Tema

1. strivesc = naruiesc;

taine = povesti;

2. Cratima in structura: "si-ntocmai" are rolul de a ajuta la rostirea a doua

parti de vorbire diferite intr-un ritm rapid. Din punct de vedere stilistic
pastreaza ritmul si masura versului.

Virgula in versul « în flori, în ochi, pe buze » marcheaza o enumeratie.

3. lumina

Sens denotativ: Am tras draperiile pentru ca intra prea multa lumina.

Sens conotativ: Cand s-a indragostit si-a gasit lumina vietii.

noapte

Sens denotativ: Cand am vazut ca era noapte m-am dus sa ma culc.

Sens conotativ: Uneori viata este asa de intunecata incat crezi ca este
mereu noapte.

4. Tema poeziei este cunoasterea, descrisa prin metaforele revelatorii

„lumina mea” si „lumina altora”, care sugereaza cele doua tipuri de
cunoastere: cunoasterea luciferica, care adanceste misterul si cea
paradisiaca, care descifreaza misterul. Cunoasterea lumii in planul creatiei
poetice este posibila numai prin iubire, prin comunicarea afectiva totala: „Eu
nu strivesc/Caci eu iubesc”.

Motivele poetice sunt misterul si lumina, motiv central in poezie si metafora

emblematica pentru opera poetica a lui Lucian Blaga, inclusa in titlul
volumului de debut, cu o dubla semnificatie: cunoasterea si iubirea.

5. « si nu ucid cu mintea tainele » - nu se gandeste prea mult la aceste

taine deoarece nu vrea sa omorea cu mintea sa misterele, prin ratiune, in
schimb optand la a avea o atitudine de protejare prin intuitie si iubire
«asa imbogatesc si eu intunecata zare » - inversiune, epitet cromatica,
confera noi valente existentei

6. "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o creatie lirica, pentru ca

comunica direct sentimentele poetului, inscriindu-se in lirismul subiectiv
deoarece eul liric se confunda cu poetul.

7. Poezia aceasta este o arta poetica moderna deoarece autorul isi exprima
crezul liric (propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele
esentiale ale acesteia) si viziunea asupra lumii, iar interesul autorului este
deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie.

8. Tema poeziei este cunoasterea, descrisa prin metaforele revelatorii

„lumina mea” si „lumina altora”, care sugereaza cele doua tipuri de
cunoastere: cunoasterea luciferica, care adanceste misterul si cea
paradisiaca, care descifreaza misterul. Cunoasterea lumii in planul creatiei
poetice este posibila numai prin iubire, prin comunicarea afectiva totala: „Eu
nu strivesc/Caci eu iubesc”.

Titlul contine o metafora revelatorie („corola de minuni a lumii”) si exprima

atitudinea poetului, izvorata din iubire, de protejare a misterului. Primul
cuvant, pronumele personal la persoana I „eu”, reluat de cinci ori in poezie,
evidentiaza rolul eului liric, de centru creator al propriului univers poetic.
Verbul la forma negativa „nu strivesc” exprima refuzul cunoasterii de tip
rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica.

Poezia este alcătuită din trei secvenţe poetice, prima şi ultima aflându-se
într-o relaţie de simetrie deoarece amândouă descriu poziţia poetului în
legătură cu creaţia şi misterul.

9. Opera aparține modernismului expresionist datorită particularităților

acestui curent, care se regăsesc în text.

O primă trăsătură a modernismului prezentă în poem este exacerbarea

eului poetic. Acesta pune în centrul discursului liric imaginea eului redată
prin mărcile subiectivității: pronume personale la persoana întâi („eu”),
adjective pronominale posesive („meu”, „mea”) și verbe la persoana întâi
(„nu strivesc”).
O altă trăsătură a modernismului, ce se remarcă la nivel structural, este
utilizarea tehnicii ingambamentului. Prin această tehnică, poetul își
ordonează discursul pe baza a două idei poetice: în prima idee, acesta își
definește atitudinea față de mister, în timp ce în cea de-a doua își prezintă
opoziția dintre cele două tipuri de cunoaștere.

10. Cunoaşterea se bazează pe două concepte filozofice originale, definite

de Blaga în „Trilogia cunoaşterii” şi în „Cunoaşterea luciferică”:

-cunoaşterea paradisiacă, de tip logic, raţional, care se revarsă asupra

obiectului cunoaşterii şi nu-l depăşeşte, vrând să lumineze misterul pe care,
astfel, să-l reducă, fiind specifică oamenilor de ştiinţă;

-cunoaşterea luciferică are ca scop potenţarea, adâncirea misterului şi nu

lămurirea lui, specifică sensibilităţii poeţilor.

Metafora cunoaşte, în concepţia gânditorului poet, 2 tipuri:

- metafora plasticizantă, care dă frumuseţe limbajului liric, fără a-i îmbogăţi

conţinutul;

- metafora revelatorie, care are rolul de a potenţa misterul esenţial, de a

revela conţinutul.