Politică monetară

Competența în domeniul politicii monetare a zonei euro a fost transferată la nivel

comunitar fapt stabilit prin Tratatul de la Maastricht. Tratatul de la Maastricht atribuie BCE
responsabilitatea pentru politica monetară unică și îi încredințează un obiectiv fundamental,
respectiv menținerea stabilității prețurilor. Țările participante la zona euro nu mai dispun de
politici monetare și valutare și, prin urmare, trebuie să se bazeze pe alte politici pentru a promova
competitivitatea și a se adapta la șocuri. În zona euro, deciziile de politică monetară sunt luate
de Consiliul guvernatorilor BCE, care este format din cei șase membri ai Comitetului executiv
al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale ale țărilor din zona euro, pe baza
principiului „o persoană, un vot”.[1] În ceea ce privește operațiunile prin care sunt puse în aplicare
deciziile de politică monetară, Consiliul guvernatorilor le derulează, ori de câte ori este posibil și
adecvat, prin intermediul băncilor centrale naționale, în conformitate cu principiul
descentralizării operaționale. Tratatul interzice în mod explicit finanțarea deficitelor
bugetare prin intermediul băncilor centrale. Acesta mai prevede că sectorul public nu trebuie să
beneficieze de acces privilegiat la instituțiile financiare. În plus, așa-numita clauză „no bail-out”
din Tratat menționează clar faptul că nici Comunitatea, niciun stat membru nu poate fi considerat
responsabil pentru angajamentele asumate de un alt stat membru. Tratatulimpune statelor
membre UE obligația de a evita deficitele excesive. În ceea ce privește statele membre care nu
respectă plafoanele pentru deficitul bugetar și pentru datoria publică stabilite în Protocolul
privind procedura de deficit excesiv (PDE), anexat Tratatului, aplicarea acestei proceduri poate
conduce, în ultimă instanță, la sancțiuni financiare. Pe baza analizelor
economice și monetareperiodice, Consiliul guvernatorilor ia decizii referitoare la nivelul
principalelor rate ale dobânzilor BCE în vederea realizării obiectivului de stabilitate a prețurilor.
Apoi, Comitetul executiv al BCE răspunde de implementarea deciziilor de politică monetară.
Acestea sunt aplicate prin orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară
către nivelul ratelor dobânzilor hotărât de Consiliul guvernatorilor. Pentru orientarea ratelor
dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară către nivelul ratelor dobânzilor stabilit de
Consiliul guvernatorilor, BCE și Eurosistemul utilizează trei instrumente:

 (1) rezervele minime obligatorii (RMO)

 (2) operațiunile de piață
 (3) facilitățile permanente
Funcția principală a  rezervelor minime obligatorii este stabilizarea ratelor
dobânzilor pe piața monetară. Băncile trebuie să dețină rezervele minime obligatorii în conturile
Eurosistemului. Aceste rezerve generează cererea structurală de lichiditate din partea sectorului
bancar al zonei euro, nivelul acestora fiind stabilit în funcție de bilanțul fiecărei instituții de
credit. Aproximativ 6 000 de bănci fac obiectul constituirii rezervelor minime obligatorii. RMO
trebuie îndeplinite, în medie, pe parcursul perioadei de constituire, respectiv intervalul pentru
care se calculează nivelul rezervelor care trebuie constituite de către bănci. Această perioadă
începe de obicei în ziua de marți următoare ședinței Consiliului guvernatorilor care are
programată evaluarea orientării politicii monetare. Rezervele minime obligatorii sunt remunerate
de Eurosistem la o rată a dobânzii medii marginale aferente operațiunii principale de refinanțare
din perioada de constituire. Rezerve minime obligatorii reprezintă nivelul minim al rezervelor pe
care instituțiile de credit sunt obligate să le dețină la banca centrală. Pentru fiecare instituție, se
calculează ca procent din totalul depozitelor constituite de clienții nebancari la acea instituție de
credit. 
Operațiunile de piață dețin rolul cel mai important în gestionarea condițiilor de
lichiditate ale sectorului bancar din zona euro și în orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt
de pe piața monetară. Acestea se realizează descentralizat, respectiv BCE coordonează
operațiunile, dar tranzacțiile sunt derulate practic la nivelul BCN.
Eurosistemul desfășoară trei categorii de operațiuni, și anume:

