Cum le pot dovedi biblic, unui trinitarian, unui binitarian sau unui arian că Ioan 1:1-14 se referă la

puterea creatoare, la înțelepciunea divină şi la planul de mântuire a lui Dumnezeu, și nu se referă la un

fiu preexistent?

Interpretarea Bibliei este o sarcină complexă și nuanțată care necesită o analiză atentă a limbii originale,
a contextului teologic ebraic al Vechiului Testament și a contextului cultural.

Acestea fiind spuse, există mai multe argumente care pot fi aduse în sprijinul opiniei potrivit căreia Ioan
1:1-14 nu se referă la un fiu preexistent, ci mai degrabă la puterea creatoare, la înțelepciunea lui
Dumnezeu și la planul divin de salvare a oamenilor şi a creaţiei. Iată câteva dintre ele:

1. Termenul "Cuvântul" (greacă: logos) folosit în Ioan 1:1-14 poate fi înțeles ca fiind puterea creatoare și
înțelepciunea lui Dumnezeu, mai degrabă decât o persoană preexistentă. Această interpretare este
susținută de Vechiul Testament, unde Cuvântul lui YHWH Dumnezeu este, fie un mesaj profetic de la
dumnezeu care vine la un profet, dar mai ales puterea creatoare a lui Dumnezeu (de exemplu, Psalmul
33:6 şi Isaia 55:11) și înțelepciunea (de exemplu, Proverbe 8:22-31). În această perspectivă, Ioan descrie
Cuvântul ca pe o putere divină care emană de la Dumnezeu și prin care Dumnezeu a creat lumea şi Îşi
descoperă planurile prin profeţi, prin duhul SĂu, care este suflarea divină.

2. Cuvântul ca plan de salvare al lui Dumnezeu pentru oameni, descoperit prin predicarea Evangheliei
Împărăţiei de către domnul Iisus şi prin jertfa sa: O altă interpretare a Cuvântului din Ioan 1:1-14 este
aceea că se referă la planul de salvare a lui Dumnezeu pentru omenire. În acest punct de vedere,
Cuvântul nu este o persoană preexistentă, ci mai degrabă planul divin de împăcare a oamenilor cu Sine
prin credinţa în fiul Său, acest plan l-A avut Dumnezeu de la început cu El şi prin el A făcut toate lucrurile.
Această interpretare este susținută de faptul că Cuvântul este descris ca aducând lumină și viață
umanității (v.4) și ca fiind respins de lume (v.10), pentru că au respins adevărul omului Iisus, ceea ce ar
putea fi văzut ca o referire la eventuala respingere a lui Isus de către propriul său popor. Domnul Iisus a
proclaat cuvintele lui Dumnezeu şi poporul său l-a respins, astfel respingându-L pe Cel care l-A trimis.

3. Absența termenului "fiu": Un argument împotriva interpretării trinitare a pasajului Ioan 1:1-14 este
faptul că termenul "fiu" nu este folosit nicăieri în pasaj. În timp ce doctrina trinitară susține că Isus este
Fiul etern al lui Dumnezeu, acest termen lipsește cu desăvârșire din Evanghelia lui Ioan până mai târziu în
narațiune (de exemplu, în v.14 şi arătat explicit în Ioan 3:16). Acest lucru ar putea sugera că Ioan nu a
intenționat să prezinte Cuvântul ca pe o persoană preexistentă, ci mai degrabă ca pe un atribut sau plan
divin personificat.

Deși nu există nicio explicaţie clară în acest pasaj că Ioan 1:1-14 se referă la puterea creatoare, la
înțelepciunea divină și la planul mântuitor al lui Dumnezeu, mai degrabă decât la un fiu preexistent,
există mai multe argumente care pot fi aduse în sprijinul acestei interpretări. În cele din urmă,
interpretarea acestui pasaj în mod unitarian biblic se potriveşte foarte bine cu texte biblice care arată
clar monoteismul creştin, credinţa într-o singură persoană care numai El este singurul Dumnezeu, în Ioan
17.3, 1Corinteni 8:6; Efeseni 1:17; 6:4 şi 1Timotei 2:5 în care putem vedea clar că singurul Dumnezeu
adevărat este numai Tatăl şi este distinct de omul Iisus, fiul Său conceput supranatural.