Niculae 1

Niculae Laurențiu-Gabriel

Literatură Rusă

Anul III

Răspunsul lui Bulgakov la propaganda anti-creștină sovietică

în romanul Meastrul și Margareta

Regimul sovietic a reprezentat pentru Rusia secolului al XX-lea un mare obstacol în

exprimarea liberă a cetățenilor ruși, atât politică, cât și spirituală sau filosofică, dând naștere unui
cult al depersonalizării și al denunțului, care amenința cu persecuția pe oricine purta cu sine idei
considerate de guvern ca fiind „anti-socialiste”. Campania anti-religioasă a sovieticilor urmărea
să șteargă din măduva poporului ideea de religie organizată, lovind cu precădere în șalele
creștinismului ortodox, care predomină în Rusia încă de la botezarea ei de către Vladimir I, în
anul 988, și să o înlocuiască cu un ateism ce favoriza materialismul, astfel fabricând cetățeni ca
pe niște roboți, lipsiți de un simț moral practic, mânați doar de fantezia sovietică și de sentimentul
prezervării de sine. În romanul Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov urmărește astfel de
probleme cu ocazia apariției Satanei la Moscova, satirizându-le și criticându-le aspru, în timp ce
demască o Rusie lipsită de orice scrupule. Prin urmare, eseul de față își propune să observe și să
analizeze lumea mistică creată de Bulgakov în roman și de a înțelege rolul ei în contextul
propagandei anti-religioase sovietice.

Pentru început, trebuie menționat faptul că propaganda anti-creștină sovietică a fost

puternic influențată de opera lui Arthur Drews Mitul lui Hristos, “al cărei scop era să dovedească
faptul că Iisus Hristos al creștinilor este, de fapt, zeul pre-creștin al soarelui și al focului în
mitologia evreilor, numit Iisus, pe care scriitorii Noului Testament l-au transformat într-o ființă
umană, reprezentată ca a fi trăit în primul secol al erei noastre sub numele de Iisus, astfel încât,
un astfel de Iisus nu a existat cu adevărat în istorie.” 1 Așadar, era un lucru comun ca oamenii să
fie auziți proclamând, precum o face și Berlioz în operă, că „nu există nicio religie orientală... în
1
Kampmeier, A. “THE CHRIST MYTH OF DREWS.” în The Monist, vol. 21, no. 3, 1911, p. 412. JSTOR,
http://www.jstor.org/stable/27900331. Accesat pe 7 ianuarie 2023. Traducere proprie.
 Niculae 2

care o fecioară neprihănită să nu dea naștere unui dumnezeu. Și creștinii, care nu au inventat
nimic nou, l-au creat și ei la fel pe Iisus al lor, care, de fapt, nu a existat vreodată”. 2 Cultura
sovietică însemna pentru popor detașarea de la mitologie și urmarea unei realități socialiste,
bazată pe munca colectivă și pe prosperitatea statului, în acest sens, pentru o mai ușoară
manipulare a populației, religia trebuia îndepărtată.

Apariția Satanei încă de la începutul romanului, sub numele de Woland, și intervenția sa

în discuția despre religie a celor doi intelectuali, cu precădere relatarea poveștii despre Pilat din
Pont, are rolul de a distanța cititorul de propaganda anti-religioasă și de a înlătura elementul final
al ideii de la care această propagandă a pornit, că Iisus este doar o altă născocire a scriitorilor
Noului Testament, astfel încât este păstrat spațiul și denumirile în ebraică ale Vechiului
Testament, Iersusalimul rămâne Yershalaimul ebraic, iar Iisus primește numele comun de
Yeshua, producând iluzia că evenimentele relatate fac parte dintr-un capitol pierdut al Bibliei
evreilor. Demistificarea lui Yeshua este firească, întrucât acesta nu are calitățile Mesiei, așa cum
erau anticipate de evrei, iar reacția sa la cele scrise de Levi Matei în manuscriul său, „în mod clar
nu am spus nimic din ce a notat el” 3, scoate în evidență faptul că ceea ce e scris nu corespunde
întotdeauna în mod exact realității, ci oferă realitatea prin filtrul experienței scriitorului, după
cum istoria este scrisă de învingători, așa și religia poate fi modificată prin instrumente de scris și
influență, dar mai ales prin imaginație, invocând ideea că propagandiștii anti-religioși se
împotriveau religiei nu ca învățătură spirituală, ci ca deținătoare al unui adevăr istoric.

Relatarea lui Woland despre Yeshua, atât de diferită față de cea cu care suntem obișnuiți,
ne sugerează faptul că, atât timp cât nu am fost martori, nu vom cunoaște niciodată adevărul
absolut, iar mai apoi, prin dezvăluirea romanului maestrului, ni se spune că până și născocirea
unui om obișnuit poate fi mai aproape de adevăr decât ceea ce suntem convinși că cunoaștem.
Bulgakov atenționează cititorul cu privire la greșeala atât de des întâlnită de-a lungul istoriei,
citirea Bibliei și luând-o drept un izvor istoric, nu drept un ghid spiritual.

