Agnes, aleasa lui Dumnezeu

John Pielmeier

Traducere si adaptare de AncaFlorescu si Costin Manoliu

Scena 1

DOCTORIŢA: Buna ziua! Sunt Martha Livingstone, medicul psihiatru al

tribunalului.

MAICA: Da.

DOCTORIȚA: Cazul călugăriței care si-a ucis copilul mi-a fost repartizat.

MAICA: Da.

DOCTORIȚA: O caut pe Maica Superioară.

MAICA: Eu sunt.

DOCTORIȚA: Aș vrea să vorbesc cu sora Agnes.

MAICA: Cred că aveți mii de întrebări.

DOCTORIŢA: Am, dar aş vrea să le pun direct surorii Agnes.

MAICA: Ea nu vă poate ajuta.

DOCTORIŢA: De ce?

MAICA: E total blocată. A uitat. Sunt singura care vă poate răspunde la

întrebări.

DOCTORIŢA: Cât de bine o cunoaşteţi?

MAICA: O cunosc foarte bine pe sora Agnes. Suntem puţine. Vă deranjează

dacă vă rog să nu fumați aici?

DOCTORIŢA: Îmi cer scuze. Ar fi trebuit să vă întreb dacă nu doriţi şi

dumneavoastră.

MAICA: Niciodată nu se oferă băutură unui alcoolic. Nu se zice aşa?

1
 DOCTORIŢA: Aţi fost fumătoare?

MAICA: Două pachete pe zi.

DOCTORIŢA: Maică, pot să vă întrec!

MAICA: Fără filtru.

DOCTORIȚA: Cine a ştiu că Agnes era însărcinată?

MAICA: Nimeni.

DOCTORIŢA: Nimeni?! Dar cum s-a ascuns de celelalte călugăriţe?

MAICA: Se dezbrăca singură. Făcea baie singură.

DOCTORIŢA: Şi cum ascundea acest lucru în timpul zilei?

MAICA : Ar fi putut ascunde şi o mitralieră aici.

DOCTORIŢA: În acest timp a fost supusă vreunui examen medical?

MAICA: Ni se face un control medical o dată pe an. Agnes a rămas

însărcinată între două vizite ale doctorului.

DOCTORIŢA: Cine a găsit copilul?

MAICA: Eu. În seara aceea, i-am permis sorei Agnes să se retragă mai
devreme. II era rau. Mai târziu, m-am dus în camera ei.

DOCTORIŢA: Si unde mai exact era copilul ?

MAICA: In coşul de hârtii. Era ascuns lângă perete, după pat.

DOCTORIŢA: Cum de v-a venit să vă uitaţi acolo?

MAICA: Făceam curăţenie. Totul era plin de sânge.

DOCTORIŢA: Eraţi singură când aţi găsit coşul?

2
MAICA: Eram împreună cu sora Margareta. Ea a chemat poliţia.

DOCTORIŢA: Aţi găsit vreun jurnal personal, vreo însemnare sau scrisori.

MAICA: Nu înţeleg.

DOCTORIŢA: Ceva care să vă dea o idee asupra identităţii tatălui.

MAICA: Nu. N-am găsit nimic.

DOCTORIŢA: Cine ar putea fi?

MAICA: Habar n-am.

DOCTORIŢA: Ce bărbaţi au avut vreo legătură cu ea.

MAICA: Nici unul, din câte ştiu.

DOCTORIŢA: Mi-aţi spus că există un doctor !

MAICA: Da.

DOCTORIŢA: E bărbat?

MAICA: Nu. E femeie.

DOCTORIŢA: La mănăstire e şi un preot, nu?

MAICA: Da, dar...

DOCTORIŢA: Cum îl cheamă?

MAICA: Părintele Martin. Totuşi, nu-l văd ca posibil candidat.

DOCTORIŢA: De ce nu?

MAICA: E foarte bătrân.

3
DOCTORIŢA: Ar fi putut fi altcineva?

MAICA: În mod evident, a fost.

DOCTORIŢA: Atunci de ce nu v-a interesat să-l găsiţi?

MAICA: Vă rog să mă credeţi că am făcut totul ca să aflu, în afară de a o

întreba pe Agnes.

DOCTORIŢA: De ce n-aţi întrebat-o?

MAICA: Dacă ea nu-şi aminteşte nici măcar de naştere, cum credeţi că ar

recunoaşte conceperea copilului?

DOCTORIŢA: Chiar aşa?

MAICA: Important e că i-a făcut cineva copilul. Dar s-a întâmplat acum nouă
luni. Şi chiar nu-mi dau seama cum acest “cineva” ar avealegătură cu procesul.

DOCTORIŢA: Nu vă daţi seama?

MAICA: Nu asta mi se pare important.

DOCTORIŢA: Maica eu decid ce e important şi ce nu. Vreau s-o văd pe

Agnes acum.

MAICA: Vreau să fiu cât mai politicoasă, dar nu sunt de acord cu

dumneavoastră. Nu cu dumneavoastră personal, ci...

DOCTORIŢA: Cu psihiatria.

MAICA: Da. Vreau s-o menajaţi. Să fiţi rapidă.

DOCTORIŢA: Rapida ?

MAICA: Voi psihiatrii distrugeti mintile oamenilor !

DOCTORIŢA: E ceva ce n-ar fi bine să văd?

4
MAICA: Vă rog doar să fiţi atentă. Atât.

DOCTORIŢA: Şi rapidă?

MAICA: Da.

DOCTORIŢA: De ce?

MAICA: Pentru că Agnes e diferită.

DOCTORIŢA: Diferită de celelalte călugăriţe?

MAICA: Diferită faţă de ceilalţi oameni.

DOCTORIŢA: În ce fel?

MAICA: E binecuvântată.

DOCTORIŢA: Ce vreţi să spuneţi?

Se aude AGNES cântând.

MAICA: Canta Agnes. Ea are vocea unui înger.

DOCTORIŢA: Maică! Eşti amabilă să o chemi aici, te rog?

MAICA: Vei avea grijă, nu-i aşa?

DOCTORIŢA: Bineînțeles.

MAICA: Pot asista şi eu?

DOCTORIŢA: Nu. Vreau să vorbesc numai cu ea. (MAICA surâde şi iese)

5
Scena 2

DOCTORIŢA: Bună ziua. Sunt Martha Linvingstone. Am fost rugată să stau

de vorbă cu tine. Îmi permiţi? Ai o voce foarte frumoasă.

AGNES: Nu. Nu am.

DOCTORIŢA: Tocmai te-am auzit!

AGNES: Nu eram eu.

DOCTORIŢA: Eşti foarte drăguţă, Agnes.

AGNES: Nu. Nu sunt.

DOCTORIŢA: Nu ţi-a mai zis nimeni până acum?

AGNES: Nu ştiu.

DOCTORIŢA: Atunci îţi spun eu. Eşti drăguţă şi ai o voce încântătoare.

AGNES: Să vorbim despre altceva.

DOCTORIŢA: Despre ce-ai vrea să vorbim?

AGNES: Nu ştiu.

DOCTORIŢA: Am putea vorbi despre orice. Nu? Care e primul lucru care-ţi
vine-n minte?

AGNES: Dumnezeu.

DOCTORIŢA: Şi al doilea lucru care-ţi trece prin minte?

AGNES: Dragostea.

6
DOCTORIŢA: De ce tocmai dragostea?

AGNES: Nu ştiu. (Tăcere)

DOCTORIŢA: Ai iubit vreodată pe cineva, Agnes?

AGNES: Pe Dumnezeu.

DOCTORIŢA: N-ai iubit niciodată un om?

AGNES: Ba da.

DOCTORIŢA: Pe cine?

AGNES: Pe toţi.

DOCTORIŢA: Mai exact, pe cine?

AGNES: Chiar acum?

DOCTORIŢA: Da.

AGNES: Pe tine te iubesc. (Linişte)

DOCTORIŢA: Ai iubit vreun bărbat?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Pe cine?

AGNES: Ee, au fost mulţi!

DOCTORIŢA: Pe părintele Martin îl iubeşti?

AGNES: Da!

