1

5. INSTALAŢII INTERIOARE DE FORŢĂ

5.1. Dimensionarea instalaţiilor de forţă. Determinarea secţiunii

circuitelor de forţă se face pe baza stabilităţii termice la încălzire, iar
secţiunea rezultată se verifică la pierderea de tensiune.

5.1.1. Alegerea secţiunii la încălzire.

Determinarea curentului nominal pentru electromotoare:

- pentru electromotoare monofazate cu funcţionare continuă:

In = Pn / Uf cosϕ η (5.1)

- pentru electromotoare trifazate cu funcţionare continuă:

In = Pn / √3Ul cosϕ η (5.2)

Unde:
In – curentul nominal absorbit, în A;
Pn – puterea nominală, în W;
Uf – tensiunea de fază, în V;
Ul – tensiunea de linie, în V;
cosϕ - factorul de putere la sarcină nominală;
η - randamentul la sarcină nominală.

Alegerea secţiunii se face astfel încât să se respecte relaţia:

In [ Imax, unde (5.3)

Imax – curentul maxim admis pentru conductorul respectiv, determinat din

tabelul prezentat la dimensionarea circuitelor şi coloanelor de iluminat.

Cu secţiunea astfel rezultată se verifică densitatea de curent la

pornire astfel:
Dp = Ip / S, unde: (5.4)
2
Dp – densitatea de curent la pornire, în A/mm ;
Ip – curentul de pornire, în A;
S – secţiunea conductorului, în mm2.
2

La pornire, densitatea de curent maximă admisă va fi:

- 35 A/mm2, pentru conductoare din cupru;
- 20A/mm2, pentru conductoare din aluminiu.

Curenţii de pornire a electromotoarelor se determină în funcţie de

aparatajul folosit pentru pornire:
- pentru pornire directă: Ip = (54 8) In
- pentru pornire stea – triunghi : Ip = 2,7 In (5.5)
- pentru pornire cu reostat: Ip = 1,6 In

Pentru electromotoarele cu regim de lucru intermitent, pentru

calculul curentului nominal se folosesc următoarele relaţii:
- pentru electromotoare monofazate:
In = 1,15Pn√DC / Uf cosϕ η (5.6)
- pentru electromotoare trifazate cu funcţionare continuă:
In = 1,15Pn √DC / √3Ul cosϕ η, unde: (5.7)
DC – durata relativă de conectare, adică raportul dintre durata de
funcţionare şi durata totală a ciclului.

5.1.2. Verificarea secţiunii la pierderea de tensiune.

Determinarea pierderii de tensiune:

- pentru circuite monofazate:

∆U% = 2.100Pnl/γU2fS (5.8)

- pentru circuite trifazate:

∆U% = 100Pnl/γU2lS, unde: (5.9)

∆U% - pierderea de tensiune, în procente;

Pn – puterea motorului, în W;
l – lungimea circuitului, în m;
γ - conductibilitatea materialului, în m/Ω mm2 (γ Cu = 56 m/Ω mm2, γ Al = 34
m/Ω mm2);
Uf – tensiunea de fază, în V;
Ul – tensiunea de linie, în V;
S – secţiunea conductorului, în mm2.
3

În momentul pornirii, pierdea de tensiune se determină folosind în

formulele de mai sus valoarea puterii la pornirea electromotoarelor.
- pentru circuite monofazate:

∆Up% = 2.100Ppl/γU2fS (5.10)

- pentru circuite trifazate:

∆Up% = 100Ppl/γU2lS, unde: (5.11)

∆Up% - pierderea de tensiune la pornire, în procente;

Pp – puterea la pornire, în W, care are următoarele valori:
- pentru pornire directă: Pp = (54 8) Pn
- pentru pornire stea – triunghi: Pp = 2,7 Pn (5.12)
- pentru pornire cu reostat: Pp = 1,6 Pn

La pornirea, pierderea de tensiune, ∆Up% [ 12%.

Pentru secţiunea aleasă pierderea de tensiune admisă de la tabloul
general până la ultimul receptor va fi:
a). În cazul alimentării instalaţiilor prin branşarea directă la reţelele
electrice de joasă tensiune:
- 3% pentru instalaţii de iluminat;
- 5% pentru instalaţii de orice fel.
b). În cazul alimentării instalaţiilor prin reţea proprie sau post de
transformare:
- 8% pentru instalaţii de iluminat;
- 10% pentru instalaţii de orice fel.

