi formulatǎ o
concluzie definitivǎ în cazul administrării ibuprofenului pe o perioadă mai lungă de timp şi este
puţin probabilă apariţia unui efect cu semnificaţie clinică în cazul utilizării ocazionale a
ibuprofenului.

Proprietăţi farmacocinetice

După administrare, ibuprofenul este absorbit rapid şi distribuit în întregul organism. Excreţia
este rapidă şi completă şi se realizează pe cale urinară. Concentraţiile plasmatice maxime sunt
atinse la 1 până la 2 ore după administrarea á jeun pe cale orală. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare al ibuprofenului este de aproximativ 2 ore. Nu s-au efectuat studii
farmacocinetice la copii.Cu toate acestea, la copii, valorile parametrilor farmacocinetici ai
ibuprofenului sunt comparabile cu cele ale adulţilor.

Denumiri comerciale:

Nurofen pentru copii cu aromă de portocale 100 mg/5 ml suspensie orală

Nurofen pentru copii cu aromă de capsuni 100 mg/5 ml suspensie orală

Mig Pediatric cu aroma e capsuni 20 mg/ml suspensie orala

Ibalgin Junior 200mg/5 ml suspensie orala

34
 2.3 Medicamente pentru tratarea diareei

Diareea

Diareea  - reprezinta o afectiune caracterizata de prezenta a mai mult de 3 scaune semi-

consistente, moi sau chiar apoase, survenite la un pacient aflat anterior in stare de sanatate
deplina.

 Diareea poate fi o afectiune usoara, pasagera, fara rasunet deosebit asupra organismului,

dar neglijata, poate fi o afectiune extrem de severa- ale carei complicatii, pot merge de
la deshidratare si evolutie severa pana la deces, mai ales la varstele extreme - sugari sau
seniori.Diareea poate aparea ca simptom in cadrul unei alte boli sau afectiune/boala de sine
statatoare.

 Diareea poate fi :

- acuta: atunci cand se instaleaza brusc si se mentine 1- 3 zile.

- cronica: atunci cand persista mai mult de 3 saptamani (ex in afectiuni cronice ale intestinului
subtire).

In functie de cine produce diareea (agentul etiologic), putem intalni diarei de origine:

- virala: atunci cand este indusa de virusi (ex Rotavirus)

- microbiana: daca este produsa de microbi (E. Coli)

- fungi/ciuperci (ex Candida Albicans).

Poate apare secundar unei alte imbolnaviri (ex. in cadrul unei otite) sau utilizarii pentru timp
indelungat sau nejustificat a antibioticelor

     Este o forma de falsa diaree, diaree benigna, cvasifiziologica - fara semnificatie patologica -
apare la nou- nascut (0-1 luna) si sugarul foarte mic, alimentati exclusiv la san. Poate fi insotita
de colici abdominale si agitatie marcata, discomfort “zgomotos” al sugarului   (sugarul are facies
plans, tipa si isi freaca piciorusele si le contracta pe abdomen) dar al intregii familii. Perioada de
aparitie al acestui tip de discomfort este legata, coincidenta sau nu, de cele” 6 saptamani cu
35
lacrimi”, de dupa nastere, cand tanara familie este confruntata cu adptarea la viata extreuterina a
nou nascutului si de fapt, cu adaptarea dansilor la noile responsabilitati ale vietii de parinte si
respectiv de mama tanara coplesita de rolul magnific pe care Viata tocmai I l- a rezervat prin
nasterea bebelusului.

     Mecanismul de aparitie al acestui tip de diaree are la baza: supraalimentatia sugarului,

deficitul fiziologic enzimatic de lactaza, care caracterizeaza sugarul, in primele saptamani de
viata, oboseala fizica si psihica a mamei care alapteaza fiind un alt mecanism indirect, care se
pare ca este incriminat, pentru originea acestor episoade de cvasi - diaree/diaree falsa/ scaune de
san cum mai sunt numite. Acestia pot sa prezinte 5 - 7 scaune zilnic, explosive, cu eliminare de
gaze, “zgomotoase”, de culoare galben-aurie, asemanatoare “jumarilor cu ou”. Au miros dulce-
acrisor. Prezenta acestor scaune, nu afecteaza cresterea ponderala a sugarului si nu ii creaza
discomfort deosebit. Pot fi insotite de eritem fesier, pentru a carui preventie, se cere respectarea
riguroasa a regulilor de igiena locala si generala, tratament local - bai in apa cu tarate, aplicare de
creme de protectie, cicatrizante, pe baza de oxid de zinc, dexpanthenol, viatamina E. Pielea
bebelusului se vindeca rapid, in cateva zile, fara mari probleme pentru anturaj.

     Se recomanda in acest caz administrarea atat la nou- nascut cat si la lauza, probiotice, timp de
4- 6 saptamani. 

- refuzul alimentatiei, agitatie, plans necontrolabil, paloare, facies suferind, scaune moi,
semiconsistente, cu mucozitati. In situatii mai grave pot aparea scaune cu striuri de sange, intens
fetide.

- febra moderata sau cu febra inalta>39 grade

- varsaturi - a caror prezenta anunta o forma de boala cu evolutie mai severa si impun
prezentarea de urgenta la medic

- eruptii tegumentare sub forma de exantem difuz micropapulos (mici blande diseminate pe
pielea sugarului) pana la eruptii cu elemente de forme si marimi diferite, cu extensie la nivelul
intregului corp. Eruptia poate dura de la cateva ore la 2- 3 zile.

