4.

Patrimoniul naţional: noţiuni de bază privind procedurile tehnice şi tehnologice privind

operaţiunile specifice demersului de restaurare / Metodologia restaurării.

Activitatea de conservare-restaurare a bunurilor culturale mobile s-a dezvoltat în ultimii 40 de

ani, iar evoluţia este spectaculoasă atât din punct de vedere al aparaturii, dar şi al tipologiei
artefactelor ce intră într-un laborator de specialitate.

După evenimentele din 1989, relaţionarea specialiştilor din interiorul muzeelor a prezentat
curbe ascendente, dar şi descendente, impuse de viaţa socio-economică a ţării. În ajutorul
personalului angajat de specialitate din instituţiile muzeale a venit aprobarea Normelor de
conservare a bunurilor culturale reeditate în 1993. Tot atunci se aprobă şi fişa de conservare
standardizată, iar mai târziu se aprobă fişa analitică de evidenţă – DOCPAT, care pentru o
evidenţă mult mai eficientă şi aliniată la standardele internaţionale poate fi on line.

În rândul specialiştilor este cunoscută dorinţa acestora încă de acum 3 ani, ca fişa de
conservare să aibă acelaşi statut ca şi DOCPAT-ul. Domeniul în care încă se lucrează pe
modelul de fişă din secolul trecut, este restaurarea. Încă din anul 2010 aminteam de
necesitatea unei fişe de restaurare standardizate şi cu acelaşi statut ca al DOCPAT-ului. Acest
lucru ar ajuta foarte mult „cenuşăreasa” muzeologiei, să fie aliniată la marea familie a
truditorilor pentru patrimoniu, cu instrumente de lucru moderne.

Proceduri Operaţionale pentru domeniul restaurării bunurilor culturale au fost întocmite de

fiecare instituţie în parte după tipul patrimoniul pe care-l deţin şi mai ales după tipul
laboratoarelor pe care le patronează. O prezentare specifică fiecărui tip de artefact dintr-un
anumit tip de material nu se poate realiza. Se poate vorbi de o metodologie, deoarece fiecare
bun cultural prezintă un tip de problematici, iar artefactele de cult pe lângă degradările
prezente au şi o încărcătură mitică.

Definiţii:

Patrimoniul: termen de origine latină care cuprinde toate bunurile transmise şi transmisibile,
iar în muzeografie prin patrimoniu se înţelege ansamblul bunurilor culturale ale unui muzeu;

Patrimoniul mobil anorganic: care are la bază materiale preluate direct din natură sau
prelucrate cu greu la vremea lor, iar acest lucru se vede în structura internă şi au o structură
cristalină, cu atomi pe reţele diferite. Acestea sunt foarte sensibile la influienţa mediului
înconjurător;

Patrimoniul mobil organic: sunt acele materiale care în compoziţie au totul organic, sunt
vulnerabile din punct de vedere al rezistenţei, iar cel mai mare duşman este umiditatea
ridicată, admosfera poluantă şi zacerea în pământ;

1
Patrimoniul imobil: cuprinde locuri ori construcţii ce nu pot fi mutate dintr-un loc în altul.
Fac parte siturile arheologice şi istorice, ansambluri de clădiri şi construcţii propriu – zise. De
obicei o clădire poate conţine drept valoare de patrimoniu construcţia în sine şi eventual alte
componente artistice (sculptură, pictură murală, vitralii, mozaicuri, etc.).
Patrimoniul mobil: este alcătuit din obiecte ce au o încărcătură artistică şi istorică deosebită
putând fi obiecte funcţionale, eventual de cult ori obiecte de admirat în spaţii muzeale. De
exemplu, icoane, mobilier, obiecte de folosinţă;

Conservare: acţiunea de menţinere, într-o stare cât mai stabilă, a caracteristicilor materiale ale
unui bun cultural, pentru a-i salva astfel semnificaţiile culturale iniţiale sau induse ulterior.
Mijloacele utilizate în acest scop vizează atât mediul ambiant cât şi materialele şi tehnologiile
originare;

Conservarea curativă: un ansamblu de măsuri menite să contracareze efectele degradărilor

fizice, chimice şi biologice asupra bunurilor culturale mobile, care pot fi efectuate numai de
un restaurator acreditat;
Conservarea preventivă: un ansamblu de activităţi cu caracter permanent, având ca scop
contracararea acţiunii tuturor factorilor care intervin în mecanismul proceselor de deteriorare
sau de distrugere a bunurilor culturale mobile, care pot fi efectuate de un conservator
acreditat.
Fișa de restaurare - document ştiinţific în care sunt relatate în scris, observaţii privind
tehnologia metodelor de restaurare și conservarea unui bun de patrimoniu.