5.2. Dimensionarea coloanelor de forţă. Ca şi pentru circuitele de

forţă, determinarea secţiunii coloanelor de forţă se face pe baza stabilităţii
termice la încălzire, iar secţiunea rezultată se verifică la pierderea de
tensiune.

5.2.1. Alegerea secţiunii la încălzire. Se foloseşte metoda

coeficientului de cerere, K.
Determinarea curentului de calcul Ic pentru coloane:
a). motoare cu funcţionare continuă.
4

- coloane monofazate:
1–K
Pn  K + Ka 
Ic = (5.14)
Uf cosϕ

- pentru coloane trifazate:

1–K
Pn  K + Ka 
Ic = (5.15)
√3Ul cosϕ

b). Motoare cu funcţionare intermitentă de scurtă durată

- . coloane monofazate:

1–K
1,15Pn√DC  K + Ka 
Ic = (5.16)
Uf cosϕ

- pentru coloane trifazate:

1–K
1,15Pn√DC  K + Ka 
Ic = , unde: (5.17)
√3Ul cosϕ

Pn – puterea nominală;
K - coeficientul de cerere luat din tabele;
Ka – coeficient , funcţie de numărul electromotoarelor (vezi tabelel)
DC – durata de conectare
Tabelul 5.1
n 4 5 6 8 10 12 15 20 25 35 40

Ka 1,7 2,0 2,5 2,9 3,3 3,7 4,3 5,5 6,7 9,1 9,5
5

Coeficientul de cerere, K, se poate calcula prin raportul dintre

puterea maximă absorbită de o instalaţie electrică şi puterea totală instalată
în receptoarele instalaţiei.

K = Pmax. abs./Ptot.inst (5.18)

Alegerea secţiunii coloanei se face astfel încât să se respecte

condiţia:

Ic [ Imax. ad. (5.19)

Secţiunea rezultată se verifică la pierderea de tensiune.

5.2.2. Verificarea secţiunii la pierderea de tensiune.

Determinarea pierderii de tensiune:

- pentru circuite monofazate:

∆U% = 2.100KPil/γU2fS2 (5.20)

- pentru circuite trifazate:

∆U% = 100KPil/γU2lS2, unde: (5.21)

∆U% - pierderea de tensiune, în procente;

PI – puterea instalată în coloană, în W;
l – lungimea circuitului, în m;
γ - conductibilitatea materialului, în m/Ω mm2 (γ Cu = 56 m/Ω mm2, γ Al = 34
m/Ω mm2);
Uf – tensiunea de fază, în V;
Ul – tensiunea de linie, în V;
S – secţiunea conductorului, în mm2.

Determinarea pierderii de tensiune la pornire:

- pentru circuite monofazate:

∆Up% = 2.100KPpl/γU2fS2 (5.22)

- pentru circuite trifazate:

6

∆Up% = 100KPpl/γU2lS2, unde: (5.24)

∆Up% - pierderea de tensiune la pornire, în procente;

Pp – puterea pe coloană la pornire, în W.

Pentru a calcula Pp se consideră că porneşte electromotorul cu

puterea cea mai mare, suprapus peste celelalte motoare care funcţionează la
sarcina nominală.
n–1
Pp = Ppmax + KΣ Pn, unde: (5.25)
1
Ppmax – puterea la pornire a motorului care produce curentul maxim la
pornire;
K – coeficient de cerere;
Σ Pn – suma puterilor celorlalte n – 1 motoare ce funcţionează în sarcină
n – numărul electromotoarelor alimentate din tablou.

Verificarea la pierderea de tensiune se face pe traseul cel mai lung

şi mai încărcat.
La pornirea, pierderea de tensiune, ∆Up% [ 12%.
Densitatea de curent maximă admisă va fi:
- 35 A/mm2, pentru conductoare din cupru;
- 20 A/mm2, pentru conductoare din aluminiu
Pentru secţiunea aleasă pierderea de tensiune admisă de la tabloul
general până la ultimul receptor va fi:
a). În cazul alimentării instalaţiilor prin branşarea directă la reţelele
electrice de joasă tensiune:
- 3% pentru instalaţii de iluminat;
- 5% pentru instalaţii de orice fel.
b). În cazul alimentării instalaţiilor prin reţea proprie sau post de
transformare:
- 8% pentru instalaţii de iluminat;
- 10% pentru instalaţii de orice fel.
7

5.3. Protecţia instalaţiilor electrice de forţă.

Circuitele şi coloanele de forţă se protejează astfel:

- împotriva scurtcircuitelor prin siguranţe fuzibile.
- împotriva suprasarcinilor prin relee termice.
Variante de echipare a circuitelor cu dispozitive de protecţie.

