Deficit democratic (≈ lipsă de legitimitate, transparență,

responsabilitate, eficiență, interes general)?

Întrebare fundamentală: Statutul de membru al UE promovează sau
erodează democrația?

UE ar submina autonomia și capacitatea de guvernanță internă a

statelor membre („integrare negativă”)
Motivul? Asta deoarece UE ar eșua în încercarea de a institui o
capacitate de guvernanță care să fie atât substanțială, cât și legitimă din
punct de vedere democratic la nivelul supranațional
Houston, we have a problem! Lipsește legitimitatea unui proiect politic
tradițional, propus de o clasă de politicieni cunoscuți, aleși in mod direct
 Deficit democratic?
Argument dublu în susținerea DD:

• Reglementările privind piața internă a UE și deciziile CEJ au erodat,

invalidat sau înlocuit din ce în ce mai mult reglementările naționale,
periclitând astfel obiectivele sociale și preferințele exprimate democratic
de către electoratele naționale (există, în plus, o concurență legislativă
între „european” și „național” – race to the bottom) – vezi adoptarea Euro
care a dus la multe limitări fiscale (asupra deficitului bugetar, datoriei
publice, inflației) – Pactul de Stabilitate și Creștere
OK, o problema reală, dar nu determinantă (vezi slide-ul următor)
• Natura distantă și opacă a procesului de luare a deciziilor la nivel de UE
(reprezentativitatea/legitimitatea funcționarilor europeni, aleși indirect,
rolul încă limitat al PE, puzderia de elemente tehnice din tratate).
Inexistența unui demos european – probleme vizibile mai ales în timpul
crizelor
„Păcatul originar” – însăși conceptualizarea UE (imposibilitatea creării unui
proiect federal, în care beneficiarii/cetățenii ar fi fost bine reprezentați, a
făcut ca UE să arate ca un proiect de sus ↓ jos (elitist), tehnocratic mai
 UE ca sursă de reglementări
Creșterea reglementărilor 1980 – 2009
 Soluția de contracare a DD? Spre o democrație
deliberativă?
 Deliberarea politicilor europene bazată pe acțiunea comunicativă a lui Juergen
Habermas 1985, 1998
 # Negociere
 Actorii sociali se angajează într-o căutare colectivă a celei mai bune politici
publice disponibile, în care și cei care pierd aceste dezbateri acceptă rezultatul în
virtutea participării lor la procesul deliberativ datorită înțelegerii argumentelor
celorlalți (un soi de „gentlemențs agreement”)
 Această teorie se confruntă cu obstacole metodologice, deși ea este abordată
prin prisma GMN

 Sau, vezi, metoda deschisă de coordonare?! A treia cale între comunitarizare și

guvernare națională, precum și un test pentru metoda deliberativă habermasiene
 Tratate și legislație UE
 Principiul de funcționare: punerea în comun a loialităților / a suveranităților
 UE are la bază statul de drept (se bazează pe legislație primară și secundară)
 Primară: tratatele UE (aprobate voluntar și democratic de toate SM)
 Secondară: acte legislative ordinare (adoptate de PE și CUE, la propunerea CE) și acte-
non legislative (menite a șlefui/perfecționa actele legislative)
 Regulamente: caracter obligatoriu, trebuie aplicate de toate SM în integritatea lor (măsuri post-criză,
standarde siguranță produs)
 Directive: act legislativ care stabilește un obiectiv pe care trebuie să îl atingă toate SM într-o anumită
perioadă de timp; SM sunt libere să aleagă modalitatea de atingere a obiectivelor (Europa 2020; drepturile
consumatorilor)
 Decizii: se referă doar la chestiuni specifice și se aplică doar de cei cărora le sunt adresate (SM, companii)
 Recomandări și avize: nu au caracter obligatoriu; UE î și face cunoscută opinia și sugerează direc ții de
acțiune

