Importanta manastirilor pentru viata spirituala si culturala a credinciosilor  

În perioada 05-06 octombrie 2015 la Centrul Social-Pastoral Sfânta Crucede la Mănăstirea prahoveană
Caraiman s-a desfăşurat, în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, sinaxa stareților și starețelor
din Arhiepiscopia Bucureștilor și a stavropighiilor patriarhale.

Invitatul special al sinaxei monahale a fost Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii. În cuvântul său,
ierarhul a explicat că în zilele noastre monahul a rămas nădejdea umanității pentru că el descoperă
oamenilor chipul lui Dumnezeu în plină criză spirituală: „Călugărul este omul îngeresc de care vorbea
Sfântul Ioan Scărarul zicând: «îngerii sunt lumină pentru călugări, iar viaţa monahală e lumină pentru toţi
oamenii». Sfântul Ioan Gură de Aur, acest mare părinte al Bisericii, îi numea pe monahii vremii sale «făclii
ce luminează faţa întregului pământ» şi în acelaşi timp «ziduri de apărare pentru cetate», îndemnându-i
pe credincioşi să meargă la mănăstiri şi să se întâlnească pentru folos duhovnicesc cu vieţuitorii acestora.
Şi aceasta pentru că şi atunci ca şi astăzi credincioşii au văzut în vieţuitorii mănăstirilor părinţi şi maici nu
după trup, ci după duh, care făcându-se părinţi ai propriei naşteri duhovniceşti au născut şi renăscut
duhovniceşte pe alţii, iar faptele şi cuvintele lor sunt până astăzi izvor de apă vie”.

Monahul este ochiul lumii îndreptat spre Dumnezeu, iar lumina pe care Acesta o dă monahului o
trimite lumii

„Este nevoie astăzi de a redescoperi aceste valori sacramentale și liturgice care au făcut ca monahismul
să fie de-a lungul vremii o elită duhovnicească ce a apărat Biserica în vremuri de restriște și de încercare și
care a creat de altfel o spiritualitate centrată pe Evanghelia Domnului Hristos și pe slujirea aproapelui.
Într-o societate marcată de duhul secularizării, mănăstirile și viețuitorii din ele trebuie să fie și în viitor
mijlocire, lumină, odihnă, limpezime, putere pentru Biserică și societate. Când mănăstirile strălucesc prin
virtuțile monahilor viața lor în Dumnezeu se revarsă în lume, când în mănăstiri lumina vieții duhovnicești
se stinge lumea se întunecă. Caci monahul este ochiul lumii îndreptat spre Dumnezeu, iar lumina pe care
Acesta o dă monahului o trimite lumii”.

Mănăstirea: Misiune și slujire într-o societate secularizată

În cadrul sinaxei au fost susţinute mai multe referate. Tema prezentată de Arhim. David Petrovici,
stareţul Mănăstirii Caraiman,s-a intitulatMănăstirea: Misiune și slujire într-o societate secularizată.În
cuvântul său părintele arhimandrit a arătat că „viața monahală reprezintă model pentru viața
credincioșilor”.

„Mănăstirea este izvor de sfințenie, de bine, de adevăr și frumos. Din mănăstire izvorăște tezaurul liturgic
și iconografic al bisericii sau cultura fundamentală, originară a poporului”, a spus părintele arhim. David
Petrovici.

De asemenea, părintele a indicat faptul că „o prioritate a Bisericii noastre trebuie să o reprezinte copiii și
tinerii”.

„Biserica, prin parohii și mănăstiri, poate veni în ajutorul școlii, a orei de religie, pentru desăvârșirea
procesului de educare a tinerei generații în spiritul valorilor creștine. Tânăra generație este cea mai
expusă unor influențe diverse, unele foarte dăunătoare, ce o pot deturna de la mesajul creștin. În afara
Bisericii, fără convingeri creștine, tinerii se simt singuri, debusolați, dezamăgiți, trăind o viață lipsită de
sens. De aceea, prin valorile ei specifice, Mănăstirea poate propune tinerilor adevărata cale spre
mântuire, îi poate ajuta să-l descopere pe Hristos, Mântuitorul lumii, le poate sta alături în formularea
unor idealuri înalte de viață. Tinerii trebuie să găsească în mănăstire sfaturi pentru o viață morală, pilde
și modele de existență, pentru a se putea împărtăși de darurile oferite de o credință și o viață curată în
Hristos”, a spus arhim, David Petrovici.