Inf e1 Inf e1 Ins a1

Ina a2

Inc c1 Ini a1 Ire I > e1

Irt (Ist) Irt e2

m h m

Fig. 5.1. Echiparea circuitelor cu dispozitive de protecţie;

a). – cu siguranţe fuzibile şi relee termice
b). – cu siguranţe fuzibile
c). – cu întreruptor automat

5.3.1. Dimensionarea protecţiei la scurtcircuit. Constă în

stabilirea curentului nominal al fuzibilului sau a curenţilor de serviciu şi
reglaj pentru releele sau declanşatoarele electromagnetice.

Curentului nominal al siguranţelor fuzibile:

- pentru circuitele de forţă.
Inf = Ip / Kp, unde: (5.26)

Inf – curentul nominal al fuzibilului siguranţei;

Ip – curentul de pornire al electromotorului;
Kp – coeficient în funcţie de metoda de pornire, care are următoarele valori:
- pornire directă: Kp= 2,5
- pornire stea-triunghi: Kp= 2
- pornire cu reostat: Kp= 1,6
Curentul Inf astfel determinat trebuie să verifice relaţia:
8

Inf < 3 Imax..ad. unde: (5.27)

Imax.ad. – curentul maxim admis în conductele protejate.

- pentru coloanele de forţă.

Inf < Ic , unde: (5.28)

Ic – curentul de calcul al coloanei.

Inf se verifică la condiţia de pornire în cazul cel mai defavorabil:

Inf > Imax..p.., unde: (5.29)

Imax..p – curentul maxim la pornire. Se obţine prin adunarea curentului de

pornire al celui mai mare motor cu curenţii celorlalte motoare la sarcina
nominală.
Imax..p = Ip.m. + Im (5.30)

De asemenea curentul Inf astfel determinat trebuie să verifice

relaţia:

Inf < 3 Imax..ad. unde: (5.31)

Imax.ad. – curentul maxim admis în conductele protejate.

Curentului de reglaj al releelor electromagnetice:

I [ 4,5Imax.ad., unde: (5.32)

Ir – curentul de reglaj al releelor electromagnetice.

5.3.2. Dimensionarea protecţiei la suprasarcină.

Curentul de reglaj al releelor termice

- pentru circuitele motoarelor : In [ Ir [ 1,2 In
- pentru coloanele de forţă: Imax..ad. [ Ir [ 1,5 Imax.ad.
9

5.4. Motoare electrice.

Motoarele electrice transformă energia electrică absorbită de la

reţea în energie mecanică.
Motoarele electrice pot:
- motoare de curent continuu (motoare derivaţie, serie şi mixte)
- motoare de curent alternativ (motoare sincrone şi asincrone)
Cel mai des folosite sunt motoarele de curent alternativ asincrone.
Construcţie: Sunt alcătuite din stator şi rotor. Statorul este partea
fixă a motorului, format dintr-o carcasă cilindrică, din tole de oţel. Pe faţa
lui interioară sunt prevăzute canale în care sunt fixate bobinele inductoare,
având conductoarele paralele cu axul. Bobinele sunt din cupru emailat. Prin
aceste bobine circulă curentul trifazat de excitaţie primit de la o reţea
trifazată, prin cutia de borne. Acest curent generează un câmp magnetic
învârtitor, care se roteşte în sens orar cu viteza unghiulară constantă.
Rotorul este un cilindru din tole de fier având crestături de-a lungul
generatoarei. În aceste crestături se află conductoare din cupru unite la
capete prin inele metalice. Acest tip de rotor se numeşte rotor în
scurtcircuit. Liniile câmpului învârtitor produs de stator induc în
conductoarele rotorului t.e.m. care produc curenţi electrici. Acţiunea
reciprocă dintre aceşti curenţi şi câmpul magnetic învârtitor va produce
forţe electromagnetice. Acestea vor da naştere unui cuplu de forţe, care va
roti rotorul în sensul de rotaţie al câmpului învârtitor. Energia electrică se
transformă în energie mecanică. Deoarece viteza de rotaţie este mai mică
decât viteza câmpului magnetic învârtitor, aceste motoare se numesc
asincrone.
Spaţiul dintre stator şi rotor se numeşte întrefier.
Turaţia motorului, n (rot/min), este
n = 60 f / p, unde: (5.33)
p – numărul perechilor de poli
n – turaţia nominală
f – frecvenţa curentului alternativ, în Hz
Turaţii: 3000 rot/min.; 1500 rot/min.; 1000 rot/min.; 750 rot/min
Tensiuni nominale: 220/380 V; 380 V; 500 V; 660V.
Puteri nominale: 0,06; 0,09; 0,12; 0,18; 0,25; 0,37; 0,55; 0,75; 1,1;
2,2; 3; 4; 5,5; 7,5; 11; 15; 18,5; 22; 30; 37; 40; 45; 55; 75; 90; 100; 110;
Curentul nominal: In = Pn / √3 U η cosϕ
10