Competențele UE (3 categorii):
 Exclusive (uniunea vamală, reguli de competiție, politica monetară pentru statele din zona
euro, politica de comerț) în cadrul CUE și PE
 Împărțite/partajate cu SM (politică socială, sănătate publică, coeziune & dezvoltare
regională, agricultură, mediu, protecția consumatorului, transport și rețele de transport,
energie, cercetare, apărare și justiție*)
 De suport (contribuie la coordonarea și complementarea acțiunilor SM)
*dacă la nivel de politici economice UE are un cuvânt important de spus, Uniunea este totuși
 Cadrul Instituțional al UE
Tratatatul de la Lisabona (TL), 2009 – consecință a eșecului Tratatului Constituțional
 UE – personalitate juridică (cei 3 piloni au fost contopiți)
 Carta Drepturilor Fundamentale a UE. Aderarea la CEDO – în proces de
negociere (crearea unui spațiu legislativ comun)
 Introduce conceptul de „cetățenie europeană”
 Co-decizia/procedura legislativă ordinară (CUE + PE) – 95% deciziile comunitare
 Noua procedură bugetară asigură paritate deplină între CUE și PE
 Votul cu majoritate calificată, VMC, (de fapt, dublă majoritate) devine regulă
generală a CUE (55% SM, 65% pop.)
 Președinte permanent al CoE
 Poziția de ÎR și SEAE, clauza reciprocă de apărare (Clauza de solidaritate)
 „Procedura cartonașului galben” – 1/3 din parlamentele naționale resping o
propunere legislativă, CE o va re-examina
 Posibilitatea de retragere din UE (vezi Marea Britanie) – faimosul art. 50
Explicații suplimentare: http://ec.europa.eu/archives/lisbon_treaty/glance/index_ro.htm
 Cadrul Instituțional al UE
Comisia Europeană (CE)
 „(pseudo)Executivul european”, reprezintă interesul supranațional (vezi NF)
 Prima versiune: Înalta Autoritate a CECO, 1951
 Roluri:
 „Antreprenorul” politic al UE (unicul inițiator): deciziile sunt propuse de colegiul comisarilor prin
vot cu majoritate simplă și înaintate mai apoi PE și CUE
 Administrează și aplică politicile și bugetul UE
 Asigură respectarea legislației UE („gardian”; împreună cu CEJ); reprezintă UE în lume
 1 Președinte (ales de CoE, pe baza rezultatelor alegerilor), 6VP (1ÎR),
propunerile de comisar vin din partea statelor (27), sunt aprobați de PE (pot fi
cenzurați prin vot în PE2/3, Santer 1999) Spitzenkandidat?
 Comisarii au mandat de 5 ani, la fel ca și cel al MPE, jurământ de independență
 Doar în domeniul concurenței, CE aplică decizii în mod direct, în celelalte cazuri
acestea necesită aprobare din partea PE și Consiliului UE. Competiție internă?
 Atribuții: monitorizează programele de cheltuieli (alături de Curtea de Conturi),
punerea în aplicare în statele membre a politicilor UE, negociază acorduri
comerciale cu state terțe în numele celor 27
 Personal de aprox. 33.000 funcționari, în 33 Directorate-Generals. EPSO. Mult?
 „Comitologie” = parteneriatul dintre funcționarii europeni și naționali decisiv
 Cadrul Instituțional al UE
Comisia Europeană (CE)
 Cadrul Instituțional al UE
Consiliul Uniunii Europene (CUE) sau Consiliul de Miniștri…Consiliul
 Reprezintă interesele SM („vocea SM”)
 Miniștrii din SM participă la întrunirile CUE (diferă în funcție de dezbatere): cele
mai dese întâlniri sunt cele pe domeniile agricol, financiar, de externe și justiție și
afaceri interne; reuniunile miniștrilor sunt pregătite de funcționari naționali în
comitetele și grupurile de lucru (COREPER I și II, cca. 250) care reprezintă SM
la Bruxelles (reprezentanțele naționale și permanente ale; observatori, liant,
pregătire)
 Ce se întâmplă în CUE? Se discută propunerile CE (10 domenii politice) sau se
informează CE că ar fi binevenit un proiect pe un anume subiect
 For co-decizional alături de PE (printr-un proces de negociere)
 Deciziile se iau prin VMC (70%) sau unanimitate (30%; PESC; high vs. low
politics); însă votul e utilizat rar (20% din cazuri), majoritatea deciziilor se iau prin
consens
 VMC: 55% SM (15 state), min. 65% populație (aprox. 300 mil.loc.), însă, în
materia de PESC decizia trebuie să fie unanimă
 În chestiuni de PESC și JAI, CUE are întâietate
 Lucrările CUE sunt gestionate de președinția acestuia (fiecare țară 6 luni; în
formula de troika) – Președinția României (Europa convergenței) CINE?
 Cadrul Instituțional al UE
Consiliul European (CoE)
 Reuniunile la nivel înalt între șefi de state și prim-miniștri (highest level)
 „Laboratorul” adevăratelor decizii politice; Nu adoptă acte legislative, însă
elaborează orientarea generală a priorităților UE, așa-numitele „concluzii” care
reflectă mesajul general al discuțiilor și identifică problemele majore (ex. Situația
refugiaților; Brexit) care trebuie abordate ulterior de către CUE
 Alege președintele CoE, propune președintele CE, numește ÎR, președinte BCE
 A devenit un organ formal din 2009 prin intrarea în vigoare a TL – bastionul IG
 Cel puțin 4 întâlniri anuale (summit-uri); deciziile sunt luate prin consens
 Președinte permanent, mandat 2,5 ani care poate fi înnoit o sg. dată (de la 1.12.
2019 Charles Michel); pregătește agenda, redactează concluziile; reprezintă
interesele UE în probleme externe alături de Înaltul Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe și pol de securitate; activitatea sa este influențată de
președinția CUE;
Confuzie între Consilii?
CUE, CoE și Consiliul Europei (CEDO)
Sursă: Ghid instituții, pag. 13,
http://publications.europa.eu/resource/cellar/d7031407-61e7-4797-99a7-e05369
 Cadrul Instituțional al UE
Consiliul European (CoE)
 Cadrul Instituțional al UE
Parlamentul European (PE)
 Ales prin scrutin direct, la fiecare 5 ani, reprezentare proporțională și degresivă
(nici un SM nu poate avea mai mulți de 96 MPE și mai puțin de 6)
 Rol marginal (consultativ) în primii ani ai UE, o forță astăzi (for co-decizional
alături de CUE astăzi) – sporește legitimitatea democratică a deciziilor UE
 22 comisii+comitete, 751 membri (750+Președintele), organizat în
grupuri parlamentare, cele mai importante fiind Partidul Popular European și
Partidul Socialiștilor (plus conservatori, progresiștii, ecologiști, euro-sceptici,
naționaliști, extremă dreaptă sau stângă);
 Președinte David Sassoli (Partidul Socialiștilor); 2,5 ani; semnează alături de cei
14 vicepreședinți și președintele Consiliului toate actele legislative aprobate
 Sesiunea plenară se organizează la Strasbourg (12/an)
 Ia decizii prin majoritate, doar atunci când 1/3 MPE sunt prezenți la vot (cvorum).
Configurația PE…după Brexit (73 MPE?)
 Cadrul Instituțional al UE
Parlamentul European (PE)
 Nu are însă nici un rol în PESC, JAI; care intră sub jurisdicția CUE
 Roluri:
 Legislativ (adoptarea legilor; procedura de co-decizie 50-50% cu CUE):
protecția consumatorilor, transporturile, protecția mediului, etc.
 Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE (în special asupra
CE); Nu are drept de inițiativă, drept ce aparține CE, dar... aprobă CE
(aprobă numirea sau retragerea unor comisari) + examinează petiții trimise
de cetățeni
 Are putere bugetară (influențează cheltuielile), 996,7 miliarde Euro, 22, 9
(RO)
 Cadrul Instituțional al UE
Alegerile din 2019, https://rezultate-alegeri.eu/

