În răsăritul Carpaţilor, viaţa poporului român s-a orânduit în acelaşi fel ca în Transilvania şi Ţara

Românească. Şi aici s-au înfiripat, mai întâi, mici cnezate şi voievodate care, mai apoi, s-au unit între ele.
Viaţa românilor din Moldova a fost grea, din pricina prădăciunilor tătăreşti, a încercărilor făcute de regii
unguri şi poloni de a-i ocupa.
Dragoş-Vodă cu-a lui ceată... Năvălind dinspre răsărit, tătarii nu prădau numai pământul
românesc. Au invadat şi Ungaria. Ca să le stăvilească jafurile, regii unguri au trimis multe oştiri împotriva
lor. În aceste oşti au luptat şi mulţi români din Transilvania. Printre aceştia, unul s-a dovedit mai viteaz:
Dragoş din Maramureş. Cu ceata lui de viteji, Dragoş a trecut la răsărit de Carpaţi şi a înfrânt pâlcurile
prădalnice ale tătarilor. După biruinţă, el a rămas aici şi a întemeiat un voievodat pe valea Moldovei. Ca
voievod al Moldovei, Dragoş nu lăsa pe tătari să se apropie de Carpaţi.
Scăpaţi de primejdia tătară, românii din Moldova au dus o viaţă mai tihnită.
Şi Moldova devine stat independent. Nu mult după moartea lui Dragoş, Bogdan, voievod din
Maramureş, s-a răzvrătit împotriva regelui Ungariei. În anul 1359, el a trecut cu vitejii săi în Moldova.
Aici, poporul l-a ajutat pe Bogdan să alunge de la ocârmuirea ţării pe urmaşul lui Dragoş şi să întemeieze
un stat independent, Moldova. Bogdan a devenit voievod sau domn al Moldovei. El a trăit în bună
prietenie cu vecinii.

Bogdan Voievod Biserica lui Bogdan-Vodă, din Rădăuţi

De asemenea, tot în veacul al XIV-lea, s-a organizat şi Dobrogea ca un stat românesc, care a
luptat împotriva năvălitorilor otomani, pentru independenţă.
Astfel, din veacul al X-lea până în al XIV-lea, pe teritoriul locuit de români s-au întemeiat
Transilvania, Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea. Deşi poporul era unul şi acelaşi, din cauza
cotropirilor aceste ţări nu s-au putut uni, de la început, într-un singur stat. Unirea ar fi dat mare putere şi
curaj în lupta împotriva oricărei cotropiri.
Întemeierea voievodatelor române a fost un fapt de cea mai mare importanţă pentru viaţa
românilor. Satele şi oraşele s-au înmulţit. S-au înălţat construcţii mai trainice, ca, de pildă, cetăţi şi
biserici (Cetatea Neamţului, a Sucevei, Biserica lui Bogdan, din Rădăuţi, Biserica domnească de la Curtea
de Argeş). În timpul lui Roman Muşat, urmaşul lui Bogdan, s-a creat Mitropolia Moldovei, cu reşedinţa la
Suceava. Deci, şi această parte a ţării noastre a intrat în rândul statelor bine organizate şi trainice.
Oricât s-au străduit duşmanii să-i despartă, românii şi-au păstrat cu mândrie graiul, obiceiurile
strămoşeşti şi portul; gândul lor cel mai înalt a fost să fie toţi împreună, să trăiască uniţi, în acelaşi stat.
Unirea şi independenţa au fost idealurile cele mai mari ale poporului român de-a lungul istoriei.