Buna Vestire – sărbătoare mare în calendarul ortodox

Buna Vestire este cunoscută în popor şi ca Blagoştevenia și este praznicul în amintirea

zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Fiul lui
Dumnezeu. Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an pe data de 25 martie, iar dacă pică în
timpul Postului Paştelui este una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la
peşte.
Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente, dintre sărbătorile Maicii
Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul
Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din apus, precum cele din Spania, Galia și Milano,
Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie. În Răsărit însă, data de 25 martie s-a generalizat
probabil îndată ce Nașterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot pe 25 decembrie,
adică încă din prima jumătate a sec. al V-lea.
Buna Vestire este sărbătoarea creștină care amintește momentul în care Arhanghelul
Gabriel a anunțat-o pe Fecioara Maria că-l va naște pe Iisus din Nazaret, Mântuitorul lumii.
Arhanghelul Gabriel semnifica „Dumnezeu este puterea mea”. El este îngerul Bunei Vestiri,
al reînvierii, al compasiunii și al revelației divine. El este cel care i-a dat vestea lui Zaharia
despre nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, lui Ioachim și Ana despre nașterea Fecioarei
Maria, iar lui Iosif, despre nașterea lui Iisus. Arhanghelul Gabriel este considerat îngerul
păzitor al lui Iisus în perioda întrupării sale pe Pământ. Acesta i-a apărut lui Iisus în Grădina
Ghetsimani pentru a-i da vestea cu ce urma să se întâmple. Tot el a fost acela care a răsturnat
piatra de la mormântul lui Iisus și le-a vorbit femeilor despre faptul ca Iisus nu mai este acolo.
Simbolurile cu care este asociat sunt crinul, trâmbița, un pergament, un sceptru și uneori o
ramură de măslin.
Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile Preasfântului Duh.
Însă cel mai mare dar care a învrednicit-o să fie Născătoare de Dumnezeu și i-a adus negrăita
cinste și slavă a fost, nu fecioria, ci darul smereniei. Fără acest dar toate celelalte nu i-ar fi fost
de folos. Smerenia a fost adevăratul motiv de slavă și de cinste Preacuratei Fecioarei, mai
mult decât toate darurile pe care le avea. Pentru smerenia ei, după mărturia Sfântului Duh, a
căutat Domnul spre smerenia roabei Sale (Luca 1, 48) și a ridicat-o pe ea la atâta slavă și
cinste, spre a fi laudată în cer de toți sfinții și de oștile cerești, iar pe pământ, fericită de "toate
neamurile".
Smerenia a fost cel dintâi motiv și slavă pentru toți sfinții lui Dumnezeu. Smerenia l-a înălțat
pe Avraam și l-a făcut prieten al lui Dumnezeu și tată al multor neamuri (Facere 17, 4), căci
se socotea pe sine a fi pământ și cenușă. Smerenia l-a înălțat pe Iosif și l-a făcut mai mare
peste țara Egiptului (Facere 41, 40-41). Smerenia l-a făcut pe Moise cel gângav la limbă,
povățuitor și legiuitor peste tot poporul lui Israel, caci se socotea pe sine nevrednic de această
slujbă și ruga lui Dumnezeu să trimită pe altul la scoaterea poporului din robia Egiptului
(Iesire 4, 10, 13). Smerenia l-a aratat pe David a fi "după inima lui Dumnezeu", căci se
socotea pe sine vierme și nu om (Psalm 21, 6).
Dar mai presus de toate a fost smerenia cea nemăsurată a Domnului și Dumnezeului și
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la
moarte, și încă moarte pe cruce (Filipeni 2, 8). Însă această nemăsurată smerenie a Domnului
I-a adus Lui nemăsurata slavă și cinste.
Așadar, să avem smerenie și dragoste unii față de alții, știind că fără smerenie, fără
iubire și credință dreaptă nimeni nu se poate mântui. Am căzut din rai prin mândrie. Să ne
urcăm din nou la Dumnezeu prin smerenie. La toate faptele bune să adaugăm și postul. Iată,
suntem în Sfântul și Marele Post. Să ne străduim să postim după putere, că mare putere are
rugăciunea unită cu postul. Să nu uităm să ne spovedim toți din timp, cu evlavie și căință, ca
să ne ierte Dumnezeu păcatele și să ne facem vrednici de Sfânta Împărtășanie și de lumina și
bucuria cea mântuitoare a Sfintelor Paști.