Alexandru Vlad-Stefan

Sisteme automatizate de irigatii

Aproximativ 70% din consumul global de apa merge in agricultura, pentru

irigarea culturilor. Agricultura irigata reprezinta 20% din totalul pamantului cultivat
(media globala), dar aduce 40% din hrana. (sursa: raport FAO pe 2012) Analizand
afirmatia de mai sus, ne putem da seama de eficienta crescuta a culturilor irigate.
Costurile ridicate cu energia electrică şi pentru alimentare cu apă erau
principalele argumente ale agricultorilor care renunţau, an după an, în ultimele două
decenii, la utilizarea infrastructurii de irigaţii. În ultimii ani însă tehnologia irigaţiilor a
evoluat mult şi performanţele sunt din ce în ce mai ridicate. Sistemele de irigaţii sunt
acum dotate cu senzori şi panouri de automatizare computerizate fapt care valorifică
superior cantităţile de apă utilizate pentru culturi şi eficientizează consumul de
energie.

In cele ce urmeaza vom enumera elementele componente ale unui sistem de

irigatii, dar si de tipurile se sisteme de irigare automatizate.

Componentele unui sistem de irigat

Sistemele de irigatii reprezinta conectarea mai multor piese special concepute

pentru  a uda in mod eficient gazonul, gradina, culturile agricole sau orice alta
suprafata verde. Cu ajutorul acestor sisteme, cantitatea de apa este mult mai usor de
controlat,  iar apa este raspandita uniform, lucru ce favorizeaza dezvoltarea
armonioasa a plantelor.

Sistemele de irigare au la baza componente precum tevi, aspersoare telescopice,

electrovalve, conexiuni electrice si alte accesorii care sa contribuie la proiectarea
unui sistem de irigtii complet si performant. Mai exact lista completa a unui sistem
automat de irigatii consta in:

 Programator/controler (dispozitivul care memoreaza programul de udare;

acesta controleaza electrovalvele; functioneaza la o tensiune de 220 V sau 9
V in functie de sistem)
 Tevi si fitinguri (tevi de diferite lungimi si alte componente care fac legatura
dintre acestea)
 Senzor de ploaie/umiditate (atunci cand vremea este ploioasa si nivelul de
precipitatii este suficient, senzorul transmite un semnal catre programator,
astfel ca, sistemul de irigatie nu mai porneste; programul de stropit va fi reluat
abia dupa ce senzorul de ploaie se usuca)
 Cabluri electrice (sunt necesare pentru realizarea unei legaturi intre
programator si electrovalve)
 Electrovalve (acestea se inchid si se deschid in functie de semnalul primit de
la programator pentru a uda suprafata verde)
  Aspersoare si duze (acestea sunt componentele care asigura udarea
propriu-zisa; pot fi de doua tipuri: rotative sau nerotative de tip spray; cu cele
de tip spray se pot uda suprafetele de mici dimensiuni, cele rotative fiind
destinate suprefatelor mai intinse; aspersoarele se ridica deasupra solului
doar in timpul functionarii, dupa care se retrag in pamant in mod automat)

Automatizarea in sine

Automatizarea sistemelor de irigaţii se realizează prin echiparea acestora cu

automate care preiau parţial sau total unele activităţi prestate de personalul de
exploatare, cum sunt funcţiile de măsurare, memorie, decizie, comandă şi control.

Acestea sunt de 2 tipuri:

-partial automatizate

-complet automatizate

Sistemele complet automatizate, denumite şi sisteme automate de irigaţie

(SAI), asigură atât distribuirea automată a apei pe reţeaua de canale şi conducte
sub presiune, cât şi declanşarea şi oprirea udărilor.

Sistemele de irigaţii parţial automatizate poartă denumirea de sistem de

irigaţie automatizat (SIA). 
 Sistemele automate de irigaţie asigură declanşarea udărilor în momentul
când umiditatea solului a ajuns la plafonul minim, stabilit cu anticipaţie, şi oprirea,
când s-a apropiat de capacitatea de apă în câmp. Un astfel de sistem presupune
echiparea întregii suprafeţe irigate cu instalaţii permanente de udare şi deci investiţii
foarte ridicate, consumuri mari de materiale şi unele amenajări speciale.
În funcţie de modul de pornire şi oprire a udărilor, sistemele se clasifică în
sisteme automate cu circuit deschis, când aplicarea udărilor se face după un
program prestabilit şi sisteme automate cu circuit închis, când aplicarea udărilor se
face în funcţie de indicii hidrofizici care caracterizează starea de umiditate a solului.

Avantajele automatizarii sistemelor de irigatii

Prin introducerea automatizării se realizează:
-economie de forţă de muncă în timpul exploatării,
-reducerea personalului de exploatare de 5-10 ori,
-funcţionarea la capacitate maximă de transport a reţelei de canale,
-sporirea siguranţei de funcţionare a constructiilor şi instalaţiilor din reţea,
 -evitarea pierderilor de apă şi deci economie de apă de 15-20% şi implicit de
energie,
-înlăturarea pagubelor produse prin avarii etc.
Se asigură, de asemenea, sporirea producţiei culturilor agricole prin
distribuirea apei în funcţie de necesităţile fiziologice ale acestora, contribuindu-se în
final la ridicarea eficienţei irigaţiei. 

Automatizarea staţiilor de pompare

Automatizarea staţiilor de pompare de bază şi de repompare se realizează pe
bază de niveluri eşalonate. În vederea automatizării staţiilor de pompare, în bazinul
de refulare al acestora se instalează pentru fiecare agregat de pompare câte o
pereche de traductoare de nivel, unul corespunzător nivelului de pornire (H min.) şi
celălalt nivelului de oprire (H max.).
Traductoarele sunt dispozitive care transformă o mărime de o anumită natură
fizică într-o mărime de altă natură fizică, care transformă variaţiile de nivel sau de
presiune în unităţi ale intensităţii curentului electric sau fac să circule curent electric
prin circuitul respectiv. Când nivelul apei în bazinul de refulare scade şi ajunge la H
min., pompa respectivă intră în funcţiune, iar când nivelul se reface, ajungând la H
max., pompa se opreşte automat.
Automatizarea SPP-urilor se face prin reglare manometrică simplă, pe bază
de presiuni eşalonate, prin reglarea manometrică cu temporizare, prin reglarea
debitmetrică şi prin reglarea combinată manometrică şi debitmetrică.