Introducere în tematica mediului internaţional de afaceri 63

internaţionale, în funcţie de teritoriul şi de scopul definit al acţiunii, până la

organizaţii de caritate, voluntariat, companii sociale ş.a.
Studiu de caz 1.1 Poziţia I.EA pe piaţa rusă ameninţată de guvernul moscovit
Istoricul dezvoltării comercializării de
produse al gigantului suedez furnizor mobilier
şi accesorii, IKEA, pe teritoriul sovietic îşi are
începuturile încă din perioada comunistă, pe la
mijlocul anilor ’70, când aproximativ 30 de
întreprinderi ale URSS au efectuat livrarea de
produse furnizate de acesta pe baza unei relaţii
contractuale de barter.
Colaborarea în anii ’90 a început cu
deschiderea unui birou comercial în St.
Petersburg.
După şapte ani, magnatul mobilei a
început construcţia unui hypermarket într una
din zonele de lângă autostrada Leningrad,
investiţie ce a reprezentat aproximativ 40 de
milioane de dolari (construcţie şi dotări) şi a
durat aproximativ 2 ani, până în 2000.
O altă direcţie a strategiei IKEA a fost
construcţia unui hypermarket într una din
zonele de lângă autostrada Leningrad,
investiţie ce a reprezentat aproximativ 40 de
milioane de dolari La sfârşitul anului 2002 a
fost lansat unul dintre primele Megamall din
Moscova. Clădirea cuprindea aproape 300 de
64 Sustenabilitate şi inovare în mediul internaţional de afaceri
magazine care vindeau bunuri şi furnizau
servicii.
În august 2009, producătorul suedez era
proprietarul a 12 magazine şi centre
comerciale „Mega”, din care trei în
regiunea Moscovei şi două lângă St.
Petersburg.
Reţeaua cuprindea birouri regionale,
care se aflau în Kazan şi Ekaterinburg,
Rostov-on-Don, Nizhny Novgorod, Omsk şi
Krasnodar.
Compania, care reprezintă interesele IKEA
în Rusia, se numeşte „IKEA Rusia şi Ucraina”
fiind alcătuită din două organizaţii: „IKEA
MOS” SRL şi „Casa IKEA”.
„IKEA Mos” este implicată în dezvoltarea
reţelei de magazine „MEGA” şi a diviziei
„IKEA Home” – magazin al companiei de
administrare.
În 2010, rezultatele financiare şi analiza
preţurilor publicate de companie pe site-ul
oficial arătau că la aceea dată preţurile din
Federaţia Rusă erau printre cele mai mari,
piaţa fiind pe locul trei ca mărime după ţări
precum Japonia şi Australia.
Principalele motive ale preţurilor ridicate
erau determinate de costurile cu operațiunile
logistice. Acestea se datorau insuficientei
dezvoltări a infrastructurii, nivelului ridicat al
ratelor de impozitare şi corupţiei prezente la
nivelul aparatului de stat.

În vara anului 2009, holdingul IKEA a din cauza conflictelor apărute în relaţia cu
anunţat încetarea dezvoltării reţelei în Rusia autorităţile statului.
 O prima acţiune a reprezentat-o anunţul
oficialilor din Samara, regiune a râului Volga,
care au impus companiei o serie de
reglementari tehnice precum faptul că
ansamblul clădirilor care urmau să reprezinte
noul magazin IKEA să poată rezista unor
vânturi cu o forţă asemănătoare unor uragane,
deşi astfel de vânturi violente sunt rare în
regiune. Cele mai puternice vânturi
înregistrate nu au depăşit niciodată 17 metri pe
secundă, cu puţin peste jumătate din
standardul de 30 de metri pe secundă stabilit
de administraţia locală.
O altă lovitură a avut loc tot în anul 2009,
când autoritatea moscovită însărcinată cu
respectarea liberei concurenţe a întreprins o
anchetă privind acuzaţiile conform cărora
holdingul suedez a cerut celorlalte companii
chiriaşe în cadrul unui Megamall de lângă
Moscova să utilizeze serviciile de întreţinere a
unor companii selectate de ea. „De fiecare
dată când există un fel de inspecţie îndreptată
împotriva companiei noastre, există noi
puncte, aşa că cineva are sentimentul că
cineva, undeva, nu ne place” a spus Per
Kaufmann, directorul general al IKEA ”...
încă ne întrebăm dacă merită să ne extindem
în continuare.”
Surse: Vasilyeva (2009)31; IKEA (2018)32.
Introducere în tematica mediului internaţional de afaceri 65
Intervenţia autorităţilor şi existenţa
birocraţiei pe teritoriul fostei URSS frustrează
antreprenorii de pretutindeni, guvernul
moscovit dovedindu-se a fi deosebit de dificil
în negocieri. Preşedintele Dimitri Medvedev a
declarat în 2008 că și corupţia reprezintă o
ameninţare majoră pentru modernizarea şi
stabilitatea socială a ţării sale, fiind necesară
implementarea legislaţiei anticorupţie.
În prima parte a deceniului, reprezentanţii
IKEA au vorbit despre corupţie, afirmând că
firma a fost supusă şantajului, sabotajului şi
presiunii pentru mită. Pe măsură ce compania
a câştigat un punct de reper, retorica a
dispărut, iar directorii IKEA se îndepărtează
acum de cuvintele „mită” sau „corupţie” şi
preferă expresii precum „zonele gri” pentru a-
şi explica problemele cu oficialităţile. În timp
ce alte companii se confruntă, de asemenea,
cu astfel de probleme, IKEA a fost printre cele
mai vocale.
„Cea mai mare provocare nu este pe
partea comercială, ci pe partea administrativă
– ceea ce ni se impune să facem pentru a
obţine permisele necesare pentru a putea
deschide ... Nu ştim cu adevărat ce putem
face. Să rămânem liniştiţi şi să spunem că este
în regulă"” a afirmat Kaufmann cu privire la
aceste probleme.