1. Descrierea procedurii operaţionale

1.1.Modul de lucru
I. Specialistul primeşte planul de restaurare anual de la şeful de secţie al Laboratorului
de Restaurare din cadrul instituţiei. Verifică periodic starea de conservare a bunurilor
culturale mobile pe tehnica pe care este acreditat în spațiul expozițional și depozite.
II. Realizează evaluarea bunurilor culturale din punct de vedere al timpului alocat desfăşurări
activităţii de restaurare;
III. Cercetarea din punct de vedere fizic, chimic şi biologic. Această activitate este
realizată de laboratorul de investigaţii.

III.2. Procedură restaurare metale:

- Realizarea documentaţiei foto detaliată la intrarea bunului cultural mobil în laborator;
- Identificarea materialelor din suport şi tehnicile de execuţie;
- Identificarea formelor de degradare şi a factorilor care le-au indus;
- Întocmirea dosarului de restaurare pe care specialistul îl prezintă Comisiei de Restaurare, iar

2
 dosarul va cuprinde: proces verbal de primire în laborator, proces verbal al Comisiei de
restaurare sau recepţie (în funcţie de comisie), fişă analitică, fişă conservare, buletine de
analize, fişă de restaurare, documentaţie foto detaliată;
- Specialistul întocmeşte referat pentru întrunirea Comisiei de Restaurare, iar managerul
(directorul) instituţiei prin decizie numeşte componenţa comisiei. Din componenţa comisiei
trebuie să facă parte ca membru şi un specialist acreditat pe tehnica de restaurare pentru care
se întruneşte comisia;
- Specialistul propune în faţa Comisiei de Restaurare tehnicile şi metodologia de restaurare-
conservare pentru stoparea şi prevenirea proceselor de degradare fizică, chimică şi biologică
a bunurilor culturale din patrimoniul muzeal;
- După aprobarea primită din partea comisiei prin semnarea procesului verbal, specialistul
realizează dezinfecţia bunurilor culturale mobile (se realizează asupra inventarului
arheologic şi asupra inventarului contaminat);
- Degresarea suprafeţelor (cu solvenţi, soluţii apoase, aparat cu apă sub presiune);
- Tratamente chimice (stabilizarea produşilor de coroziune sau reducerea produşilor de
coroziune);
- Tratamente mecanice prin pensulare, aparat cu ultrasunete, sablare, instrumentar de
laborator, microscop (pentru patrimoniul mobil din metal);
- Neutralizarea prin clătiri repetate în băi de apă distilată;
- Uscarea la temperatura ambientală sau etuvă;
- Confecţionarea negativelor şi matriţelor unde este cazul după martori;
- Completarea porţiunilor lipsă;
- Finisarea după completări;
- Integrarea cromatică a completărilor conform principiilor de restaurare;
- Tratamente privind protecţia bunurilor culturale mobile (metal) prin inhibare, prin formarea
unui strat protector, prin consolidare sau prin impregnare la suprafaţă;
- Recomandări de conservare post restaurare;
- Restauratorul poate convoca în timpul desfăşurări activităţii de restaurare Comisia de
Restaurare;
- Realizarea documentaţiei foto detaliată în timpul şi la finalul etapelor de restaurare;
- Completarea fişei de restaurare
- Specialistul întocmeşte procesul verbal de recepţie şi susţine în faţa Comisiei de Restaurare-
Recepţie etapele restaurării bunului cultural;
- După recepţia bunului cultural, acesta se predă beneficiarului cu proces verbal de predare.

III.3. Procedură restaurare ceramică:

