Renașterea italiană

31

Rena¸sterea
italian˘a
Aida Frățilă
15.03.2023

Cuprins
1 Introducere 1

2 Nordul ¸si Centrul Italiei ˆ iiiii ın Evul Mediu Tˆa r z i u 3

3 Rela¸tiile Interna¸tionale 4

4 Cultura 5

5 Ecua¸tii 6

1. Introducere
Renașterea italiană a fost cea mai veche manifestare a Renașterii europene
generale, perioadă de schimbări și realizări culturale majore care a început în
Italia în secolul al XIV-lea și a durat până în secolul al XVII-lea marcând
tranziția între perioada Medievală și Modernitate. Cuvântul francez renaissance
(Rinascimento în italiană) înseamnă ”renaștere” și definește perioada ca fiind o
manifestare de interes pentru cultura antichității clasice de către umaniștii
Renașterii, precum și o epocă de renaștere economică după epidemia de ciumă
din 1348. Autorul renascentist Giorgio Vasari a folosit termenul ”Renaștere” în
cartea sa ”Viețile celor mai excelenți pictori, sculptori și arhitecti”, dar conceptul
a devenit larg răspândit abia în secolul al XIX-lea, după lucrările unor oameni de
știință precum Jules Michelet și Jacob Burckhardt.
Renașterea europeană a început în Toscana (centrul Italiei) și s-a concentrat în
orașul Florența. Florența, unul dintre cele câteva orașe-state ale peninsulei, a
prosperat la preeminența economică prin acordarea de credite monarhilor
europeni și prin stabilirea bazelor pentru capitalism și mediul bancar.
2023, IA3 (MD)
FRĂȚILĂ Aida-Florina 313AA
Renașterea s-a răspândit mai târziu în Veneția, inima unui imperiu
mediteranean, având control asupra rutelor comerciale cu Orientul după
sfârșitul cruciadelor și călătoriile lui Marco Polo, unde au fost regăsite rămășițele
culturii antice grecești și au oferit învățătorilor umaniști noi texte. În cele din
urmă, Renașterea a avut un efect semnificativ asupra Statelor Papale și a Romei,
reconstruite în mare parte de papi umaniști și renascentiști (precum Alexandru
al VI-lea și Iulius al II-lea), care erau frecvent implicați în politica italiană,
arbitrand disputele dintre puterile coloniale concurente și opunându-se
Reformei Protestante.
Renașterea italiană este cea mai cunoscută pentru realizările sale în pictură,
arhitectură, sculptură, literatură, muzică, filozofie, știință și explorare. Italia a
devenit liderul european recunoscut în toate aceste domenii până la sfârșitul
secolului al XV-lea, în timpul Păcii lui Lodi (1454-1494), convenit între statele
italiene. Renașterea italiană a atins punctul culminant la mijlocul secolului al
XVI-lea, deoarece disputele interne și invaziile străine au adus regiunea în
turbulențele războaielor italiene (1494-1559). În urma acestui conflict, statele
mai mici din Italia și-au pierdut independența și au intrat într-o perioadă
cunoscută sub numele de "dominația străină". Cu toate acestea, ideile și
idealurile Renașterii italiene au dăinuit și s-au răspândit în restul Europei,
începând cu Renașterea din Nord. Exploratorii italieni din republicile maritime
au servit sub auspiciile monarhilor europeni, inaugurând Epoca Marilor
Descoperiri. Cei mai faimoși dintre exploratori au fost Cristofor Columb, care a
servit pentru Spania, Giovanni da Verrazzano pentru Franța, Amerigo Vespucci
pentru Portugalia și John Cabot pentru Anglia. Universitățile italiene au atras
polimaști și oameni de știință precum Copernicus, Vesalius, Galilei și Torricelli,
jucând un rol-cheie în revoluția științifică.
Evidențierea literaturii renascentiste începe de obicei cu cei trei mari poeți ai
secolului al XIV-lea: Dante Alighieri, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio.
Printre cei celebri poeți vernaculari din Renaștere se numără Luigi Pulci, Matteo
Maria Boiardo, Ludovico Ariosto și Torquato Tasso. Artiștii din secolul al XV-lea,
cum ar fi poetul Poliziano și filosoful platonist, Marsilio Ficino, au făcut traduceri
ample din latina și greaca. La începutul secolului al XVI-lea, poetul Castiglione
și-a prezentat viziunea despre cavalerul ideal și doamnița ideală în Cartea
Curtezanului, în timp ce Machiavelli a aruncat un ochi iute asupra "la verità
effettuale della cosa" - adevărul real al lucrurilor - în Principele, compus, în stil
umanist, în principal din exemple paralele vechi și moderne (Virtù). Istoricii
perioadei îl includ pe Machiavelli însuși, prietenul și criticul său Francesco
Guicciardini și Giovanni Botero. Presa Aldine, fondată de umanistul Aldus
Manutius, activând în Veneția, a publicat cărți tipărite tip italic care puteau fi
purtate în buzunar, fiind prima care a publicat ediții de cărți în limba greacă
veche. Veneția a devenit, de asemenea, locul de naștere al Commedia dell’arte.

