SPEŢA NR.

1 – DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL, ASCULTAREA

MARTORILOR. INVESTIGATORI SUB ACOPERIRE. COLABORATORI
CU IDENTITATE PROTEJATĂ.

Prin sentința penală nr. 123 a Tribunalului M s-a dispus condamnarea

inculpatului în temeiul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C.pen.,
la pedeapsa închisorii cu executare, motivat de faptul că a vândut în 3 rânduri către
un investigator sub acoperire şi colaboratorului acestuia cu identitate protejată
diferite cantități de cocaină, în amestec cu diazepam, obținând în schimb diferite
sume de bani.
S-a reținut de instanța de fond că cele 3 operațiuni de cumpărare autorizată
de droguri au fost consemnate de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul cu
identitate protejată prin procese verbale de constatare, probe ce s-au coroborat şi cu
declarațiile celor 2 persoane cât şi cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică care
a constatat conținutul substanțelor vândute.
În mod constant inculpatul a refuzat să dea declarații în cauză prevalându-se
de dreptul la tăcere, dar în schimb a solicitat audierea directă a celor două persoane
protejate pentru a avea posibilitatea să le pună întrebări.
Cererea de probatorii a inculpatului a fost respinsă deși chiar procurorul de
ședință a fost de acord cu audierea directă de către instanță a celor doi.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a motivat că aceasta este
nelegală şi netemeinică deoarece a fost săvârșită o gravă eroare în ceea ce privește
interpretarea probelor cauzei, neexistând suficiente probe de vinovăție care să
poată conduce la o condamnare cu executarea pedepsei.
În acest sens inculpatul a arătat că a fost practic lipsit de un proces echitabil
şi că i-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece i s-a refuzat dreptul de a
administra probe, în speță audierea celor 2 persoane protejate.

Întrebări: 1. În condițiile utilizării investigatorilor sub acoperire sau cu

identitate protejată autorizată de procurorul care supraveghează urmărirea penală,
ale căror constatări au fost inserate în cele 3 procese verbale întocmite de ei,
această probă este suficientă pentru dovedirea vinovăției în condițiile în care
inculpatul a refuzat să dea vreo declarație sau legiuitorul a prevăzut şi o altă
garanție care să asigure o judecată echitabilă ?
2. Ce soluție va pronunța instanța de apel în legătură cu acest aspect?
 Răspuns: 1. În conformitate cu art. 6 paragrafele 1 şi 3 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale, care garantează dreptul
la un proces echitabil, nicio condamnare nu poate fi întemeiată în mod decisiv sau
exclusiv pe declarația unui martor, fără ca persoana acuzată să fi avut posibilitatea
de a contesta declarația şi de a pune întrebări martorului.
Prin urmare, condamnarea nu poate fi întemeiată în mod decisiv sau exclusiv
pe declarația investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului cu identitate
protejată, fără ca aceștia să fi fost ascultați de către instanță şi fără ca inculpatul să
fi avut posibilitatea de a contesta declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi
penale şi de a le pune întrebări – potrivit art. 148 alin. (8) din C. proc. pen.,
investigatorii sub acoperire pot fi audiați ca martori în cadrul procesului penal în
aceleași condiții ca şi martorii amenințați. În virtutea rolului activ, instanţa are
obligaţia de a lua măsuri pozitive pentru ascultarea investigatorului sub acoperire şi
a colaboratorului cu identitate protejată, în condiţiile prevăzute în art. 86¹ şi art.
862 C. proc. pen.
Pentru a fi un proces echitabil, probele obținute dintr-o operațiune sub
acoperire nu pot fi singurul temei pentru condamnarea inculpatului. În urmărirea
penală, elementele urmăriri trebuie să aibă un caracter contradictoriu și să existe o
egalitate a probelor între acuzare și apărare. De regulă, inculpatului trebuie să i se
acorde o ocazie adecvată și corespunzătoare de a contesta o declarație a unui
martor și de a-l interoga. Astfel, probele prezentate de către investigatori nu sunt
suficiente pentru a dovedi vinovăția inculpatului, iar dreptul la tăcere și la
neautoincriminare se înscrie în categoria garanțiilor procedurale puse la dispoziția
persoanelor care, confruntate cu organele judiciare, se află într-o situație în mod
disproporționat dezavantajată, având, așadar, rolul de a contrabalansa deficitul pe
care acestea îl pot resimți pe durata desfășurării procesului penal.

2. Sub acest aspect instanța va admite apelul formulat de inculpat, probele

nefiind suficiente și neacordându-i-se posibilitatea de a contesta declarațiile date
de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul cu identitate protejată, în cursul
urmăririi penale şi de a le pune întrebări.