DOCTORIŢA: Crezi că el te iubeşte?

AGNES: Da. Eu ştiu că mă iubeşte.

7
DOCTORIŢA: Ţi-a spus el asta?

AGNES: Nu. Dar atunci când mă uit în ochii lui, ştiu.

DOCTORIŢA: Aţi fost vreodată singuri?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Unde vă întâlneaţi?

AGNES: La spovedanie.

DOCTORIŢA: Şi nu l-ai întâlnit niciodată, aşa... (în afara confesionalului)?

AGNES: Vrei să vorbim despre copil, nu-i aşa?

DOCTORIŢA: Tu nu vrei să vorbeşti despre asta?

AGNES: N-am văzut nici un copil. Cred că l-au inventat ei.

DOCTORIŢA: Cine?

AGNES: Poliţia.

DOCTORIŢA: De ce?

AGNES: Nu ştiu.

DOCTORIŢA: Îţi aminteşti noaptea în care se spune că a venit copilul?

AGNES: Nu. Îmi era rău.

DOCTORIŢA: Ce-ai avut?

AGNES: Mâncasem ceva...

DOCTORIŢA: Te-a durut?

8
AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Unde?

AGNES: Jos.

DOCTORIŢA: Şi ce-ai făcut?

AGNES: M-am dus în camera mea.

DOCTORIŢA: Şi ce s-a întâmplat acolo?

AGNES: Mi-a fost din ce în ce mai rău.

DOCTORIŢA: Şi-apoi?

AGNES: Am adormit.

DOCTORIŢA: Cu toate durerile acelea?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Dar de unde a apărut copilul?

AGNES: Care copil?

DOCTORIŢA: Copilul pe care l-au inventat ei?

AGNES: Din capul lor.

DOCTORIŢA: Aşa s-a spus?

AGNES: Nu. ei au zis că a venit din coşul de hârtii.

DOCTORIŢA: Dar de unde a venit înainte de a fi în coşul de hârtii?

AGNES: De la Dumnezeu.

DOCTORIŢA: Cum se nasc copiii?

9
AGNES: Nu ştii?

DOCTORIŢA: Ba da, dar vreau să-mi spui tu.

AGNES: Nu ştiu ce vrei. Toţi vorbesc despre copil. Dar n-am văzut niciodată
copilul, aşa că eu nu pot vorbi despre copil!

DOCTORIŢA: Atunci să vorbim despre altceva.

AGNES: Nu mai vreau să răspund la întrebări.

DOCTORIŢA: Atunci tu o să întrebi şi eu voi fi cea care răspunde.

AGNES: Orice?

DOCTORIŢA: Orice. (O pulsaţie)

AGNES: Cum te cheamă?

DOCTORIŢA: Martha Louise Livingstone.

AGNES: Eşti căsătorită.

DOCTORIŢA: Nu.

AGNES: Ţi-ar plăcea să fii?

DOCTORIŢA: Deocamdată, nu.

AGNES: Ai copii?

DOCTORIŢA: Nu.

AGNES: Ţi-ar plăcea să ai?

DOCTORIŢA: Nu mai pot avea.

AGNES: De ce?
10
DOCTORIŢA: Am făcut o întrerupere de sarcină.

AGNES: De ce fumezi?

DOCTORIŢA: Fumatul e o obsesie pentru mine. Am început să fumez când a

murit mama. Cred c-o să mă las de fumat când voi întâlni o altă obsesie.
(Tăcere) Mai ai întrebări?

AGNES: Una singură.

DOCTORIŢA: Care e?

AGNES: De unde crezi tu că vin copii?

DOCTORIŢA: De la mamele şi taţii lor, desigur.

AGNES: Eu cred că vin atunci când un înger luminează pieptul mamei şi îi

şopteşte la ureche. Aşa încep copiii buni să crească. Copiii răi vin atunci când
îngerul căzut stoarce acolo jos şi ei cresc şi cresc până când ies tot pe acolo, pe
jos. Nu ştiu, însă, pe unde ies copiii buni. (Linişte) Diferenţa dintre ei nu o poţi
vedea decât atunci când cei răi încep să plângă şi îi fac pe taţi să-i părăseacă şi
pe mame să se îmbolnăvească şi chiar să moară câteodată. Mămica mea n-a
fost fericită când a murit. Cred că s-a dus în iad, pentru că de câte ori o văd
pare că tocmai a ieşit de sub un duş fierbinte. Nu ştiu sigur cine mă învaţă pe
mine. Ea sau Sfânta Fecioară. Ele se luptă din cauza mea tot timpul. Eu am
văzut-o pe Sfânta Fecioară când aveam zece ani. Stăteam întinsă pe iarbă şi mă
uitam la soare. Şi soarele s-a transformat într-un nor, iar norul s-a transformat
în Sfânta Fecioară, care mi-a zis că vrea să-mi vorbescă. Apoi tălpile au
început să-i sângereze şi am văzut găuri în mâinile ei şi în trupul ei şi am
încercat să strâng sângele care cădea din cer, dar n-am mai putut zări nimic...
Mă dureau ochii şi nu mai vedeam decât pete negre. Atunci când cânt e ca şi
cum Ea, Sfânta Fecioară, ar arunca de acolo, de sus, un cârlig uriaş care mă
prinde pe sub coaste şi încearcă să mă ridice trăgând. Dar eu nu mai pot mişca
pentru că mămica mea îmi ţine strâns picioarele. Tot ceea ce pot face e să cânt
cu vocea Ei, cu vocea Sfintei Fecioare. Dumnezeu te iubeşte. (Linişte)

11
Scena 3
MAICA: Ei bine, ce crezi? E nebună sau doar excentrică? Ori poate e perfect
sănătoasă şi e doar o bună mincinoasă. Ce ai hotărât?

DOCTORIŢA: Nimic. Dar dumneata?

MAICA: Eu?

DOCTORIŢA: Da. O cunoşti mai bine decât mine. Ce crezi?

MAICA: Eu... cred... că nu e nebună. Şi că nu minte.

DOCTORIŢA: Dar cum a putut să aibă un copil şi să nu ştie nimic despre sex
şi despre naştere.

MAICA: Pentru că e inocentă. În mintea ei nu au loc asemenea fapte.

DOCTORIŢA: Asta-i bună!

MAICA: Mama ei nu a trimis-o la scoala. Ea n-a văzut în viaţa ei un televizor,

un film sau un spectacol de teatru. Nu stie sa scrie sau sa citesca.

DOCTORIŢA: Dacă e aşa inocentă, cum a putut ucide un copil?

MAICA: Nu a ucis. Nu e o crimă, e omor prin imprudenţă. Fără premeditare.

Ea nu şi-a ucis conştient copilul. Pur şi simplu l-a abandonat în acel coş de
hartii.Pierduse mult sânge şi era leşinată când am găsit-o.

DOCTORIŢA: Adică a fost într-un fel de transă mistică?!

MAICA: Crezi ceea ce vrei. Dumneata eşti psihiatrul, însă nu uita că nu eşti şi
judecătorul ei. Nu dumneata hotărăşti vinovăţia ei.

DOCTORIŢA: Dar această vinovăţie fost vreun moment pusă la îndoială?

MAICA: Ce vrei să spui?

12
DOCTORIŢA: Ar fi putut altcineva ucide copilul? (Linişte)

MAICA: Nu. Din punctul de vedere al poliţiei.

DOCTORIŢA: Dar pentru dumneata, cum e?

MAICA: Ţi-am spus ce cred.

DOCTORIŢA: Dacă era inconştientă, atunci alcineva ar fi putut intra uşor în

camera ei şi...

MAICA: Doar nu crezi că... (aşa ceva s-a putut întâmpla?)

DOCTORIŢA: Dar e posibil, nu-i aşa?

MAICA: Dar cine?

DOCTORIŢA: Nu ştiu. Poate una dintre călugăriţe. A aflat despre copil şi a

vrut să evite un scandal.

MAICA: E absurd. Nimeni nu ştia de starea ei. Nimeni!

DOCTORIŢA: Când ţi-ai dat seama prima oară de felul ei de a gândi, de

naivitatea ei?