Arta Renașterii italiene a exercitat o influență dominantă asupra picturii și

sculpturii europene ulterioare, timp de secole după aceea, cu artiști precum
Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, Donatello, Giotto di Bondone,
Masaccio, Fra Angelico, Piero della Francesca, Domenico Ghirlandaio, Perugino,
Renașterea italiană
31
Botticelli și Tizian. Același lucru este valabil și pentru arhitectură, așa cum
practică Brunelleschi, Leon Battista Alberti, Andrea Palladio și Bramante.
Lucrările lor includ, pentru a numi doar câteva, Catedrala din Florența, Bazilica
Sfântul Petru din Roma și Templul Malatesta din Rimini, precum și mai multe
reședințe private. Epoca muzicală a Renașterii italiene a fost definită de școala
Romană și mai târziu de școala Venețiană și de nașterea Operei din Florența. În
filosofie, gânditorii precum Galileo, Machiavelli, Giordano Bruno și Pico della
Mirandola au subliniat naturalismul și umanismul, respingând astfel dogmele
religioase și scolastica.
2. Nordul și Centrul Italiei în Evul Mediu Târziu

În perioada Evului Mediu Târziu (circa 1300 de ani în urmă), în Latium, fosta
inimă a Imperiului Roman, și sudul Italiei erau în general mai sărace decât
provinciile nordice. Roma era un oraș al ruinelor antice iar Statele Papale erau
slab administrate și vulnerabile la interferențe externe din Franța și Spania.
Papalitatea a fost amenințată când s-a creat Papalitatea de la Avignon în sudul
Franței ca o consecință a presiunii regelui Franței, Filip cel Frumos. În sud,
Sicilia se afla ceva vreme sub dominație străină, de către arabi și normanzi.
Sicilia a prosperat timp de 150 de ani sub emiratul Siciliei și două secole mai
târziu sub regatul Normand și al regatului Hohenstaufen, dar a intrat în declin în
Evul Mediu târziu.
În contrast, nordul și centrul Italiei au prosperat, fiind unele dintre cele mai
bogate regiuni ale Europei. Cruciadele au construit rute comerciale cu Levantul,
iar cea de-a patra cruciadă a distrus Imperiul Bizantin care era cel mai mare rival
comercial al venețienilor și genovezilor. Principalele rute comerciale din est
treceau prin Imperiul Bizantin sau prin teritoriile arabe și apoi către porturile
orașelor Genova, Pisa și Veneția. Produsele de lux aduse din Levant, precum
mirodenii, vopsele, mătase erau importate în Italia și apoi răspândite în Europa.
În plus, orașele-state italiene profitau de pământurile fertile din Valea Pad. Din
Franța, Germania și țările de Jos, prin rute comerciale terestre și riverane erau
transportate produse precum lâna, grâu și metale prețioase. Rutele scumpe
conectate cu Egiptul și peninsula balcanică generau surplusuri substanțiale ce
permiteau desfășurarea unor investiții semnificative în agricultură și minerit.
Astfel, în timp ce nordul Italiei nu era mai bogat în resurse decât multe alte părți
ale Europei, nivelul de dezvoltare, stimulat de comerț, i-a permis să prospere. În
special, Florența a devenit una dintre cele mai bogate orașe din nordul Italiei
datorită producției de lână textilă, dezvoltată sub controlul breslei sale
comerciale dominante, Arte della Lana. Lâna era importată din Europa de nord
(și în secolul al XVI-lea din Spania), și împreună cu vopselele și mătasea din est,
au fost folosite pentru fabricarea de textile de înaltă calitate.

2023, IA3 (MD)

FRĂȚILĂ Aida-Florina 313AA
3. Rela¸tiile Interna¸tionale

Nordul și centrul Italiei erau divizate în multe orașe-state, cele mai

puternice fiind Milano, Florența, Pisa, Siena, Genova, Ferrara, Mantua, Verona și
Veneția. Nordul Italiei era divizat de lupta pentru supremație între forțele
papalității și cele ale Sfântului Imperiu Roman; fiecare oraș s-a situat de partea
unei tabere sau a celeilalte, existând și o diviziune internă între două partide
războinice Guelfi și Ghibelini. Războiul dintre state era ceva obișnuit. Acestea se
invadau reciproc și de multe ori fie anexau, fie încheiau armistiții de lungă sau
scurtă perioadă. Pe acest fundal s-au dezvoltat politicile Renașterii.
Începând cu secolul al XIII-lea, în timp ce armatele au devenit preponderent
compuse din mercenari, orașele-state au prosperat în ciuda populației lor
scăzute. În secolul al XV-lea, cele mai puternice orașe-state și-au anexat vecinii
mai mici și mai slabi. Florența a anexat Pisa în 1406, Veneția a capturat Padua și
Verona, iar Ducatul Milanului a anexat o serie de orașe ca Pavia și Parma.
În prima parte a Renașterii, războaiele erau constante pe uscat și pe mare.
Războaiele terestre erau luptate de armate de mercenari cunoscuți sub numele
de "condottieri", bande de soldați veniți din toată Europa, în special din
Germania și Elveția, conduse de căpitanii italieni. Mercenarii nu prea doreau să-
și riște viețile în lupte deschise, astfel războaiele au început să se desfășoare prin
manevre, ambuscade și asedii. Mercenarii, de multe ori, își schimbau tabăra
când nu-și găseau de lucru, fiind cumpărați de orașul-stat care le ofereau pungile
cu cele mai mari sume de bani. Mercenarii erau o amenințare constantă și pentru
angajatorii lor. Dacă nu erau plătiți, se puteau întoarce împotriva lor. Orașele-
state deveniseră tot mai dependente de mercenari, iar tentația era mare pentru
mercenari să preia puterea într-un oraș.

