Fişă de documentare (conspect) nr.

1. Lucrări de terasamente
Definiţie : Sunt lucrări efectuate asupra terenului pe care se amplasează viitoarea
construcţie.
Lucrările constau în :
1. Defrişarea şi îndepărtarea stratului vegetal, precum şi îndepărtarea tuturor obiectelor
aflate pe teren, nivelarea, evacuarea apelor de suprafaţa. Se vor utiliza: tăietorul de tufişuri,
buldozere, excavatoare şi camioane pentru transportul molozului în depozite speciale.

2. Trasarea construcţiei pe teren stabilind poziţia acesteia faţă de clădirile învecinate şi căile
de acces principale. Axele clădirii sunt materializate în teren cu ajutorul unor sfori fixate în
ţăruşi sau borne din beton. Pe borne este indicată cu vopsea cota stabilită pentru clădire.

3. Execuţia săpăturii : săpătura poate fi realizată în spaţii largi, mai mari de 2,5m, atunci
când există subsol şi în spaţii înguste(1..2,5m) sau foarte înguste, mai mici de 1m, pentru
execuţia fundaţiei. Spaţiile largi sunt săpate cu excavatorul, draglina, graiferul, screperul,
grederul; spaţiile înguste sunt săpate manual, folosind hârleţul, lopata, târnăcopul,
cazmaua, spiţul. Terenul de fundare poate fi: slab(nisip, teren vegetal), normal(nisip
îngheţat, pietriş, argilă), tare(argilă grasă, praf uscat), foarte tare(argilă compactă, marnă
compactă)

2.Lucrări de sprijiniri a malurilor

• Sprijinirea malurilor se execută când adâncimea gropilor de fundare este mai mare
sau terenul nu este suficient de rezistent(pereţii verticali ai săpăturii trebuiesc sprijiniţi).

Sprijinirile pot fi :

- Obişnuite

-Speciale cu palplanşe(săpături adânci sau sub nivelul apelor subterane).

După modul de execuţie:
- Sprijiniri cu elemente orizontale

- Sprijiniri cu elemente verticale

- Sprijiniri speciale

Sprijinirile cu elemente orizontale sunt executate în cazul pământurilor coezive

(argiloase). Se realizează prin aşezarea dulapilor orizontal pe pereţii săpăturii care se
sprijină prin intermediul unor rigle verticale cu proptele din mal în mal.
Sprijinirile cu elemente verticale se folosesc în cazul săpăturii de adâncime, în terenuri
curgătoare sau cu înfiltraţii de apă.
 Dulapii se aşează vertical, montându-se alăturat; se prevăd cu lambă şi uluc pentru
o mai bună îmbinare între ei. Sunt susţinuţi de dulapi orizontali aşezaţi la partea inferioară a
gropii, la partea superioară şi la mijloc, la distantă de 1..2m între ei şi spijiniţi cu proptele din
mal în mal.

Palplanşele sunt confecţionate din lemn, metal sau beton armat prefabricat şi se introduc
în pământ prin batere sau vibrare, înainte de executarea săpăturii. Capul palplanşei este
protejat cu un masiv metalic în timpul baterii, iar vârful lor este ascuţit pentru a intra cu
uşurinţă în teren şi protejat cu un sabot metalic. Baterea palplaşelor se realizează cu sonete
acţionate de trolii mecanice şi sunt aşezate în lungul conturului săpăturii.