MAICA: La puţin timp după ce a venit la noi.

DOCTORIŢA: Şi nu te-a mirat?

MAICA: Am fost înspăimântată.

DOCTORIŢA: Ce s-a întâmplat?

MAICA: A refuzat să mai mănânce.

DOCTORIŢA: De ce a refuzat mâncarea?

MAICA: A zis că aşa i-a poruncit Dumnezeu.

13
Apare AGNES. Pe toată perioada discuţiei, AGNES are o mână ascunsă
discret în cutele rasei de călugăriţă.

MAICA (către AGNES): Nu-i așa că a vorbit El însuşi cu tine?

AGNES: Nu.

MAICA: Nu-i așa că a vorbit prin altcineva?

AGNES: Da.

MAICA: Prin cine?

AGNES: Prin cine nu pot să spun.

MAICA: Agnes o calugarita mi-a spus ca nu vrei sa mai mananci…

AGNES: Pentru că mă îngraş.

MAICA: Pentru numele lui Dumnezeu! Dar...

AGNES: Sunt grasă. Am prea multă carne pe mine. Trebuie să fiu atrăgătoare
pentru El.

MAICA: Pentru cine?

AGNES: Pentru Dumnezeu.

MAICA: Dumnezeu te iubeşte aşa cum eşti.

AGNES: Nu. Nu-i plac oamenii graşi.

MAICA: Cine ţi-a zis?

AGNES: E un păcat să fii gras.

MAICA: De ce?

14
AGNES: Uită-te la toate statuile. Sunt subţiri.

MAICA: Agnes...

AGNES: Pentru că ele suferă. Suferinţa e frumoasă. Vreau să fiu frumoasă.

MAICA: Of, copilul meu drag.

AGNES: Aşa mi-a spus ea. ”Copilul meu drag”, așa mi-a spus ea!

MAICA: Care ea?

AGNES: Mămica! O să cresc din ce în ce mai mult, pân-o să explodez. Dacă

rămân mică, nu mi se-ntâmplă nimic.

MAICA: Mama ta ţi-a spus asta? (Linişte) Agnes, mama ta a murit.

AGNES: Dar mă priveşte şi mă ascultă. Uite-o !

MAICA: Agnes ! Acum eu sunt mama ta şi vreau să mănânci.

AGNES: Nu mi-e foame.

MAICA: Agnes! Trebuie să mănânci ceva!Ce-ai păţit la mână?

AGNES: A început dimineaţă şi nu s-a mai oprit. De ce eu, Maică? De ce eu?

DOCTORIŢA: Cât a durat ?

MAICA: Până a doua zi, dimineaţa.

DOCTORIŢA: Până a doua zi dimineață ?! Ai dus-o la un doctor?

MAICA: Nu era nevoie. A început din nou să mănânce şi asta părea important
atunci.
15
DOCTORIŢA: Ai crezut că asta e tot? S-o îndopi.

MAICA: Nu. Ştiu la ce te gândeşti. Că e pur şi simplu isterică. Da eu am

văzut purificarea prin palmele ei. Agnes aparține lui Dumnezeu !

DOCTORIȚA: Și crezi că eu vreau să o îndepărtez de El ?

MAICA: Da.

DOCTORIŢA: Nu vreau decât să-i deschid capul.

MAICA: Către lume?

DOCTORIŢA: Către ea însăşi. Ar putea începe să se vindece.

MAICA: Dar asta nu-i treaba dumitale. Dumneata eşti aici pentru diagnostic,
nu pentru tratament.

DOCTORIŢA: Eu sunt aici ca s-o ajut cum mă pricep mai bine. E obligaţia
mea de medic.

MAICA: Dumneata trebuie să ne dai un diagnostic asupra sănătăţii ei mentale

cât mai curând posibil !

DOCTORIŢA: Voi lua o decizie când va fi timpul potrivit.

MAICA: Cel mai bun lucru pentru Agnes e să iei o decizie şi s-o laşi în pace.

DOCTORIŢA: Şi dup-aceea? Dacă spun că e nebună, se va duce la balamuc.

Dacă spun că e sănătoasa, se duce la închisoare.

MAICA: Atunci, o nebunie trecătoare.

DOCTORIŢA: Sigur. Pot spune cu bună credinţă că o fetiţă de 10 ani care o

vede în transă pe Fecioara Maria sângerând şi 11 ani mai târziu îşi omoară
copilul e nebună temporar? Din păcate, Maică Superioară, acest caz e puţin mai
complicat.

16
MAICA: Cu cât întârzii în a lua o decizie, cu atât mai greu e pentru Agnes.

DOCTORIŢA: O să vedem.

MAICA: N-o s-o laşi aici, la mănăstire?

DOCTORIŢA: N-o s-o las la sursa care i-a generat probleme, nu?!

MAICA: Şi o vei trimite la-nchisoare?

DOCTORIŢA: Da, dacă simt că e vinovată de crimă cu premeditare.

MAICA: Sau la balamuc?

DOCTORIŢA: Dacă simt că ar ajuta-o.

MAICA: Ar omorî-o! Am să lupt pentru viaţa acestei femei.

DOCTORIŢA: Ai luptat pentru viaţa ei când n-ai trimis-o măcar la un doctor?

MAICA: Cum?

DOCTORIŢA: Avea o gaură în palmă! Ar fi putut sângera până la moarte! Şi

n-ai trimis-o la un spital! Ar fi putut muri numai din cauza ideii prosteşti, că e
mai bine la mănăstire.

MAICA: Dar nu a murit! (Linişte) Dacă oricine altcineva ar fi văzut ceea ce

am văzut eu, ei bine, toata lumea ar vrea s-o vada. Ziare, psihiatri, televiziuni...
Ea nu merită aşa ceva.

DOCTORIŢA: Dar acum are parte de asta.

MAICA: Da! Are!

HEBLU

17
Scena 4

DOCTORIŢA: Agnes! Vreau să-mi spui ce sentimente ai tu faţă de copii.

AGNES: Mă sperie. Mi-e frică să nu-i scap din braţe. Ei cresc tot timpul. Mi-e
frică să nu crească prea repede şi să-mi scape din braţe. Ştii că ei au o parte
moale a capului şi dacă se lovesc la cap rămân proşti. Aşa am căzut eu şi m-am
lovit acolo. Şi... nu prea înţeleg toate lucrurile.

DOCTORIŢA: Ce nu înţelegi?

AGNES: Numerele. Nu înţeleg unde se termină. Ai putea să-ţi petreci toată

viaţa numărând şi tot n-ai ajunge la sfârşit.

DOCTORIŢA: Nici eu nu le-nţeleg. Crezi că şi eu am căzut în cap?

AGNES: Sper că nu. E ceva groaznic, una din marile tragedii ale vieţii să cazi
în cap. Dar mai sunt şi alte lucruri, nu numai numerele.

DOCTORIŢA: Ce lucruri?

AGNES: Totul, câteodată. Mă trezesc şi chiar nu pot să cuprind lumea. Nu stă

nemişcată.

DOCTORIŢA: Şi-atunci ce faci?

AGNES: Vorbesc cu Dumnezeu. El nu mă sperie.

DOCTORIŢA: De aceea eşti călugăriţă?

AGNES: Cred că da. N-aş putea trăi fără El.

DOCTORIŢA: Aş putea vorbi şi eu cu El?

18
AGNES: Poţi să încerci. Dar nu ştiu dacă El te-ar asculta.

DOCTORIŢA: De ce nu?

AGNES: Pentru că nici tu nu-l asculţi.

DOCTORIŢA: Mda. Agnes! Te-ai gândit vreodată să părăseşti mănăstirea? Să

pleci în alt loc.

AGNES: O, nu! Nu există alt loc. Mănăstirea mă face fericită. Doar aici pot
dormi bine noaptea.

DOCTORIŢA: Ai probleme cu somnul?

AGNES: Am dureri de cap. Şi Mami avea. Dar ea nu era proastă. Nu. Era
foarte deşteaptă. Ştia totul.

DOCTORIŢA: De pildă?