 Prezență la vot – aprox. 50,66 % la nivel european, cea mai importantă din 1994
încoace (51,2 % Romania) – 14 (PPE), 10 (S&D), 8 (Renew Europe)
 Cu toate acestea partidele tradiționale au avut de suferit în dauna partidelor
populiste și euro-sceptice
 Alegerile nu determină compoziția unui „executiv” european sau a agendei
politice (de aici și miza scăzută)
 Sistemul Spitzenkandidat – nominalizarea de către partidele politice a unui
candidat pentru președinția CE; folosit pentru prima dată la alegerile din 2014
pentru a crește legitimitatea procesului (nu are o bază legală, este o
reinterpretare a TL; însă este influențat de tratat în cadrul căruia se menționează
că liderii europeni trebuie să aibă în vedere rezultatele alegerilor europene în
momentul alegerii președintelui CE) – actualmente abandonat
 Dificultăți?
 Partidele naționale fac campanie în statele membre și nu grupurile europene
 Votul pentru Spitzenkandidat nu a fost folosit în listele naționale
 Cadrul Instituțional al UE
Alegerile din 2019, https://rezultate-alegeri.eu/
Partide naționaliste, (cu tentă) extremiste
 Tipologii ale extremismului
• Extrema dreapta
– Anti-emigrare, anti-europene cu accente de…
rasism, fascism, șovinism, iredentism, neo-
Nazism, Jobbik (Ungaria), Partidul Naționalist
Britanic (MB), Partidul Libertății (Olanda), Zorii
Aurii (Grecia), Finlandezii Adevărați (Finlanda),
Alternativa pentru Germania, Pegida
• Extrema stângă
– Comunism, marxism-leninism, anarhism: Sinn
Féin (Irlanda, conexiuni cu IRA), Syriza (Grecia),
Podemos (Spania), verzii radicaliști, cu doctrină
ecologistă (Earth Liberation Front).