- in cazul faringoenterovirozelor (faringita + diaree de origine virala + febra), poate apare si

enantemul faringian (inflamarea zonei faringiene), cu leziuni care merg de la picheteu hemoragic
pana la leziuni ulcerate, la nivelul retrofaringelui. 

- prezinta un tablou clinic asemanator sugarului, in plus greata, durerile abdominale si refuzul

alimentatiei sunt mai pronuntate 
36
- cu posibilitatea de a si exprima suferinta mult mai bine, prin limbaj, prezinta forme in care
predomina diareea, durerile abdominale, varsaturile, disfagia (durerea in gat), si febra. Eruptiile
sunt mai rare, decat in forma sugarului. 

Se pune pe aspectul clinic al bolii si pe rezultatele paraclinice (laborator). Se recomanda

- examen clinic complet

- coprocultura, coprocitograma si examenul coproparazitologic.

- hemograma completa

- sumar de urina

A. Profilactic

- respectarea regulilor stricte de igiena personala, a apei si a alimentatiei

- vaccinarea anti Rotavirus.

B. Curativ

- Regim igieno-dietetic

- Tratament medicamentos

     Prezenta a mai mult de 7 scaune zilnic chiar si fara varsaturi, impune prezentarea intr-un
serviciu specializat pentru ca nou-nascutul sa poata fi examinat. La nou-nascutul care varsa,
prezentarea la spital devine obligatorie, intrucat exista pericolul real ca in cateva ore acesta sa se
deshidrateze (regurgitatie = varsatura in cantitate moderata, apare in timpul mesei sau imediat
dupa o masa ; varsatura= eliminare de lapte ”branzit” cu miros specific, acru, care apare la 60-
90 minute dupa masa).

a. Sugar alimentat la san exclusiv varsta 1- 3 luni, diaree prezenta, fara varsaturi, fara febra- se
va mentine alimentatia exclusiv la san si se va urmari atent regimul mamei. Se administreaza
probiotice la mama si la sugar min 7 zile.Efectuati coproculturi si coprocitograma la mama si
copil.

b. Sugar alimentat mixt - san + formula 1- 3 luni, diaree fara varsaturi, fara febra- se va mentine
sanul, si se va administra un preparat dietetic de completare, modulat in functie de starea
sugarului:
37
 c. Sugar 1- 3 luni hranit exclusiv cu formula de lapte, cu diaree fara varsaturi- se introduce o
formula fara lactoza sau partial delactozata, in functie de numarul de scaune pe care le prezinta si
aspectul lor. Se recomanda consult medical.

 d. Sugar 4- 6 luni - alimentat la san exclusiv, cu diaree fara varsaturi- se va mentine alimentatia
exclusiv la san si se va urmari atent regimul mamei. Se administreaza probiotice la mama si la
sugar.

 e. Sugar 4- 6 luni alimentat mixt san + formula de lapte cu diaree si varsaturi

- se mentine sanul oferit sugarului in cantitati mici si des in functie de toleranta sugarului, fara a
forta.

- In situatia in care refuza sanul, pana cand ajungeti intr-o unitate spitaliceasca, se recomanda
(maxim 2- 4 ore) sa tentati rehidratarea progresiva, blanda, cu solutie de apa plata fiarta si racita,
in care s- au dizolvat saruri de rehidratare orala (Hipp ORS 200 Mar, Hipp ORS  200 Morcov si
Orez, Gesol, Humana Electrolyt), ceai de menta indulcit cu glucoza praf 5%- 1 lingurita la 100
ml de ceai). Se administreaza cantitati mici, la 10 minute cate 5 ml (1 lingurita) fara a se forta
sugarul, pentru ca exista riscul ca varsaturile sa se intensifice si sa se deshidrateze rapid.

f. Sugar 4- 6 luni alimentat cu formula exclusiv

 - diaree fara varsaturi- se va trece pe o formula de lapte partial delactozata sau delactozata. Se va
adminstra ceai de menta indulcit cu glucoza 5%, SRO.

- diaree si varsaturi - se recomanda (maxim 3- 4 ore) sa tentati rehidratarea progresiva, blanda,

cu solutie de apa plata fiarta si racita, in care s- au dizolvat saruri de rehidratare orala (Gesol,
Humana Electrolyt), ceai de menta indulcit cu glucoza praf 5%- 1 lingurita la 100 ml de ceai). Se
administreaza cantitati mici, la 10 minute cate 5 ml (1 lingurita) fara a se forta sugarul, pentru ca
exista riscul ca varsaturile sa se intensifice si sugarul sa se deshidrateze rapid.

- daca varsaturile s- au oprit, se introduce progresiv formula de lapte partial delactozat sau fara

lactoza.

     Sanul se va mentine ca alimentatie de baza, fiind singurul aliment care poate fi administrat in
siguranta absoluta.

     Regimul alimentar al sugarului respecta aceleasi reguli, de mai sus, cu amendamentul ca

realimentarea poate fi initiata mai rapid putand fi utilizate formule de lapte partial delactozat sau
fara lactoza , in functie de aspectul scaunelor si toleranta digestiva a sugarului.
38
     Suplimentar sugarul poate primi: supa cu morcovi, dovlecel si orez pasat, mar copt, banana,
branza de vaca preparata in casa suspendata in mucilagiu de orez, ceai de menta indulcit cu
glucoza 5%, apa plata fiarta si racita.