AGNES: Ştia ce se va întâmpla cu mine . Mi-a zis că voi merge la mănăstire şi

aşa a fost. Cineva i-a povestit.

DOCTORIŢA: Cine?

AGNES: Un înger. Când avea una din durerile ei de cap.

DOCTORIŢA: Mama ta vedea des îngeri?

AGNES: Nu.

DOCTORIŢA: Tu vezi îngeri?

AGNES (repede): Nu.

DOCTORIŢA: Crezi că mama ta chiar vedea îngeri?

AGNES: Nu. Dar n-am putut niciodată să-i spun asta

DOCTORIŢA: De ce?
19
AGNES: Pentru că s-ar m-ar fi pedepsit.

DOCTORIŢA: În ce fel te-ar fi pedepsit.

AGNES: M-ar fi... pedepsit.

DOCTORIŢA: Ai iubit-o pe mama ta?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Cum te-a avut mama pe tine?

AGNES: Vrei să mă faci să spun c-a fost o femeie rea ?că m-a urât ?că nu m-a
vrut ?E a m-a iubit şi a fost o femeie bună şi chiar m-a vrut. Pe tine te
interesează doar boala.

DOCTORIŢA: Agnes! Nu-mi pot imagina că nu ştii nimic despre sex...

AGNES: Dacă sunt proastă...

DOCTORIŢA: Că nu ai nici un fel de idee cine ar putea fi tatăl copilului tău...

Şi că tu nu crezi c-ai fost însărcinată cu un copil!

AGNES: A fost o greşeală!

DOCTORIŢA: Ce? Copilul? Agnes ?

AGNES: Totul! Călugăriţele nu au copii.Nu mă atinge aşa! Nu mă atinge aşa!

(AGNES se repede la DOCTORIŢĂ, care se îndepărtează) Ştiu ce vrei de la
mine! Vrei să mi-l iei pe Dumnezeu. Pe tine ar trebuie să te închidă!

20
Scena 5
MAICA: Ne urăşti, nu-i aşa?

DOCTORIŢA: Pe cine?

MAICA: Urăşti călugăriţele.

DOCTORIŢA: Nu...

MAICA: Atunci urăşti creştinismul.

DOCTORIŢA: Urăsc prostia şi ignoranţă.

MAICA: Şi Biserica.

DOCTORIŢA: N-am spus nimic despre Biserică.

MAICA: Tu te ocupi de o fiinţă umană acum, nu de o instituţie.

DOCTORIŢA: Dar instituţia are cam mult de-a face cu fiinţele umane.

MAICA: Aş vrea s-o trataţi pe Agnes fără prejudecăţi religioase sau voi muta
cazul la un alt psihiatru.

DOCTORIȚA: Îndraznești să-mi spui cum să-mi fac meseria ?

MAICA: Îți ceream doar să fii corectă.

DOCTORIŢA:Ea nu mai e un copil.Are dreptul să ştie! Să ştie că afară există

viață! Viață plină de oameni. Nu toţi cred în Dumnezeu, dar nu sunt cu nimic
mai răi decât voi!Oameni care nu au stat în genunchi nici măcar odată, și cu
toate astea se îndrăgostesc şi fac copii şi chiar sunt fericiţi uneori. Ea are
dreptul să ştie aceste lucruri. Dar tu şi Biserica ta aţi ţinut-o în ignoranţă.
Virginitate şi ignoranţă. Sărăcie, castitate şi ignoranţă. După aceste precepte
trăiţi. Am dreptate?

21
MAICA: Nu sunt virgină, doamnă doctor. Am fost măritată. Am două fiice.
Acum nu mai vor să mă vadă. Asta e răzbunarea lor.. Poate-ţi face plăcere să
afli că am ratat ca mamă şi soţie, Doctor Freud!

DOCTORIŢA: Să revenim la Agnes. Ai putea s-o ajuţi.

MAICA: Asta şi fac. Dar dumneata?

DOCTORIŢA: Încerc să obțin achitarea.

MAICA: Cum?

DOCTORIŢA: Nevinovăţia. Nevinovăţia lui Agnes. Faptul că ea nu e

implicată în moartea copilului.

MAICA: Nu înţeleg.

DOCTORIŢA: Acum nouă luni, când a conceput sora Agnes copilul, nu-ţi
aminteşti să se fi întâmplat ceva neobişnuit în mănăstire?

MAICA: Nu.

DOCTORIŢA: Vizitatori?

MAICA: Nu …Cearşafurile! Una dintre calugarite mi-a spus ca au disparut

cearceafurile ei.

22
Apare AGNES.

MAICA (către AGNES): Dormi direct pe saltea. Fără cearşaf.

AGNES: Da, maică.

MAICA: De ce?

AGNES: În Evul Mediu, călugării şi călugăriţele dormeau în propriile sicrie.

MAICA: Nu suntem în Evul Mediu, soră.

AGNES: Asta i-a sfinţit.

MAICA: I-a făcut să doarmă fără confort. Unde sunt cearşafurile? (Tăcere)
Unde sunt cearșeafurile ?

AGNES: Le-am ars.

MAICA: De ce?

AGNES: Erau pătate.

MAICA: Soră, de câte ori trebuie să vă spun, ţie şi colegelor tale novice,
că menstruaţia e un proces perfect natural de care nu trebuie să-ţi fie ruşine.

AGNES: Da, maică.

MAICA: Spune.

AGNES: E un proces perfect natural şi nu e ceva de care să-ţi fie ruşine.

MAICA: Ai înţeles?!

AGNES: E un proces... (AGNES începe să plângă)

MAICA: Mulţumeşte-i lui Dumnezeu că te-a împlinit cu această posibilitate.

De a avea copii.

23
AGNES: Nu e asta, Maică. Nu e asta.

MAICA: Ce vrei să spui?

AGNES: Nu e perioada obişnuită a lunii.

MAICA: Ar trebui să te vadă un doctor? (O atinge.)

AGNES: Nu ştiu. Nu ştiu ce s-a întâmplat, Maică. Când m-am trezit, tot
cearşaful era plin de sânge ?

MAICA: Agnes!? Vrei sa te vada un medic ?

AGNES: Nu ma atinge !

DOCTORIŢA: Îţi aminteşti ce dată era?

MAICA: Au trecut de-atunci nouă luni.

DOCTORIŢA: Poţi afla?

MAICA: Am o agendă cu însemnări în biroul meu.

24
Scena 6

DOCTORIȚA: Agnes!

AGNES: Pleacă!

DOCTORIŢA: Eşti nefericită?

AGNES: Toţi suntem nefericiţi! Şi tu eşti nefericită, nu-i aşa?

DOCTORIŢA: Agnes.

AGNES: Nu-i aşa?

DOCTORIŢA: Uneori.

AGNES: Numai că tu te simţi norocoasă, pentru că n-ai avut o mamă care să-ţi
spună şi să-ţi facă lucruri nu tocmai plăcute.

DOCTORIŢA: Agnes.

AGNES: Răspunde! Nu-mi răspunzi niciodată!

DOCTORIŢA: Eu cred că mama ta greşea câteodată.

AGNES: Din cauza mea! Pentru că eu eram cea rea, nu ea! Eu sunt totdeauna
cea rea.

DOCTORIŢA: Ce ţi-a făcut mama ta? (AGNES îşi scutură capul) Dacă nu
poţi spune, fă semn cu capul, da sau nu. Te-a lovit? (“Da”) Te-a pus să faci
lucruri pe care nu vroiai să le faci? (“Da”) Te-a făcut să te simţi rău? (“Da”)
Te-a rănit? (“Da”) Ce te-a pus să faci? (O ating.)

AGNES: Nu mă atinge!

DOCTORIŢA: Mie poţi să-mi spui.

25
AGNES: Nu pot.

DOCTORIŢA: Ea e moartă, nu-i aşa?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Nu poate să-ţi facă nici un rău.

AGNES: Ba da.

DOCTORIŢA: Cum?

AGNES: Mă priveşte şi ascultă. Uite-o !

DOCTORIŢA:Agnes!...Eu nu cred aşa ceva. Spune-mi. Te voi apăra eu de ea.