Criza economică din 2008-9 – factor declan șator

 UKIndependenceParty (UKIP)
 Partid Euro-sceptic, populist, anti-migraționist (România și Bulgaria vizate),
libertarian
 Al patrulea partid ca forță în MB (Nigel Farage )
 Artizanul Brexit
 Primul la alegerile europarlamentare din 2014 & 2019 (Brexit Party
 Frontul Național (Adunarea Națională)
 Conservativ, anti-migraționist, islamofob (câștigătorul alegerilor euro-
parlamentare în Franța, 2019)
 Condus de Marine Le Pen, fiica fostului președinte, Jean-Marie Le Pen.
 Jucător central în alegerile din 2017
 Partidul Libertății, Olanda
 Naționalist, anti-migraționist, Euro-sceptic, iudeo-creștin, anti-musulman.
 Al doilea partid în preferințele votanților în cadrul alegerilor parlamentare din
2009, al treilea, totuși, în 2014 & 2019.
 Condus de fondatorul său, Geert Wilders. (locul al doilea la alegerile din Olanda,
2017) → Idei: compararea Quaran –ului cu Mein Kampf a lui Hitler, # Islamizarea
Olandei
 Lega Nord (Lega), Italia
 Naționalist, anti-migraționist, Euro-sceptic, populist de extremă dreapta,
secesionist
 Sprijină ideea federalizării Italiei, mai multă autonomie regională (idee
abandonată gradual de actualul lider Mateo Salvini)
 Al treilea mare partid al Italiei (participant la guvernare, alături de partidul populist
„Mișcarea 5 stele”), câștigător al alegerilor europarlamentare 2019
 Jobbik, Ungaria
 Naționalist, extremist, rasist (anti-Rroma), homofobic, iredentist, anti-capitalist
 Al doilea partid din Ungaria (actualmente în opoziție), al II-lea la
europarlamentarele din 2019
 Mai 2013, protest împotriva organizării în Budapesta a Congresului Internațional
al Evreilor.
 De ce Jobbik atunci când îl avem pe Viktor Orban?
 Circuitul decizional
Cea mai mare parte a legislației UE este adoptată prin aplicarea procedurii legislative
ordinare („co-decizia”, PE și CUE dețin în comun puterea legislativă)

Pe scurt, cum funcționează?

• CE lansează propunerea (după consultări cu SM, întreprinderi, patronate,
societatea civilă, etc.) din proprie inițiativă, la propunerea CoE, PE sau a
cetățenilor
• CUE și PE discută fiecare în parte propunerea (în prima și, dacă e cazul, a doua
lectură)
• Propunerea poate fi prezentată unui „comitet de conciliere” dacă nici la a doua
lectură nu se ajunge la un acord
• În cazul unei negocieri cu rezultat pozitiv, textul aprobat este trimis PE și CUE pt
a treia lectură pentru a putea fi adoptat în final sub formă de lege

NB: PE votează cu majoritatea simplă, CUE cu majoritate calificată (>1/2 SM

reprezentând 2/3 din populație). În tot acest timp SM își pot exprima opinia față
de proiectele legislative
 Cadrul Instituțional al UE
Curtea Europeană de Justiție (CEJ)
 Ilustrează supremația dreptului european, o „instanță supremă” (supremația
dreptului european asupra celui național), cadru de jurisprudență și de rezolvare
a litigiilor atât asupra celor înaintate de instanțele naționale cât și asupra celor
care i se înaintează în mod direct
 Amenzile și sancțiunile sunt atribuite atât statelor membre ex: neaplicarea
legislației europene; pot fi pretinse chiar și daune) cât și companiilor (ex: în
domeniul concurenței - ex: Google, Apple, Gazprom))
 Sediu la Luxemburg, are 27 de judecători (27 SM) și 9 avocați generali (6 ani);
ședințele sunt publice, deliberările private iar deciziile se iau cu MVC
 O creștere substanțială a numărului cazurilor după extinderea UE (1. agricultura
– domeniul cel mai delicat, 2. libera circulație a persoanelor, 3. concurența).
Exclusă din AI și PESC
 CEJ este împărțită în trei organisme principale:
1. CJ = gestionează cererile de pronunțare a unei hotărâri venite de la nivel național, ac țiunile în
anulare și recursurile
2. Tribunalul = se pronunță cu privire la toate acțiunile în anulare inițiate de persoane fizice și
societăți, SM (în special cele legate de domeniul concurenței)
3. Tribunalul Funcției Publice = se pronunță asupra litigiilor între UE și funcționarii săi publici
 Cadrul Instituțional mai larg al UE
Sistemul UE include și o serie de organizații suplimentare care au impact asupra
politicilor UE (unele sunt consultative, altele oferă mecanisme de control)
Comitetul Economic și Social European (CESE, 350 membri, mandat de 5 ani)
Rol consultativ pe lângă principalele instituții europene (CE, CUE, PE). Mai multe
comitete tematice: UEM, piață unică, transport, energie, agricultură, industrie.
Consilierea se realizează prin avize privind propunerile legislative ale UE și prin avize
din proprie inițiativă
Membrii aparțin celor trei grupuri: angajatori, lucrători și reprezentan ților activită ților
diverse (consumatori, producători agricoli, ecologiști, activiști) → Promovează
democrația participativă prin instituirea de „dialog structurat”
Crearea acestuia s-a inspirat din tradițiile corporatiste ale anumitor state membre
fondatoare (ex: Germania). Firmele mari mereu au depus eforturi de a fi în contact
permanent cu instituțiile UE (lobby)
„Punte” între instituțiile UE și societatea civilă organizată