2 .1.Sprijiniri simple
Sprijinirile simple sunt lucrări de susţinere cu caracter temporar, utilizate
pentru sprijinirea excavaţiilor, atunci când:
- adâncimea sapaturii este mai mare decât înalţimea la care pamântul s-ar
menţine la verticala nesprijinit,
- realizarea unei sapaturi taluzate ar fi imposibila (din raţiuni de spaţiu
disponibil) sau neeconomica.
Au forma unor pereţi verticali neetansi.
Elementul principal al unei sprijiniri simple este constituit de dulapi, care sunt
cei care vin în contact direct cu pamântul. Ei pot fi orizontali sau verticali. În primul
caz, dulapii orizontali sunt montaţi dupa ce a fost realizata excavaţia (pe tronsoane).
Ei sunt utilizaţi atunci când pamântul se poate menţine la verticală nesprijinit pe
adâncimea unui tronson de excavare (pamânturi cu coeziune suficienta). Dulapii
verticali sunt introdusi în teren înaintea realizarii săpăturii, fiind utilizaţi în cazul
pamânturilor necoezive.
Elementele sprijinirilor simple sunt realizate de regulă din lemn si/sau metal.
Avantajul acestor sprijiniri este dat de simplitatea execuţiei si de costul relativ
redus. Datorită faptului că nu sunt etanşe nu pot fi folosite sub nivelul apelor
subterane.
2.1.1. Sprijiniri cu dulapi orizontali
Sprijinirea cu dulapi orizontali este alcatuită din urmatoarele elemente (Figura
III.10):
_ dulapi orizontali, dispusi joantiv, în cazul pamânturilor cu coeziune redusa
sau cu interspaţii, daca pamântul are o coeziune mai mare;
_ filate, elemente verticale de solidarizare a dulapilor, dispuse discontinuu pe
înalţime;
_ şpraiţuri, elemente de sprijinire a filatelor, dispuse orizontal sau înclinat,
fixate prin împănare.
 Figura III.10. Sprijinire cu dulapi orizontali

Dulapii si filatele sunt realizate din grinzi de lemn, iar spraiţurile din lemn
rotund (bile) sau elemente metalice.
În cazul unei săpături de lăţime mare, peste 6 m, spraiţurile orizontale trebuie
contravântuite prin grinzi si contrafise în plan orizontal si sprijinite pe verticala în
dreptul nodurilor (cu elemente numite popi) pentru a evita cedarea prin flambaj sau
încovoiere sub greutate proprie (Figura III.11).
Figura III.11. Sprijinire cu dulapi orizontali cu şpraiţuri contravântuite

Tot pentru săpăturile de lăţime mare se pot utiliza spraiţuri înclinate (Figura III.12)

Figura III.12. Sprijinire cu dulapi orizontali cu şpraiţuri înclinate

În unele situaţii este necesar ca spaţiul ocupat de sprijiniri (în special de
spraiţuri) să fie cât mai redus. În acest caz se folosesc pentru sprijinire grinzi metalice
care se bat în teren la distanţe de 1.5 – 2.0 m, pe care se sprijină dulapii orizontali,
fixaţi cu pene sau cu dispozitive metalice (Figura III.14).

Figura III.14. Sprijinire cu dulapi orizontali – sprijinire pe grinzi metalice

În cazul săpăturilor adânci, grinzile metalice se ancorează la partea

superioară. pentru adâncimi de excavaţie de maximum 3 – 4 m, grinzile metalice pot
fi înlocuite cu piloţi din lemn ancoraţi la partea superioară (Figura III.15).
Figura III.15. Sprijinire cu dulapi orizontali fără şpraiţuri, cu piloţi din lemn
Fişă de documentare (conspect) nr. 1