AGNES: Ea... mă pune... să-mi scot hainele şi apoi...

DOCTORIŢA: Da?!

AGNES: ...râde de mine.

DOCTORIŢA: Îţi spune că eşti urâtă?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Şi că eşti proastă.

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Şi că eşti o greşeală.

AGNES: Ea spune... că întregul meu corp e o greşeală.

DOCTORIŢA: De ce?

AGNES: Pentru că, zice ea, dacă nu sunt atentă... voi avea un copil.

26
DOCTORIȚA : De unde știe ea asta ?

AGNES : Durerile ei de cap. A plecat ?

DOCTORIȚA : Agnes !

AGNES : Şi apoi... mă atinge. Acolo jos. (Tăcere) Cu ţigara. (Tăcere) Te rog,

Mami! Nu mă mai atinge aşa! O să fiu bună. N-o să mai fiu copilul tău cel rău.
(Tăcere. DOCTORIŢA îşi stinge ţigara)

DOCTORIŢA: Agnes, draga mea, vreau să faci ceva. Să-ţi imaginezi că eu

sunt mama ta. Eu ştiu că ea a murit şi că tu eşti mare de-acum, dar pentru o
clipă prefă-te că mama ta s-a întors iar tu îi spui exact ce simți. Bine ?

AGNES: Mi-e frică.

DOCTORIŢA : Te rog. Vreau să te ajut.

AGNES: Bine.

DOCTORIŢA: Agnes, eşti urâtă! Ce spui de asta?

AGNES: Nu ştiu.

DOCTORIŢA: Eşti drăguţă?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Agnes, eşti proastă.

AGNES: Nu. Nu sunt.

DOCTORIŢA: Eşti inteligentă?

AGNES: Da. Sunt.

DOCTORIŢA: Agnes, eşti o greşeală.

27
AGNES: Nu sunt o greşeală! Sunt aici, nu-i aşa? Cum pot fi o greşeală, dacă
sunt aici cu-adevărat? Dumnezeu nu face greşeli. Aş vrea să fii moartă!
(Tăcere)

DOCTORIŢA: E-n regulă! Doar ne-am prefăcut, da? (AGNES dă din cap
afrmativ) Îţi mulţumesc. (AGNES începe să plângă. DOCTORIŢA o ia în
braţe) Agnes, vreau să-ţi cer o favoare. Poţi să spui nu, dacă nu-ţi convine.

AGNES: Ce?

DOCTORIŢA: Vreau să-mi permiţi să te hipnotizez.

AGNES: De ce?

DOCTORIŢA: Pentru că sunt lucruri pe care ai fi în stare să mi le spui doar

sub hipnoză.

AGNES: Tu mă iubești?

DOCTORIŢA: Da. Chiar te iubesc.

AGNES: Tot atât cât mă iubeşte Maica Miriam? (Tăcere)

DOCTORIŢA: Tot atât cât te iubeşte Dumnezeu. (Tăcere)

AGNES: Atunci sunt de acord.

DOCTORIŢA: Mulţumesc.

DOCTORIŢA o îmbrăţişează pe AGNES. În acelaşi timp intră MAICA

MIRIAM, care le priveşte în linişte.

MAICA: Am adus agenda.

DOCTORIŢA: Agnes, poţi pleca acum.

AGNES se ridică, se înclină în faţa MAICII STAREŢE pentru a primi

binecuvântarea şi iese.

28
Scena 7

DOCTORIŢA: Ce-ai găsit?

MAICA: Spune-mi dumneata ce-ai aflat?

DOCTORIŢA: Adevărul despre anumite fapte pe care le făcea mama ei.

MAICA: Nu era chiar sănătoasă, nu-i aşa?

DOCTORIŢA: Ai cunoscut-o?

MAICA: Am corespondat înainte să moară.

DOCTORIŢA: Câţi ani avea Agnes când a murit mama ei?

MAICA: 17 ani.

DOCTORIŢA: Şi de ce ţi-a trimis-o dumitale.

MAICA: Aşa a vrut mama ei, să fie trimisă la mănăstirea noastră.

DOCTORIŢA: De ce n-a trimis-o la o rudă apropiată?

MAICA: Aşa a fost. Mama lui Agnes e sora mea mai mică. (Tăcere)

DOCTORIŢA: M-ai minţit.

MAICA: Cu ce te-am minţit?

DOCTORIŢA: Ai zis că n-ai văzut-o niciodată pe Agnes până când a pus

piciorul în mănăstire.

MAICA: E adevărat, n-am văzut-o. Sora mea a fost oaia neagră a familiei. A
fugit de-acasă la o vârstă fragedă. Când eu am intrat la mănăstire, a
29
început să-mi scrie. Mi-a scris despre fetiţă şi m-a rugat să am grijă de ea.

DOCTORIŢA: Dar Agnes n-are şi un tată?

MAICA: Din ce mi-a spus sora mea, ar putea fi oricare din zecile de bărbaţi cu
care a avut de-a face. I-a fost teamă ca nu cumva Agnes să-i calce pe urme şi a
făcut totul ca să prevină acest lucru.

DOCTORIŢA: Ţinând-o acasă şi netrimiţând-o la şcoală.

MAICA: Da.

DOCTORIŢA: Şi ascultând îngerii.

MAICA: Bea prea mult. Asta a şi omorât-o.

DOCTORIŢA: Știi ce fel de viață a avut Agnes ?

MAICA: Nu.

DOCTORIŢA: A chinuit-o! A molestat-o! De ce nu mi-ai spus că sunteți

rude ?

MAICA: Nu ţi-am spus pentru că am crezut că nu e important.

DOCTORIŢA: Este ! Chestia asta îţi conferă o responsabilitate dublă. Îți este
nepoată.

MAICA: Dac-aş fi ştiut că Agnes a suferit...

DOCTORIŢA: Şi de ce n-ai ştiu?! Doar ştiai că-i alcoolică, ştiai că nu-i dădea
voie la şcoală!

MAICA: Am aflat după...

DOCTORIŢA: De ce n-ai făcut nimic s-o opreşti?

MAICA: N-am ştiut! (Tăcere)

30
DOCTORIŢA: Ce-ai găsit în agendă?

MAICA: Agnes a fost bolnavă cu o duminică înainte să-mi spună de

cearşafuri. Dacă le-a ars atunci, probabil că s-au pătat în noaptea de sâmbătă.
Atunci a murit și Maica Paula. A fost nevoie de mine în camera decedatei.

DOCTORIŢA: În noaptea aceea i-a fost dată ultima împărtăşanie?

MAICA: Da.

DOCTORIŢA: Deci părintele Martin a fost şi el prezent.

MAICA: Da, dar nu poţi crede... (că părintele ar fi putut face aşa ceva).

DOCTORIŢA: De ce nu ?Cineva trebuie să fie responsabil pentru acest copil.

Dacă nu a fost părintele Martin, atunci cine? (Tăcere) Ei bine, vom afla destul
de repede. Am primit din partea lui Agnes permisiunea să o hipnotizez.

MAICA: Şi permisiunea mea?

DOCTORIŢA: Nu cred că ai ceva de spus în privinţa asta.

MAICA: Sunt tutorele ei.

DOCTORIŢA: Are 21 de ani. N-are nevoie de un tutore.

MAICA: Mai întâi trebuia să-mi ceară mie voie.

DOCTORIŢA: Vrei să spui că nu eşti de acord?

MAICA: Nu m-am hotărât încă.

DOCTORIŢA: E în discuţie sănătatea acestei femei.

MAICA: Si sănătatea ei spiritual?

DOCTORIŢA: Nu dau doi bani pe ceea ce numeşti sănătate spirituală.

31
MAICA: Ştiu că nu dai. Dar Agnes era fericită cu noi la mănăstire. Şi-ar mai
putea fi, dac-ar fi lăsată în pace.

DOCTORIŢA: Atunci de ce ai chemat poliţia? De ce nu ai aruncat copilul în

incinerator? Ai fi rezolvat situaţia.

MAICA: Pentru că sunt o persoană morală, de aceea.

DOCTORIŢA: Să nu-mi vorbeşti de moralitatea Bisericii.