3 funcții principale:
 Emite avize destinate PE, CUE și CE
 Se asigură că organizațiile societății civile își exprimă punctele de vedere la Bruxelles
 Sprijină societatea civilă atât în UE, cât și în afara UE
 Cadrul Instituțional mai larg al UE
Comitetul Regiunilor (CR), „vocea administrației locale” – înființat 1994, 350 membri
aleși din cadrul autorităților locale și regionale, mandat 5 ani; reflectă echilibrul
geografic; președinte = 2,5 ani
 Înființare CR = răspuns la implicarea intensă a autorităților locale și regionale în
efortul de a influența acele politici UE care aveau impact asupra lor
 Un coridor de „lobby” direct pentru autoritățile subnaționale, multe dintre acestea
având birouri proprii la Bruxelles
 Totodată, autoritățile subnaționale depun eforturi pentru influențarea pozițiilor de
politici naționale și a aplicării programelor comunitare
 CE, PE și CUE consultă CR atunci când elaborează acte legislative în domenii
care intră în competența autorităților locale și regionale (sănătate, educație,
ocuparea forței de muncă, politica socială, coeziune economică și socială,
transport, infrastructură, etc.) iar CR formulează un aviz
 CR poate formula avize și din proprie inițiativă (nu au caracter obligatoriu, dar…)
 ! Daca nu este consultat, CR poate sesiza CEJ
 CR este totodată un for de schimb de bune practici
 Cadrul Instituțional mai larg al UE
Banca Centrală Europeană (Frankfurt) – administrează politica monetară a celor 19
state cu monedă euro prin asigurarea unei inflații scăzute și stabile a prețurilor de
consum (în limita de 2% pe an)
BCE este independentă și adoptă decizii fără a solicita sau accepta instrucțiuni de la
SM sau de la alte instituții UE
Deține și gestionează resursele valutare ale SM din zona euro

Desfășoară acțiunile de schimb valutar

Aprobă tipărirea bancnotelor Euro

Colectează date statistice de la băncile naționale

Organizare BCE:
Consiliul General al Sistemului European al Băncilor Centrale este alcătuit din
guvernatorii celor 27 bănci naționale – rol consultativ
Consiliul Executiv al BCE: președintele și vicepreședintele BCE + alți 4 membri, numiți
de CoE pentru un mandat de 8 ani – gestionează activitățile cotidiene
Consiliul guvernatorilor BCE este alcătuit din cei 6 + 19 SM ale zonei euro –
principalul organ decizional
Schimbare de președinte și aici: Christine Lagarde (1 noiembrie)
 Cadrul Instituțional mai larg al UE
Banca Centrală Europeană
 Cadrul Instituțional mai larg al UE
Organisme de control și supraveghere
1. Curtea de Conturi Europene – investighează raportul venituri-cheltuieli ↔
2. Biroul European Anti-Fraudă (OLAF) – „DNA-ul european” (4/5 din chelt. SM),
creat în 1999, aparține administrativ de CE, dar este în același timp independent,
3500 investigații, 335 indivizi condamnați, peste 1 miliard Euro recuperați
3. Ombudsmanul European (atașat PE) – investighează plângerile cu privire la
cazurile de administrare incompletă sau incorectă din partea instituțiilor UE; ales
de PE pentru un mandat de 5 ani, ce poate fi înnoit; acționează independent
4. Reprezentanțele parlamentelor naționale – rol de supraveghere a activităților UE
(cu excepția Maltei și Spaniei)
Alte agenții și bănci
1. Banca Europeană de Investiții (BEI) – împrumuturi pentru investiții convenite în
sprijinul obiectivelor UE, atât în țări UE, cât și țări terțe asociate (până la 50%)
2. Banca Europeană pt. Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) – dedicată ECE
3. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, protejarea datelor cu caracter
personal (se referă la stocarea info personale de către instituțiile UE)
4. Europol (most-wanted!), Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară,
Agenția Europeană pentru Educație, Audiovizual și Cultură
 Funcționarea UE
Vizează adaptarea UE de la formula sa originală restrânsă, de numai 6 state relativ
asemănătoare, la o formulă extinsă, eterogenă, de 28 de state

1. Metoda comunitară clasică

2. Metoda UE de reglementare
3. Metoda de distribuție în cadrul UE
4. Coordonarea politicilor
5. Transguvernamentalismul intensiv
 Metoda comunitară
Metoda comunitară clasică = o formă de elaborare „supranațională” a politicilor, în care
competențele erau transferate de la nivel național la cel european (ex: PAC
Politica de Comerț, politica de concurență, UEM – moneda unică);
• Logica neofuncționalistă, top-down/de sus în jos (metoda Monnet)
• Grad de centralizare: ridicat
• Rolul CE ridicat în elaborarea politicilor europene (inclusiv CEJ): stabilirea
agendei, punerea în aplicare vs. Rolul CoE scăzut
• SM - „subordonate” deciziilor/politicilor comune („trade-off” = acceptarea cooptării
într-un proces european care oferă recompense mai bune decât politicile
naționale; valabil și pentru autoritățile subnaționale)

