Food and Society in Classical Antiquity

Peter Garnsey

Cambridge University Press, 1999, 175 p.

ISBN: 0 521 64182 9

Zamfir Adriana Maira, Universitatea din București, Facultatea de Istorie

ICPA, Anul II

Curs: Relații economice în Marea Mediterană și Marea Neagră în epoca romană

Lucrarea de față a pornit inițial drept o prelegere pentru studenți, dar s-a dezvoltat într-un
studiu de sine stătător, complet, cu o gamă generoasă de informații. Autorul surprinde nu doar o
teză asupra istoriei mâncării în antichitate, ci alcătuiește un dicționar social, o redescoperire a
omenirii prin hrană și prin contextul consumării acesteia. Garnsey îmbină arheologia cu diferite
surse scrise antice care sunt traduse exemplar, majoritatea surselor grecești neavând o variantă în
limba română sau măcar în limba engleză, cu antropologia și bineînțeles, cu știința nutriției.

Capitolele sunt intitulate: „Dieta”; „Mâncarea și economia”; „Criza mâncării”;

„Malnutriția”; „Altele/Otherness”’ (diete ale barbarilor); „Mâncăruri Interzise”; „Mâncarea și
familia”; „A avea sau a nu avea/Haves and have-nots” (accentuarea diferențelor între hrana
oamenilor bogați față de cei săraci); „Ești la fel ca acela cu care mănânci/You are with whom
you eat”. Fiecare capitol prezintă un scurt rezumat în introducerea lucrării, în Preliminaries.

Lucrarea nu implică un studiu al mâncării antice, propriu zise, nici o formă romantică a
prezentării acesteia, prin prezentarea unor banchete romane festive, imperiale sau a unor
delicatese, nici prezentarea unor rețete antice, ci un studiu elocvent asupra societății antice,
oglindită în societatea de consum. Este studiată, deci, societatea antică, în prim plan, în special
cea romană și cea greacă, dar și cea a barbarilor și a Palestinei de astăzi. Societatea antică este
astfel definită prin consumul de alimente, prin importul acestora și prin relația dintre hrană și om,
mai exact, dintre hrană și economie, grupuri sociale, schimburi culturale, etc. Peter Garnsey se
axează mai mult pe întrebări precum: „De ce mănâncă oamenii?” în loc de ce anume ar mânca și
se concentrează mai mult pe problemele sociale. De exemplu, se axează în special pe dieta
oamenilor săraci, muncitorilor sau sclavilor, femeilor și copiilor, tocmai pentru a desluși, prin
apanajul hranei, secretele traiului acestora. Autorul propune faptul că o dietă perfectă era
realizată din îmbinarea a patru forme a acesteia: mâncarea fierbinte, mâncarea rece, mâncarea
uscată și mâncarea umedă.1 Acestea erau alese în funcție de cele patru umori ale corpului uman.
Teoria a fost propusă în lucrare prin preluarea ideologiei lui Hippocrate, după studiul său a
corpului uman și al influenței hranei asupra acestuia.