Valoarea fuzibilelor, secţiunea conductoarelor, tipul contactorului

şi a releului termic pentru circuitele de forţă ale motoarelor asincrone cu
rotorul în scurtcircuit.
Tabelul 5.2
Puterea Mod Curent Curent Secţiunea Tip Tip Curent
kW de de fuzibil Conductoarelor Cont. Relee de
pornire pornire Infuz., mm2 termice reglaj
Ip, (A) (A) Cu Al Releu
n=3000 n=3000 termic
rot/min rot/min
0,55 7,97 10 1,5 2,5 TCA10 TSA10 1,8-3,2
0,75 11,45 10 1,5 2,5 TCA10 TSA10 1,8-3,2
1,1 16,10 10 1,5 2,5 TCA10 TSA10 2,4-4,5
1,5 22,6 16 1,5 2,5 TCA10 TSA10 4,5-6
2,2 Directă 33,2 20 1,5 2,5 TCA10 TSA10 6-8
3 43,0 25 2,5 4 TCA10 TSA10 8-11
4 60,0 35 2,5 4 TCA10 TSA10 8-11
5,5 82,0 50 4 6 TCA32 TSA32 11-15
7,5, Directă 108 50 4 6 TCA32 TSA32 15-20
Y-∆ 41,5 25 2,5 4
11 Directă 156,5 80 6 10 TCA32 TSA63 20-32
Y-∆ 60,3 35 4 6
15 Directă 212 100 10 16 TCA40 TSA63 40
Y-∆ 81,4 50 6 10
18,5 Directă 231 125 10 16 TCA40 TSA63 40
Y-∆ 89 50 10 16
22 Directă 301 125 16 25 TCA63 TSA63 40-63
Y-∆ 116 63 10 16
30 Directă 403 200 16 25 TCA63 TSA63 40-63
Y-∆ 155 100 16 25
37 191 125 25 35 TCA TSAW 100-
40 25 35 125 400 160
45 232 125 35 50
55 Y-∆ 270 160 50 70
75 375 200 70 95 TCA TSAW 160-
90 450 250 95 120 200 400 200
100 500 315 95 120
110 543 315 120 150 TCA TSAW 200-
137 650 400 150 185 250 400 250
11

5.4.1. Pornirea motoarelor electrice cu rotorul în scurtcircuit

La pornire motorul absoarbe un curent mai mare decât curentul

nominal. Alegerea aparatelor de conectare trebuie să asigure capacitatea de
conectare, iar echipamentele de protecţie (relee termice, siguranţe) nu
trebuie să acţioneze sub acţiunea curentului de pornire.
Pornirea directă se foloseşte când motorul are :
- P ≤ 4kW – 220V; P≤ 5kW – 380V, consumatorul fiind
racordat direct la reţeaua de joasă tensiune
- P ≤ 0,2 ST, consumatorul fiind legat la instalaţia de joasă
tensiune prin instalaţie proprie de transformare
ST – puterea nominală a transformatorului care alimentează motorul

Pornire directă se poate face:

- prin întreruptor manual ( motoare cu puterea sub 1Kw)

3x38oV/50Hz
Legendă:
R
S a – întreruptor manual trifazat
T e1 – e3 siguranţe pentru protecţia la
PE
scurtcircuit
a m – motor electric trifazat cu
rotorul în scurcircuit
e1 e2 e3 3x380V/50Hz – reţeaua electrică de
alimentare trifazată
R, S, T, - fazele reţelei de
alimentare
PE – conductorul de nul

Fig. 5.2. Pornirea motoarelor electrice cu rotorul în scurcircuit prin

prin întreruptor manual
12

- prin contactor cu relee termice sau întreruptor automat,

comandate local sau de la distanţă, manual sau automat.