Acolo unde este posibil se utilizeaza san ca principal aliment, in rest se moduleaza alimentatia pe
forma de boala pe care o prezinta sugarul.

     In plus fata de varsta anterioara, sugarul poate primi preparate dietetice produse in casa:supa
de morcov, orez pasat, branza de vaca preparata in casa, mar copt, banana, paste fainoase fara ou
cu branza de vaca, crutoane de paiine “in manuta” facute din paiine produsa “in casa”, cereale
special concepute pentru copiii cu diaree avand ca baza orezul, ceai de afine sau menta, indulcit
cu glucoza 5%.

 Pasi de urmat:

1.Se  scade febra. Temperatura sub 38 grade

- Ibuprofen doza=20 mg/kg corp/zi

- Paracetamol doza=40 mg/kg corp/zi

     Pot fi administrate alternativ la 4 ore sau impreuna la 8 ore, in functie de toleranta digestiva a
copilului si recomandarile medicului dvs.

     In caz de persistenta a febrei sub tratament (peste 38, 5) sau intoleranta digestiva, ca urmare a
varsaturilor (copilul refuza/nu poate sa inghita) sau in situatia in care nu puteti adminstra, avand
diaree, nici supozitoare antitermice intrarectal, ramane ca “standard de aur” invelirea copilului in
cearsaf ud, inclusiv pe zona capului, lasand fata libera. Schimbati cearsaful din 5 in 5 minute,
pana la reducerea temperaturii sub 38. O varianta de a reduce febra este si dusul de 5- 7 minute
cu apa calduta, scazand treptat temperatura apei pana la temperatura camerei.

    2. Hidratarea, pentru a reduce greata, varsaturile si a impiedica riscul aparitiei SDA
(sindromului de deshidratare acuta)

Dupa varsaturi, timp de 4- 6 ore, nu se administreaza alimente solide. Primele 6 ore

- Hidratare progresiva

- Humana Electrolyt, Floridral, Gesol dizolvate in apa plata, la temperatura camerei

- Ceai de menta indulcit cu glucoza 5% (glucoza praf cumparata din farmacii)

39
- Apa plata

Hidratarea se face in cantitati mici progresive, 1- 2 lingurite la 10 minute, timp de 4- 6 ore.

3. Realimentarea progresiva

 Daca toleranta digestiva s-a restabilit (nu mai varsa, accepta lichidele pe gura) se pot administra
urmatoarele:

- Mar copt

- Banana

- Crutoane de paine (se taie mici cubulete si se lasa la uscat in cuptorul incins pana ajung la
culoarea aurie)

- Zeama de supa (morcov, dovlecel, orez) usor sarata.

1. Dieta - reprezinta principalul medicament intr-o diareea virala!

2. Agentii de rehidratare orala - Humana Electrolyt/Gesol/Floridral

3. Prebioticele si Probioticele - refac flora intestinala, sanatatea locala intestinala, contribuind la

sanatatea Placilor Peyer (formatiuni limfoide cu rol in apararea imunitara) - in consecinta la
producerea de anticorpi, care vor fi apti pentru a lupta impotriva infectiilor locale care afecteaza
tubul digestiv.

4. Adsorbanti intestinali - Diosmectita (Smecta) - curata intestinul prin continutul de saruri

insolubile de aluminiu si magneziu

5. Microorganisme antidiareice - Saccharomyces Boulardii (Enterol)

6. Racecadotril (Hidrasec) - rol antidiareic alaturi de celelalte remedii

7. Tratament antitermic

    

40
 2.4 Diosmectită

Indicaţii terapeutice

Tratamentul simptomatic al diareei acute la copii, sugari (în asociere cu rehidratarea orală) şi
adulţi.Tratamentul simptomatic al diareei cronice.Tratamentul simptomatic al durerii asociate
afecţiunilor eso-gastro-duodenale şi colice.

Doze şi mod de administrare

Tratamentul diareei acute

Sugari cu vârsta sub 1 an si copii cu vârsta peste 1 an

Sugari cu vârsta sub 1 an: doza recomandată este de 2 plicuri pe zi, administrată timp de 3 zile,
apoi 1 plic pe zi. Copii cu vârsta peste 1 an: doza recomandată este de 4 plicuri pe zi,
administrată timp de 3 zile, apoi 2 plicuri pe zi.

Adulţi

Doza zilnică recomandată este de 6 plicuri pe zi.

Tratamentul altor indicatii:

Sugari cu vârsta sub 1 an: 1 plic pe zi.

Copii cu vârsta cuprinsă între 1 an și 2 ani: 1 până la 2 plicuri pe zi.

Copii cu vârsta peste 2 ani: 2 până la 3 plicuri pe zi.

Mod de administrare:

Continutul unui plic trebuie dizolvat înainte de administrare Smecta se administrează de

preferat: - după masă, în esofagită; - între mese, în alte afecţiuni.

Sugari si copii: Continutul unui plic trebuie dizolvat într-un biberon cu 50 ml apă, care trebuie
administrat în timpul zilei sau prin amestecarea cu alimente semilichide: supă, compot de fructe,
pireu de legume, mâncare pentru copii.

Adulti: Continutul unui plic trebuie dizolvat într- o jumătate de pahar cu apă.

41
Contraindicaţii

Hipersensibilitate la diosmectită.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Deoarece absorbţia medicamentului poate să interfere cu proporţia şi/sau gradul de absorbţie ale
altor substanţe, Smecta nu trebuie administrat în asociere cu alt medicament.

