Lp5

Enterobacterii II
Salmonella, Shigella, Yersinia
 Escherichia Klebsiella Proteus Salmonella Shigella Yersinia
Shape Bacilli (exc. Proteus spp. - pleomorphs; Yersinia spp. - bacilli/cocobacilli)
Gram stain Gram NEGATIVE
Mobility Inconstant No Yes (peritrichous cilia) Yes (peritrichous cilia) No Inconstant
Spores NO
Capsule No Yes (K. pn. ) No No No No
O2 Aerobe, facultative anaerobes
Nonfastidious
Culture
 S, R (“old” cultures), M (capsulated species)
Catalase test POSITIVE +
Oxidase test NEGATIVE -
Nitrate red. POSITIVE +
Glu+
CH fermenting Lac+ Lac+ Lac- Lac- Lac- Lac-
Sorbitol +/- ;
Xyl+ Xyl+ Xyl-
Xyl+
Gas prod. Gas+ Gas+ Inconstant +/- Gas+ Gas- Gas-
H2S prod. H2S- H2S- H2S+ H2S+ H2S- H2S-
Urease Inconstant +/- Pos+ Pos+ Neg- Neg- Pos+
Inconstant +/-
Indole Pos+ Neg- (P. mirabilis & P. myxofaciens Neg)
Neg- Neg- Neg-
Inconstant +/- (S. typhi - )
Citrate Neg- Pos+ Pos+ Genus considered +
Neg- Neg-
Acetoin+ phenyl-alanine-deaminase+
Others ornithine decarboxylase+ (P. mirabilis )
(V-P rc.)
Nomenclatură și clasificare

Mult timp familia Enterobacteriaceae a fost singura din ordinul

'Enterobacteriales'.
Cuprindea genuri diferite genetic și metabolic, ceea ce a dus la o îngreunare a 
definirii și caracterizării sale.
În 2016 ordinul se redenumește 'Enterobacterales'  și este împărțit în 8 noi 
familii
Pentru studenți:
Enterobacterii I: Escherichia, Klebsiella, Proteus
- condiționat patogeni

Enterobacterii II: Salmonella, Shigella, Yersinia

- patogeni(mereu)
Caractere generale:

bacili Gram-negativi, aerobi, facultativ-anaerobi, glucozo-fermentativi oxidază-

negativi, catalază-pozitivi, reduc nitraţii la nitriţi, nepretenţioşi care se pot
multiplica pe medii simple, pot fermenta sau nu lactoza.
Structură antigenică

LPZ format din: - lipidul A,

responsabil pentru activitatea
toxică, format din unităţi
dizaharidice de care se ataşează
acizi graşi cu lanţ lung, prezent la
toate enterobacteriile

- polizaharid,
format din dintr-un miez similar la
toate bacteriile Gram-negative şi
o serie de unităţi terminale
repetitive care diferă de la specie
la specie (antigenul O)
Structură antigenică

Antigenul O este termostabil, rezistent la alcool. Poate fi detectat prin reacţii de

aglutinare cu antiseruri specifice.

Antigenul H (flagelar) este de natură proteică=>denaturat de alcool (50°) şi de

temperatură (70°C). Poate fi detectat prin aglutinare cu antiseruri.

Antigenul K (capsular) => polizaharid, care acoperă Ag O

La Salmonella typhi există în mod suplimentar antigenul Vi (de virulenţă) care face
parte din antigenele „de înveliş”. Se poate identifica prin reacţii de aglutinare cu
antiseruri specifice.
Salmonella
Salmonella

Iniţial, în mod eronat structura antigenică a salmonelelor a fost considerată

definitorie de specie=> crearea unui gen cu peste 2000 de „specii”.

=> Probleme ulterioare de stabilire a speciilor

Clasificarea în baza structurilor antigenice a definit serotipuri

Salmonella

Izolarea salmonelelor de la gazda umană are întotdeauna semnificaţie

clinică – bolnav sau purtător sănătos.

Cele două surse majore, omul şi animalele, sunt responsabile de poluarea

solului şi a apelor, în care pot supravieţui mult timp.

Intensificarea comerţului şi a călătoriilor la mari distanţe, migraţiile

populaţionale, industrializarea alimentaţiei şi a creşterii animalelor de
consum, au contribuit la răspândirea largă a serovarurilor şi la creşterea
morbidităţii prin salmoneloze.
Salmonella

Sunt bacili Gram-negativi, fără vreo dispoziţie caracteristică, mobili (cu câteva exceptii)
Salmonella

Pe mediile selective lactozate formează colonii lactozo-negative (CLED,macConkey)

Salmonella

lactozo-negative cu centrul negru datorită

producerii de H2S (Hektoen, ADCL, SS)

SS
Hektoen
Salmonella

Testele biochimice permit stabilirea genului, precum şi diferenţierea speciilor şi

subspeciilor: Glucoză+, produc gaz (excepție S. typhi), lactoză -, produc H2S (cu unele
excepţii), indol -, lizină+, fenilalanină-, uree - , citrat + (excepție S. typhi)
Salmonella

Încadrarea serologică de grup şi serotip se face pe baza structurii antigenice, prin

reacţii de aglutinare pe lamă
Salmonella

Principalii factori de virulenţă ai salmonelelor sunt:

- endotoxina (LPZ), se eliberează în mediu numai după distrugerea celulei;

- proteine cu rol în aderenţă şi penetrare în celulele epiteliului intestinal;

- antigenul Vi, prezent la Salmonella Typhi, Salmonella Paratyphi C, asigură

rezistenţa la fagocitoză;

- serotipurile care produc toxiinfecţii alimentare secretă enterotoxine, posibil

implicate în patogenia manifestărilor diareice.
Salmonella

Afecțiuni produse:

salmoneloze minore (enterocolite)

salmoneloze majore (febra tifoidă).