• „Perioada de glorie” = similară cu cea a NF

• Astăzi criticabilă/admirată?
• Centralizare, communitarisation (i.e. funcționare mai eficientă/rol mai pregnant al
UE) pentru estomparea deficitului democratic
 Metoda UE de reglementare
Metoda UE de reglementare = un cadru global de reglementare, de cooperare tehnică,
care să poată îmbina standardele supranaționale cu diferențele naționale pe
baza unui proces juridic consolidat (ex: piața unică, politica socială, industrială,
de mediu).
• Grad ce centralizare: variabil
• Rolul CE – stabilirea agendei, arhitect și gardian al obiectivelor și normelor de
reglementare (mai ales la nivel economic), dar CUE – forum atât la nivel
ministerial, cât și al funcționarilor în scopul convenirii unor standarde minime
pentru ghidare & armonizare; CEJ asigură respectarea normelor
• Rolul SM – co-parte a procesului decizional
• Implicarea altor actori – da, în rețea (+ actori economici, societali)
• Perioada de grație – sfârșitul anilor 80 când integrarea europeană s-a accelerat
(AUE, UE)
 Metoda de distribuție
Metoda de distribuție în cadrul UE = alocarea resurselor către diferite grupuri, sectoare,
regiuni și țări marginalizate economic și puțin competitive (ex: PAC, solidaritatea
europeană prin politica de coeziune, extinderea, etc.→ GMN#metoda
comunitară)
• Grad de centralizare moderat
• Rolul CE este unul de stabilire a agendei, de concepere de programe în
parteneriat cu autoritățile naționale, regionale și locale
• Rolul CoE este unul de negociere, intermediere (negociere de multe ori aprinsă
↔ guvernele SM sunt sub presiunea autorităților locale/regionale de acasă)
• Deciziile se iau în unanimitate (CUE, CoE)
• SM acționari și beneficiari, alături de administrațiile subnaționale
• Perioada supremației – anii 70-80 și din nou post-2004
Critica neoliberală a metodei distributive (a politicii bunăstării).Distribuție # prosperitate
(vezi critica pol regionale)
 Coordonarea politicilor
Coordonarea politicilor = abordare conform căreia membrii săi își pot evalua și compara
reciproc modalitățile de dezvoltare a politicilor publice, ca mai apoi să preia cele
mai bune practici (ex: ocuparea forței de muncă, semestrul european)
• Grad de centralizare scăzut
• Rolul CoE limitat
• Rolul CE – facilitator de rețele de experți și grupuri de interese, reprezentanți ai
societății civile (com. epistemice) – scopuri de brainstorming & deliberare care
duc la crearea de soft law (legislație cu caract. neobligatoriu,normativ) # hard law
• Rolul SM – participanți și practicanți
• Perioada de glorie = anii 90 și mai ales după 2000 („big bang enlargement”)
Metoda deschisă de coordonare = împărtășirea de experiențe prin utilizarea de
stimulente soft, non-ierarhice. A treia cale între comunitarizare și guvernare
națională, precum și un test pentru metoda deliberativă habermasiene
 # Negociere (mai ales în chestiuni sociale & microeconomice)
 Deliberarea politicilor europene bazată pe acțiunea comunicativă a lui Juergen Habermas
 Actorii sociali se angajează într-o căutare colectivă a celei mai bune politici publice disponibile, în
care și cei care pierd aceste dezbateri acceptă rezultatul în virtutea participării lor la procesul
deliberativ datorită înțelegerii argumentelor celorlalți
 Această teorie se confruntă cu obstacole metodologice, de și ea este abordată prin prisma GMN
 Transguvernamentalismul intensiv
Transguvernamentalismul intensiv = cooperarea depinde de rezultatele interacțiunii
dintre decidenții naționali relevanți (mai ales în domenii cheie – securitate, afaceri
externe), cu implicarea redusă a instituțiilor europene
• Grad de centralizare = ft. scăzut
• Rolul CoE = important, stabilește direcția (deși inițial informal)
• Rolul CE = limitat vs. Rolul CUE= central
• SM = actori cheie (vezi interguvernamentalismul), iar implicarea altor actori este
exclusă
• Perioada de glorie = anii 70 mai ales, dar și după aceea (puseuri naționale
constante inclusiv în prezent)
• Determinant, deși destul de opac (vezi cooperarea franco-germană și aportul
acesteia la crearea AUE, spațiului Schengen, etc.; vezi cooperarea franco-
britanică pentru crearea CSDP/PSAC)
• Transguvernamentalism (unde SM exclud ca inadecvat ansamblul instituțional
european) SAU intergurnamentalism „agresiv”
 Sistemul politicilor publice și procesul decizional
 Elaborarea politicilor europene / în UE este un proces deosebit de complex si
specific. Motiv? structurile instituționale sunt dinamice (vezi Brexit), alocarea
autorității este contestată (problema distribuirii puterilor între nivelul central și cel
statal de guvernare e definită vag, alternare centralizare vs. restrângere),
multiplele niveluri de guvernanță implică o multitudine de actori (competențele
sunt mai degrabă concurente decât exclusive), întrepătrunderea dintre politici
(PSAC/problema imigrației – misiuni de combatere a migrației; PESC/pol. de
comerț; PEV/Pol. de extindere, etc.)
 Science of muddling-through/messy institutional set-up (Lindblom)
 Variază în funcție de politică, însă fiecare politică are un ciclu de desfășurare
care pornește odată cu identificarea unei probleme (vezi problema imigrației).
După care este necesar să se formuleze propuneri specifice de acțiune (creare
unui centru de sortare – i.e. Turcia) și să se decidă care este cursul de acțiune de
urmat (1 refugiat UE/ 1 refugiat sortat de Turcia – vezi acordul UE-Turcia). După
care urmează punerea în aplicare (9 mld Euro)… vezi și răzb tarifelor cu SUA
 Așadar…cuprinde mai multe etape:
1. Stabilirea agendei
2. Formularea politicilor
3. Luare deciziei
4. Punerea în aplicare
 Cine sunt actorii?