Reacţii adverse

Următoarele reacţii adverse enumerate mai jos au fost raportate în timpul studiilor clinice la
copii și adulți. Acestea sunt, în general, minore, tranzitorii şi se produc în special la nivelul
gastro-intestinal.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: constipație. Aceste episoade pot fi prevenite prin ajustarea individuala a dozelor. Mai
puţin frecvente: meteorism, vărsături. După punerea pe piață au fost raportate reacții de
hipersensibilitate (cu frecvenţă necunoscută), incluzînd urticarie, erupții cutanate tranzitorii,
prurit și angioedem.S-au raportat cazuri de agravare a constipației.

Proprietăţi farmacodinamice

Datorită structurii sale laminare şi a vâscozităţii sale plastice ridicate, diosmectita are o mare
capacitate de acoperire a mucoasei gatro-intestinale. Interacţionând cu glicoproteinele mucusului
gastro-intestinal, diosmectita creşte rezistenţa acestuia faţă de agresiunile endogene şi exogene.
Prin acţiunea sa asupra barierei mucoase gastro-intestinale şi prin capacitatea de fixare crescută,
protejează mucoasa gastro-intestinală. Smecta este radiotransparentă, nu colorează materiile
fecale, iar în doze uzuale nu modifică durata fiziologică a tranzitului intestinal. Rezultatele din 2
studii clinice dublu orb randomizate, efectuate la 602 pacienți cu vârste cuprinse între 1 si 36 de
luni, cu diaree acută, cărora li s-a administrat Smecta sau placebo în asociere cu săruri pentru
rehidratare orala, arată o descrestere in primele 72 de ore a numărului de defecații la întregul
grup studiat.

Proprietăţi farmacocinetice

Nu este cazul. Diosmectina se excretă nemetabolizată prin materii fecale.

42
Denumirea comeriala:

Smecta 3 g/plic pulbere pentru suspensie orală

2.5 Furazolidon

Indicaţii terapeutice

Enterite, enterocolite infecţioase şi toxiinfecţii alimentare produse de germeni sensibili la

furazolidonă, dizenterii bacilare, lambliază.Se poate indica în trichomoniază, precum şi în
tratamentul holerei.

Doze şi mod de administrare

Adulţi

Pentru tratamentul holerei sau al altor infecţii enterale: doza uzuală este de 100 mg furazolidonă,
administrată oral, de 4 ori pe zi, la intervale de 6 ore, timp de 5-7 zile. În tratamentul lambliazei
doza recomandată este de 100 mg furazolidonă, administrată oral, de 4 ori pe zi, la intervale de 6
ore, timp de 7-10 zile.

Copii

Pentru tratamentul holerei sau al altor infecţii enterale: doza recomandată este de 1,25 mg
furazolidonă/kg, administrată oral, de 4 ori pe zi, la intervale de 6 ore, timp de 5-7 zile.

În cazul infestării cu Giardia lamblia durata tratamentului poate fi prelungită până la 10 zile.Se
recomandă sfărâmarea şi diluarea cu puţin lichid a comprimatelor în vederea obţinerii unei
suspensii, comprimatele nefiind adecvate administrării la copii mai mici de 6 ani.

43
Contraindicaţii

Hipersensibilitate la furazolidonă, alţi nitrofurani sau la oricare dintre excipienţi.Deficit de

glucozo-6-fosfatdehidrogenază.Ultimul trimestru de sarcină. La femeile care alăptează sugari cu
vârsta mai mică de 1 lună Sugari cu vârsta mai mică de 1 lună (risc de anemie hemolitică).
Insuficienţă renală severă.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Furazolidona nu se asociază cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), simpatomimetice cu

acţiune directă sau indirectă (amfetamine, efedrină, fenilefrină), antidepresive triciclice,
neuroleptice.Nu se recomandă asocierea furazolidonei cu săruri de bismut, antihistaminice.

Reacţii adverse

În general furazolidona este bine tolerată.Reacţiile adverse dispar la diminuarea dozei sau la
întreruperea tratamentului. Rareori, pot să apară: cefalee, greaţă, vărsături (la doze mari), reacţii
alergice: erupţii cutanate, febră, artralgii. Foarte rar au fost semnalate cazuri de anemie
hemolitică, leucopenie, agranulocitoză (la pacienţii cu deficit de glucozo-6
fosfatdehidrogenază).Furazolidona poate colora urina în galben-brun.

Proprietăţi farmacodinamice

Furazolidona este un derivat de nitrofuran. Are acţiune bactericidă. Spectrul de acţiune cuprinde
următoarele specii: Vibrio cholerae, Campylobacter jejuni, Enterobacter aerogenes, Escherichia
coli, Proteus spp., Salmonella spp., Shigella spp., stafilococi, Giardia lamblia.

Proprietăţi farmacocinetice

Furazolidona are o absorbţie redusă din tubul digestiv.Este metabolizată rapid la nivel hepatic; se
elimină în proporţie de 65 % prin urină, restul prin materiile fecale.

Denumirea comerciala

Furazolidona Arena 25 mg, comprimate

44
 2.6 Medicamente pentru tratarea constipatiei

Generalitati:

Constipatia reprezinta cazul medical in care copilul elimina un scaun cu dificultate sau simte

dureri atunci cand nu are scaun deloc pe o perioada mai mare de patru zile. De cele mai multe
ori, constipatia are la baza o alimentatie saraca in fibre. O alta cauza poate fi atunci cand copilul
bea prea mult lapte, si nu bea apa in cantitate suficienta. In sfarsit, constipatia la copil apare
atunci cand copilul nu merge la toaleta exact in momentul cand simte nevoia sa elimine un scaun
ci amana pentru mai tarziu.

