Oricât de aspră a fost năvălirea populaţiilor migratoare, românii tot au rezistat.

N-au părăsit aceste

locuri, ci au continuat să trăiască şi să muncească aici. În comunităţi, şi-au ales conducătorii dintre
oamenii cei mai înţelepţi, mai destoinici şi mai îndrăzneţi. Au zidit cetăţi şi oraşe.
Începutul formării statelor române. Cei care îi conduceau aveau grijă de bunul mers al
vieţii.Strângeau dările şi judecau pricinile dintre oameni. Aceste căpetenii s-au numit juzi sau cneji.
Teritoriile pe care le conduceau se numeau judeţe sau cnezate.
În ceasurile de mare primejdie, cnezatele au căutat să se unească între ele. Odată unite, ele nu s-au
mai despărţit. Pentru că ţinta lor, idealul lor era să formeze un stat mare şi puternic românesc. Asfel s-au
format voievodatele, conduse de câte un voievod sau domn.
Cu timpul, voievozii au ajuns cei mai bogaţi dintre locuitori. În jurul lor s-au strâns alţi oameni
bogaţi, care au luat parte la conducere; primind pământuri, ei şi-au construit case mari, adesea întărite cu
ziduri. Ei au alcătuit un grup de oameni bogaţi şi cu vază. Li s-a zis boieri, nobili sau feudali.
Cei mai bogaţi locuitori se ocupau cu creşterea vitelor şi cu agricultura. Erau ţărani liberi. Ei
munceau ogoarele şi obţineau principalele produse ale pământului. Ei păzeau turmele, îngrijeau de
drumuri şi ajutau la construirea cetăţilor şi a curţilor domneşti. Ţăranii formau oştirea. Ei se luptau şi se
jertfeau pentru libertatea ţării, îndeplinind un rol de seamă în păstrarea fiinţei poporului nostru. Cu
vremea, nobilii au răpit pământul şi libertatea ţăranilor şi i-au prefăcut în şerbi sau iobagi.
Dar împrejurările nu au permis românilor să-şi formeze de la început un stat mare, cuprinzând tot
pământul pe care îl locuiau. Începând din sec. al X-lea până în sec al XIV-lea, biruind neamurile
migratoare, românii au întemeiat Transilvania, Ţara Românească Moldova şi Dobrogea. Întemeierea
acestor state a avut o mare însemnătate pentru viaţa poporului român. Astfel, românii s-au putut organiza
mai bine, s-au putut apăra de duşmani şi s-au făcut cunoscuţi între popoarele şi statele lumii.

Întemeierea voievodatului Transilvania

Gelu Românul luptă şi moare pentru libertate
Cronicile spun că în secolele al IX-lea – al XI-lea, în Transilvania stăpâneau mai mulţi cneji şi
voievozi români. În Valea Crişului îşi avea statul voievodul Menumorut. Alţi voievozi, cum a fost Glad,
au unit cnezatele din Banat şi din mijlocul Transilvaniei. În Valea Someşului conducea Gelu Românul.
Voievodatul lui avea o cetate bine întărită, numită Dăbâca. Prin unirea voievodatelor române din această
parte a ţării, s-a alcătuit Voievodatul Transilvania.

Ruinele cetăţii Dăbâca

 În secolul al IX-lea, ungurii se aflau pe teritoriul dintre fluviile Don şi Nipru. Împinşi de alte
populaţii migratoare, ei au pornit spre apus, sub conducerea lui Arpad. Au trecut pe la nord de ţara
noastră şi în anul 895 s-au aşezat în Câmpia Pannoniei. Aici au format un stat, numit Ungaria.
În secolul al XI-lea, conducătorii ungurilor, atraşi de bogăţia ogoarelor Transilvaniei, de aurul şi
sarea din munţii ei, şi-au înteţit acţiunea de cucerire a acestui teritoriu românesc.
Dar Gelu n-a vrut să se supună. S-a împotrivit cu îndârjire. Cu vitejii lui, el a apărat mulţi ani
teritoriul Transilvaniei. A căzut însă pe câmpul de luptă, ca un adevărat erou al libertăţii.
Atacatorii au distrus cetatea de la Dăbâca. Cronicarii unguri laudă eroismul românilor care au
luptat sub conducerea lui Gelu.

Organizarea Voievodatului Transilvania

Cucerind Transilvania, regii unguri i-au păstrat numele de voievodat, precum şi vechea organizare
românească. Voievodul era numit dintre nobili, iar ţara nu era cu totul supusă regelui Ungariei: era
autonomă, adică de sine stătătoare.
Cu vremea, nobilii unguri au cotropit cele mai bune pământuri ale ţăranilor români. Pe mulţi i-au
transformat în iobagi.

Colonizarea secuilor şi a saşilor în Transilvania

Pentru a-şi întări stăpânirea asupra Transilvaniei şi a păzi mai bine graniţele împotriva
migratorilor, în secolul al XII-lea, regii unguri i-au aşezat aici pe secui şi pe saşi.
Secuii au fost aduşi mai intâi în părţile bihorene, apoi aşezaţi în sud-estul Transilvaniei, în locurile
unde se află şi astăzi.
Saşii au fost aduşi din mai multe părţi ale Germaniei şi aşezaţi în jurul Sibiului, Braşovului şi
Bistriţei.

Castelul Bran, zidit de saşi în sec. al XIV-lea, la graniţa dintre Transilvania şi Ţara Românească

Împreună cu românii, secuii şi saşii au apărat ţara de prădăciunile migratorilor, au muncit şi au

sporit mereu bogăţiile ţării. Saşii, ajutaţi de români, au contribuit la zidirea cetăţilor Sibiu, Braşov şi
Bistriţa, care apărau oraşele. De asemenea, au dezvoltat meşteşugurile şi comerţul. Treptat, şi o bună
parte a ţărănimii maghiare şi secuieşti a fost transformată în iobagi. Aceştia au fost nevoiţi să lupte pentru
dreptate şi libertate împreună cu ţăranii români, care au format, totdeauna, majoritatea locuitorilor.