OPTIMIZAREA BAZEI GENETICE A CULTURILOR AGRICOLE

(Unde suntem şi încotro ne îndreptăm după aderarea la Uniunea Europeană)

Baza genetică: - este unul din elementele cele mai dinamice ale tehnologiilor agricole
- poate creşte producţia agricolă şi siguranţa acesteia fără cheltuieli majore din
partea fermierilor
- cultivarea de genotipuri inferioare sau neadaptate poate afecta grav producţia
agricolă şi stabilitatea ei
- perspective sporite de progres datorate rezultatelor ştiinţifice
- importamţa crescândă în contextul schimbărilor climatice
Obiectivul optimizării – cele mai bune genotipuri la dispoziţia fermierilor cât mai rapid
Situaţia prezentă privind actualitatea şi diversitatea bazei genetice
Monitorizarea posibilă pe baza datelor de la Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor
privind sămânţa recunoscută.
Exemplu:
- Dinamica înlocuirii soiurilor,
- Cât de mult se menţin în cultură soiurile,
- Cât de rapid se extind cele mai noi creaţii.
- Cât de mare este diversitatea genetică a sortimentului de soiuri cultivate.

Aderarea la UE a produs schimbări majore pe filiera asigurării bazei genetice a producţiei

agricole, de la cercetarea genetică, la crearea de noi soiuri şi hibrizi, la producerea de seminţe
şi la mecanismul deciziilor fermierilor privind genotipurile cultivate. Aceste schimbări au
avut aspecte pozitive, cât şi negative, care merită discutate pentru găsirea modalităţilor de
optimizare.
Diferitele culturi agricole au specificul lor în această privinţă, dar există aspecte generale,
asupra cărora ne vom concentra, limitându-ne la culturile de câmp (?).

1. Cercetarea genetică - stă la baza progresului

- naţională publică şi privată
- evoluţia finanţării
- surse de finanţare (proiecte, surse proprii)
- integrarea în cercetarea europeană şi mondială
- finanţarea redusă limitează posibilităţile de abordare a domeniilor de vârf
- internaţională
- Problema accesibilităţii rezultatelor
– există o mai mare deschidere
- accesul la unele rezultate (mai ales cele obţinute de firme private în domeniul
biotehnologiilor avansate) este întârziat sau chiar total restricţionat
- Centrele de cercetare internaţionale (CIMMYT, ICARDA etc.) pot facilita
accesul global la rezultate de vârf.

2, Crearea de noi soiuri şi hibrizi

Progresul genetic depinde de:
- diversitatea genofondului disponibil
o acces mai mare la creaţiile obţinute pe plan european şi mondial pe
basa Codului Eticii
o limite impuse de dreptul de autor (mai ales pentru germoplasma
obţinută prin biotehnologii şi genetică moleculară)
- volumul materialului de ameliorare – dependent de finanţare
- eficienţa selecţiei şi testării.
Situaţia este diferită în instituţiile publice şi în cele provate:
- În instituţii publice
- surse de finanţare (pondere)
– proiecte (pe termen scurt fără continuitate – trebuie să nu distorsioneze piaţa)
o surse proprii (dar veniturile din vânzarea creaţiilor finanţează şi
cercetăriîn alte domenii)
- s-au făcut progrese importante în creşterea eficienţei selecţiei– markeri
moleculari, metode fiziologice
- testarea multilocaţională limitată de finanţare –Reţeaua experimentală s-a redus
Cum poate fi îmbunătăţită finanţarea ameliorării în instituţiile publice?

- În instituţii private
- Preponderentă în UE
- Posibilităţi financiare mai mari
- Concentrare pe adaptabilitate geografică largă pentru acces la o piaţă mai mare
- În România se pune problema ponderii lucrărilor de ameliorare propriuzisă faţă de
lucrările de testare - Multe firme private se limiteaza la importul de creaţii din
 alte ţări, cu sau fără lucrări de testare în România, ceea ce reduce şansele
introducerii de genotipuri adaptate.
3. Producerea de seminţe
- Rata de înnoire a seminţelor la diferitele culturi
- Capacitatea sistemului de a acoperi cererea de seminţe din verigile superioare
- Mecanismul de stabilire a structurii soiurilor şi hibrizilor în producerea de seminţe
- În ce măsură influenţează producătorii de seminţe deciziile fermierilor privind structura
genotipurilor cultivate în ferme?
Cum poate fi îmbunătăţită corelarea dintre producerea de seminţe şi cererea fermirilor?

4. Mecanismul de luare a deciziilor fermierilor privind genotipurile cultivate

- Informarea fermierilor
Prin - testarea ştiinţifică a genotipurilor
- loturi demonstrative
- publicaţii
Surse: -ASAS – unele staţiuni sunt şi creatoare = conflict de interese
- Instituţiile creatoare sau producătoare de seminţe– preponderent
 asigură rapiditatea informării
 rareori asigură comparaţii cu alte soiuri disponibile
 posibil părtinitoare
- ISTIS: - doar până la înregistrare
- testarea la ISTIS este opţională pentru creaţiile din UE
(ponderea soiurilor testate la ISTIS din totalul soiurilor cultivate?)
- nu compară genotipurile aflate deja în cultură
- puţin implicat în informarea fermierilor
- Reţeaua de extensie şi consultanţă – Are capacităţi reduse de testare şi deci
preia rezultate din alte surse
- Testarea de către fermieri
- loturi demonstrative – Furnizează doar informaţii orientative,
- Majoritatea în colaborare cu firme
- testarea ştiinţifică în culturi comparative
- exemplul Arvalis (Franţa), NIAB (marea Britanie)
- Asociaţii ale fermierilor
 În România - Rețeaua Independentă de Testare și Analiză în Câmp (RITAC)
organizată dr APPR
- finanţare insuficientă de la fermieri = număr redus de centre
- posibilităţi limitate pentru testări complexe
Cum se poate implica statul în sprijinirea acestei iniţiative a fermierilor?

Obiectivul ar trebui sa fie implementarea unui sistem care să furnizeze o Listă a soiurilor
recomandate pe baza unei testări independente. Având în vedere posibilităţile relativ reduse
de finanţare din pertea fermierilor este necesar un sprijin din partea MAPDR.

CONCLUZIE
- Există mari posibilităţi de optimizare a bazei genetice a producţiei
agricole, cu efecte rapide în creşterea producţiei şi a stabilităţii recoltelor,
folosind oportunităţile oferite de aderarea la piaţa agricolă comună
europeană.