Constipatia apare frecvent la copii.Cu toate acestea, sunt destul de putini parinti care solicita
sfatul medicului in legatura cu aceasta afectiune a copilului lor.

Care sunt cauzele constipatiei la copii?

Sugarii si copiii care sufera de constipatie sunt tratati in mod diferit decat adultii. Asta pentru ca
scaunul se schimba din momentul nasterii pana la varsta de 3 sau 4 ani. Majoritatea copiilor cu
constipatie nu sufera de vreo boala sau vreo tulburare care poate cauza constipatia. Sunt rare
cazurile cand, anumite afectiuni provoaca sugarilor si copiilor probleme semnificative la nivelul
miscarii intestinelor.

Exista mai multe lucruri care pot contribui la constipatie.

45
  Cea mai frecventa cauza pentru un copil in varsta de 1 an si jumatate este evitarea in mod
voit de a folosi toaleta. Motivele pot fi diverse. Adesea copiii foarte mici sunt atat de
implicati in jos incat uita sau nu mai au rabdare sa ia pauze sa stea pe olita.
 La scoala, copiii pot fi preocupati de lipsa de intimitate sau de faptul ca nu este suficient
de curat la baie.
 De asemenea, exista copii care au avut o experienta anterioara dureroasa care ii
determina sa evite mersul la baie. Creierul invata sa ignore indemnurile repetate de colon
de a merge la baia pentru a elimina un scaun. Daca scaunul ramane in colon, acesta va
absorbi apa din scaun si-l va face tare si uscat. Acest scaun tare este mai dificit si dureros
de eliminat, ceea ce pare si mai infricosator pentru copil.
 Tranzitul intestinal este afecat de un regim alimentar diferit sau de schimbari drastice in
dieta. In cazul adultilor, s-a dovedit ca o dieta bogata in fibre imbunatateste functia
intestinala. La copii, lucrul acesta nu se intampla atat de usor, iar dietele bogate in fibre
nu s-au dovedit a fi eficiente in cazul lor. Totusi sugarii si copiii care mananca bine
regulat si echilibrat nu sunt constipati in cele mai multe cazuri.
 Sugarii alaptati la san vor avea, de obicei mai multe scaune pe zi. Scaunul lor variaza in
frecventa in comparatie cu sugarii care sunt hraniti cu biberonul. Mai exact, copiii
alaptati la san au intre 5 si 40 de scaune pe saptamana, in timp ce sugarii care sunt
alimentati de la biberon au intre 5 si 28 de scaune pe saptamana. Tipul de lapte pe care il
consuma un sugar de la biberon poate, de asemenea, sa provoace constipatie.
 Adolescentii si copiii mici care mananca multe dulciuri si deserturi sunt predispusi la
constipatie.
 Orice alta afectiune intensa cu care se confrunta copilul la un moment dat (de
exemplu febra) poate duce la constipatie. Daca copilul sta mai mult in pat si doarme,
mananca mai putin si se poate deshidrata, rezultand astfel un scaun mai tare.

Exista cateva tulburari medicale care pot cauza constipatia cronica:

 Hipotiroidism (glanda tiroida are o activitate scazuta). Aceasta provoaca scaderea

activitatii musculaturii intestinelor. La nastere, toti bebelusii ar trebui examinati pentru
detectarea hipotiroidismului.
 Sugarii si copiii care sufera inca de la nastere de constipatie cronica ar putea avea boala
Hirschspung, caz medical in care un segment de colon este lipsit de celule nervoase
ganglioare. Acesti copii sunt in general subponderali sau slabi pentru varsta lor. Pot
vomita si au de obicei scaune reduse. Aceasta boala este mai frecventa in randul baietilor

46
 si la copiii cu sindrom Down. Daca nu copil este suspect de boala Hirschspung trebuie sa
mergeti la medic pentru analize suplimentare.
 Diabetul zaharat este o boala asociata de multe ori cu constipatia.
 Modificari de minerale si electroliti de la nivelul sangelui.
 Copiii care sunt expusi la plumb pot dezvolta constipatia.
 Fibroza chistica poate produce constipatie la copii.
 Copiii care sufera de afectiuni la nivelul sistemului nervos au o tendinta mai mare de a fi
constipati, asta pentru ca ei petrec foarte mult timp intr-o singura pozitie. Astfel colonul
se misca anormal si nu exista o coordonare normala a intestinelor. Acesti copii sunt cei
care sufera de paraliziecerebrala, retard mental sau probleme ale maduvei spinarii.
 Exista anumite medicamente care pot produce constipatie la copil. Poate fi vorba despre
medicamente antidepresive, anticonvulsivante, de chimioterapie sau medicamente contra
durerii (codeina).
 Alte cauze posibile ale constipatiei la copii pot fi: depresia, tulburari de atentie, abuz
sexual.

Care sunt simptomele constipatiei la copii?