Este de apreciat în special în cadrul acestei lucrări faptul că autorul a creat un studiu
complet, foarte bine documentat. Acesta alcătuiește argumente pertinente prin intermediul unor
surse istorice scrise, destul de rare. În special, citează autori precum Hipocrate, prin Galen,
Oribasius, Aetius și Athenaeus dar și unii autori paleocreștini și reușește să dezvăluie mărturii
pentru a-și susține punctul de vedere. Este foarte important și de apreciat faptul că autorul este
conștient în descrierile și concluziile sale și reamintește deseori de diferențele culturale, de
subiectivitatea autorilor antici și chiar și de prejudecățile acestora. Comparațiile sale sunt foarte
interesante și surprind veridic societatea antică, mai ales prin modul ales de prezentare, mai
exact, prin antiteză. Deseori, obiceiurile culinare și implicit cele sociale sunt ilustrate în antiteză,
autorul punând astfel în balanță două popoare diferite, justificând apoi obiceiurile în cauză prin
diferite surse istorice. Am apreciat, de asemenea, caracterul multidisciplinar al operei. De
exemplu, arheologia este pusă în valoare deseori, autorul prezentând diferite rapoarte arheologice
a unor resturi osteologice pentru a conclude, cu ajutorul acestora, dacă exista destulă hrană
pentru cetățeni. Sunt dezvăluite des, pe parcursul lucrării, dovezi ale foametei, ale malnutriției,
prin diferite studii arheologice. Garnsey prezintă urme lăsate pe dinții indivizilor ca și dovadă a
foametei dar acesta implică și prezența pietrelor la rinichi ca dovadă a acesteia sau a deshidratării
pe termen lung. De asemenea, autorul prezintă unele teorii și într-un mod umoristic, soluționând
deseori unele întrebări asupra alimentației cu comentarii amuzante, acest lucru dezvăluind
accesibilitatea lucrării. De exemplu, autorul abordează alegerea hranei în rândul oamenilor și
cum mai exact este justificată această alegere, apoi, după prezentarea unor explicații însoțite de
surse istorice, adaugă un citat al lui M. Pagnol, din lucrarea Les Temps de secrets : souvenirs

1
Peter Garnsey, Food and Society in Classical Antiquity, Cambridge University Press, 1999, pag. 139.
d’enfance, pentru amuzamentul cititorilor: „And there are even apparently sons of bitches who
eat frogs!”.2

Pentru a oferi un răspuns complet, o limită a lucrării este spațiul studiat, destul de redus.
Potrivită ar fi o mai mare acoperire teritorială, pentru validarea istoriei alimentației și în alte zone
geografice, precum un studiu complet al nutriției Eurasiei, de exemplu. Autorul ar putea profita
foarte mult din studiul bogăției gastronomice și culturale orientale, în antiteză directă cu cea din
zona occidentală.

De remarcat, legat de modul de scriere a acestui autor, este faptul că argumentele sale
sunt mereu însoțite de o dovadă istorică. Acest lucru oferă accesibilitate cititorilor, indiferent de
cultura fiecăruia în domeniu. Garnsey realizează o paralelă exemplară între locuitorii din zonele
urbane și hrana lor față de cei din zonele rurale, luând în considerare și bolile acestora, foametea,
malnutriția, etc. Studiul său este fondat și ancorat în realitatea antichității, reprezentând chiar un
compliment adus antropologiei. Lucrarea este centrată în mare parte pe agricultura antică, pe
lăcomia societății, suferința și foametea nevoiașilor, sunt prezentate și unele subiecte considerate
taboo și unele paralele duc chiar către studii de medicină. Subiectele considerate taboo, de
exemplu, menționate în lucrare, sunt canibalismul, gătirea unui animal de companie, apropiat de
om, precum calul sau câinele, și în mod surprinzător, fasolea cu formă rotundă, considerată a
reprezenta capetele părinților unui individ. Autorul menționează că aceste subiecte, considerate
taboo au fost menținute atât de mult timp deoarece implică individualizarea unui culturi, faptul
că un anume grup de oameni este diferit față de restul lumii. De aceea, fiecare civilizație sau
cultură are o opinie diferită despre alimentație și aproape despre orice alt subiect domestic.

În încheiere, această lucrare este potrivită pentru un public destul de larg. Food and
Society in Classical Antiquity este potrivită pentru studenți, dar și pentru specialiști în domeniu,
datorită caracterului său multicultural. Prin îmbinarea istoriei cu arheologia, antropologia și
bineînțeles cu nutriția, autorul cuprinde în lucrarea sa subiecte globale, actuale, ancorate în
veridicitate prin intermediul unor surse istorice emblematice. Recomand lucrarea de față deorece
reprezintă oglinda societății greco-romane prin intermediul alimentației, are un character original
și este o foarte interesantă lectură, pentru orice pasionat de istorie.

2
Peter Garnsey, Food and Society in Classical Antiquity,p. 140.