Acțiunile lui Woland și ale suitei sale, în timpul șederii la Moscova, îi conferă acestuia
un caracter pre-creștin, de distribuitor al pedepselor pe Pământ, „în Vechiul Testament al
evreilor, Satana nu e încă marele răufăcător, sursa tuturor relelor și inamicul lui Dumnezeu și al
omului, după cum ne-am obișnuit conform Noului Testament. El e, de fapt, distribuitorul
2
Mihail, Bulgakov, Maestrul și Margareta. Corint Books, București, 2015, pp. 12-13
3
Idem, p. 30
 Niculae 3

dreptății divine pe Pământ, persecutorul public, am putea spune.” 4 Astfel, relația dintre Woland și
Yeshua este una de simbioză, fiecare obiect din Univers are nevoie de un opus pentru a fi
complet, în același fel în care umbra lui Woland completează lumina lui Yeshua, dacă în Cer
omul primește judecata divină de la Dumnezeu, pe Pământ va primi judecata laică de la Satana.
Tocmai în acest sens acționează acesta, pedepsind moscoviții pentru îngâmfare, lăcomie,
desfrânare și egoism. Bulgakov se îndepărtează încă o dată de obiectul propagandei sovietice, iar
prin păstrarea continuității cu tradiția evreilor, el afirmă că nu existența unui Iisus este obiectul
principal al religiei, ci existența binelui și a răului și a nevoii înnăscute a omului de a se raporta la
aceste două forțe.

Prin caracterul laic din timpul vieții sale pe Pământ, Bulgakov „îl înzestrează pe Yeshua
cu tărie spirituală și cu calitățile suferinței umane” 5, transformându-l într-un model capabil de a fi
urmat de orice ființă umană. Yeshua acționează mai mult ca un mesager al divinității și ca un
ghid spiritual, asemenea unui guru din tradiția hindusă. Astfel, iese la iveală întrebarea dacă
propagandiștii ar fi putut să-l accepte pe Yeshua-omul, în locul lui Iisus-Dumnezeul. Totuși,
răspunsul ne este dat chiar prin condamnarea la moarte a lui Yeshua, când, puși în fața unui
adevăr altfel decât cel cu care erau obișnuiți, că „se va prăbuși templul vechii credințe și va fi
creat un nou templu, al adevărului”6, evreii îl denunță pe acesta, pentru ca mai apoi, Pilat, fiind
convins că cel ce stă în fața lui este trimisul lui Dumnezeu, să îi ordone execuția, întocmai pentru
că ar fi zdruncinat credința poporului, dar mai ales, importanța cezarilor, în același fel în care,
pentru Uniunea Sovietică, un popor religios ar fi urmat învățăturile mistice în locul cuvântului
dictatorilor.

În epilogul romanului, ne este prezentată în prim-plan ignoranța moscoviților și

inabilitatea lor de a crede într-o realitate diferită față de cea cu care au fost îndoctrinați de regim,
chiar și după ce au fost martorii Satanei și ai supranaturalului, le este imposibil să creadă că este
cu putință să existe un alt adevăr față de al lor și încearcă să explice prin rațiunea tipică ateilor
4
Weeks, Laura D. “Hebraic Antecedents in the Master and Margarita: Woland and Company Revisited.” Slavic
Review, vol. 43, no. 2, 1984, p. 226. JSTOR, https://doi.org/10.2307/2497838. Accesat pe 7 ianuarie 2023.
Traducere proprie.
5
Haber, Edythe C. “The Mythic Bulgakov: The Master and Margarita and Arthur Drews’s The Christ Myth.” The
Slavic and East European Journal, vol. 43, no. 2, 1999, p. 351. JSTOR, https://doi.org/10.2307/309549. Accesat pe 7
ianuarie 2023. Traducere proprie.
6
Mihail, Bulgakov, Maestrul și Margareta. Corint Books, București, 2015, pp. 32
 Niculae 4

evenimentele atipice care s-au petrecut la Moscova în cele patru zile de la apariția lui Woland.
Prejudecata lor era atât de puternică, încât chiar dacă ar fi fost puși față în față cu Dumnezeu,
aceștia ar fi susținut în continuare că El nu există.

Prin toate cele menționate mai sus, putem concluziona prin faptul că Bulgakov a adus un
răspuns valid în fața propagandei anti-creștine sovietice, deși nu a reușit să își publice opera în
timpul vieții sale, pentru că, precum Yeshua, el ar fi fost condamnat pentru îndrăzneala de a
demasca lipsa de moralitate a unui popor care se crede nobil. El se îndepărtează de la
problematica existenței lui Iisus ca argument principal în promovarea ateismului și ne arată că
societate sovietică nu a fost fondată pe o rațiune imbatabilă, ci, mai degrabă, pe un cinism și o
ignoranță de proporții rușinoase, care nu permit revenirea la realitate nici măcar în cazul unei
întâlniri cu Satana. Prin romanul său, Bulgakov nu dorește să confirme existența unui Dumnezeu,
ci, mai degrabă, să pună în lumină lipsa de discernământ a unui popor care și-a uitat propriile
valori.
 Niculae 5

Bibliografie

Haber, Edythe C. “The Mythic Bulgakov: The Master and Margarita and Arthur Drews’s The
Christ Myth.” The Slavic and East European Journal, vol. 43, no. 2, 1999, pp. 347–60. JSTOR,
https://doi.org/10.2307/309549. Accesat pe 7 ianuarie 2023.

Kampmeier, A. “THE CHRIST MYTH OF DREWS.” The Monist, vol. 21, no. 3, 1911, pp. 412–
32. JSTOR, http://www.jstor.org/stable/27900331. Accesat pe 7 ianuarie 2023.

Mihail, Bulgakov, Maestrul și Margareta. Corint Books, București, 2015.

Weeks, Laura D. “Hebraic Antecedents in the Master and Margarita: Woland and Company
Revisited.” Slavic Review, vol. 43, no. 2, 1984, pp. 224–41. JSTOR,
https://doi.org/10.2307/2497838. Accesat pe 7 ianuarie 2023.