MAICA: Şi de ce nu? Cu ce ţi-a greşit ţie Biserica?

DOCTORIŢA: A început în clasa întâi, când prietena mea cea mai bună a fost
călcată de un camion când venea la şcoală. Călugăriţa, învăţătoarea noastră, ne-
a zis că a murit pentru că nu-şi spusese rugăciunea de dimineaţă.

MAICA: O tâmpită.

DOCTORIŢA: Da.

MAICA: Şi asta-i tot?

DOCTORIŢA: Cum asta-i tot?! Să explici moartea ei aşa? De ce n-am murit

şi eu? Nici eu nu-mi spusesem rugăciunea de dimineaţă.

MAICA: Şi-ai părăsit Biserica pentru asta?

DOCTORIŢA: Am avut o soră mai mică. Marie a fost sora mea mai mică. Şi
sora mea a hotărât la 15 ani că are vocaţie pentru călugărie. Fără nici o ezitare,
mama a trimis-o la mănăstire. Şi n-am mai văzut-o niciodată. Într-o noapte am
primit înştiinţarea că Marie a murit de apendicită acută. Maica Superioară n-a
vrut s-o trimită la spital. Îmi amintesc cum aştepatam să văd cadavrul Mariei
într-o chilie mică a mănăstirii şi privind la pereţii curaţi şi fără pată ai camerei
mi-am zis: “O, Dumnezeule, ce metaforă pentru minţile lor”. Şi-atunci mi-am
dat seama că singura mea religie şi singurul meu Dumnezeu sunt aceasta.
Mintea. Aceşti câţiva centrimeti cubi conţin tot ceea ce nu înţeleg în această
lume. În lăuntrul acestei scoici de piele, oase şi sânge, eu am secretul absolut al

32
tuturor lucrurilor. La scurt timp după ce Marie a murit, i-am spus mamei mele
într-un acces de furie că Dumnezeu a murit. Şi ştii ce-a făcut? S-a pus în
genunchi şi s-a rugat pentru sufletul meu. Dumnezeu te iubeşte, mi-a spus. Aş
vrea ca noi ateii să avem câteva cuvinte care să însemne la fel de mult ca
aceste trei cuvinte. Dumnezeu te iubeşte …

Se aude AGNES cântând.

DOCTORIŢA: De ce e aşa de important pentru dumneata faptul că ea cântă?

MAICA: Când eram copil, vorbeam cu îngerul meu păzitor. Of, nu-ţi cer să
crezi că auzeam voci miraculoase, dar aşa cum unii copii au prieteni de joacă
imaginari, aşa purtam eu conversaţii cu îngerul. De la vârsta de 6 ani îngerul
meu păzitor nu a mai vorbit. Am crescut, m-am îndrăgostit, m-am căsătorit, am
rămas văduvă, am intrat la mănăstire, şi la scurt timp după ce am fost aleasă
Maică Superioară, m-am uitat în mine însămi şi n-am văzut decât o femeie care
nu e sigură de nimic. Nici măcar de Rai, doamnă doctor Linvingstone. Nici
măcat de Dumnezeu. Apoi, într-o seară, în timp ce mă plimbam pe lângă zidul
mănăstirii, am auzit o voce. Mi-am ridicat ochii şi am văzut pe Agnes. Era
frumoasă. Şi toate îndoielile mele despre Dumnezeu şi despre mine însămi au
dispărut în acel moment.Am recunoscut vocea. Era vocea ingerului meu.
(Tăcere) N-o lua iar de lângă mine, doamnă doctor.

DOCTORIŢA: (AGNES se opreşte din cântat. Linişte.) Tot nu-mi dai voie să
fumez?

MAICA: Aș vrea dar nu pot.

DOCTORIŢA: Crezi că sfinţii ar fi fumat dacă ar fi cunoscut tutunul?

MAICA: Da.

DOCTORIŢA: Ţigări “Parlament”.

33
MAICA: Și Camel.

DOCTORIŢA: Apostolii?...

MAICA: Trabuc.

DOCTORIȚA: Sf. Petru ?

MAICA: Pipă.

DOCTORIȚA: Maria Magdalena?

MAICA: Marijuana.

DOCTORIŢA: Şi astăzi? Ce fumează sfinţii?

MAICA: Azi nu există sfinţi. Oameni buni, da. Dar oameni extraordinar de
buni? Mi-e teamă că e mare lipsă. Nu prea mai e loc pentru miracole.

DOCTORIŢA: Chiar crezi că s-au petrecut miracole?

MAICA: Sigur că da. S-au petrecut şi se mai petrec şi azi.

DOCTORIŢA: E timpul să începem.

MAICA: Ce să începem?

DOCTORIŢA: Hipnoza. Tot nu eşti de acord?

MAICA: O să renunţi dacă nu-s de acord?

DOCTORIŢA: Nu.

MAICA: Pot să asist?

DOCTORIŢA: Nu. Mai bine nu. Cheam-o, te rog, pe sora Agnes.

MAICA iese şi apoi revine împreună cu AGNES.

34
Scena 8
AGNES: O floare albă ca de ceară. Un strop de sânge se cufundă în petală. Și
curge prin vene. O aură gingașă. Milioane de aure care se împart și se despart,
fulgii sunt stele care cad. Cad în irisul ochiului lui Dumnezeu. O, Doamne, el
mă vede. O, e încântător. Frunze atât de albastre, galbene, verzi. Dumnezeule,
Doamne, sângerez !

HIPNOZA

Scena 9
DOCTORIŢA: Ia loc, Agnes. Să nu-ţi fie frică. Reazemă-te şi relaxează-te.
Acum închide ochii imagineazăţi că asculţi un cor de îngeri. Muzica lor e atât
de frumoasă şi atât de reală încât o poţi atinge. Te înconjoară ca un bazin cu
apă caldă. Apa e atât de plăcută încât toţi muşchii corpului tău se topesc. Nu
uita ca oricat de mult te cufunzi poţi respira profund. Când voi număra pâna la
trei, te vei trezi. Mă auzi?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Cine sunt eu?

AGNES: Doctoriţa Livingstone.

DOCTORIŢA: De ce sunt aici?

AGNES: Ca să mă ajuţi.

DOCTORIŢA: Bine. Dar tu de ce eşti aici?

35
AGNES: Pentru că am un necaz.

DOCTORIŢA: Ce fel de necaz? (Tăcere) Ce fel de necaz, Agnes?

AGNES: Am avut un copil.

DOCTORIŢA: Cum ?

AGNES: A ieşit din mine.

DOCTORIŢA: Ştiai că urma să iasă?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Ai vrut să iasă?

AGNES: Da. Nu.

DOCTORIŢA: De ce nu ?

AGNES: Pentru că nu merit.

DOCTORIŢA: Nu meriţi să fii mamă ?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Ştii cum a ajuns copilul în tine?

AGNES: A crescut.

DOCTORIŢA: Ce l-a făcut să crească? Ştii?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Îmi spui şi mie?

AGNES: Nu.

36
DOCTORIŢA: Ai ştiut de la început că urmează să ai un copil?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: De unde ai ştiut?

AGNES: Am ştiut.

DOCTORIŢA: Şi ce-ai făcut dac-ai ştiut?

AGNES: Am băut mult lapte.

DOCTORIŢA: De ce?

AGNES: E bun pentru bebeluşi.

DOCTORIŢA: Ai vrut un copil sănătos?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Atunci de ce n-ai mers la doctor?

AGNES: Nu m-ar fi crezut nimeni.

DOCTORIŢA: Că urmează să ai un copil?

AGNES: Nu. Nu asta.

DOCTORIŢA: Ce n-ar fi crezut? Agnes, a mai ştiut altcineva despre copil?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Cine?

AGNES: Nu vreau să-ţi spun.

DOCTORIŢA: Una din surorile de la mănăstire.

AGNES: Da.
37
DOCTORIŢA: S-ar supăra dacă mi-ai spune numele ei?

AGNES: I-am promis că nu spun.