 In general, daca un copil are mai putin de trei scaune pe saptamana, iar scaunele se
elimina greu si sunt insotite de durere, el poate avea constipatie.
 Copiii au de obicei diverse comportamente caracteristice atunci cand incearca sa tina un
scaun si sa nu-l elimine. Astfel, sugarii care au un tranzit intestinal dureros isi pot intinde
picioarele si isi incordeaza muschii fesieri si anali, pentru a nu elimina un scan. Alti
copii, se ridica pe degetele de la picioare, inainte si inapoi, mentinand picioarele si fesele
rigide.
 Alte semne care indica faptul ca sugarul sau copilul poate suferi de constipatie sunt:
 dureri abdominale surde in jurul ombilicului si chiar atacuri severe de dureri abdominale
 scaderea poftei de mancare, greata si varsaturi
 incontinenta urinara, urinare frecventa sau enurezis
 reaparitia unor infectii urinare
 copiii mici pierd in greutate sau nu iau suficient in greutate
 scaunele sunt reduse cantitativ si sunt tari

 dureri in zona rectului in momentul eliminarii scaunului

47
  eforturi de defecare a copilului (se incordeaza sau se inroseste la fata atunci cand vrea sa
elimine un scaun)

Complicatii ale constipatiei:

In afara de durere, constipatia poate duce la fisuri anale sau la sangerari, hemoroizi, prolaps
rectal. O alta complicatie a constipatiei cronice este encoprezis, cazul in care exista scurgeri
involuntare de scaun.

Diagnostic:

Medicul va efectua o consultatie pentru a evalua starea generala de sanatate a copilului si modul

in care acesta se dezvolta. Medicul va incerca sa identifice orice semne de boli care pot cauza
constipatia.

Un consult atent in timpul examenului abdominat poate arata daca este vorba de distensie,
sensibilitate sau scaun tare.

Se va face un examen anal pentru a verifica eventuale probleme. Medicul poate sugera si o

examinare rectala digitala, cu degetul pentru a verifica daca exista scaun tare in rect sau pentru
a vedea daca rectul se dilata.

S-ar putea sa fie nevoie de analize ale scaunului pentru a vedea daca exista urme de sange.

De obicei, in constipatia copiilor nu se folosesc teste de diagnostic sau de raze X, decat in cazuri
speciale si daca analizere indica faptul ca este vorba de consipatie. Uneori, se poate realiza o
radiografie abdominala (cu raze X) care arata daca exista scaun in colon. In unele cazuri pot fi
necesare teste suplimentare de sange si alte consultatii abdominale.

Pentru diagnosticarea constipatiei la copil, se recomanda o analiza a scaunului (care va confirma

sau nu prezenta sangelui in fecale), examen de sigmoidoscopie - care analizeaza sigmoidul si
rectul, examentul de colonoscopie - care se face pentru examinarea completa a colonului
utilizand un echipament cu o camera video mica. In cazul in care medicul suspecteaza existenta
unor dereglari de ordin hormonal va recomanda pacientului sa faca analize de sange
suplimentare.

48
Tratament:

Pentru tratarea constipatiei la copil trebuie, in primul rand sa adoptati o dieta bogata in fibre
sanatoase, fructe si legume, paine integrala. Legume care contin o cantitate mare de fibre sunt:
conopida, praz, varza. Acestea ajuta la accelerarea tranzitului intestinal si previn aparitia
constipatiei.

O alta masura de tratament consta in administrarea unor laxative usoare. Atentie: medicii nu
recomanda administrarea de laxative la copiii mai mici de doi ani decat in cazuri speciale si sub
supravegherea stricta a medicului pediatru.

Flora intestinala actioneaza impreuna cu lactuloza, care este laxativ usor si se descompune in
acizi organici mai usor, lucru ce duce la fenomenul de peristaltism intestinal, cand miscarile
intestinului propulseaza materiile fecale. Drept rezultat organismul formeaza si elimina un scaun
moale. Lactuloza se poate administra la sugari (doar o lingurita zilnic) iar efectele sunt asteptate
intr-un interval de 1-2 zile de la momentul administrarii.

Exista o serie de metode prin care scaunele se pot inmuia in ulei mineral pentru a evita folosirea
de supozitoare sau recurgerea la clisme. In unele cazuri se poate recurge la “decompactare”, o
metoda prin care se face o clisma usoara cu ser fiziologic cald. Aceasta metoda se foloseste
in constipatia puternica, insa nu trebuie sa devina un caz obisnuit.

In majoritatea cazurilor, constipatia la copii este o problema de natura psihica.

Exista trei tratamente principale in cele mai multe cazuri de constipatie.

1. Un balsam, laxativ, care se foloseste pentru a goli intestinele. Exista doua greseli comune cand
parintii administreaza copiilor un laxativ usor: nu se utilizeaza o doza suficient de mare prescrisa
de medic, sau laxativul se administreaza o perioada prea scurta (de multe ori, se da o singura
data). Unii copii au nevoie de laxativ pentru cateva saptamani. Totusi, medicul pediatru va poate
consilia cu privire la schema cea mai buna de tratament potrivita pentru copilul Dumneavoastra.

2. O dieta bogata in fibre, cu multe lichide. Pop-cornul este foarte eficient si e apreciat de copii.
Atentie: daca micutul consuma multe fibre dar nu bea suficiente lichide, constipatia se poate
inrautati si mai mult. Copilul trebuie sa bea apa pe tot parcursul zilei. Limitati bauturile dulci.