3x380V/50Hz
R
S
T

e1 e2 e3

c1 c2 c3 c c4 b1

e4

b2

Fig. 5.3. Pornirea motoarelor electrice cu rotorul în scurcircuit prin contactor

cu relee termice AC - 3

Legendă:

e1 – e3 siguranţe pentru protecţia la scurtcircuit

c1 – c3 contactele principale ale contactorului c
c4 – contact auxiliar al contactorului c, normal deschis
c – contactor
e4 – releu termic pentru protecţia la suprasarcină
m – motor electric trifazat cu rotorul în scurtcircuit
b1 – buton normal deschis; buton de pornire
b2 – buton normal închis; buton de oprire
3x380V/50Hz – reţeaua trifazată de curent alternativ
Linia groasă reprezintă circuitul de forţă, linia subţire circuitul de comandă
13

Funcţionare: La apăsarea butonului de pornire b1 se alimentează

bobina contactorului c prin faza T, b1 apăsat, b2 normal închis, contactul
normal închis e4 al releului termic, şi nul. Bobina contactorului atrage
armătura şi îşi închide contactele principale c1, cât şi contactul auxiliar c4
(contact de automenţinere). Închiderea contactelor principale c1 determină
pornirea motorului. Pentru oprire se acţionează butonul b2.

Caracteristicile contactoarelor AC – 3 : Tabelul 5.3

Contacte
Putere Curent Auxiliare Grad Secţiunea
Curent
motor Relee de Conductoare
Tip nominal,
kW Termice protecţie mm2
A
A IP mim max
ND NI
0,4; 0,55;
0,75; 1;
1,3;1,8;
AC3-10 10 5,5 1 - IP 44 1 2,5
2,4; 3,3;
4,5; 6,8;
11
AC3-25 25 11 15; 20; 25 2 2 IP 44 4 6
AC3-40 40 18,5 32; 40 2 2 IP 44 6 10
AC3-63 63 30 63 2 2 IP 33 10 16
AC3-100 100 40 100 4 2 IP 44 16 25
100; 160;
AC3-200 200 100 4 2 IP 22 50 70
200

Comanda instalaţiilor electrice de forta este operaţia prin care se

impune unui sistem electric un anumit regim de funcţionare. Comenzile pot
fi manuale când se folosesc chei, butoane, manete, etc. sau automate.
Avantajul comenzilor automate sau manuale este ca ele pot
transmite la distanta un semnal electric, mecanic, pneumatic sau hidraulic.
Partea desenata a proiectului unei instalaţii electrice, cuprind
schemele funcţionale se de conexiuni cat si planurile de montaj.
Referitor la pornirea directa a unui motor, comanda se poate face
prin contactor cu relee termice (vezi schema de mai sus) cat si prin
contactor, butoane, si relee termice. In acest caz aceste elemente se
montează distinct intr-un tablou.
Schema ce urmează prezintă pornirea unui motor, modul de notare
pe schema a elementelor care compun instalaţia.
14

3x380V/50Hz

1L-1 e5 1L-2

e1 e2 e3
b1 c4 c5
R S T
c1 c2 c3 1L-3
A B C
1 3 5 b2
e4 1L-4

2 4 6 e4 1L-8 1L-9

1L-5 C h1 h2

1L-7 1L-6
m e6

01 02 03 04

Circuit de forţă Circuit de comandă Semnalizare

Pornire motor Motor

Oprire motor Pornit Oprit

Fig. 5.4. Pornirea motoarelor electrice cu rotorul în scurcircuit prin

contactor de la distanţă.

Legendă:
e1 – e3 siguranţe pentru protecţia la scurtcircuit
c1 – c3 contactele principale ale contactorului c
c4 – contact auxiliar normal deschis al contactorului c, (contact de
automenţinere)
c – bobina contactor
15

e4 – releu termic pentru protecţia la suprasarcină

e5, e6 – siguranţe pentru circuitul de comandă
m – motor electric trifazat cu rotorul în scurtcircuit
b1 – buton normal deschis; buton de pornire, BP
b2 – buton normal închis; buton de oprire, BO
h1 – lampă semnalizare motor pornit
h2 – lampă semnalizare motor oprit
3x380V/50Hz – reţeaua trifazată de curent alternativ

