Gheorghe Tăttărescu 

Gheorghe Tattarescu (n. octombrie 1820, Focșani  – d. 24

octombrie 1894, București) a fost
un pictor român, clasic, „cel mai tipic
academist”, un pionier al neoclasicismului în
pictura românească.
Gheorghe Tattarescu a început să picteze la
vârsta de nouă ani, ajutându-l pe unchiul său,
Nicolae Teodorescu (1799 – 1880), zugrav de
biserici.
A studiat pictura la Școala de zugravi din
Buzău, fondată de unchiul său, iar în anul
1844, împreună cu unchiul său, pictează
Mănăstirea Rătești.
În perioada 1845 – 1851, va pleca cu o bursă anuală de 150 de
galbeni, la Academia di San Luca din Roma.

După câţiva ani de studii, Gherghe Tattarescu s-a întors în anul 1851
în ţară, devenind unul dintre cei mai importanţi participanţi la viaţa
artistică a ţării.

Pe lângă portrete, lucrările lui Tattarescu din această perioadă, se

materializează şi în compoziţii alegorice legate de idealul
revoluţionar, „Deșteptarea României”, în 1849, „11 februarie 1866 –
România Modernă”, în 1866, lucrări cu substrat patriotic, precum
„Unirea Principatelor”, în 1857, sau picturi cu tentă istorică, precum
„Mircea cel Bătrân la 1386”, „Neagoe Basarab în fața Mănăstirii
Argeș”, sau „Lupta lui Preda Buzescu cu hanul tătar”. Dar mai presus
de toate realizările sale artistice, au stat nenumăratele biserici
pictate, 58 la număr, arta religioasă fiind latura predominantă a
existenţei sale artistice, prin care a dat naştere un stil personal, bazat
pe influenţe ale academismului italian și a iconografiei tradiționale
bizantine.
 Renaşterea României

Renașterea României cunoscută și ca Deșteptarea României

sau Patria noastră , este o pictură realizată de artistul român
Gheorghe Tattarescu în anul 1850. Renașterea României este
cea mai reprezentativă pictură pe care a realizat-o Gheorghe
Tattarescu, ea fiind o simbioză între starea politică existentă
în anii Revoluției Române de la 1848 și credința creștin-
ortodoxă ca esență spirituală a poporului român.
Descriere:
Compoziţia este construită pe două planuri: jos, o femeie
trezindu-se din somn, simbolizând România ce-şi rupe
lanţurile sclaviei (stânga jos, steagul românesc e desfăşurat
parţial). Un înger îi ridică vălul obscurantismului, arătând spre
planul superior simbolurile personificate ale ştiinţei, artei şi
credinţei. În stânga jos este figurat cornul abundenţei iar în
dreapta, prin contrast, o familie de ţărani săraci în faţa unei
colibe schiţate. Trăsăturile fizionomice sunt bine conturate
iar vestimentaţia drapată. În fundal sunt figurate Dunărea,
Carpaţii şi ruinele fostei capitale Târgovişte. Compoziţia
păstrează caracterele stilistice ale picturii alegorice.

Cromatica: bogată gamă de griuri fin nuanţate, ocruuri,

brunuri, diverse nuanţe de albastru şi verde.

Materiale: pânză, vopsea pe bază de ulei

Dimensiuni: 229 cm/ 154 cm

Tabloul original se află astăzi la Muzeul Gheorghe Tattarescu

din București