Temă:

 
Alcătuiește un eseu despre următoarea temă: Dacă țările membre UE care
se confruntă cu emigrația forței de muncă ar trebui să primească o compensație
pentru această pierdere? Se știe că pentru a formă o forță de muncă orice
autoritate națională consumă resurse publice foarte mari. Astfel, se fac cheltuieli
cu educația, sănătatea, protecția socială..etc, la care se adaugă o perioadă foarte
lungă necesară pentru maturizarea forței de muncă (16-18 ani). Aceste cheltuieli
publice ce sunt suportate de un stat membru al UE cu formarea forței de muncă,
care ulterior migrează în alt stat membru și contribuie la dezvoltarea acestuia, ar
trebui sau nu să fie achitate de ultimul statul beneficiar, respectiv să plătească
compensații?
 În ultimii ani, emigrația forței de muncă a fost o problemă majoră pentru
multe țări din Uniunea Europeană. Este important să înțelegem cauzele care

determina acest fapt. Există o varietate de motive care pot cauza migrația
populației din statele membre UE către alte state membre UE. Iată câteva dintre
cele mai comune:
Oportunități de muncă mai bune: Unul dintre principalele motive
pentru care oamenii aleg să migreze este pentru a găsi un loc de muncă mai bun
și mai bine plătit. Aceasta poate fi ocazionată de oportunitățile limitate de
angajare în țara lor de origine sau de faptul că alte țări oferă salarii mai mari sau
condiții de lucru mai bune.
Căutarea unei vieți mai bune: Uneori, oamenii aleg să emigreze pentru
a căuta o viață mai bună pentru ei și familiile lor, inclusiv educație mai bună,
acces la servicii de sănătate mai bune sau mai multe oportunități de a-și dezvolta
abilitățile și cariera.
Motive personale: Alți oameni pot avea motive personale pentru a
emigra, cum ar fi reunirea cu membrii ai familiei sau prieteni care locuiesc deja
în altă țară sau dorința de a experimenta noi culturi și stiluri de viață.
Este important de menționat că aceste motive pot varia în funcție de
circumstanțele individuale ale oamenilor.
Pentru a intelege amploarea fenomenului, mentionam ca potrivit datelor
oficiale oferite de Eurostat, în perioada 2007 și 2020, aproximativ 3,9 milioane
de cetățeni români au emigrat și s-au mutat în alte state membre ale Uniunii
Europene. În ceea ce privește destinațiile acestor migranți, cele mai populare țări
de destinație pentru cetățenii români au fost: Italia (aproximativ 1,3 milioane),
Spania (aproximativ 1,1 milioane), Germania (aproximativ 540.000), Marea
Britanie ( aproape 400.000), Franța (aproape 300.000).
Pentru a avea totuși o imagine de ansamblu avem 2 hărți care ne arată
procentul din populația totală a țării și numărul aproximativ de locuitori care
locuiau în altă țară, în anul 2016, în Uniunea Europeană.
Sursa: https://metrocosm.com/eu-diaspora-map/

Sursa: https://metrocosm.com/eu-diaspora-map/
 Un alt aspect important este să înțelegem efectele. Emigrația forței de
muncă dintr-o țară membră UE către alta poate aduce beneficii considerabile
pentru statele de destinație, cum ar fi o creștere a capacității de producție și o
reducere a deficitului forței de muncă. Cu toate acestea, poate crea probleme
pentru țara de origine, în special în ceea ce privește pierderea capitalului uman,
care a fost educat și pregătit pentru a contribui la economia și societatea locală.
În aceste condiții, se ridică întrebarea dacă țările membre UE care suportă
cheltuieli importante pentru formarea forței de muncă ar trebui să primească o
compensație pentru pierderea acesteia prin emigrare. Această idee nu este nouă
și a fost discutată în cadrul mai multor organizații internaționale.
Unul dintre principalele argumente în favoarea compensării este acela că
educația și formarea profesională sunt investiții pe termen lung în viitorul
economic al unei țări. Cheltuielile efectuate pentru a forma o forță de muncă
bine pregătită ar trebui să fie recunoscute și compensate de țările care
beneficiază de această forță de muncă.
Trebuie totuși luat în considerare faptul că o mare parte din veniturile
obținute se întorc în țară de origine. La fel și o parte din emigranți se întorc în
țară de origine unde pot folosi cunoștințele acumulate pentru a contribuii la
creșterea economică a țării de origine.
Pe de altă parte, o astfel de politică ar ridica probleme legate de definirea
costurilor și beneficiilor. Cum se poate stabili cât din educația și formarea
profesională a unui individ sunt costuri suportate de statul de origine și cât
trebuie să fie compensat de către statul gazdă?
Alt argument împotriva acordării de compensații, inclusiv ideea că
mobilitatea forței de muncă este unul dintre principalele avantaje ale pieței unice
europene și că aceasta ar trebui să fie susținută în continuare. În plus, o astfel de
compensație ar putea fi percepută ca o penalizare a țărilor care reușesc să atragă
lucrători prin politicile lor economice și sociale. De asemenea, în cadrul UE
există deja un număr mare de fonduri și programe de sprijin pentru dezvoltare
regională, care ar putea fi utilizate pentru a compensa pierderile cauzate de
emigrarea forței de muncă.
Un alt argument împotriva acordării de compensații este că aceasta ar
putea deschide calea către o "taxă pe migrație", care ar putea fi utilizată în mod
abuziv de statele membre pentru a limita libertatea de circulație și de a impune
restricții în ceea ce privește dreptul la muncă și rezidență în alte state membre.
Important de mentionat este faptul ca Uniunea Europeană are o politică
comună de liberă circulație a persoanelor între statele membre, care este
garantată prin Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) și prin
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Astfel, cetățenii UE au
dreptul să se mute și să trăiască în orice stat membru UE.
UE oferă programe de finanțare și sprijin pentru țările membre care se
confruntă cu probleme sociale și economice cauzate de migrație, în special prin
intermediul Fondului Social European (FSE). Aceste fonduri pot fi utilizate
pentru a sprijini politici și programe de integrare a cetățenilor și de combatere a
efectelor negative ale migrației asupra pieței forței de muncă din țările de
origine.
În concluzie, problema acordării de compensații pentru pierderea forței de
muncă prin migrație este una complexă și controversată, cu argumente puternice
atât în favoarea, cât și împotriva acestuia. Consider că o taxa ar limita accesul
cetățenilor U.E pe piață muncii a altor state membre ceea ce contravine
principiilor U.E.  Fiecare stat membru trebuie să ofere cetățenilor săi cele mai
bune condiții de viață pentru a evita emigrarea cetățenilor. 

Nitu Stefan Robert

Anul 1, Mk, Gr. 2