COMPETENŢA C1: Recunoaşte tipurile de săpături

Lucrări de săpături

Generalităţi. Pentru executarea fundaţiei unei construcţii este necesar să se sape mai întâi
terenul, spre a realiza astfel spaţiul în care se va turna betonul sau se va executa zidăria. Corespunzător
dimensiunilor frontului de lucru ( lăţimea şi adâncimea ) se deosebesc: Lucrări de săpătură în spaţii
înguste şi lucrări de săpătură în spaţii largi.
Clasificarea săpăturilor.
 după caracteristicile pământului:
o săpături în terenuri curgătoare ( nisip îmbibat cu apă);
o săpături în terenuri necoezive (nisip, pietriş);
o săpături în terenuri coezive (argile);
o săpături în terenuri compacte ( argilă compactă).
 după modul de utilizare a sprijinirilor:
o săpături nesprijinite;
o săpături sprijinite;
 după nivelul apelor subterane:
o săpături în terenuri uscate;
o săpături în terenuri cu puternice infiltraţii de apă;
o săpături sub nivelul pânzei de apă freatică;
 după tehnologia de execuţie:
o săpături executate manual;
o săpături executate mecanic.
 după lăţimea şi adâncimea gropii de fundaţie:
o săpături în spaţii înguste ( l = 0,2÷2,0 m şi h ≤ 3,0 m);
o săpături în spaţii largi ( l ≥2,0 m şi h ≥ 3,0 m).
a. Săpături în spaţii înguste. În cazul unor volume reduse de pământ, aceste săpături se
execută manual,
folosind cazmaua, târnăcopul, lopata. Până la adâncimea de 2,0 m, pământul se sapă în straturi
succesive fiind aruncat direct la suprafaţa terenului, pe marginea gropii de fundaţie (fig.1a).
Când adâncimea săpăturii este mai mare de 2 m, pământul săpat se evacuează din săpătură prin
relee pe nişte platforme intermediare, situate pe verticală între fundul săpăturii şi suprafaţa terenului, la
înălţimi de 1,75 m una de alta şi, în final pe marginea gropii de fundaţie (fig.1,b şi c ). Aceste platforme se
execută în taluz, sau din dulapi şi panouri de inventar, dacă săpătura se execută cu sprijiniri (pereţi
verticali).
 Săpăturile în spaţii înguste cu volum mare de pământ se execută mecanizat, cu săpătorul de
şanţuri de diferite tipuri, cu excavatoare echipate cu cupă inversă sau cu excavatoare echipate cu graifăr.
b. Săpături în spaţii largi. Aceste săpături se execută mecanizat cu ajutorul
excavatoarelor, buldozerelor, screperelor, grederelor etc.
După modul de atacare al săpăturii, acestea pot fi în abataj lateral sau în abataj
frontal.
Corespunzător nivelului la care este amplasată calea de circulaţie a
autobasculantelor faţă de nivelul de staţionare al excavatorului, se deosebesc două
scheme tehnologice de abataj lateral:
- cu calea de circulaţie a autobasculantei amplasată la nivelul de staţionare a
excavatorului;
- cu calea de circulaţie a autobasculantei amplasată deasupra nivelului de
staţionare a excavatorului.
 Transportul pământului săpat
La executarea mecanizată a lucrărilor de pământ cu excavatoarele şi cu
grederele – elevatoare, transportul pământului intervine cu o pondere importantă.

Mărirea productivităţii muncii şi reducerea costului la lucrările de pământ

depind în mare măsură de alegerea corectă a tipurilor de mijloace de transport
şi de organizarea lucrului, precum şi de utilajele de săpat.

Mijloacele pentru transportul pământului trebuie să fie mobile, să posede o mare

manevrabilitate şi să fie economicoase în exploatare.
Principalele mijloace pentru transportul rutier al pământului, folosite pe şantierele
de construcţii sunt:
- autobasculantele cu o capacitate de transport de 5,7. . .15,6 t şi sunt folosite
pe distanţe cuprinse între 1 şi 10 km;
- dumperele cu o capacitate de 20 . . . 30 t şi sunt folosite pe distanţe de
0,5 . . . 5 km;
- remorcile şi semiremorcile cu capacitatea de 3 . . . 35 t şi sunt folosite pe
distanţe de 3 . . . 5 km.