Funcţionare: Pentru pornirea motorului trebuie apăsat butonul cu

revenire, b1. Bobina contactorului, C, se alimentează la tensiunea 220V, pe
următorul traseu: Faza R, siguranţa e5, butonul b1, butonul normal închis
b2, bobina contactorului C, siguranţa e6 şi nulul de lucru. Contactorul îşi
închide contactele principale c1, c2, c3 cât şi contactul auxiliar c4 care se
numeşte contact de automenţinere pentru că are rolul de automenţinere.
(atunci când butonul normal deschis cu revenire, b1, nu mai este apăsat este
şuntat de contactul c4, circuitul de alimentare al bobinei contactorului
rămânând în continuare alimentat la tensiunea de 220V). Pentru oprire se
apasă butonul b2 care întrerupe circuitul de alimentare al bobinei
contactorului C.
Schema este completată cu lămpile de semnalizare h1 şi h2.
Acestea indică starea motorului (h1 – motor pornit, h2 – motor oprit). Ele
sunt comandate de contactele auxiliare c4 şi c5 şi se montează pe uşa cutiei.
Echipamentul de comandă se montează intr-o cutie cu aparataj CA.
De regulă circuitele de forţă se reprezintă cu linie groasă, iar cele
de comandă cu linie continuă subţire. Circuitele de comandă se desenează
între două linii orizontale. Fiecare circuit se numerotează cu un număr de
ordine, de la stânga la dreapta, în ordine crescătoare.
Sub schema electrică desfăşurată se trece manşeta, în care se
înscrie rolul fiecărui element (sau grup de elemente) din circuit.
În dreptul fiecărui contact din circuit (contactor, releu, senzor etc.)
se trece, sub formă de fracţie la numărător marca contactului iar la numitor
numărul circuitului în care se află elementul.
În dreptul circuitului fiecărui element de comandă (bobină), între
schemă şi manşetă, se trece totalitatea contactelor elementului respectiv, iar
în dreptul fiecărui contact numărul de ordine al circuitului în care acesta
lucrează.
Marcarea conductelor de legătură se poate face după mai multe
feluri. Noi am ales metode bornelor. Legăturile între elemente se pot face
fie direct fie cu ajutorul clemelor de legătură. Şirul de cleme se reprezintă
16

cu un “X”. În cadrul unui şir de cleme, acestea se numerotează crescător în

ordinea montării lor. Marca unei cleme se compune din marca şirului
urmată de numărul clemei din şirul respectiv cele două date fiind despărţite
de o liniuţă orizontală. De ex. 1L – 28, defineşte clema cu numărul 28 di
şirul de cleme 1L.
Marcarea conductelor electrice se face după sistemul dependent de
borna opusă astfel: adresa capătului opus este alcătuită din marca aparatului
şi simbolul bornei la care se leagă capătul opus, cele două simboluri fiind
despărţite de o liniuţă orizontală. De ex. c – 1, 1L – 5 semnifică legătura
electrică dintre contactorul c – borna 1 şi şirul de cleme 1L – clema
numărul 5.
Schema de conexiuni interioare este desenul de execuţie pentru
realizarea legăturilor dintre aparate din interiorul unui tablou electric, cutie
de aparataj etc.
Toate elementele componente se reprezintă prin figuri geometrice
simple (pătrate, dreptunghiuri, cercuri) respectându-se pe cât se poate
poziţiile lor din interiorul cutiei. Desenele nu se fac la scară.

h2 h1
L-6
h1-0 0 1 1L-9 h2-0 0 1 1L-8

b2 b1
b1-4 b1-5
1L-3 3 5 1L-4 1L-2 2 4 1L-3

Fig. 5.5. Schema de conexiuni interioare, faţă cutie (vedere din

spate)

Pentru o bună înţelegere în figura următoare se prezintă marcarea

bornelor pentru un contactor cu patru contacte auxiliare.

R S T
0
7 6 3 2

9 8 5 4

A B C 1
17

- prin comutator stea-triunghi. Se adoptă când puterea motorului

este mai mare decât puterea admisă la pornirea directă, dar nu mai mare de
75…100kw.
Conectarea se poate face prin comutatoare stea-triunghi manuale
sau automate (când comanda pornirii se poate face de la distanţă)
Faţă de pornirea directă, curentul şi cuplul de pornire au
următoarele valori:

IpY∆ = IP/3; MpY∆ = MP/3 (5.34)

Tensiunea motorului acţionat trebuie să aibă valorile din tabelul de

mai jos:

Un reţea, V 220 380 500

Un motor, V 380/220 660/380 865/500

Comutaţia din stea în triunghi trebuie efectuată în momentul când

cuplul motor al conexiunii în stea are aceeaşi valoare cu cuplul rezistent şi
punctul de funcţionare.
18

∆ ∆

− −

Fig. 5.6. Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit cu comutator

stea – triunghi manual.

