Beduin | ‫بدوي‬

substantiv
un arab nomad al deșertului

Beduinii (sau Bedawi în arabă), un grup semi-nomad de locuitori ai deșertului care au

traversat nisipurile, sunt cei mai vechi locuitori ai deșertului arab. Cunoscuți pentru
ingeniozitatea și ospitalitatea lor,  beduinii au supraviețuit unor condiții aspră și au trăit
în medii dificile.

Aceste triburi au fost mereu în mișcare și s-ar deplasa în jur de o mie de kilometri peste
dunele de nisip, orientându-se doar după soare, care indică direcțiile est-vest, și după
stele, care indică nordul, în timp ce panta dunelor de nisip sculptată de vânturile
predominante asigura, și ea, direcția. Beduinii erau călăuze experte și puteau distinge
între pașii oamenilor și cei ai animalelor pe nisip, identificând urmele care aparțineau
unui bărbat, unui băiat, unei femeie sau unei fete.

Supraviețuirea în deșert

Clima aridă a deșertului și resursele naturale și de apă limitate i-au forțat pe beduini să
folosească orice aveau la îndemână pentru a supraviețui. În ciuda acestui lucru, au dus
un trai demn și simplu în deșert și au trata cu respect mediul în care trăiau. Totul în jurul
lor era folosit pentru traiul de zi de zi, precum arborele ghaf pentru umbră și adăpost, în
timp ce lemnul și plantele din deșert au fost folosite la construirea de case.

Cămilele erau esențiale pentru supraviețuirea lor. Aceste animale de povară, cunoscute
sub denumirea de „corăbii ale deșertului”, reprezentau un mod de transport, o sursă de
hrană și un simbol al bogăției. Pielea de cămilă era utilizată la corturi, încălțăminte și
haine călduroase (necesare în lunile reci de iarnă), în timp ce din părul de cămilă se
țeseau covoare. Laptele de cămilă, care este plin de substanțe nutritive, era folosit
pentru a face iaurt sau unt, iar la ocazii de sărbătoare, precum nunțile, carnea de cămilă
era servită ca delicatețe.

Vânătoarea cu șoimi este o altă tradiție care își are rădăcinile înfipte adânc în istoria
beduinilor. Beduinii au descoperit că viteza, puterea și dexteritatea unui șoim la
vânătoare erau cu mult mai mari decât ale unui glonț. Și au încercat să facă din aceste
păsări unealta lor indispensabilă de vânătoare. Procesul meticulos de îmblânzire și de
instruire i-au transformat pe șoimii sălbatici în vânători de iepuri de câmp, păsări și alte
animale. Legătura dintre instructor și șoimul său este cultivată pe o perioadă lungă de
timp, pe durata căreia pasărea depinde de stăpânul său și este familiarizată cu vocea
acestuia.
Cultura și tradițiile

Beduinii sunt o rasă demnă și respectă un cod strict al onoarei. Sunt recunoscuți pentru
loialitatea lor, în primul rând față de membrii apropiați ai familiei, apoi față de clanuri și
triburi. În vremurile apuse, fiecare membru al gospodăriei contribuia la viața de familie.
Bărbații aveau drept sarcină vânatul, comerțul și protejarea tribului, în timp ce femeile
aveau grijă de gospodărie, pregăteau masa și creșteau copiii.

Ei sunt, de asemenea, recunoscuți pentru ospitalitatea lor și pentru natura lor primitoare
– o trăsătură care se vede și în viața cotidiană din Emirate. Oaspeții sunt primiți cu cel
mai mare respect și sunt întâmpinați cu mâncare, curmale și cafea. Această tradiție
rămâne și este comună în hoteluri și birouri, unde se oferă curmale și cafea în zonele
de recepție.