Fişă de documentare (conspect) nr. 2

COMPETENŢA C2: Execută săpături în spaţii înguste nesprijinite
Operaţii de execuţie a săpăturilor manuale obişnuite în spaţii înguste

a. Lucrări pregătitoare. Lucrările de pregătire a terenului cuprind următoarele

activităţi:
- defrişarea mecanică a suprafeţelor de tufişuri sau arbuşti;
- doborârea arborilor cu sau fără rădăcini;
- scoaterea rădăcinilor;
- îndepărtarea rădăcinilor, pietrelor, bolovanilor, tufişurilor tăiate etc.;
- scarificarea mecanizată a terenului defrişat sau a pământului de
săpare;
- săparea şi îndepărtarea stratului vegetal (decaparea);
- trasarea şi şablonarea.
b. Lucrări de trasare. Orice lucrare de construcţie (de nivelare, săpături, zidărie,
cofraje etc.) începe prin operaţia de trasare care reprezintă transpunerea pe teren a
planului construcţiei.
Pe terenurile curăţate se trasează, prin procedee topometrice axele longitudinale
şi transversale ale lucrărilor de pământ, care se materializează prin ţăruşi metalice de
inventar, bătuţi şi cotaţi.
Pe baza acestor repere se materializează, prin şabloane metalice de inventar, la
care există posibilitatea de reglare şi înclinare pentru diferite taluzuri, forma lucrărilor de
pământ ce urmează a se realiza (săpături sau umpluturi). Şablonarea se realizează în
profile transversale distanţate la 25; 50; 100 m în funcţie de forma de relief.
Pentru trasare se mai folosesc, de obicei, sârme întinse între ţăruşi, scânduri de
trasare şi juguri fixate cu ţăruşi pe marginea gropii de fundaţie, înaintea începerii
săpăturii.
În cazul săpăturilor pentru fundaţii pe tălpi şi al celor izolate, de la început se
trasează pe teren conturul definitiv al fundaţiilor. În timpul execuţiei lucrărilor de
săpături, cotele se verifică cu ajutorul mirelor, al şabloanelor, iar în cazul gropilor
adânci, cu ajutorul unei panglici metalice de care este legată o greutate metalică, pentru
a o menţine în poziţie verticală.
Trasarea lucrărilor se verifică atât în timpul execuţiei cât şi după terminarea
săpăturilor, prin întinderea firelor de sârmă între reperele fixate pe marginea
gropii de fundaţie şi coborârea pe fundul gropii a punctelor reperate prin
intersecţie, cu ajutorul firului cu plumb.
La executarea săpăturilor trebuie să se aibă în vedere următoarele:
- să nu se strice echilibrul natural al pământului în jurul gropii, pentru ca
stabilitatea construcţiilor învecinate să nu fie influenţată;
- să se asigure securitatea muncii în timpul lucrărilor;
- să se asigure stabilitatea malurilor săpăturii;
- coborârea nivelului pânzei de apă freatică subterană, pentru a permite
executarea săpăturii în uscat;
c. Norme de Tehnica Securităţii Muncii specifice.
Principala cauză a accidentelor în timpul executării lucrărilor de terasamente
constă în surparea malurilor săpăturii provocate de următoarele cauze:
- executarea săpăturilor cu pereţi verticali fără sprijiniri, nerespectându-se
prescripţiile din proiect;
- încărcarea malurilor şanţurilor cu pământ sau cu materiale fără respectarea
limitelor prescrise;
- neluarea măsurilor de îndepărtare a apelor de suprafaţă din vecinătate sau a
apelor subterane;
- dezgheţarea bruscă a pământului îngheţat la săpăturile cu pereţi verticali
nesprijiniţi;
- lovirea cablurilor electrice sau a conductelor de gaze sau de apă sub
presiune;
- păşirea peste şanţuri;
- nefolosirea echipamentului de protecţie.
În timpul executării lucrărilor de terasamente trebuie luate următoarele măsuri:
- în cazul întâlnirii unor cabluri electrice aflate sub tensiune, continuarea
lucrărilor se va face numai după oprirea curentului electric;
- pământul provenit din săpături se va depozita la cel puţin 0,50 m, iar
materialele la cel puţin 0,75 m de marginea şanţului;
- în cazul unor emanaţii de gaze de la conductele sparte, se vor opri lucrările
până la eliminarea cauzelor;
- manipularea pompelor pentru epuismente se va face numai de personal
calificat.