- Realizarea documentaţiei foto detaliată la intrarea bunului cultural mobil din material
ceramic în laborator;
- Identificarea materialelor din suport şi tehnicile de execuţie;
- Specialistul realizează diagnosticarea obiectului degradat;
- Întocmirea dosarului de restaurare pe care specialistul îl prezintă Comisiei de Restaurare, iar
acesta va cuprinde: proces verbal de primire în laborator, proces verbal al Comisiei de
restaurare sau recepţie (în funcţie de comisie), fişă analitică, fişă conservare, buletine de
3
 analize, fişă de restaurare, documentaţie foto detaliată;
- Specialistul întocmeşte referat pentru întrunirea Comisiei de Restaurare, iar managerul
(directorul) instituţiei prin decizie numeşte componenţa comisiei. Din componenţa comisiei
trebuie să facă parte ca membru şi un specialist acreditat pe tehnica de restaurare pentru care
se întruneşte comisia;
- Specialistul propune în faţa Comisiei de Restaurare tehnicile şi metodologia de restaurare-
conservare pentru stoparea şi prevenirea proceselor de degradare fizică, chimică şi biologică
a bunurilor culturale din patrimoniul muzeal;
- După aprobarea primită din partea comisiei prin semnarea procesului verbal, specialistul
realizează dezinfectarea bunurilor culturale mobile din material ceramic (se realizează
asupra inventarului arheologic şi asupra inventarului contaminat);
- Curăţarea mecanică a murdăriei aderente şi neaderente prin pensulare sau prin imersare în
soluţie apoasă cu detergent neionic;
- Tratamente chimice, urmate de neutralizare în băi repetate cu apă distilată;
- Uscarea pe stativ la temperatura ambientală;
- Lipirea fragmentelor cu adezivi specifici fiecărui tip de material ceramic;
- Confecţionarea negativului după porţiunile martor;
- Turnarea cu ghips a fragmentelor lipsă;
- Finisarea tuturor completărilor cu instrumentar adecvat;
- Integrarea cromatică cu culori pe bază de apă (acuarele, guaşe, tempera);
- Peliculizarea de protecţie a completărilor;
- Recomandări pentru conservarea bunului cultural post restaurare;
- Restauratorul poate convoca în timpul desfăşurări activităţi de restaurare Comisia de
Restaurare;
- Realizarea documentaţiei foto detaliată în timpul şi după restaurare;
- Completarea fişei de restaurare (Anexă-Model tip pentru fişă propusă de Laboratorul de
Restaurare Metal şi Ceramică al MMB-ului);
- Specialistul întocmeşte procesul verbal de recepţie şi susţine în faţa Comisiei de Restaurare-
Recepţie etapele restaurării bunului cultural;
- După recepţia bunului cultural, acesta se predă beneficiarului cu proces verbal de predare.

IV. Măsuri de prim ajutor la bunurile culturale mobile din metal a inventarului
arheologic „in situ”
- Restauratorul colaborează permanent cu specialiştii angrenaţi în desfăşurarea activităţii pe
şantier arheologic şi răspunde la solicitările acestora;
- Pe şantierul arheologic se aplică măsuri de stabilizare a mediului în care bunul cultural a fost
descoperit;
- Specialistul-restaurator participă după caz, la ridicarea şi ambalarea bunului cultural mobil
din metal sau ceramică;
- Pe şantierul arheologic nu se aplică tratamente din tehnologia de restaurare al bunurilor
culturale mobile din metal sau ceramică numai dacă la faţa locului există un laborator mobil
de restaurare sau dacă şantierul dispune de un spaţiu amenajat pentru laborator.

4
V. Atribuţii şi răspunderi privind securitatea în activitatea de restaurare a bunurilor
culturale mobile din metale şi ceramică
- Foloseşte permanent aparatura din dotare aflate în garanţie şi verificată;
- Realizează instructaj periodic privind folosirea substanţelor cu grad sporit de toxicitate;
- Respectă normele de Sănătate şi Securitatea Muncii şi de PSI;
- Parcurge programele de instruire cu probleme de protecţia muncii şi PSI;
- Acordă ajutor, atât cât este raţional posibil, oricărui alt salariat, aflat într-o situaţie de
pericol;
- Aduce la cunoştinţă de îndată responsabilului cu SSM-ul accidentele de muncă suferite pe
propria persoană sau de alţi angajaţi;
- Cooperează cu persoanele cu atribuţii specifice în domeniul SSM-ului, atâta timp cât este
necesar, pentru realizarea oricărei sarcini sau cerinţe impuse de autoritate competentă pentru
prevenirea accidentelor şi bolilor profesionale;
- Refuză întemeiat executarea unei sarcini de muncă dacă aceasta ar pune în pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana sa sau a celorlalţi colegi.

5
 Propuneri pentru fişa de restaurare „tip”

Fişă de Restaurare nr. ............. /...............

Denumirea Secol/Perioadă Inventar Dimensiuni Tehnica Material Provenienţă
Bunului
Cultural

Descriere, stare de conservare, intervenţii anterioare Nr. Nr. FC

FAE

Investigaţii – Analize (fizice, chimice, biologice), Rx

Fotografii digitale –
înainte de restaurare

Propuneri de tratament / PV Comisie de Restaurare

Descriere lucrări de restaurare

Concluzii, observaţii, recomandări Fotografii digitale –

după restaurare

PV Recepţie: Restaurator: Data:

6
7