4. Cultura

Revoluția literară italiană din secolul al XIII-lea a ajutat la stabilirea etapei

pentru Renaștere. Înainte de Renaștere, limba italiană nu era limba literară în
Italia. Numai în secolul al XIII-lea autori italieni au început să scrie în limba lor
maternă, mai degrabă decât în latina, franceza sau provinciana. Anii 1250 au
văzut o schimbare majoră în poezia italiană, deoarece Dolce Stil Novo (Stilul
dulce nou, care accentua mai degrabă dragostea platonică decât dragostea de
curte) a revenit, pionierat de poeți precum Guittone d’Arezzo și Guido Guinizelli.
Mai ales în poezie, schimbări majore în literatura italiană au avut loc deceniile
înainte de a începe cu adevărat Renașterea.
Un rol al lui Petrarh este ca fondator al unei noi metode de bursă, Renașterea
Umanismului. Petrarh a încurajat studiul clasicilor latini și i-a transmis copia lui
Homer, la o pierdere pentru a găsi pe cineva să-l învețe să citească limba greacă.
Un pas esențial în educația umanistă fiind propovăduit de cărturari ca Pico della
Renașterea italiană
31
Mirandola a fost vânătoarea de manuscrise pierdute sau uitate, cunoscute doar
prin reputație. Aceste eforturi au fost ajutate foarte mult de bogăția patricienilor
italieni, a prinților-comercianți și a despoților, care vor cheltui sume importante
pentru construirea de biblioteci.
În Florența, stilul Renașterii a fost introdus cu un monument revoluționar, dar
incomplet, în Rimini, de către Leon Battista Alberti. Unele dintre cele mai vechi
clădiri care prezintă caracteristici renascente sunt biserica San Lorenzo a lui
Filippo Brunelleschi și Capela Pazzi.
În Italia, în secolul al XIV-lea, a existat o explozie de activitate muzicală care
corespundea domeniului și nivelului de inovare cu activitatea din celelalte arte.
Deși muziciologii grupau de obicei muzica Trecento (muzica secolului al XIV-lea)
cu perioada medievală târzie, ea a inclus trăsături care se aliniaza cu Renașterea
timpurie în moduri importante: accentul pus pe sursele, stilurile și formele
seculare; o răspândire a culturii de la instituțiile ecleziastice la nobilime și chiar
la oamenii obișnuiți; și o dezvoltare rapidă a unor tehnici complet noi.
În pictura, realitatea falsă a realismului lui Giotto Trecento, figurile sale, complet
tridimensionale ocupând un spațiu rațional și interesul său umanist în
exprimarea personalității individului, mai degrabă decât a imaginilor iconice, a
fost urmat de o retragere în convenții gotice târzii conservatoare.

References
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Rena%C8%99terea_italian
%C4%83

2023, IA3 (MD)

FRĂȚILĂ Aida-Florina 313AA
Renașterea italiană
31

5. Ecua¸tii
n
lim 1 + 1 =e (1)
n→∞
∞
n
−st
F (s) = f dt (2)
0 (t)e

Teorema lui Pitagora x2 + y2 = z2 s-a dovedit a fi invalida pentru alti

exponenti. Asta insemnand ca urmatoarea ecuatie nu are solutii intregi:

xn + yn = zn

Sa consideram ecuatia y′ = 2x(1 + y2) . Pentru a o rezolva, separam in

primul rand variabilele:
y′ = 2x
(1 + y2)
1. for i=1:n do

2. i:=i+1

(a) j:=i

3. end

• Introducere in Sisteme de Operare

• Matematica

1. Analiza matematica
2. Algebra liniara

• Fizica

Arte vizuale pictura, fotografia, video-ul, desenul, gravura

Arte plastice sculptura, arhitectura, pictura

Arte aplicate arhitectura functionala, fotografia jurnalistica, designul, ilus-

trarea

1 2 3
4 5 6
7 8 9
2023, IA3 (MD)
FRĂȚILĂ Aida-Florina 313AA