49
3. Copilul trebuie obijnuit sa mearga regulat la toaleta/olita. Incurajati copilul de mic sa mearga
la toaleta dimineata, cand se trezeste si apoi dupa fiecare masa sau gustare. In loc de “Vrei sa
mergi la toaleta/olita acum?” ar trebui sa folositi “Acum e timpul sa mergi la toaleta”. Daca un
bebelus care este hranit cu biberonul sufera de constipatie, incercati sa-i oferiti apa intre mese
(nu diluati laptele cu apa – efectul nu este acelasi). Incurajati copiii sa bea multa apa, nu lapte
neparat sau bauturi acidulate. Acestea ii vor face satui si nu vor mai manca alimente bogate in
fibre.

Cateva remedii pentru tratarea constipatiei la copii

 Oferim copilului intre 2 si 4 cani de suc de mere si pere (diluat cu apa).

 Adaugam doua linguri de bicarbonat de sodiul la o baie calda. Lasati copilul sa se
relaxeze timp de 5-15 minute.
 Aplicam o carpa calda, umeda pe anus pentru a stimula eliminarea scaunului.
 Pentru a stimula eliminarea unui scaun, folositi un betisor de urechi plastic cu varf de
bumbac cu putina crema care se introduce in anus (atentie: trebuie sa introduceti doar
varful de bumbac, nu mai mult). Medicul ca poate prescrie si un supozitor cu glicerina,
care are un efect si mai rapid de eliminare a scaunului.
 Consumul de miere (pentru copiii mai mari de 7 ani) poate ajuta la combaterea
constipatiei.
 Se bea ceai de pedicuta dimineata si seara pe stomacul gol.
 Infuzie cu seminte de marar: 40g/ 1 litru de lichid. Se bea seara.
 Se bea morcov + spanac + sfecla sau morcov + sfecla + castravete.
 Tinctura din fructe de soc in care se iau 3-7 lingurite pe zi in cure de minim o saptamana.

Concluzie

Desi constipatia la copii nu este o afectiune cronica, adesea dificil de tratat, avand in vedere
miscarile intestinului dureros, nu este ceva cu care copilul trebuie invatat sa traiasca. Cu ajutorul
interventiilor medicale adecvate si a celor din alimentatie pot ajuta copilul sa elimine frecvent
scaune normale.

50
 CAPITOLUL 3

TERAPII ALTERNATIVE

Ce se intelege prin terapii alternative

De-a lungul istoriei civilizatiei, omul a folosit diferite remedii naturale (produse vegetale,
produse animale si minerale, factori balneoclimaterici) pentru vindecarea si ameliorarea
unor simptome ori pentru scurtarea duratei unei boli. 

S-au dezvoltat numeroase ramuri ale terapeuticii (fitoterapia, aromaterapia, apiterapia,

acupunctura, fizioterapia), denumite astazi generic terapii alternative, complementare sau
neconventionale. La inceput au existat numai produse naturale, insa, pe masura trecerii timpului,
ele au fost inlocuite cu substante de sinteza, create dupa modelul structurii produsilor naturali.
Locul terapiilor alternative a fost luat de terapia alopata.In epoca moderna, terapia cu produse
naturale se practica in paralel cu cea alopata, ca medicatie complementara sau alternativa. 
Apiterapia reprezinta- folosirea in scop medicinal a produselor apicole (miere, venin, laptisor de
matca, propolis, ceara de albine). Aceasta forma de terapie este la fel de veche ca medicina
umana, fiind utilizata in Egiptul antic, Grecia si China.

Miere

Ce este?

Se extrage din fagurii de albine, se recomanda folosirea ei nefiltrata.Prin filtrare, mierea pierde
circa 20-40% din substantele valoroase.

La ce ajuta?
Are un continut bogat in substante active biologic. Are proprietati bactericide si actiune
antimicrobiana. Se asimileaza foarte usor de catre organism si iti da un plus de energie.

Contine 435 de substante, printre care: vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, compusi aromatici,
fitohormoni, acizi organici – lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului.

Mierea a fost folosita ca medicament timp de mii de ani de catre numeroase culturi. Mierea vie
(care nu a fost filtrata, tratata termic sau procesata) este un remediu eficient, fie ca se

51
administreaza intern sau local. Compozitia sa chimica o face mai usor de digerat decat zaharul,
iar metabolismul sau nu stimuleaza secretia de insulina in acelasi grad ca zaharul.

Mierea vie este un antiseptic natural, ea distruge microbii deoarece este hidrofila, adica absoarbe
apa, deshidratand orice bacterie. De asemenea, contine enzima numita oxidat de glucoza, care
este convertita in peroxid de hidrogen, un alt agent antimicrobian.

Propolis

Ce este? 
E o substanta rasinoasa colectata de albine de pe mugurii unor arbori; cu propolis, albinele
acopera fisurile si orificiile din stup.

La ce ajuta?Are proprietati bactericide si antimicrobiene. Are rol de intarire a sistemului

imunitar, protejand organismul de afectiuni. Are proprietati anestezice de 3,6 ori mai puternice
decat cocaina si de 5,2 ori mai puternice decat novocaina. Functioeaza si ca antiviral antifungic
si cicatrizant. Este un bun stimula-tor in refaerea tesuturilor afec-tate de rani, taieturi si
degeraturi.

Laptisor de matca

Ce este?  

Este o substanta complexa, produsa de glandele salivare ale albinelor, si este destinata hranirii
larvelor si reginei stupului.