Fig. 5.7. Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit cu

comutator stea – triunghi automat.
19

Funcţionarea schemei este următoarea: Prin apăsarea butonului de

pornire, b2, contactorul c1, c2 şi releul de timp d, sunt alimentate cu
tensiunea de comandă. Contactorul c1 îşi închide contactele principale
realizând conexiunea stea la fel şi contactorul c2. După trecerea timpului
fixat la releul de timp cu temporizare la acţionare, este deconectat
contactorul c1 şi conectat contactorul c3 realizându-se conexiunea triunghi.
Timpul la care este reglat releul de timp d trebuie astfel ales încât
comutaţia să se producă la momentul în care cuplul motor al conexiunii
stea are aceeaşi valoare cu cuplul rezistent.
Dacă în regimul permanent încărcarea maşinii este mai mică decât
o treime din cuplul nominal, este economic ca motorul construit pentru
funcţionarea în triunghi să funcţioneze legat în stea, deoarece în acest caz
randamentul şi factorul de putere sunt mari.
- pornirea prin autotransformator, se adoptă când motoarele au
puteri peste 75…100Kw şi nu este posibilă pornirea directă sau prin
comutator stea – triunghi. Fiind costisitor este recomandat la puteri mari.
Principiul este ca la pornire să se conecteze un autotransformator,
alimentarea maşinii făcându-se la o tensiune redusă. După pornire se
decuplează motorul de la autotransformator şi se cuplează la reţea.
Avantajul acestei metode este că se reduce curentul absorbit de la
reţea la pornire iar dezavantajul este scăderea cuplului de pornire.
Autotransformatoarele pot fi comandate manual, prin controler, sau
automat de la distanţă.

R S T
Fig. 5.8. Pornirea
motorului asincron
cu autotransformator
K1 cu comandă manuală

K2
T

K3
m
m
20

Pentru pornirea motorului se închid manual contactele K1 şi K3,

alimentarea motorului se face prin autotransformatorul de pornire, T, la
tensiune redusă. După terminarea pornirii se închide K2, motorul
alimentându-se direct de la reţea, la tensiunea nominală, şi se deschide K3.
Pentru comanda automată la pornirea motoarelor asincrone cu
autotransformator schema de mai sus se completează cu circuitele de
comandă automată. În acest caz contactele K1, K2 şi K3 sunt contactele
unor contactoare incluse într-o schemă automată.
Autotransformatoare de pornire a motoarelor electrice trifazate de
curent alternativ ATP:
- Simbolizare: ATP – urmată de două cifre.
Prima cifră, pentru motoare cu Un = 220, 380, 440, 500V;
A doua cifră – 1: pentru Pn = 40…55kW
2: pentru Pn = 75…100kW
- Alegere: UAT = UN; SAT ≥ 0,71 UN IN kI
- Caracteristici:
Tipul SAT UN Lxlxh Masa (kg)
ATP – 1.1 85 500 832x468x700 320
ATP – 1.1 130 500 832x468x700 335

5.5 Condiţii specifice pentru realizarea

instalaţiilor de forţă.

- alimentarea cu energie electrică a fiecărui receptor electric trebuie

să se facă separat. Se admite alimentarea mai multor receptoare identice
printr-un circuit prevăzut cu protecţie comună la scurtcircuit, dacă puterea
totală nu depăşeşte 15kW.
- pornirea motoarelor electrice se face direct dacă puterea
motoarelor este mai mică de 4kW (când tensiunea între faze a reţelei este
de 220V) şi mai mică de 5,5kW (când tensiunea între faze este de 380V),
pentru consumatori conectaţi la reţeaua de j.t. a furnizorului şi prin aparate
de pornire dacă puterea motoarelor este mai mare decât valorile de mai sus.
- la consumatori alimentaţi prin posturi de transformare, puterea
motoarelor care pot fi pornite direct se determină prin calcul şi nu va depăşi
20% din puterea transformatoarelor în funcţie.
- circuitul separat pentru alimentarea unui motor electric se prevede
21