Teme de discuţie:
(1) Descrieţi care a fost strategia de pătrundere pe piaţa rusă a companiei
suedeze de distribuţie de mobilier.
Principala strategie de patrundere pe piata rusa a fost construcţia
unui hypermarket într una din zonele de lângă autostrada Leningrad,
investiţie ce a reprezentat aproximativ 40 de milioane de dolari. Ulterior,
la sfârşitul anului 2002 a fost lansat unul dintre primele Megamall din
Moscova. Clădirea cuprindea aproape 300 de magazine care vindeau
bunuri si furnizau servicii.
 (2) Identificaţi principalii factori politici care credeţi că ameninţă strategia de
dezvoltare a companiei pe piaţă.
Principalul factor politic care ameninta strategia de dezvoltare a
companiei pe piata este coruptia. IKEA s-a luptat cu sabotaj,
santaj si mita. De asemenea, alt factor este dorinta de inlaturare a
antreprenorilor din afara Rusiei.
(3) Consideraţi că IKEA ar trebui să rămână sau să părăsească piaţa din
Rusia" Argumentaţi.
Din punctul meu de vedere, IKEA ar trebui sa paraseasca piata din
Rusia, deoarece este conditionata de govern prin diferite metode.
Compania ar trebui sa se concentreze pep e magazinele din alte
tari, dezvoltandu-se din ce in ce mai mult.
(4) Identificaţi care credeţi ca sunt factorii micromediului şi macromediului în
favoarea continuării dezvoltării companiei în Rusia.
Factorii micromediului în favoarea continuării dezvoltării companiei
în Rusia sunt: populatia si economia. Economia reprezinta un factor
important datorita PIB-ului ridicat.
Factorii macromediului tin de mediul politic, tehnologic, factori ,
deoarece consumatorii au fost incantati de constructiile firmei.
Concurenta este inexistenta in Rusia. De asemenea, intermediarii
reuseau sa multumeasca consumatorii.

Studiu de caz 1.2 Viaţa în era recunoaşterii faciale

Dezvoltarea
tehnologiei a făcut
posibilă captarea rapidă
a caracteristicilor faciale
şi utilizarea datelor într
o serie de industrii
conexe. Spre exemplu, în
Statele Unite ale Americii, recunoaşterea
facială este folosită de către instituţiile
religioase pentru a urmări prezenţa
credincioşilor la slujbă, în Marea Britanie
comercianţii cu amănuntul pot, pe baza acestei
tehnologii, să identifice hoţii cu ajutorul
imaginilor captate de către camerele de
supraveghere.
În 2017, poliţia din Welsh a folosit
recunoaşterea facială pentru a aresta un
suspect de terorism prezent în faţa unui
stadion pe care se desfăşura un meci de fotbal.
În China tehnologia permite identificarea
şoferilor de către poliţie, permite turiştilor să
intre în incinte şi oamenilor să plătească la
magazine pe baza unui simplu zâmbet. Apple,
urmează să implementeze recunoaşterea
facială pentru a debloca ecranul de start al
iPhone-ului. Chiar dacă trăsăturile feţei sunt
particulare
Sursa: The Economist (2009)33
fiecărui individ, ele sunt publice odată cu
difuzarea liberă realizată de către fiecare
individ prin intermediul diferitelor medii de
comunicare virtuală, a se vedea aici reţele de
socializare ca Facebook şi Twitter. Şi totuşi,
capacitatea de a înregistra, stoca şi a analiza
trăsăturile feţelor, rapid şi la scară largă,
promite într-o zi să aducă schimbări
fundamentale privind drepturile
confidenţialitatea, corectitudinea şi încrederea.
O mare diferenţă între chip şi alte date
biometrice, cum ar fi amprentele digitale, este
că acestea funcţionează la distanţă.
Agenţiile responsabile cu aplicarea
legislaţiei în domeniul respectării datelor cu
caracter personal au sesizat nevoia definirii şi
implementării unei set de legi cu privire la
stabilirea dreptului de a utiliza recunoaşterea
facială. Autorităţile europene de reglementare
au în proiect dezvoltarea unui set de principii
conform căruia este nevoie de acordul
proprietarului în comercializarea datelor
biometrice, inclusiv cele legate de
recunoaşterea facială.