La ce ajuta?Are un continut de vitamine B mai mare decat drojdia de bere. Are rol important in
metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din sange. Se recomanda
pentru o buna digestie, in combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si pentru refacerea
glandelor cu secretie interna. Are cele mai multe vitamine pe unitatea de volum.

Polen

Ce este?Este un produs 100% natural. Albinele il colecteaza din flori, sub forma de grauncioare
impregnate cu miere.

52
La ce ajuta?Contine proteine, toti aminoacizii esentiali, glucide, minerale, vitamine, enzime,
hormoni, grasimi. Are efecte pozitive in tratarea anemiei (creste hemoglobina), in boli digestive
si intestinale, hepatice, in carente proteice, vitaminice si minerale, in nevroze, depresii, in
afectiuni ale prostatei, diabet, impotenta, alergii.

Cum se poate folosi?

Capsulele cu polen redau pofta de mancare si sunt remediul ideal pentru copiii bolnaviciosi, cu
retard mental sau probleme de crestere.

Combinatiile de produse apicole, in dozajul corect, sunt recomandate copiilor in perioada de

crestere, in convalescenta, in cazuri de avitaminoze.De asemenea, afectiunile tubului digestiv,
ale ficatului, cele ale cailor respiratorii, precum si nevrozele, asteniile si chiar senilitatea pot fi
tratate cu succes cu ajutorul produselor apicole.

Cu miere si afine

Aboca Natura Mix Sostegno este un supliment nutritiv cu o formula concentrata de vitamine si
minerale exclusiv naturale, pe baza de suc de afine si miere. Este recomandat copiilor cu varste
intre trei si 14 ani, in perioada de crestere sau in perioadele scolare de suprasolicitare intelectuala
si fizica.Produsul stimuleaza pofta de mancare.

Cu miere de salcam

Un sirop natural pe baza de miere de salcam il va ajuta pe copil sa scape de tusea uscata, iritanta
sau cu expectoratie. Pentru cel mic Aboca GrindTus Copii, iar pentru adulti varianta Aboca
GrindTus Adulti, sirop, un antitusiv, expectorant si spasmolitic indicat in toate afectiunile
respiratorii acute si cronice care evolueaza cu tuse.

53
 CONCLUZII

Pentru copii folosim intotdeauna medicamente aprobate special pentru ei, dozate special,
raportate fie la greutatea copilului, fie la varsta.
Un medicament nepotrivit pentru copil inseamna:

 un medicament care nu este aprobat de Agentia Nationala a Medicamentului pentru copii sau
pentru anumite grupe de varsta la copii;
 sa nu fie indicatia terapeutica corecta pentru afectiunea actuala a copilului;
 sa nu respecte posibilele alergii cunoscute ale copilului la un medicament;
 sa fie administrat in doze inadecvate (mai mici sau mai mari) decat indicatia terapeutica
standard;
 sa fie un medicament care a fost pastrat inadecvat - cel mai frecvent se intampla cu siropurile si
solutiile;
Daca ne referim la riscuri, atunci:
- cand dozele sunt mai mici decat cele recomandate - nu apare efectul terapeutic asteptat;
- cand dozele sunt mai mari - efectul terapeutic asteptat apare, dar odata cu dozele mari cresc
riscurile de efecte adeverse si/sau toxicitate ale medicamentului;
In ambele cazuri, medicamentul poate fi cotat ca "nu e bun", "nu e folositor", "e nociv",
"e apa de ploaie", "e toxic".
Medicamente neadapatate indicatiei terapeutice la copil cresc riscul de reactii adverse sau
toxicitate, similar unei "otraviri".
Studiul pe care Societatea Nationala de Medicina Familiei l-a derulat, recent, a scos la
iveala o problema reala: faptul ca tratamentul pentru raceala si gripa ii pune in dificultate pe
jumatate dintre parintii cu copii cu varste cuprinse intre 7 si 12 ani, pe motiv ca nu exista optiuni
la indemana in materie de analgezice si antipiretice special concepute pentru aceasta categorie de
varsta.
A administra medicamente care nu sunt indicate copiilor, dar au efectele asteptate, de
"vindecare" sau "reducere eficienta a simptomelor", mai ales cele nerecomandate de medic sau
farmacist, dezvolta la unii parinti un sentiment de "lasa, ca stiu eu ce este mai bine pentru copilul
meu", care se poate termina uneori nefericit! Se dezvolta, astfel, un fel de atitudine de "evitare"
sau "amanare" a consultului la medicul de familie sau la alt medic, intr-un episod de boala acuta.
Pe termen lung, se poate dezvolta o "lipsa de nevoie de asistenta medicala" si credinta ca "nu ai
nevoie de medic pentru cand esti bolnav". Copiii pot invata asta de la parinti, si la varsta adulta

54
nu acceseaza serviciile medicale decat tardive. Lipseste educatia de a privi medicul ca pe un
profesionsit antrenat sa rezolve probleme de sanatate ale pacientului sau.

In functie de cauza acestei boli si de particularitatile pacientului, orice afectiune nediagnosticata

corect si netratata corect, la timp, se poate agrava. Copiii sunt cele mai vulnerabile grupe de
varsta.

55
 BIBLIOGRAFIE

Cristea (sub redactia)- Tratat de Farmacologie

Editura Medicala Bucuresti 2005- tiraj prelungit 2006-2015

Dobrescu D. Negres si colaborator- Memomed

Editura Universitara Bucuresti

Cursuri https://farmacofarmbuc.ro/

https://www.anm.ro/nomenclator/medicamente

56