 O multitudine de actori cu interese diferite și cu capacități diferite

 Principalii actori (vizibili):

 Politicienii din SM – principalii decidenți (condiționați de presiunile sociale, de electorat și/sau de
lobby-ul grupurilor de interese). De cele mai multe ori, politicienii prioritizează interesul na țional
în detrimentul celui european)
 Birocrații – oferă consiliere politicienilor și, mai ales, pun în aplicare politicile
(condiționați/influențați de interese teleologice sau reflexive). Birocrații europeni au un rol
important în ceea ce privește formularea politicilor și unul mai pu țin important în ce prive ște
punerea în aplicare a politicilor spre deosebire de coresponden ții lor na ționali (birocratul
european văzut ca „eminență cenușie”…de multe ori în mod peiorativ )
 Grupurile de interese – promovează politicile și încearcă să influen țeze deciziile
politicienilor/birocraților în scopul obținerii de beneficii (producători vs. consumatori); interesați
de formarea unor „coaliții de advocacy” pentru susținerea diverselor interese, dar și ca
modalitate de presiune asupra CE/instituțiilor europene în general.

 Ceilalți actori (instituțiile supranaționale ale UE: CE, CEJ, PE)

 Unde și când se implică actorii?

 Depinde de fiecare politică

 Fiecare politică determină nivelul de autoritate în procesul de guvernare
 High politics (guvernele au mai multă autonomie în fața presiunilor sociale
atunci când urmăresc anumite tipuri de politică externă # Low politics
(politica de comerț sau cea de mediu, în care actorii societali se implică în
mod activ în formularea politicilor). Cu toate acestea, e dificil de ierarhizat
a priori politicile după importanța lor (o problemă de mediu poate deveni
decisivă, la fel și una sanitară sau economică, de criză – sâc
interguvermentaliștilor! )
 Astfel, politicile pot fi foarte inclusive/pluralistice (ex. politica de mediu),
altele pot căpătă tendințe corporatiste (ex. agricultura) sau aproape
exclusiv statale (pol externă, de securitate și de apărare)
 Revenim…la etapele procesului decizional
1. Stabilirea agendei
• De obicei contextul e marcat de foarte multe incertitudini
• Modalitate de acțiune depinde de urgența de care este nevoie pentru a fi
soluționată problema. Crizele pot avea un impact considerabil (vezi criza
alimentelor din anii 90/2000 generată de boala „vacii nebune” și, mai apoi, de
așa-numita gripă aviară, criza securitară generată de conflictele din Balcani, post-
9/11, criza ucraineană, criza refugiaților…criza pandemică Covid-19)
• Evenimentele pot fi cruciale pentru crearea de oportunități (vezi prăbușirea URSS
& sfârșitul Războiului Rece și decizia de extindere a UE).
• Elaborarea cu succes a unei politici ține de existența (sau nu) a unui set de
norme și interese susținute la scară largă (sancțiunile la adresa Rusiei vs.
chestiunea cotelor naționale în problema refugiaților)
• Elaborarea politicilor e mai simplă în chestiuni tehnice (mediu, uniune economică
și monetară) și mai complicată în chestiuni vitale (crearea PESCO)
Cine sunt actorii?
CE, de multe ori susținută de SM influente sau de alte instituții (în funcție de
problematică), CUE
Grupurile de lobby care mobilizează resurse pentru influențarea politicilor încă din faze
incipiente („activists beyond borders”)
 Revenim…la etapele procesului decizional
2. Formularea politicilor
• De obicei formularea unei politici nu este făcută de un singur actor, ci…
• …de către grupuri de actori, denumite „rețele de acțiune”: ansambluri de legături
instituționale formale și informale între actori guvernamentali și de altă natură,
structurate în jurul unor convingeri și interese comune, deși îndelung negociate,
privind elaborarea și punerea în aplicare a politicilor publice (Rhodes 2006)
• O multitudine de actori publici și privați
• Producătorii – furnizorii de resurse, a șadar pot fi decisivi în formularea politicilor (prin
tergiversarea deciziei sau prin sprijinirea inițiativei) – vezi cazul TTIP, PAC
• Comunitățile epistemice – grupurile de actori privați (furnizori de expertiză)
• Coaliții de sprijin – concurează pentru a-și promova soluțiile preferate în cadrul politicilor
• Cine sunt actorii?
• Formularea politicilor poate fi fluidă (cu multe centre de autoritate)…vezi controversele în jurul
