Tudor Istratii

Buhaniuc Gheorghe
 Curiozitatea popoarelor din Antichitate asupra
fenomenelor astronomice, a făcut ca aceștia să
studieze cerul și să înțeleagă formarea zilei și a
nopții, rolul Soarelui și al Lunii în măsurarea
timpului și anotimpurile. Popoarele antice au
observat că obiectele cerești au un comportament
regular aceasta ajutând la măsurarea timpului
formând zile, luni și ani.
Soarele răsare dinspre un punct,
est și apune într-un punct opus,
vest, dar ziua nu are aceeași
lungime pe toată perioada
anului, iar noaptea sunt vizibile
grupuri de stele - constelații
care urmează același curs o dată
la 365 de zile în jurul unui punct
fix.
Calendarul a fost făcut după pozițiile
și mișcările Lunii și ale Soarelui
formând ziua, luna și anul.
 Popoarele antice au asociat
obiectele și fenomenele cerești,
cu zei și spirite, construind
temple și aliniamente
astronomice.
 Istoria matematicii este un
domeniu de studiu preocupat
în primul rând de originea
descoperirilor în matematică.
Ea permite evidențierea unei
trăsături clare a spiritului
matematic și anume tendința
continuă de simplificare și
abstractizare.
Dezvoltarea matematicii ca bagaj de
cunoștințe transmise de-a lungul
generațiilor în primele ere ale
civilizațiilor este legată strict de
aplicațiile sale concrete: comerțul,
gestiunea recoltelor, măsurarea
suprafețelor, predicția
evenimentelor astronomice, și,
câteodată, de ritualurile religioase.
Aceste nevoi au dus la împărțirea
matematicii în ramuri ce se ocupau
cu studiul cantității, structurii și
spațiului.