1. operațiunile principale de refinanțare – OPR

2. operațiunile de refinanțare pe termen mai lung – ORTL
3. operațiunile de reglaj fin – ORF
Prin intermediul operațiunile principale de refinanțare și operațiunile de
refinanțare pe termen mai lung, Eurosistemul creditează băncile. Creditele sunt întotdeauna
acordate pe o perioadă scurtă și prestabilită, în schimbul garanțiilor, pentru protejarea
Eurosistemului de riscul financiar. Operațiunile principale de refinanțare sunt
efectuate săptămânal, sub forma unor licitații cu o rată a dobânzii minimă acceptată variabilă, pe
bază de oferte, având scadența la o săptămână. În cadrul acestor licitații, băncile pot depune
oferte cu mai multe rate ale dobânzii, la un nivel egal sau superior ratei dobânzii minime
acceptate anunțate în prealabil. Ofertele cu cele mai ridicate rate ale dobânzii sunt satisfăcute cu
prioritate, după care urmează celelalte oferte, în ordine descrescătoare, până la epuizarea
volumului de lichiditate care face obiectul alocărilor. 'Operațiunile de refinanțare pe termen mai
lung se desfășoară sub forma unor licitații lunare cu o rată a dobânzii minimă acceptată
variabilă, având scadența la trei luni. La operațiunile principale de refinanțare și operațiunile de
refinanțare pe termen mai lung pot participa numeroase bănci, aproximativ 1 700. Operațiunile
de reglaj fin nu constituie un instrument cu frecvență periodică în ceea ce privește furnizarea sau
absorbția de lichiditate, aceste operațiuni fiind efectuate în funcție de necesități.
Eurosistemul pune la dispoziția băncilor două facilități permanente și anume:

1. facilitatea de creditare marginală

2. facilitatea de depozit
Facilitatea de depozit este facilitatea permanentă a Eurosistemului, care constă în posibilitatea
contrapartidelor de a constitui la o BCN depozite overnight, remunerate la o rată a dobânzii
prestabilită.
Facilitatea de creditare marginală este facilitatea permanentă a Eurosistemului, care constă în
posibilitatea contrapartidelor de a obține credite overnight de la o BCN, la o rată a dobânzii
prestabilită, garantate cu active eligibile.
 Rata dobânzii la Rata dobânzii de Rata dobânzii la
Data
facilitatea de depozit politică monetară facilitatea de creditare

1 ianuarie
2,00 3,00 4,50
1999
 Rata dobânzii la Rata dobânzii de Rata dobânzii la
Data
facilitatea de depozit politică monetară facilitatea de creditare

4 ianuarie
2,75 3,00 3,25
1999 [11]

22 ianuarie
2,00 3,00 4,50
1999

9 aprilie 1999 1,50 2,50 3,50

5 noiembrie
2,00 3,00 4,00
1999

4 februarie
2,25 3,25 4,25
2000

17 martie 2000 2,50 3,50 4,50

28 aprilie 2000 2,75 3,75 4,75

9 iunie 2000 3,25 4,25 5,25

28 iunie 2000 3,25 4,25 5,25

9 ianuarie
3,50 4,50 5,50
2000

6 octombrie
3,75 4,75 5,75
2000

11 mai 2001 3,50 4,50 5,50

 Rata dobânzii la Rata dobânzii de Rata dobânzii la
Data
facilitatea de depozit politică monetară facilitatea de creditare

31 august 2001 3,25 4,25 5,25

18 septembrie
2,75 3,75 4.75
2001

9. November
2,25 3,25 4,25
2001

6 decembrie
1,75 2,75 3,75
2002

7 martie 2003 1,50 2,50 3,50

6 iunie 2003 1,00 2,00 3,00

6 decembrie
1,25 2,25 3,25
2005

8 martie 2006 1,50 2,50 3,50

15 iunie 2006 1,75 2,75 3,75

9 august 2006 2,00 3,00 4,00

11 octombrie
2,25 3,25 4,25
2006
 Rata dobânzii la Rata dobânzii de Rata dobânzii la
Data
facilitatea de depozit politică monetară facilitatea de creditare

13 decembrie
2,50 3,50 4,50
2006

14 martie 2007 2,75 3,75 4,75

13 iunie 2007 3,00 4,00 5,00

9 iulie 2008 3,25 4,25 5.25

8 octombrie
2,75 4,75
2008

9 octombrie
3,25 4,25
2008

15 octombrie
3,25 3,75 4,25
2008

12. November
2,75 3,25 3,75
2008

10 decembrie
2,00 2,50 3,00
2008

21 ianuarie
1,00 2,00 3,00
2009

11 martie 2009 0,5 1,50 2,5

 Rata dobânzii la Rata dobânzii de Rata dobânzii la
Data
facilitatea de depozit politică monetară facilitatea de creditare

8 aprilie 2009 0,25 1,25 2,25

13 mai 2009 0,25 1,00 1,75

13 aprilie 2011 0,5 1,25 2,00

13 iulie 2011 0,75 1,5 2,25

BCE a convenit asupra unui acord valutar (linie de swap) cu Rezervele Federale ale SUA în
legătură cu operațiunea Term Auction Facility în USD. BCE a efectuat o serie de operațiuni de
furnizare de lichidități în USD băncilor din zona euro, în numele Rezervelor Federale.