lansării AUE de creare a pieței unice (perspectiva IG vs. perspectiva suprana ționalistă vs.
perspectiva rețelei)
• Multitudinea de actori face ca atingerea unui consens să fie un proces dificil
 Revenim…la etapele procesului decizional
3. Luarea deciziei
• Decizia se ia :
• Direct de către CE (în cazul politicii de concurență, politica de comerț) sau prin
delegarea către agenții specializate (Agenția Europeană pentru Evaluarea
Medicamentelor, Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară, Banca
Central Europeană, etc.). Acestea acordă CE consiliere de specialitate, iar
aceasta din urmă ia formal decizia. De ce? Îndoieli privind angajamentul
politicienilor + nevoia de sprijin tehnic + cadrul instituțional legitim
• În mod partajat – alături de SM (de ex., politica regională)
• Aprobarea deciziei se face, ulterior, prin unanimitate (SM – politica externă) vs.
Co-decizie (PE + CUE în alte politici: de mediu, referitoare la piața unică, etc.)
• Cine sunt actorii?
• CE, PE & CUE + SM
 Revenim…la etapele procesului decizional
4. Aplicarea deciziei
• Dificultatea ajungerii la un acord în cadrul UE face ca implementarea să fie deosebit de
importantă, deoarece adesea deciziile conțin compromisuri confuze și/sau un limbaj vag,
ceea ce lasă un spațiu mare de manevră în privința felului în care sunt puse în practică
politicile (Treib 2008)
• Punerea în aplicare a deciziilor UE la nivel național poate fi problematică. Dacă în cazul
unor politici (ex. stabilirea ratei dobânzii, aprobarea/blocare fuziunilor sau impunerea de
amenzi pentru comportament anticoncurențial) decizia la nivel de UE e suficientă,
implementarea cu succes a altor politici (cea bugetară, chestiuni de justiție și afaceri
interne, disciplina fiscală din Pactul de Stabilitate și Creștere) depinde de sprijinul național
sau rămâne aproape exclusiv la nivel național (politicile sociale – sănătate*, pensii,
educație, cultură, apărare)
• Se măsoară/apreciază în funcție rezultatele înregistrate (în domeniul concurenței, al
coeziunii și fondurilor structurale, ocupare forței de muncă, etc. Agenda 2020)
• Cine sunt actorii?
• UE & SM
• Marea provocare: dificultatea de a stabili în mod sistematic dacă o lege UE a fost aplicată
în mod corespunzător (De ce? 1. costurile și provocările politice diferă de la un SM la altul
(vezi liberalizarea agriculturii); 2. politica legislativă & executivă diferite + condiții locale
diferite (state federale vs. Centralizare) duc la politici naționale diferite chiar dacă se aplică
decizii „comune”; 3. SM nu respectă întotdeauna normele UE)
 Revenim…la etapele procesului decizional
4. Aplicarea deciziei…Soluționarea disputelor
• Aplicarea deciziei este problematică
• Spre deosebire de alte organizații internaționale, UE reacționează față de
nerespectarea punerii în conformitate ↔ CE („gardianul” respectării tratatelor) +
actori societali
• Corecția se realizează de cele mai multe ori prin (ori sub amenințarea cu) acțiuni
în justiție
• Rolul CEJ este fundamental (supremația legislației europene asupra legislației
naționale) – vezi astăzi importanța rezolvării disputei cu Polonia
 Revenim…la etapele procesului decizional
5. Reacții privind politica
• Depinde de eficacitatea acesteia
• Paradoxal, o politică publică perfect implementată poate fi ineficientă în cazul în
care a fost insuficientă de ambițioasă sau necorespunzătoare realităților locale /
naționale (ex. sortarea gunoiului în România)
• Datorită mecanismelor complexe de implementare a politicilor în SM și a
nivelurilor multiple de decizie intermediară, CE nu reușește întotdeauna să
influențeze buna desfășurare a procesului până la punctul terminus
• O politică poate fi apărată de cei care beneficiază de pe urma acesteia # sunt
contestate constant de către cei care nu s-au putut impune atunci când s-a
adoptat politica respectivă
• O evaluare continuă în raport cu alternativele existente sau plauzibile
• „diseminare funcțională” =o politică de succes poate crea stimulente pentru o
evoluție suplimentară a politicii publice ↔ „o sabie cu două tăișuri”: se pot genera
progrese dar și controverse (eliminarea controalelor de la frontieră în cadrul UE a
generat o cooperare consolidată la nivel de imigrație și activitate polițienească vs.
O creștere a criminalității transfrontaliere)