DOCTORIŢA: Bine, Agnes. O să-ţi cer să-ţi deschizi ochii peste câteva clipe.
Când o vei face, vei vedea interiorul chiliei tale de la mănăstire. E noaptea când
îţi era foarte rău. Eşti gata?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Deschide ochii. Ce vezi?

AGNES: Patul.

DOCTORIŢA: Ce mai este în cameră?

AGNES: Un scaun pentru rugăciune.

DOCTORIŢA: Şi altceva?

AGNES: Un crucifix.

DOCTORIŢA: Şi altceva? Mai vezi ceva? Ceva diferit? Ceva care nu se află
de obicei în chilie.

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Ce anume?

AGNES: Un coş de hârtii. (Tăcere)

DOCTORIŢA: Ştii cine l-a pus acolo?

AGNES: Nu.

DOCTORIŢA: De ce crezi c-a fost pus acolo?

AGNES: Pentru mine. Ca să vomit în el.

38
DOCTORIŢA: Ţi-e rău?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Ce simţi?

AGNES: O durere în stomac. Parc-aş fi mâncat sticlă.

AGNES se ţine de stomac şi se contractă.

DOCTORIŢA: Ce faci?

AGNES: Încerc să vomit. (Încearcă) Nu pot. (Contracţie) Doamne!

DOCTORIŢA: De ce nu vine nimeni?

AGNES: Nu pot să m-audă.

DOCTORIŢA: De ce?

AGNES: Toate sunt la vecernie.

DOCTORIŢA: Nu poţi să le chemi?

AGNES: Nu. (Contracţie) Sunt prea departe. (Contracţie) O, nu! Te rog, nu!
Nu vreau! Nu mă atinge !

DOCTORIŢA: Ce se-ntâmplă?

AGNES: Pleacă de lângă mine!

DOCTORIŢA: Cine e?

AGNES: Pleacă! Nu vreau să stai aici!

DOCTORIŢA: Mai e cineva în cameră? Agnes?

39
AGNES: Nu mă atinge! Nu mă atinge! Te rog! Te rog nu mă atinge!
(Contracţie) Nu! Nu vreau! De ce-mi faci asta? De ce?! (Contracţie. Începe
să urle)

DOCTORIŢA: E-n regulă, Agnes. Nu-ţi face nimeni nici un rău.

AGNES: Vrei să-i faci rău copilului! Vrei să-mi iei copilul! (Contracţie)

MAICA: Opreşte-o! O să se rănească singură!

DOCTORIȚA: Las-o încă puţin.

MAICA (repezindu-se la AGNES): Nu pot suporta aşa ceva...

DOCTORIŢA: Nu!

În timp ce MAICA o atinge, AGNES ţipă, o loveşte şi o împinge.

AGNES: De ce vrei să-mi iei copilul? De ce vrei să-mi iei copilul? (Ţipete şi
contracţii) Stai înăuntru! Te rog, stai înăuntru! (Câteva contracţii violente.
Ultimele)

MAICA: Opreşte-o! Ajut-o!

AGNES: Căţea! Nu e vina mea, mămico! Stricato! E o greşeală, mami!

Mincinoaso!

DOCTORIŢA: Agnes. Unu, doi, trei. E-n regulă. (AGNES se relaxează).

Îmi dai voie să te ating? Poți să te ridici în picioare?

AGNES: Da. (Se ridică)

AGNES o îmbrăţişează pe DOCTORIŢĂ.

DOCTORIȚA: Poți pleca, Agnes. Mergi cu grijă. AGNES pleacă.

40
Scena 10
MAICA: Datoria e împlinită. Poți pleca.

DOCTORIŢA: În ceea ce priveşte tribunalul, da, dar personal...

MAICA: Personal? Nu cred că ţi-a cerut cineva să te implici personal.

DOCTORIŢA: Dar sunt... implicată.

MAICA: Iar eu îţi cer să laşi acest caz! Dacă va fi nevoie de un psihiatru
pentru Agnes, vom găsi noi unul, mulţumesc.

DOCTORIŢA: Unul care s-o întrebe numai ce vrei tu.

MAICA: Unul care să trateze problema cu obiectivitate şi respect!

DOCTORIŢA: Pentru tine?!

MAICA: Pentru Agnes. Ea o persoană ieşită din comun, doamnă doctor.

DOCTORIŢA: Asta nu o face o sfântă.

MAICA: N-am zis niciodată că ar fi.

DOCTORIŢA: Totuşi asta crezi, nu-i aşa? Dovedeşte-mi! Cântă - e ceva unic?
Are halucinaţii, nu mai mănâncă, sângerează spontan.Să presupunem că toate
acestea ar trebui să mă convingă? Dar eu vreau dovada unui miracol.

MAICA: Tatăl.

DOCTORIŢA: Cine este?

MAICA: De ce ar trebui să fie cineva?

DOCTORIŢA (râzând): Eşti le fel de nebună ca tot restul familiei.

MAICA: Nu ştiu dacă-i adevărat, eu doar cred că ar fi posibil.

41
DOCTORIŢA: Crezi că a venit pe fereastră un porumbel alb?

MAICA: Nu. Asta nu cred.

DOCTORIŢA: Cea de-a două venire pe pământ oprită de o călugăriţă isterică.

MAICA: Nu e cea de-a doua venire, doamnă doctor. Nu mă înţelege greşit.

DOCTORIŢA: Dar n-ai zis că nu există nici un fel de tată.

MAICA: Dacă acest lucru e adevărat, atunci avem de-a face decât cu un
miracol?

DOCTORIŢA: Să fim serioase, Maică Superioară, doar nu te aştepţi să cred

aiureala asta. Eu vreau o explicaţie rezonabilă.

MAICA: Dar un miracol e un eveniment fără o explicaţie.

DOCTORIŢA: Despre ce naiba vorbeşti?

MAICA: Despre întrebările fără răspuns. Dacă e capabilă să-şi facă o gaură în
palmă fără nici un cui, de ce n-ar putea...

DOCTORIŢA: Să dividă o micuţă celulă din pântecele ei, nu? Partenogeneză

isterică, asta vrei să spui?

MAICA: Nu înţeleg.

DOCTORIŢA: Adică abilitatea femelelor, în formele de viaţă inferioare, de a

se reproduce singure. Dacă broaşele pot, de ce n-ar putea şi Agnes?

MAICA: Uită-te ce răspunsuri nebune eşti în stare să dai.

DOCTORIŢA: Aşa că dumneata îmi spui că Dumnezeu a făcut-o.

MAICA: Nu! E o enormitate. Spun doar că Dumnezeu a permis.

DOCTORIŢA: Dar cum s-a-ntâmplat?

42
MAICA: Dar eu vreau să cred ca e adevarat. Ca s-a petrecut un miracol.

DOCTORIŢA: Dar ceea ce alegi să crezi e o minciună. Pentru că nu vrei să

accepţi că a fost violată, sau sedusă, sau că ea a sedus pe cineva.

MAICA: Ea e inocentă.

DOCTORIŢA: Dar ea nu e o enigmă. Psihiatria modernă poate explica tot ce-

a făcut Agnes. A fost molestată pe când era copil. N-a avut tată. Numai o
mamă alcoolică. A fost închisă în casă până la vârsta de 17 ani şi apoi într-o
mănăstire până la 21. Cercul se închide.

MAICA: Asta crezi? Că ea e suma părţilor ei psihologice?

DOCTORIŢA: Aşadar crezi că Dumnezeu i-a permis...

MAICA: E posibil.

DOCTORIŢA: E posibil să-i fi permis să aibă un copil...

MAICA: Nu unul divin.

DOCTORIŢA: Nu unul divin, doar un copil, fără ajutorul unui bărbat.

MAICA: Da.

DOCTORIŢA: Fără dovezi.

MAICA: Fără.

DOCTORIŢA: Atunci cum îţi explici cearşafurile pline de sânge din noaptea
concepţiei?

MAICA: Nu pot să-mi explic.

DOCTORIŢA: Şi de ce a murit copilul?

MAICA: Nu ştiu.
43
DOCTORIŢA: Crezi că Dumnezeu a făcut o greşeală şi-a încercat s-o
corecteze?

MAICA: Nu fi absurdă.