cu: dispozitive automate de protecţie la scurtcircuit (de ex. siguranţe

fuzibile sau siguranţe automate) şi cu dispozitive pentru comandă şi
detecţie automată a suprasarcinilor (de ex. contactoare, relee termice sau
întreruptoare cu relee termice şi electromagnetice). Alegerea
caracteristicilor acestor dispozitive de protecţie a motoarelor şi reglajul lor
se face conform tabelului de mai sus şi din cataloagele de produse.
- protecţia la lipsă de tensiune sau la tensiune minimă se prevede la
motoarele cu pornire prin aparate de pornire cu acţionare manuală sau la
motoare a căror autopornire nu este permisă din motive de securitate .
- echipamentul electric pentru alimentarea şi acţionarea motoarelor
electrice se montează în tablouri electrice.
- tablourile de distribuţie se prevăd cu întreruptoare generale. Fac
excepţie tablourile din locuinţe. Dacă puterea este mai mare de 20kW
tablourile se prevăd cu întreruptor general automat cu protecţie maximală
dacă sunt racordate la reţeaua de j.t. a furnizorului.
- se va evita gruparea în acelaşi tablou a aparatelor de curent
alternativ cu aparate de curent continuu sau a aparatelor cu tensiuni diferite.
Dacă nu se poate respecta această condiţie, aparatele pentru acelaşi tip de
curent sau aceleaşi tensiuni, se instalează separat şi se marchează distinct.
- legarea conductoarelor la aparate, echipamente, motoare, etc.
se face prin strângere mecanică cu şuruburi pentru secţiuni mai mici de
10mm2 şi direct sau prin intermediul papucilor sau clemelor speciale , la
secţiuni mai mari de 10mm2.
- suprafeţele de contact se curăţă până la luciu metalic.
- conductoarele de cupru multifilare sau din oţel se cositoresc.
- conductele şi barele se marchează prin culori astfel
- verde / galben conducte de protecţie (PE şi PEN)
- albastru deschis, conducte de nul de lucru
- alte culori (roşu, galben, albastru, maro, negru, etc.)
conducte de fază
- distanţa de izolare în aer între părţile fixe sub tensiune ale
diferitelor faze precum şi între faze şi partea metalică a tabloului trebuie să
fie mai mare de 15mm.
- tablourile se montează astfel încât înălţimea laturii de sus faţă de
pardoseală să nu fie mai mare de 2,2m.
- coridorul de deservire din faţa sau spatele tabloului va fi de cel
puţin 0,8m.
- aparatele montate în tablou (siguranţe, contactoare, separatoare,
etc.), circuitele de intrare şi plecările, se etichetează clar şi vizibil.
22

5.6. Probleme propuse

1. Un motor cu P = 2,2Kw este alimentat cu energie electrică la

tensiunea 380/220 Vca. Cunoscând că motorul are un randament de
η = 82%, şi că lucrează cu un factor de putere cos ϕ = 0,82, se cere să se
calculeze curentul de calcul IC.
Rezolvare:
IC = P/√3U cos ϕ η = 2200/√3.380.0,82.0,82 =5A

2. Sa se determine secţiunea cablului de aluminiu cu izolaţie din

PVC , ACYAbY, care are lungimea de 5o m si alimentează un motor
electric asincron trifazat cu rotorul in scurtcircuit la tensiunea de 380/220V.
Motorul absoarbe un curent de 5A iar cosϕ = 0.82.
Rezolvare:
23

Din I7 sau tabelul din cap. 4.1.3. se adoptă cablul din aluminiu de
tipul ACYAbY 4x4 mm2, Ic = 36A.
- Verificarea la pierderea de tensiune in regim permanent
∆U% = 100Pnl/γU2lS= 100.2690.50/34.3802.4 = 0,68% < 5%

- Verificarea la pierderea de tensiune in regim de pornire:

∆Up% = 100Ppl/γU2lS = 100.16140.50/34.3802.4 = 4,1% < 12%

3. Considerând motorul din problema precedentă să se calculeze

siguranţele fuzibile pentru protecţia la scurtcircuit, releele termice pentru
protecţia la suprasarcină şi contactorul necesar pentru conectarea motorului
la reţea.
Rezolvare:
- Protecţia la scurtcircuit; dimensionarea siguranţelor fuzibile:
IF = Ip/K = 30/2,5 = 12 A;
IF < 3 IC = 3.36 = 108A
12 < IF < 108
Se aleg siguranţe fuzibile de 16A.
- Protecţia la suprasarcină; dimensionarea releelor termice:
IReglaj RT = IC = 5A
Din tabel se aleg relee termice TSA 10A, In = 10A, Is = 6,8A.
Reglajul se efectuează intre (0,6…1)Is = 4,08…6,80A
- Alegere contactor:
IN = ICONTACTOR > IMotor =5A
Se alege contactor TCA 10A
24
25