Salmonella

Enterocolita

-după ingestia unui aliment contaminat (ex. ou de rață insuficient preparat, lapte nefiert)
Salmonella nu afecteaza de obicei gustul, mirosul sau aspectul alimentelor

-simptomatologie: gastro-intestinală; mialgii, cefalee.

diaree (uneori cu sânge), febră, greață, vomă, crampe abdominale, la 12-72h de la
ingestia alimentului contaminat.
După ingestie are loc ataşarea şi adsorbţia la nivelul celulelor epiteliale intestinale,
penetrarea prin celule și migrarea în lamina propria.
Salmonella

Răspunsul local la endotoxinele eliberate este diareea, edemul, exudatul

intraluminal (enterita și tulburările gastro-intestinale).

Simptomele sunt mai severe la copii și bătrâni.

Boala este autolimitată. Simptomele se remit într-o săptămână. Nu necesită

tratament antibiotic.
Salmonella

Febra tifoidă

Apare când Salmonelele diseminează din intestin în ganglionii mezenterici și apoi

în canalul toracic => bacteriemie iniţială (debutul clinic al bolii), după care
diseminează în alte organe (ficat, splină)=>o nouă bacteriemie.

Simptomatologie generală: letargie, cefalee, roseole, inițial constipație care după

2s se schimbă în diaree; se mai pot întâlni și tulburări cv

Necesită tratament antibiotic

Salmonella

Purtătorii cronici asimptomatici sunt reprezentaţi de un procent de 1-5% dintre

pacienţii cu febră tifoidă.Aceştia poartă germenii la nivelul vezicii biliare şi îi
excretă continuu sau intermitent prin materii fecale.

Această stare de portaj poate fi întreruptă prin antibioterapie sau colecistectomie.

Shigella
Shigella
-bacili Gram-negativi, glucoză+, lactoză -...

Shigella pe agar SS
Shigella
Biochimic - simplu de reținut

glucoză+ indol - uree - citrat -

lactoză - lizină -
nu gaz, nu H2S fenilalanină -
Shigella

Pe baza antigenului somatic O se clasifică în 4 grupe sau specii( S. dysenteriae,

S. flexneri, S. boydii, S. sonnei)

Sunt germeni înalt patogeni specifici omului, agenţi ai dizenteriei bacteriene.

Caracterele de patogenitate se manifestă prin multiplicare, invazivitate şi
toxinogeneză.
Shigella

Perioada de incubaţie este scurtă (1-3 zile), iar debutul brusc, cu febră, crampe
abdominale severe, tenesme, scaune cu caracter iniţial apos, apoi mucopurulente
şi sangvinolente.

Shigellele invadează epiteliul intestinal, rămân cantonate la acest nivel şi produc

un răspuns inflamator intens, cu formare de microabcese şi ulceraţii care
determină aspectul mucopurulent şi sangvinolent al materiilor fecale.
Shigella

Toxina Shiga este o exotoxină termolabilă, cu proprietăţi neuro-, entero- şi

citotoxice, cu rol în blocarea sintezei proteice. Prin efect citotoxic asupra
endoteliului capilar determină complicaţii vasculare şi producerea sindromului
hemolitic-uremic în shigeloze.

Infecția e autolimitată

Tratamentul antibiotic are rolul de a reduce durata bolii și riscul transmiterii în

populație
Yersinia
Yersinia

Enterobacterii de dimensiuni mai mici, forme cocobacilare, bacilare, Gram-negativi, care pot
prezenta colorație bipolară

pot avea capsulă (Y. pestis la 37oC)

Yersinia

3 specii de interes medical:

Y. pestis, Y. pseudotuberculosis şi Y. enterocolitica.

-cresc pe medii uzuale

-s-au creat medii speciale ex. CIN (Cefsulodin–irgasan–novobiocin) sau CAL

(cellobiose-arginine-lysine) - Y. enterocolitica
Yersinia

glucoză+ indol+/- uree+ citrat -

lactoză- lizină-
nu gaz, nu H2S fenilalanină-
Yersinia

Y. pestis, agentul etiologic al ciumei , are

ca rezervor principal rozătoarele (în special
şobolanii), de la care bacilul se transmite la
om prin mușcătura puricelui.

La locul înțepăturii apare o pustulă.

Prin vasele limfatice ajung în ganglioni

formând bubonul pestos(inflamaţie,
necroză, fistulizare). Pacientul prezintă
febră şi durere locală, limfadenită şi
adenopatie regională satelită.
Yersinia

În absenţa unui tratament adecvat, apar forme septicemice, cu leziuni

parenchimatoase hemoragice generalizate, în diferite ţesuturi şi organe
(tegumente şi mucoase, ficat, splină).

Mortalitatea este peste 60%- 75%.

Forme mai rare sunt: ciuma pulmonară şi ciuma septicemică.

Focarele naturale de infecţie sunt în prezent în Asia, Africa şi Alaska, cu izbucniri

epidemice limitate şi accidentale.
Yersinia

Y. enterocolitica produce o boală diareică, ileită terminală şi adenită

mezenterică.

Manifestări clinice: diaree, crampe abdominale, greață, vărsături, febră.

Prinderea ganglionilor limfatici regionali poate mima o apendicită acută.

Boala este autolimitată; tratamentul antibiotic nefiind necesar.