DOCTORIŢA: Sau toate acestea sunt pentru ca eu să mă îndepărtez de

adevăr?

MAICA: Care adevăr?

DOCTORIŢA: E vorba de o crimă.

MAICA: Crimă?

DOCTORIŢA: Eu cred că Agnes e nevinovată.

MAICA: Nu încerca să transformi cazul în misterul unei crime, doamnă

doctor.

DOCTORIŢA: Cine era cealaltă persoană din chilie, maică? Erai dumneata?!
Îmi ascunzi ceva şi vreau să ştiu adevărul.

MAICA: Atunci întrebă-mă.

DOCTORIŢA: Știai că Agnes era însărcinată !

MAICA: Da.

DOCTORIŢA: Atunci de ce n-ai trimis-o la un doctor?

MAICA: Era prea târziu.

DOCTORIŢA: Pentru ce? Pentr-un avort?

MAICA: Nu fi absurdă.

DOCTORIŢA: Prea târziu pentru?!

44
MAICA: Nu ştiu, prea târziu ca să pot opri!

DOCTORIŢA: Copilul?

MAICA: Scandalul! Era prea târziu ca să-l opresc, dar trebuia să-ncerc.
Am pus-o să-mi promită că n-o să spună nimănui. Aveam nevoie de timp ca să
mă gândesc.

DOCTORIŢA: Şi nu l-ai avut, nu-i aşa?

MAICA: Nu! În noaptea aceea a născut...

DOCTORIŢA: Aşa că te-ai dus în camera ei ca s-o ajuţi.

MAICA: Nu vroia ajutor.

DOCTORIŢA: Dar doreai să scapi de copil cât mai repede.

MAICA: Asta-i o minciună.

DOCTORIŢA: Dumneata ai ascuns coşul de hârtii în cameră.

MAICA: Nu l-am ascuns! L-am pus acolo pentru cearşafurile murdare...

DOCTORIŢA: Şi pentru copil.

MAICA: Nu! Aş fi dus copilul la un spital şi l-aş fi lăsat acolo. Dar era atât de
mult sânge şi am intrat în panică.

DOCTORIŢA: Înainte sau după ce-ai omorât copilul?

MAICA: L-am lăsat cu ea! Am plecat după ajutor!

DOCTORIŢA: Mă-ndoiesc că şi Agnes va spune la fel.

MAICA: Foarte bine. O chem chiar acum ! Să terminăm o dată pentru

totdeauna.

45
Scena 11
AGNES: V-ați certat ?

DOCTORIŢA: Agnes, am nevoie de ajutorul tău. Ia loc. Relaxează-te. Închide

ochii. Intri din nou în bazinul cu apă. Apa te cuprinde. Mușchii tăi se topesc.
Auzi corul de îngeri. Când voi număra până la trei te vei trezi. Agnes, mă auzi?
Vreau să-ți amintești noaptea în care a murit sora Paula. Ce s-a-ntâmplat în
noaptea aceea?

AGNES: Ea m-a trimis la culcare devreme.

DOCTORIŢA: Care ”ea”?

AGNES: Maica Miriam.

DOCTORIŢA: Imaginează-ţi că eşti în chilia ta, Agnes. Deschide ochii.

Povesteşte-ne ce s-a întâmplat.

AGNES: M-am trezit?

DOCTORIȚA: E cineva în cameră ?

AGNES : Da.(Se ridică.)

DOCTORIŢA: Vezi ceva ? Agnes !

AGNES: Cine e? (Linişte) Cine-i acolo? (Linişte) Mi-e teamă. (Linişte) Da.
(Linişte) Dar de ce eu? (Linişte) Aşteaptă. Vreau să te văd! (Gâfâie şi deschide
ochii.)

DOCTORIŢA: Ce vezi?

AGNES: o floare alba ca de ceara ! SÂNGEREZ! Sangerez !

Trebuie să mă spăl, e pe mâinile mele, pe picioare, Doamne, e pe cearşafuri.
Ajută-mă să curăţ cearşafurile, ajută-mă, ajută-mă, n-o să iasă, sângele nu iese!

46
DOCTORIŢA: Cine e omul acela din camera ta? Înţelegi? Ţi-a făcut un lucru
foarte rău.

AGNES: Nu mă atinge!

DOCTORIŢA: Te-a-ngrozit şi te-a rănit.

AGNES: Nu!

DOCTORIŢA: Nu e vina ta. E vina lui. Spune-ne cine e ca să-l putem găsi.

MAICA: E destul pentru azi. Trezeşte-o.

DOCTORIŢA: Nu încă.

MAICA: E obosită şi nu se simte bine.

DOCTORIŢA: Nu-ţi mai aparţine.

MAICA: Ea aparţine lui Dumnezeu.

DOCTORIŢA: Îmi aparţine mie şi va sta aici!

MAICA: Nu o poţi reţine aici.

DOCTORIŢA: Agnes, ce s-a-ntâmplat cu copilul?

MAICA: Nu-şi poate aminti!

DOCTORIŢA: Ba poate! Agnes...

MAICA: Nu-şi aduce aminte!

DOCTORIŢA (scuturând-o pe AGNES): ... ce s-a-ntâmplat cu copilul?

AGNES: L-au aruncat.

DOCTORIŢA: Nu, imediat după naştere.

47
MAICA: N-o mai chinui!

DOCTORIŢA: Era viu, nu-i aşa?

AGNES: Nu-mi amintesc.

MAICA: Te rog!

DOCTORIŢA: Era viu, nu-i aşa?

MAICA: Nu-i face asta!

DOCTORIŢA: Viu, nu-i aşa?!!!

AGNES: DA!!! (Linişte)

DOCTORIŢA: Ce s-a-ntâmplat?

AGNES: Nu vreau să-mi amintesc.

DOCTORIŢA: Dar îţi aminteşti, nu-i aşa?

AGNES: Da.

DOCTORIŢA: Maica Miriam era cu tine, nu?

AGNES: Da.

DOCTORIȚA : Ce a facut ?

AGNES: A luat copilul în braţe..

DOCTORIŢA: Şi-apoi... ce-a făcut Maica Miriam? (Tacere) Agnes, ce-a

făcut?

AGNES (simplu şi liniştit): M-a lăsat singură cu... lucrul acela mic. M-am uitat
la ea şi m-am gândit, e o greşeală. Dar e greşeala mea, nu a lui Mami. M-am
gândit că pot s-o salvez. Pot s-o dau înapoi lui Dumnezeu. (Tăcere)
48
DOCTORIŢA: Şi ce-ai făcut?

AGNES: Am făcut-o să doarmă.

DOCTORIŢA: Cum?

AGNES: Am înfăşurat-o în cearşafurile murdare de sânge şi-am îndesat-o în

coşul de gunoi.

MAICA: Nu.

MAICA se întoarce cu spatele. Linişte.

DOCTORIŢA: Unu. Doi. Trei. (AGNES se ridică încet şi se depărtează)

AGNES: De ce plângi? Te rog, nu mă părăsi şi tu. O, nu. Doamne, Maica

Domnului, nu mă părăsi. O să fiu bună. De-acum încolo, n-o să mai fiu copilul
tău cel rău .(Vede pe altcineva nevăzut) Nu, mămico. Nu mă mai atinge aşa. O,
Doamne, mami, să nu mă arzi! SĂ NU MĂ ARZI!

Rugaciunea

DOCTORIŢA : Nu le-am mai văzut niciodată. În ziua următoare, am cerut să

mi se dea alt caz. Maica Miriam a lăsat-o pe Agnes la mila tribunalului şi a fost
trimisă la un spital... unde a încetat să mai cânte... şi să mai mănânce... şi unde
a murit. De ce? De ce a fost molestat un copil, şi omorât un prunc, şi distrusă o
minte? Ce fel de Dumnezeu e cel care permite asemenea minuni, precum a
ei?! Vreau un motiv! Vreau să cred că ea a fost... binecuvântată! Şi mi-e tare
dor de ea. Şi sper că a lăsat ceva, o mică parte din sufletulei, în mine. Asta ar fi
chiar un miracol. (Tăcere) Nu-i aşa?

FINAL

49