Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Elena Nistor
Liceul Teoretic „Ovidius”
Formațiuni prestatele între secolele al IX-lea - al XIII-lea.
TRĂSĂTURI GENERALE
ale procesului de formare a statelor românești
● are la bază poporul român constituit, migratorii, diferite
influențe din partea statelor vecine, ori a marilor puteri
(maghiare, bizantine, slave etc.);
● primele comunități românești sunt amintite sub denumirea de
țări, obști sătești, câmpuri sau codri;
● prin unirea acestora apar primele formațiuni politice prestatale:
jupanate, cnezate și voievodate;
● factori interni care au favorizat apariția statelor românești:
- apariția aristocrației feudale și aservirea țărănimii
- existența unui centru unificator condus de un lider politic
și militar
- creșterea demografică și dezvoltarea economică
● factori externi:
- context extern favorabil generat de presiunea exercitată
de Hanatul Hoardei de Aur asupra Ungariei, Poloniei,
statelor rusești
- tendințele expansioniste ale Ungariei
- slăbirea puterii Bizanțului
Se ocupau cu: Au apărut treptat
-agricultura diferenţieri sociale:
-meşteşugurile OBŞTI SĂTEŞTI -nobilii/boierii
-creşterea animalelor -ţăranii dependenţi
Şi-au ales
Cnejii sau juzii,
căpetenii:
jupanii conduceau:
-cnezate
-cneji sau juzi
-voievodate -jupani
-jupanate -voievozi
● Între secolele IX- XI sunt atestate primele
formațiuni politice prestatale pe teritoriul
românesc sub denumirea de cnezate,
voievodate, jupanate, țări
● Prin unirea lor s-au format statele medievale
româneşti:
- Transilvania
- Ţara Românescă
- Moldova
- Dobrogea.
FORMAREA VOIEVODATULUI TRANSILVANIEI
Carpaţi și au contribuit la
regelui Ungariei, Carol Robert de
Anjou, care încerca să-şi impună
stăpânirea la sud de Carpaţi.
formarea Ţării Românești).
● Întemeierea Mitropoliei Ţării
Româneşti și recunoaşterea ei de
către Patriarhia de la
Constantinopol (dublă 9
FORMAREA STATULUI MEDIEVAL
MOLDOVA
● formațiuni politice atestate de izvoarele istorice:
- Codrii Cosminului
- Țara Vlahilor
- Codrii Lăpușnei
- Câmpul lui Dragoș.
● Etapele întemeierii:
I. între 1345 – 1354, regalitatea maghiară organizează,
la est de Carpaţi, o marcă de apărare împotriva
tătarilor condusă de Dragoș (descălecatul lui Dragoș);
II. - în 1359 are loc descălecatul lui Bogdan care îi
alungă pe urmașii lui Dragoș. În perioada 1364 – 1365,
regele Ungariei este obligat de împrejurările
internaţionale să recunoască independenţa Moldovei.
III. - consolidarea statului se realizează prin crearea
instituţiilor interne sub domnia voievozilor: - Laţcu (
1365 – 1373); -Petru Mușat ( 1375 – 1391); -Roman I ( 1391
– 1394); Ștefan I (1394- 1399).
● Izvoarele menţionează existenţa unor formaţiuni
politice locale între sec. X – XIII.
● Sec. X – jupanatele lui Dimitrie și Gheorghe.
● Sec. XI – formațiunile conduse de Tatos, Satza și
Seslav.
● În sec. XIII – izvoarele menţionează Ţara Cavarnei
condusă de Balica.
● În secolul al XIV-lea s-a format statul medieval
Dobrogea:
- Balica se afirmă în sec. al XIV-lea și se amestecă în
luptele pentru tron din Imperiul Bizantin;
- Dobrotici este considerat întemeietorul statului
dobrogean și primește titlul de despot din partea
Bizanţului. Unifică ţările dintre Dunăre și Mare, iar
noul stat se afirmă pe plan internaţional.
- Ivanco, în 1386 preia conducerea statului
ȚARATUL VLAHO-BULGAR
● Vlahii din Peninsula Balcanică sunt urmaşii vechii
populaţii romanizate.
● Ţinuturile locuite de vlahi sunt cunoscute sub numele
de Vlahia Mare, Vlahia Mică (în Etolia),Vlahia de Sus (în
Epir).
● În schimbul autonomiei, vlahii, prestează servicii
militare Imperiului Bizantin, în timpul împăratului
Manuel I Comnenul ( 1143 – 1180).
● După aceasta, Dinastia Anghelos practică o fiscalitate
apăsătoare şi încearcă să anihileze autonomiile
româneşti.
● Acestea reacţionează – efortul de apărare marchează
trecerea de la ţară la stat.
● Prin răscoala din1185 condusă de Petru şi Asan vlahii
își manifestă tendinţa de independenţă.
● Ioniţă cel Frumos ( 1197–1207) – trece la catolicism,
Papa îi recunoaște titlul de rege. Statul Vlaho–Bulgar
atinge apogeul în timpul lui Ioan Asan al II lea
(1218-1241). Expansiunea ungară îi determină pe